PDF Principiile Fundamentale Ale Dreptului International

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ISTORIE-FILOSOFIE-GEOGRAFIE
SPECIALIZARE: STUDII EUROPENE
MASTER ANUL I
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE

DREPTULUI
INTERNAŢIONAL PUBLIC
PROFESOR UNIVERSITAR:
BOGDAN ADRIAN
MASTERAND:
This website stores data such as BURCĂ FLORINA MARINELA
cookies to enable essential site
functionality, as well as marketing,
personalization, and analytics. You
may change your settings at any time
or accept the default settings.
CRAIOVA
P rivacy Policy
Marketing
2009
Personalization
Analytics
Save Accept All
1
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI
INTERNAŢIONAL PUBLIC
1. Consideraţii generale.
Dreptul internaţional, pe lângă normele ce reglementează concret
relaţiile dintre state, conţine o serie de principii fundamentale, care domină întreaga
sa materie. Aceste principii conţin regulile de conduită cele mai generale a căror
respectare este indispensabilă pentru dezvoltarea unor relaţii prieteneşti între state,
pentru menţinerea
păcii şi securităţii internaţionale.
Principiile fundamentale iau naştere ca şi normele dreptului internaţional
prin acordul între state, pe cale cutumiară sau convenţională. Ele au un caracter
obligatoriu, deosebindu-se prin aceasta de principiile eticii sau regulilor de
curtoazie (comitas
gentium), aplicabile în relaţiile internaţionale1.
Ca în orice ramură a dreptului, principiile fundamentale ale
dreptului internaţional public reprezintă structura de rezistenţă a acestuia, structură
pe care se grefează celelalte instituţii juridice cu care dreptul internaţional
operează. Orice încălcare a principiilor fundamentale ale dreptului internaţional
public duce la
Personalization Analytics
This website stores data such as
Save Accept All
P rivacy Policy
Marketing
2
e, având ca o consecinţă
inevitabilă răspunderea
internaţională rincipiul,
ppeerriicclliittaarreeaa
ppăăcciiii mmoonnddiiaall
pentru faptele comise.
aa ssttaattuulluuii,,
acter imuabil şi etern,
ccaarree aa
principiile fundamentale se
îînnccăăllccaatt pp
transformă şi
NNeeaavvâânnd
concordanţă cu evoluţia
d uunn ccaarr ssee
relaţiilor sociale. Datorită
ddeezzvvoollttăă ppee
dezvoltării rnaţional,
mmăăssuurraa şşii îînn
principiile sale
pprrooggrreessiivvee aa
fundamentale sunt
înscrise în tratate niversal
sau regional2.
ternaţional contemporan, vol.
I, Editura Didactică şi
Pedagogică, aţional public,
Editura Themis, Craiova,
2008, p. 33-34.
3
Cel mai vechi principiu al dreptului internaţional cunoscut încă din
antichitate este principiul respectării tratatelor internaţionale ( pacta sunt servanda).
În evul mediu, odată cu formarea monarhiilor absolutiste se afirmă principiul
suveranităţii statelor legat de interesele claselor dominante în statul feudal, în
condiţiile istorice ale luptei
pentru triumful puterii monarhului faţă de puterea papală şi a marilor feudali.
După formarea statelor naţionale şi ulterior ca urmare a revoluţiilor burghezo-
democratice, acest principiu îşi schimbă conţinutul social. Suveranitatea dobândeşte
noi dimensiuni cantitative şi calitative în epoca contemporană, de puternică
afirmare a naţiunilor, de apariţie a zeci şi zeci de state independente, de luptă
constantă a forţelor progresiste a maselor populare pentru dreptul la dezvoltare liberă,
de-sine-stătătoare a fiecărui popor 3.
O serie de principii fundamentale ale dreptului internaţional au fost formulate
de burghezia în ascensiune, ca, spre exemplu, principiul neamestecului în treburile
interne şi principiul egalităţii în drepturi a statelor. Totuşi în perioada imperialistă, de
inegalitate şi subjugare, aceste principii aveau un caracter limitat. Odată cu
profundele transformări ale epocii contemporane, cu afirmarea forţelor păcii şi
progresului social iau naştere şi se dezvoltă principii noi, ca principiul neagresiunii,
dreptul popoarelor de a-şi hotărâ singure soarta, principiul cooperării şi al
coexistenţei paşnice, egalitatea în drepturi, respectarea tratatelor internaţionale,
respectarea suveranităţii4.
P rivacy Policy
Marketing
convenţii internaţionale internaţional. Pentru a conţinutului acestor principii un
şi-au adus contribuţia la
dezvoltarea ale dreptului loc important îl ocupă rale a O.N.U. din 1970,
internaţional. Printre
acestea NNuummeerrooaassee
se numără şi „referitoare la principiile dreptului aţiile prieteneşti şi
Carta pprriinncciippiiiilloorr
ffuunnddaammeennttaalle cooperarea dintre state, în conformitate tă prin rezoluţia
e mai importante e
2625 din 14 octombrie 1970. Textul acestei
principii ale dreptului
OO..NN..UU..,, ccaarreeternaţional public, vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
ddeeffiinneeşşttee
Save Accept All cceell
iiddeennttiiffiiccaarreeaa
şşii pprreecciizzaarree
DDeeccllaarraaţţiiaa
AAdduunnăărriiii
Declaraţii a făcut obiectul negocierilor, în cadrul unui Comitet special format din 31
de state, printre care şi România. S-a ajuns la o înţelegere asupra căror
comandamente de comportament să li se atribuie calificativul de principii ale
dreptului internaţional şi s-a convenit conţinutul acestora. În număr de 7, în termeni
simplificaţi, aceste principii sunt:
a) Nerecurgerea la forţă sau ameninţarea cu forţa;
b) Soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale;
c) Neamestecul în treburile interne ale altor state;
d) Îndatorirea statelor de a coopera între ele;
e) Dreptul popoarelor la autodeterminare;
f) Egalitatea suverană a statelor;
g) Îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor internaţionale ( pacta
sunt
servanda)5.
Un alt document în cuprinsul căruia sunt enunţate aceleaşi principii şi se
aduc o serie de precizări ale conţinutului acestora este Actul final al
Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, semnat la Helsinki în
1975 de 33 de state europene, de SUA şi de Canada. Acest document stabileşte
un „decalog” de principii, la lista celor sapte principii mai sus enumerate
adăugându-se alte trei principii:
- Inviolabilitatea frontierelor;
cookies to enable essential site Save Accept All
P rivacy Policy
Marketing
teritorială
-- IInntteeggrriittaatteeaa
a drepturilor
-- RReessppeeccttaarree
omului şi a
libertăţilor fundamentale.
CCeellee
pii din Actul final al
zzeeccee pprriinnccii
Conferinţei pentru
îînn EEuurrooppaa
Securitate şi Cooperare te
ssuunntt
în Carta de la Paris
rreeccoonnffiirrmmaa
pentru o nouă Europă
(1990)6.
22..
CCoonnţţiinnuuttuull
iilor fundamentale ale
dreptul internaţional.
internaţional. Introducere în
dreptul internaţional public,
ediţia a III-a,
, 2003, p. 69.
În lumina Declaraţiei din 1970, conţinutul celor 7 principii enunţate de
această declaraţie poate fi evocat, pe scurt, după cum urmează.
a) Nerecurgerea la forţă sau la ameninţarea cu forţa.
Acest principiu nu a existat până la semnarea, la 27 august 1928, la Paris,
a
Pactului Briand-Kellog , războiul fiind, până în acel moment considerat ca normal
şi legitim în practica relaţiilor internaţionale. Articolul 2 pct. 4 din Carta ONU arată
că: „În relaţiile lor internaţionale statele trebuie să se abtină de a recurge la
ameninţarea cu forţa sau la folosirea forţei, fie împotriva integrităţii teritoriale sau
independenţei politice a oricărui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu
scopurile Natiunilor Unite”.
În acest context, războiul de agresiune este calificat „crimă împotriva
umanităţii”, iar propaganda vizând acest scop este declarată ca fiind incompatibilă
cu
obiectivele Cartei. Un alt pas important în conturarea conţinutului principiului
îl constitue adoptarea, de către Adunarea Generală a ONU, a unei rezoluţii,
privind
definirea agresiunii armate. Celelalte forme de agresiune nu sunt încă bine definite,
însă
prin conceptul de forţă se înţelege nu numai forţa militară, ci orice act de
violenţă sau constrângere, orice forme ale presiunii politice, economice sau de
altă natură, toate considerate ilicite. Dreptul internaţional permite folosirea forţei în
trei situaţii: folosirea forţei pe baza hotărârii Consiliului de Securitate în
conformitate cu capitolul VII din

cookies to enable essential site P rivacy Policy
personalization, and analytics. You Marketing
Save
CCaarrttaaAccept All
OONNUU;; ercitării dreptului de autoapărare individuală sau colectivă
îînn ccaazzuull eexx în cazul exercitării dreptului popoarelor la
îîmmppoottrriivvaaautodeterminare7.
uunnuuii aattaacc
aarrmmaatt;;onării paşnice a diferendelor internaţionale.
bb)) acestui principiu, statele trebuie să rezolve diferendele
PPrriinncciippiiuulllor ace paşnice, astfel încât pacea şi securitatea
ssoolluuţţii
internaţională, e puse în pericol. Diferendele trebuie să
PPoottr
fie rezolvate pe baza or, ceea ce exclude folosirea
riivviitt
oricăror mijloace de presiune8.
iinntteerrnnaaţţiioonnaalle
Bogdan Aurescu, Drept internaţional contemporan, ediţia a II-a, Editura
p. 61.
., p. 71.
Principalele norme care formează conţinutul acestui principiu sunt: obligaţia de a
reglementa diferendele internaţionale numai prin mijloace paşnice; de a căuta o
soluţie rapidă şi echitabilă a diferendelor; libera alegere a mijloacelor de
soluţionare de către ambele părţi; obligaţia părţilor ca în cazul în care nu ajung la o
soluţie printr-unul din mijloacele paşnice, să continue să caute rezolvarea prin
alte mijloace paşnice9.
c) Principiul neamestecului în treburile interne ale altor state
(neimixtiunii).
Dacă, timp de secole, intervenţia a fost considerată ca un mijloc licit
de conduită internaţională, abia Revoluţia Franceză va stipula necesitatea
neintervenţiei
poporului francez în afacerile interne ale altor popoare şi inadmisibilitatea
amestecului unor puteri străine în afacerile interne ale Franţei (art. 119, Constituţia
din 1793). Ca reacţie, legitimismul intervenţiei este consacrat de Congresul de la Viena
din 1815. Dar
doctrina Monroe (1823) stabileşte inadmisibilitatea intervenţiei statelor europene
pe continentul american, fundamentată apoi de doctrinele Calvo şi Drago (1868 şi
1902.)
Din punct de vedere al conţinutului, principiul presupune obligaţia
statelor de a nu interveni în afacerile care ţin de competenţa naţională a unui
stat (care aparţin domeniului rezervat). Potrivit acestui principiu, este exclusă
orice formă de intervenţie, nu numai cea armată (orice formă de ingerinţă sau
ameninţare îndreptată împotriva
personalităţii unui stat sau împotriva elementelor lui politice, economice şi
culturale)10.
may change your settings at any time or accept the default settings.
functionality, as well as marketing, P rivacy Policy
Marketing
Personalization
dd))lor de a coopera între ele.
ÎÎnnddaattoorriirreeaaiu relativ nou care circumscrie obligaţia statelor de a
Analytics
ssttaatteecoopera
Save Accept All
EEssttee uunn
pprriinncciipperii păcii şi securităţii internaţionale, favorizării
îînnttrree eellee îînnprogresului şi rnaţionale. Acest principiu este consacrat
vveeddeerreeaa iniţial în art. 1 pct. 3 ede că unul din scopurile ONU este
mmeennţţiinn să „realizeze cooperarea ea problemelor internaţionale cu
ssttaabbiilliittăăţţiiii caracter economic, social, n promovarea şi încurajarea
eeccoonnoommiiccee respectării drepturilor omului şi
iinnttee ddiinn
nternaţional public, Editura Şansa SRL, Bucureşti, 1981, p. 294.
B. Aurescu, op. cit., p. 60-61.
libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau
religie”, în timp ce Declaraţia din 1970 prevede „obligaţia statelor de a
coopera între ele în conformitate cu Carta”11.
e) Dreptul popoarelor la autodeterminare (principiul autodeterminării).
Acesta este definit de Declaraţie ca „ principiul egalităţii în drepturi a
popoarelor şi dreptului de a dispune de ele însele”. Trebuie remarcat că spre deosebire
de toate celelalte principii, titularul acestui drept/principiu este poporul, naţiunea (nu
alt subiect de drept internaţional), indiferent dacă acestea sunt constituite în stat sau
luptă
pentru constituirea într-un stat propriu. El nu poate fi exercitat de o minoritate
naţională.
Declaraţia prezintă acest principiu astfel: „Toate popoarele au dreptul de
a-şi hotărâ statutul lor politic în deplină libertate şi fără amestec din afară şi de
a realiza
dezvoltarea lor economică, socială şi culturală şi orice stat are obligaţia de a respecta
acest drept conform prevederilor Cartei”12.
f) Egalitatea suverană a statelor.
Potrivit formulărilor rezoluţiei 2625, statele „au drepturi şi obligaţii
egale şi sunt membrii egali ai comunităţii internaţionale, indiferent de deosebirile
desite
enable essential ordin economic, social politic sau de altă natură”. Această
zation, and analytics. You may change your settings at any time or accept the default settings.
egalitate semnifică,
din punct de vedere juridic,
eexxaammiinnaattee îînn că actele şi faptele statelor, indiferent de deosebirile
ddrreeppttuull iinnttee
dintre ele, sunt ddee aa
ddrreeppttuurrii
ppaarrttiicciippaa llaa
rnaţional în lumina aceloraşi reguli şi că statele au
bbuuccuurrăă ddeeaceleaşi formarea şi aplicarea dreptului internaţional.
Marketing „„ddrreeppttuurriilleeFiecare stat se
iinneerr ddeezzvvoollttaaente deplinei suveranităţi” şi „are dreptul de a alege şi
lliibbeerrde a ău politic, economic şi cultural”. Integritatea
13
Save ssiisstteemmuull
Accept All ssteritorială şi tului sunt inviolabile .
iinnddeeppeennddeennţţaa
bună credinţă a obligaţiilor internaţionale ( pacta sunt
t., p. 72.
Acest principiu mai este cunoscut şi sub denumirea de principiul „pacta
sunt servanda”, fiind unul dintre cele mai vechi principii fundamentale ale
dreptului internaţional public. Principiul este întâlnit încă din antichitate.
Aplicarea acestui
principiu se face numai în cazul unui tratat internaţional valabil. Conceptul de
bună-credinţă se referă la gradul de conştinciozitate, cu care obligaţia asumată, de
către un stat printr-un tratat internaţional, trebuie să fie îndeplinită.
Principiul „pacta sunt servanda” a fost inserat într-o serie de documente
internaţionale printre care menţionăm: documentele Congresului de la Viena din
1915, Pactul Ligii Nationale, Carta ONU, Convenţia de la Viena din 1969 cu privire
la dreptul tratatelor, Declaraţia Adunării Generale ONU din 1970, Actul final al
C.S.C.E. din 1975, Carta de la Paris din 1990 etc.14.
Actul final din 1975 mai consacră, alături de cele 7 principii prevăzute
în Declaraţia din 1970, încă trei:
- Principiul inviolabilităţii frontierelor care prevede obligaţia statelor de
a „se abţine acum şi în viitor de la orice atentat împotriva frontierelor”, de la
„orice cerere sau act de acaparare şi uzurpare a întregului sau a unei părţi a
teritoriului oricărui stat independent”. Actul Final prevede însă că frontierele pot
fi modificate, în conformitate cu dreptul internaţional, prin mijloace paşnice şi
prin acord.
Analytics
Save Accept All
P rivacy Policy
Marketing
Personalization
integrităţii teritoriale aşa
cum e prevăzut de Actul
Final, -- PPrriinncciippiiuull
de a se abţine pprreevveeddee
de la orice
acţiune incompatibilă
oobblliiggaaţţiiaa
cu
scopurile şi ssttaatteelloorr
mpotriva
pprriinncciippiiiillee
integrităţii
CCaarrtteeii
teritoriale, OONNUU
independenţei
îî sau a ipant
politice uunniittăăţţiiii
şi în
specialoorriiccăărruuii
de la orice acţiune
ssttaatt ppaarrttiicc
care constituie o folosire aa
ffoorrţţeeii
cu forţa, precum şi ssaauu
de a oo
face din teritoriul
celuilalt obiectul u al
altor măsuri de folosire
directă sau indirectă a
forţei în
302.
contradicţie cu dreptul internaţional. Se mai prevedea că nici o astfel de ocupaţie sau
dobândire nu poate fi recunoscută ca legală15.
- Principiul respectării drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale
este consacrat ca principiu pentru prima oară de Actul Final, deşi referiri găsim în
Carta ONU, în cele două Pacte privind drepturile omului, din 1966 etc. Iniţial
considerat ca
principiu de drept internaţional de ramură şi nu principiu fundamental, deoarece
se considera că se referă doar la materia populaţiei, astăzi criteriul respectării
drepturilor omului a devenit o coordonată esenţială a raporturilor interstatale şi o
condiţie pentru aderarea la diferite foruri şi forme de coopeare sau integrare16.
Respectarea drepturilor omului are, fără îndoială, un caracter universal, chiar dacă unele
din normele specifice nu sunt acceptate de unele state. Întrucât normele privind
drepturile şi libertăţile omului
fac parte integrantă din dreptul internaţional, ele trebuie interpretate şi aplicate în
contextul acestuia17.
Există şi noi principii fundamentale ale dreptului internaţional public în
curs de consacrare. Este vorba de 4 asemenea principii şi anume:
• principiul respectării suveranităţii depline a statului asuprea bogătiilor
lui naturale. El constă în dreptul statelor de a dispune conform voinţei lor de

bogăţiile lor naturale. Acestui drept îi corespunde o obligaţie corelativă constând
în abţinerea
This website stores data such as Marketing

functionality, as well as marketing, Personalization Analytics
may change your settings at any time Save Accept All
P rivacy Policy
se amesteca în treburile
altorttuuttuurroorr
state.
cceelloorrllaallttee
avantajului reciproc.
ssttaattee ddee aa
Conform acestui ••
pprriinncciip
principiu relaţiilepiiuull
rebuie
să seiinntteerrnnaaţţiioonnaalle
bazeze pe avantaj
e iinntteerrssttaattaallee
reciproc.
tt
bunei vecinătăţi. Este un
••
principiu cu vocaţiepprriinncciip
universală, piiuull
a lui cceeeeaa ccee

între toate statele
lumii.
dezarmării.
Acest
principiu presupune
oprirea cursei
B. Aurescu, op. cit., p. 63.
ului în dreptul internaţional
contemporan, Editura Lumina
Lex,
înarmării şi trecerea la dezarmare. S-au luat unele măsuri, respectiv interzicerea
producerii, deţinerii şi folosirii unor categorii de arme, respectiv a armelor de
distrugere în masă18. Principiile fundamentale se caracterizează prin maximă
generalitate tridimensională: sub aspectul domeniilor de aplicare (sunt aplicate tuturor
domeniilor relaţiilor internaţionale reglementate de dreptul internaţional), al
conţinutului juridic (sunt rezultatul unui proces de maximă abstractizare a ceea ce
este esenţial în întregul sistem al dreptului internaţional public) şi al sferei
creatorilor şi al destinatarilor (sunt rezultatul acordului de voinţă a statelor, şi se
aplică tuturor acestora).
Din acest criteriu decurge caracterul de universalitate, subliniat prin faptul
că sunt fie consacrate pe calea cutumelor
generale, fie pe calea tratatelor multilaterale.Caracterul juridic
obligatoriu rezultă din conţinutul normativ al principiilor
fundamentale. De asemenea principiile fundamentale se consideră că au un caracter
imperativ (sunt norme „ius cogens”). Nu în ultimul rând principiile fundamentale au
un caracter dinamic19.
enable essential site

zation, and analytics. You may change your settings at any time or accept the default settings.
Marketing
54.
B.
SaveAccept All
1188
BBooggaaddaann
AAddrriiaann,, oopp.. Aurescu, op.cit., p. 58.
cciitt..,, pp..
Bibliografie selectivă
1. Beşteliu, Miga Raluca, Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional

public, ediţia a III-a, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2003.
2. Bogdan, Adrian, Drept internaţional public, Editura Themis, Craiova, 2008.
3. Bolintineanu, A., Năstase, A., Aurescu, Bogdan, Drept internaţional

contemporan, ediţia a II-a, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2000.
4. Diaconu, Ion, Curs de drept internaţional public, Editura Şansa SRL, Bucureşti,
1981.
5. Idem, Drepturile omului în dreptul internaţional contemporan, Editura Lumina
Lex, Bucereşti, 2001.
6. Geamănu, Grigore, Dreptul internaţional contemporan, vol. I, Editura
şşii Didactică reşti, 1975.
PPeeddaaggooggiic
naţional public, vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică,
căă,, BBuuccuu
personalization,77.. IIddeemm,,
and analytics. You
P rivacy Policy
Marketing
Personalization
Analytics
Save Accept All

PDF Principiile Fundamentale Ale Dreptului International

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PDF Principiile Fundamentale Ale Dreptului International

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE

ternaţional contemporan, vol.

Pedagogică, aţional public,

Editura Themis, Craiova,

This website stores data such as

lui naturale. El constă în dreptul statelor de a dispune conform voinţei lor de

This website stores data such as Marketing

a lui cceeeeaa ccee

enable essential site

1. Beşteliu, Miga Raluca, Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional

3. Bolintineanu, A., Năstase, A., Aurescu, Bogdan, Drept internaţional

Save Accept All

S-ar putea să vă placă și