Capitolul 3. Compoziția produselor alimentare.

Conținutul
și importanța macronutrienților și micronutrienților în
alimentație. Calitatea nutrițională a produselor alimentare.

Curs 5. Conținutul și importanța micronutrienților

Calitatea nutrițională a produselor alimentare
 Conținutul și importanța micronutrienților
• Complexul aportului alimentar nu se rezumă doar la cel al
macronutrienţilor analizaţi, ci implică, în abordarea unei caracterizări
eficiente, şi impactul principalilor micronutrienţi prin a căror intervenţie
se realizează în fapt valorificarea nutriţională a acestui aport, în şi prin
procesele metabolice ale organismului.
• O caracteristică a acestor substanţe-micronutrienţi – constă în
cuantumul mult redus faţă de cel al macronutrienţilor integrând în
structura lor:
– substanţe minerale necesare pentru structurarea şi viabilitatea
organismului uman;
– vitamine-hormoni ca substanţe organice cu acţiune calitativă în
asigurarea-gestionarea funcţionalităţii organismului.
• Aceste substanţe joaca rol de catalizatori nutriţionali.
MICRONUTRIENȚI
 MICRONUTRIENȚI

După cuantumul participării în procesul nutriţiei (atat cantitativ cât şi al

implicaţiilor în funcţionalitatea organismului) substanţele minerale se
delimitează în două grupe:
– Macrominerale
– Oligoelemente din care fac parte:
• Microminerale - substanţele minerale cu aport redus cantitativ în
alimentaţia-nutriţia umană, dar cu implicaţii esenţiale în fiziologia
organismului uman;
• Substanţe anorganice, fără a fi minerale, cu rol în nutriţia umană.

- Macrominerale
Importanţa substanţelor macrominerale, calciu, magneziu si fosfor,
pentru asigurarea formării, dezvoltării şi menţinerii funcţionale a
sistemului osos ca structură "de rezistenţă" pentru organismul uman.
 Macrominerale - Calciu
Calciul, ca microelement mineral, este preponderent implicat în structura şi
funcţionalitatea sistemului osos, respectiv în structura celulară a acestuia,
dar şi în fiziologia sistemului neuro-vegetativ şi în sânge. Un organism
adult, sănătos, conţine în medie 1200 mg calciu din care în proporţie de
99% se cumulează în sistemul osos.
• Ţesutul osos însă nu este static ci se află într-
un continuu proces prin care sub acţiunea
osteoplastelor fixează calciul, depozitându-l
în principal ca fosfat de calciu, în timp ce
osteoblastele eliberează cantităţi de calciu
anterior fixate, astfel încât are loc un
permanent proces de refacere a conţinutului
calcic, cu unele pierderi evaluate la 300–1000
mg, participând la dezvoltarea proceselor
metabolice şi la menţinerea homeostaziei
minerale a organismului.
 Macrominerale - Calciu
• Această funcţionalitate implică necesitatea asigurării unui echilibru calcic
(aport-reţinere) compensându-se pierderile care pentru populaţia adultă
se consideră că se poate realiza printr-un aport zilnic de minim 800 mg
calciu/zi în condiţii de efort fizic redus, dar se impune a se ridica la
1200-1300 mg/zi în condiţii de efort ridicat, respectiv 1200-1400 mg/zi
pentru adolescenţi (fete-băieţi).
• Digestia alimentelor furnizoare de calciu şi absorbţia acestora este
legată în ansamblul proceselor metabolice, de prezenţa: fosforului şi
magneziului, iar integrarea sa în structurile sistemului osos, de prezenţa
în contextul proceselor metabolice a vitaminei D.
• De altfel absorbţia calciului este variabilă funcţie de tipul de
alimentaţie şi în general destul de slabă fiind afectată de prezenţa în
alimente a fitatilor şi oxalaţilor (antinutrienti!!).
• Se aduce în acest sens implicarea în mecanismele intervenţiei calciului
în fiziologia sistemului neurovegetativ ca antagonist al potasiului în
condiţiile în care variaţia raportului: K/Ca creşte sau scade faţă de
valoarea de 2, ca valoare normală accentuând excitabilitatea
neuromusculară până la manifestarea spasmofiliei, a tetaniei.
 Macrominerale - Calciu

Na++K++OH-
Creşterea raportului: Ca+++Mg+++H-

prin scăderea aportului de Ca sau Mg poate

genera spasmofilia sau tetania, scăderea
determinând micşorarea acestei excitabilităţi
neuromusculare rolul deosebit al
calciului inclusiv în prezenţa magneziului nu
doar în structurarea sistemului osos ci şi a
funcţionalităţii în ansamblu a organismului.
Surse naturale de calciu
- laptele si produsele lactate, galbenusul de
ou, conopida, brocoli, semintele de susan,
soia, fasolea, mazarea, telina, cerealele,
sardelele din conserve.
 Macrominerale - Magneziu
Magneziul:
- participă alături de calciu şi fosfor, la mineralizarea sistemului osos, în
condiţiile în care peste 50% din conţinutul în magneziu al organismului se
regăseşte în acesta.
- este un component mineral esenţial al ţesuturilor moi în principal
hematii.
- participă alături de calciu atât la formarea ţesutului osos cât şi a masei
celulare.
- după potasiu el reprezintă cel mai important cation mineral intracelular
fiind cofermentul unor importante enzime în fluxul proceselor
meetabolice (coenzima A, fosfataza alcalină ş.a.) privind metabolismul
glucidelor şi al lipidelor.
• Se reţine în acest context implicarea magneziului nu doar în formarea şi
funcţionarea sistemului osos, în prezenţa calciului ci şi intervenţia
complexă a acestora în funcţionalitatea sistemului nervos – neuro
muscular – aspect redat mai în detaliu în analiza rolului calciului.
• Se atenţionează de altfel şi asupra implicării hipomagneziei în
accentuarea incidenţei bolilor cardiovasculare, favorizând în acelaşi timp
creşterea colesterolului sanguin cât şi depozitarea de grăsimi coronară-
aortică, promovând astfel stări de malnutriţie cu impact asupra sănătăţii.
 Macrominerale - Magneziu
Necesarul în aportul nutriţional s-a evaluat astfel:
- pentru nivelul unor activităţi uşoare la 200-300 mg/zi,
- în condiţii de activitate fizică intensă la 400 mg/zi,
- 300-350 mg/zi în cazul femeilor în cursul sarcinii, ca de altfel şi pentru
adolescenţi.

Surse de magneziu
• Legumele cu frunze verzi: spanac, brocoli,
varza si salata sunt surse ideale de magneziu.
• Cerealele integrale, fulgii de cereale,
leguminoase (linte, fasole), fructe uscate si
oleaginoase (migdale, smochine, arahide si
unt de arahide), soia,
• Banane, ananas, migdale, struguri
• Carne slaba, peste (sardele) si unele
crustacee.
• O cantitate insemnata de magneziu se
gaseste si in apa dura, care prin definitie este
bogata in minerale.
 Macrominerale - Fosfor

Fosforul:
- intră în constituţia acizilor nucleici şi a compuşilor macroergici (ADP;
ATP)
- este prezent în toate celulele şi în majoritatea etapelor de oxidare a
glucidelor şi lipidelor, respectiv în procesele de divizare şi multiplicare a
celulelor,
- este prezent în structura sistemului osos.
• În cazul unui adult sănătos se cumulează în mod normal 600–900 mg
fosfor din care:
– 80% în sistemul osos, reprezentat în principal ca fosfat de calciu,
– 20%, în părţile moi, participând împreună cu calciu şi magneziu la un
mare număr de procese biochimice îndeosebi în oxidarea glucidelor şi
a lipidelor formând compuşi macroergici şi în activarea unor procese
esenţiale, ex.: activarea vitaminelor din grupul B.
 Macrominerale - Fosfor
Sub aspectul necesarului de fosfor în raţia Alimente bogate in fosfor (in mg pentru o
zilnică se recomană: portie)

- 1320 mg /zi pentru un adult sănătos, la Branza 340

nivelul unei activităţi reduse; Cereale integrale 340

- min. 1700-1900 mg/zi în condiţiile unor Muschi de vita 340

activităţi mai intense (consum energetic Iaurt 247

mare); Lapte integral 228

- 1800-2000 mg/zi în activităţi sportive. Carne de pui 216

Fulgi de cereale 11
• Surse naturale de fosfor
Fosforul se găsește în alimentele
bogate în calciu, cele mai bune surse
fiind: laptele si produsele lactate
(brânză, iaurt).
Carnea, ouăle, fructele uscate sau
oleaginoase (nuci, migdale),
semintele de dovleac și cerealele
 MICRONUTRIENTI – OLIGOELEMENTE (Fier, Zinc, Iod)

Fierul:
- transportă oxigenul în organismul uman, prin intermediul
hemoglobinei din globulele roşii ale sângelui.
- intervine prin intermediul miosinei în funcţionalitatea structurii
musculare, inclusiv a inimii, participând în acelaşi timp în
funcţionalitatea ficatului, a măduvei spinării, sub formă de feritină, ca
rezervă fiziologică de fier.
- se integrează de asemenea în complexul enzimelor respiratorii,
respectiv în plasmă.
• În organismul uman se acumulează la un nivel de 4-5 g pentru un
adult, iar aportul zilnic necesar se consideră asigurat cu 10-15 gr/zi
pentru bărbaţi şi 20-25 gr/zi pentru femei.
 MICRONUTRIENTI - OLIGOELEMENTE
• Surse naturale de fier
– Sursele vegetale au un grad de
absorbtie de 7-30% iar cele de
origine animala de 15-45%
– absorbţia fierului creşte în prezenţa
vitaminei C
– Ficat, caviar, mac, coacaz negru, soia,
linte, galbenus de ou, urzica,
patrunjel radacina, fasole boabe,
spanac, macris, alune, mazăre
galbenă, dovleac-seminţe, ciuperci,
caise uscate, migdale, cereale
germinate, smochine uscate, stafide,
cereale integrale,fulgi de cereale,
carne, arahide, nuci.
 MICRONUTRIENTI - OLIGOELEMENTE
Zincul,
• element esenţial în nutriţia umană, este prezent
în multe enzime, esenţiale metabolismului.
Organismul uman adult conţine 2,3 g, majoritar în
sistemul osos dar şi în piele şi prostată, şi are
nevoie de un aport în medie de 15 mg/zi.
• Absorbţia este slabă, inhibată fiind de prezenţa
fitaţilor, şi a oxalaţilor.
• Carenţa în zinc, relevă cercetările mai recente se
manifestă prin încetinirea creşterii, promovarea
unor tumori maligne în principal afectând
prostata, dar şi leziuni cutanate.
• Surse naturale de zinc
carne, ficat, alimente de origine marina, germeni
de grau, drojdie de bere, seminte de dovleac,
oua, lapte praf degresat, mustar.
 MICRONUTRIENTI
Iodul
• Asigură sinteza hormonilor tiroidieni, realizată în glanda tiroidă. Prin aceşti
hormoni, dintre care în mod deosebit tiroxina, având în structură iod, glanda
tiroidă controlează şi reglează procesele metabolice, metabolismul de bază,
frecvenţa cardiacă şi creşterea la copii.
• Prin cantitatea mică de 30-50 mg în organismul uman adult, din care 8-10 mg în
glanda tiroidă, iodul ca oligoelement, atinge în tiroxină o cantitate de 65% din
iodul reţinut în glandă; în sânge, concentraţia normal funcţională a hormonilor
tiroidieni implică prezenţa a 4-8 micrograme pentru 100 ml plasmă.
• Scăderea concentraţiei hormonale în sânge şi ţesuturi obligă glanda la o activitate
sporită, fiind suprasolicitată, ceea ce conduce la o dezvoltare anormală –
hipertrofiere -ca “guşă endemică”, cu evidente disfuncţionalităţi metabolice.
• Întrucât în ansamblul proceselor digestive şi metabolice se produc pierderi de iod,
acestea trebuie compensate printr-un aport exogen de iod, aport evaluat a se
încadra între 0,10-0,15 mg/zi.
• Diminuarea secreţiei glandei tiroidiene afectează funcţionalitatea sistemului,
respectiv scade metabolismul bazal afectând, structura şi funcţionalitatea
sistemului epitalial, creşterea greutăţii corporale şi un ansamblu a
comprtamentului, mai grav la copii încetarea creşterii şi manifestări a cretinismului.
• Combaterea acestor carenţe se apreciază a se preveni şi ameliora printr-un aport
suplimentar de 100-200 mg/zi în principal prin iodarea sării cu 40-100 mg/1 kg
sare.
 MICRONUTRIENTI
• Surse naturale de iod

- pește (macrou, hering, somon,

păstrăv, somn), fructe de mare, alge
marine, lactate, fructe și legume care
provin din regiunile de coastă.
- soia, produse din soia, fasole și
păstăi.
- nuci proaspete
Iodul este adăugat la majoritatea
tipurilor de sare de masa, astfel încât
fiecare persoană își poate acoperi
necesarul zilnic cu o singură linguriță
de sare iodată.
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
• Vitaminele nu sunt nutrienţi ca atare, dar sunt deosebit de necesare în
reglarea proceselor metabolice, deşi cunoaşterea implicării în aceste
procese este încă neelucidată în privinţa tuturor acestor substanţe.
Esenţial este faptul că ele nu declanşează afecţiuni, ci lipsa lor, ca de
altfel şi excesul prin aport alimentar poate interfera cu alte carenţe
sau afecţiuni, favorizând, accentuând impactul acestora.
• Vitaminele constituie astfel “fracţiunea infinitezimală, indispensabilă
pentru desfăşurarea normală a vieţii”, constituindu-se drept
biocatalizatori în procesele metabolice; nu aduc aport energetic şi nici
material plastic.
• Carenţa în vitamine favorizează prin dereglarea proceselor în principal
metabolice, condiţii de instituire şi manifestare a unor disfuncţii,
nespecifice aportului de nutrienţi, dar accentuând prin “parteneriat”
implicarea carenţelor lor în diferitele forme ale malnutriţiei.
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
Vitaminele A, D , E şi K sunt vitamine liposolubile.
Vitamina A
• Vitamina A (retinol) este de origine animală, dar organismul uman
poate valorifica sub formă de provitamină (pigmenţi carotenici, în
special betacarotenul) în vitamina A, cu un randament de 6 molecule de
betacaroten pentru o moleculă de vitamina A (6 μg pentru 1 mg
retinol), proces care are loc în peretele intestinului subţire.
• Aportul recomandat de FAO şi OMS este de 750 mg/zi pentru adulţi în
condiţiile unei alimentaţii diversificate, comportând atât vitamina A ca
atare, cât şi betacaroten. Carenţa afectează structural şi funcţional
retina ochiului.
Vitamina D
• Vitamina D, singura care se realizează şi în organism prin expunerea la
razele ultraviolete ale soarelui, permite absorbţia calciului în intestinul
subţire, acţionând ca un hormon.
• Se consideră că o raţie zilnică de 400 UI/zi asigură nivelul necesar
organismului.
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
Vitamina E
• Vitamina E mai este denumită şi tocoferol. Tocoferolii sunt substanţe liposolubile
destul de răspândite mai ales în regnul vegetal. Termenul de vitamina E este
utilizat pentru a face referire la opt nutrienți liposolubili esențiali naturali (4
tocoferoli și 4 tocotrienoli).
• Vitamina E denumită și vitamina fertilității a fost descoperită în germenii de grâu, în
1922. Cercetătorii au observat atunci că această vitamină este esențială pentru
reproducerea șobolanilor.
• Vitamina E este un antioxidant liposolubil major, responsabil pentru protejarea
membranelor împotriva peroxidării lipidelor. Proprietățile antioxidante ale vitaminei
E care acționează asupra radicalilor liberi ar putea încetini procesul de îmbătrânire
biologică. La oameni, deficitul de vitamina E poate cauza disfuncții neurologice,
cardiovasculare și o durată diminuată de viaţă a eritrocitelor.
• Consumul de vitamina E poate reduce riscul de boli cardiace coronariene la
bărbaţi. Deoarece primăvara tocoferolemia este mai scăzută, se consideră că
necesarul de vitamina E este mai accentuat în acest anotimp.
• În alimente vitamina E se regăseşte în uleiuri vegetale, cum ar fi cel de palmier,
porumb și soia.
• Vitamina E este solubilă în grasimi si este sensibilă la lumină şi oxigen.
• Vitamina E (tocoferolul), considerată ca fiind vitamina antisterilităţii, se acumulează în organism în
grăsimi, la nivelul unui adult de 70 kg, de 7 mg/zi, respectiv 0,1 mg/kg corp, în timp ce 5-6 mg/zi
acoperă nevoile copiilor, dar solicită un aport de 10-12 mg /zi la femeile gravide.
• Carenţa în vitamina E se implică în funcţia de reproducere şi dezvoltare a fetusului. La adulţi provoacă
modificări în structura şi funcţionalitatea hipofizei.
Vitamina E MICRONUTRIENTI- VITAMINE
Surse naturale
În natură, tocoferolii sunt răspândiţi mai ales, în regnul vegetal.
Germenii de porumb şi uleiurile vegetale reprezintă principala
sursă de tocoferoli. În general boabele de cereale conţin toţi cei patru
izomeri ai tocoferolului în proporţii variabile. Boabele de porumb au
cantitatea cea mai mare de tocoferoli. Prin utilizarea germenilor de
grâu bogaţi în vitamina E s-au obţinut rezultate bune în tratamentul
distrofiei musculare şi al degenerării neurologice.
Cantitatea medie de tocoferol în diferite surse naturale,
mg/100g produs:
- ulei de germeni de porumb / 220
- ulei de măsline / 23
- linte / 6,8-12
- ulei de floarea soarelui / 6
- ficat de vită / 1,5-7
- carne de vită / 0,9-3
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
Vitamina E
Vitamina E este prezentă şi în unele fructe dar în cantităţi
mici, cu excepţia murelor unde cantitatea poate atinge
valori de 4,3 mg/100g produs.
În ceea ce priveşte legumele, conţinutul în vitamină E este
diferit în funcţie de părţile plantei. Astfel, vitamina E este
concentrată mai ales în frunzele verzi.
În laptele de vacă este asociată cu lipidele. Îmbogăţirea
laptelui în vitamină E depinde de alimentaţia animalelor.
Brânzeturile obţinute din laptele animalelor hrănite pe păşune
sunt relativ bogate în tocoferol (25 – 30 mg/Kg lipide), în
comparaţie cu cele preparate din laptele animalelor hrănite în
grajduri (15-20 mg/Kg lipide). Depozitarea brânzei duce la
scăderea concentraţiei de tocoferol cu 10 până la 30% în
primele 6 luni.
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
Vitamina K
- „vitamina de coagulare a sângelui” sau vitamină coagulantă,
- rol important în sănătatea sistemului osos sau cardiovascular
Vitamina K joacă un rol important în buna funcționare a organismului, fiind la fel
de importantă ca vitaminele A, D sau E. Dintre vitaminele liposolubile, vitamina K
este cea mai recent descoperită.
Tipuri
• Există trei forme de vitamin K: K1 (filochinona), K2 (menachinona) și K3
(menadiona). Toate cele 3 forme ale sale contribuie la metabolismul calciului în
organism.
• Vitamina K1 facilitează transportul calciului în sânge, contribuind la coagularea
sănătoasă a sângelui.
• O acțiune similară are și vitamina K3, aceasta fiind o formă de sinteză a vitaminei
K1. Vitamina K3 este administrată nou-născuților în primele zile de viață, o
categorie deosebit de expusă la deficitul de vitamina K (laptele matern fiind sărac
în această vitamină).
• În absența vitaminelor K si D, calciul nu este folosit în mod eficient de organism,
situație în care acesta poate fi transformat în calculi renali și poate fi asociat
anumitor afecțiuni cardiovasculare (depuneri în interiorul vaselor de sânge).
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
Doza zilnică recomandată
În primele patru zile de viaţă, nou-născutul are nevoie de o cantitate foarte mare de
vitamină K deoarece nu posedă o floră intestinală capabilă să asigure sursa de
vitamină endogenă.
Necesarul zilnic este în strânsă interdependenţă cu temperatura mediului ambiant,
fiind mult mai crescut în anotimpurile călduroase.
Vitamina K (mcg).
Sugari (0-6 luni) - 2 mcg; Sugari (de la 6 luni la 1 an) - 2,5 mcg
Copii (1-3 ani) - 30 mcg; Copii (4-8 ani) - 55 mcg; Copii (9-13 ani) - 60 mcg
Copii (14-18 ani) – 75 mcg
Bărbați (cu vârsta de 19 ani și peste) – 120 mcg
Femei (cu vârsta de 19 ani și peste) – 90 mcg
Carența de vitamina K se poate manifesta prin:
Coagulare deficitară a sângelui; Hemoragii nazale; Sângerare intensă la tăietură;
Apariția vânătăilor fără motiv; Fragilitate la nivel osos; Anemii; Sângerări gingivale.
Carențele de vitamina K pot fi o consecință a dietei alimentare săracă în alimente
care o conțin, dar și a bolilor de ficat sau a bolii Crohn.
• Osteoporoza este o altă boală care poate să aibă drept cauza principală un aport
inadecvat de vitamina K. Prin urmare, mai ales după vârsta de 40 de ani, este
esențial să consumăm produse bogate în vitamina K.
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
Cele mai bogate surse naturale de vitamina K
- Alimente vegetale ce conțin vitamina K: cruciferele, spanacul, frunzele de nap,
varza de Bruxelles, broccoli, sparanghelul, salata verde, varza murată, boabele de
soia, murăturile, dovleacul, semințele de pin, afinele, fasolea verde, prunele, kiwi,
uleiul de boabe de soia, avocado, mazărea verde, pătrunjelul, frunzele de sfeclă.
- Alimente de origine animală ce conțin vitamina K: ficatul de vită, cotletele de
porc, carnea de pui, pasta din ficat de gâscă, brânzeturile tari/solide, brânzeturile
moi, baconul, carnea de vită tocată, ficatul de porc, pieptul de rață, rinichii de vită,
ficatul de pui, gălbenușul, brânza cheddar, brânza cu mucegai albastru, laptele
integral, untul, smântâna.
- Alte categorii de produse: ceaiul verde, germenii de grâu, soia, boabele de
muștar, frunzele de păpădie
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
• In cadrul vitaminelor hidrosolubile, intra vitaminele din grupul B, din care
fac parte: Tiamina (vitamina B1); Riboflavina (vitamina B2); Niacina
(vitamina B3); Acidul pantotenic (vitamina B5); Piridoxina (vitamina B6);
Biotina (vitamina B7); Folat (vitamina B9) care este forma naturala a
acidului folic (vitamina B8), care nu se gaseste in natura; Ciancobalamina
(vitamina B12);
• Vitamina B1 (Tiamina) are un rol important in metabolismul glucidelor,
in procesele de oxidare si metabolizare a acidului piruvic. Avand in
vedere rolul glucidelor in functionalitatea sistemului nervos, vitamina B1
isi imprima impactul carentei asupra acestei functionalitati, cu
promovarea unei stari privind ritmul cardiac, spasme, convulsii, pareza,
dar si manifestari psihoneurologice: nervozitatea, apatie, irascibilitate,
insomnii si scaderea tensiunii, dureri musculare, insuficiență cardiacă.
Surse naturale: mazare, banane, portocale, nuci, cereale integrale, ficat
Necesar zilnic pentru adulti (19 – 64 ani): 1mg/zi barbati; 0.8mg/zi femei
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
• Vitamina B2 (Riboflavina) se regăsește în organism în forma
esterificata cu acidul fosforic, avand rol de coenzima, în procesele de
oxidare a țesutului. Are rol in mentinerea sanatatii pielii, ochilor si a
sistemului nervos.
Deficiența riboflavinei afectează rezistența organismului la infecții și
factori mutageni.
Surse naturale: lapte, oua, ciuperci, iaurt integral, etc. Razele UV pot
distruge vitamina B2, deci ideal alimentele nu trebuie expuse direct in
razele soarelui.
Necesar zilnic pentru adulti (19 – 64 ani): 1,3mg/zi barbati; 1,1mg/zi
femei

• Vitamina B3 (Niacina) – rol in mentinerea sanatatii pielii si a sistemului

nervos.
Se gaseste in alimente sub doua forme: acid nicotinic si nicotinamida
Surse naturale: carne, peste, faina alba, oua
Necesar zilnic pentru adulti (19 – 64 ani): 16,5mg/zi barbati; 13,2mg/zi
femei
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
Acidul pantotenic (Vitamina B5) – participa in procesele de producere de
energie in organism
Surse naturale: se gaseste in cantitati variabile in aproape toate legumele,
cerealele integrale si carne, dar in cantitati mai mari in: pui, vita, ficat si
rinichi, oua, ciuperci, avocado.
Piridoxina (Vitamina B6) acționează ca piridoxal fosfat, ca si coenzima
pentru enzimele endogene cu rol în metabolizarea aminoacizilor. Are
rol in formarea hemoglobinei.
Carențele se manifestă prin: oprirea, încetinirea creșterii la copii;
facilitează apariția dermatitelor; modificari ale encefalogramei si
anemie hipocroma; scade capacitatea organismului de a forma
anticorpi; promoveaza simptome de polinevrita, stari de nervozitate,
insomnii, dificultate la mers.
Surse naturale: se gaseste intr-o varietate mare de produse
alimentare: carne de porc, pui, curcan, peste, soia, germeni de grau,
ovaz, banane, lapte.
Necesar zilnic pentru adulti (19 – 64 ani): 1,4mg/zi barbati; 1,2mg/zi
femei
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
• Biotina (vitamina B7)- este necesara in cantitati foarte mici pentru a
ajuta organismul in producerea de acizi grasi. Microflora umana
contine bacterii capabile sa produca biotina si nu este clar daca este
absolut necesar un aport aditional din alimente. Oricum, se gaseste
intr-o mare varietate de alimente, dar in cantitati foarte mici.

• Folat (forma naturala) (vitamina B9) si acidul folic (forma de sinteza)

(vitamina B8)
• Folatul se gaseste in multe alimente si se mai numeste folacina si
vitamina B9. Contribuie la: mentinerea sanatatii celulelor rosii din
sange, reducerea riscului aparitiei bolilor de tub neuronal la nou-
nascuti (spina-bifida)
• Surse naturale: se gaseste in cantitati mici in majoritatea alimentelor
dar in cantitati mai mari in: brocoli, legume cu frunze verzi, varza,
salata, spanac, mazare, fasole, ficat.
• Necesar zilnic pentru adulti: 200 μg/zi
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE

• Vitamina B12 (ciancobalamina) se admite ca are rol de coenzima

in multe reactii metabolice intre care, in mod deosebit, in:
– protejarea ficatului fata de unele noxe chimice;
– stimuleaza activitatea unui mare numar de enzime ce
actioneaza pentru formarea acizilor nucleici si la
proteinogeneza;
• Carenta acestei vitamine conduce la disfunctii:
– privind functionalitatea mucoasei aparatului digestiv, a
maduvei spinarii, a sistemului nervos;
– promovarea anemiei hipocromă;
– tulburări ale metabolismului acizilor nucleici, s.a., în condiții în
care pentru contracararea acestora se impune un aport prin
alimentatie de 3-5 μg/zi.
• Surse naturale: carne, peste, lapte, branza, oua; nu se gaseste in
mod natural in produsele vegetale (fructe, legume, cereale).
• Necesar zilnic pentru adulti: 1,5 μg/zi
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
Vitamina C (acid ascorbic)
• Vitamina C sau acidul ascorbic este o vitamină hidrosolubilă implicată în
producţia de hormoni suprarenalieni (glucocorticosteroizi), în metabolismul
colagenului (promovând conversia tropocolagenului la colagen), al acidului
folic, al anumitor neurotransmiţători (aminarea unor neuropeptide) şi al tirozinei
(degradarea oxidativă).
• De asemenea joacă un rol important în metabolismul lipidelor, vitaminelor, este
un puternic agent antioxidant (activează detoxifierea enzimatică în ficat,
neutralizează radicalii liberi şi nitrozaminele cancerigene, asigură conservarea
şi restabilirea potenţialului antioxidant al vitaminei E) şi facilitează absorbţia
fierului la nivelul tubului digestiv. În plus, vitamina C pare să funcţioneze într-o
varietate de alte procese metabolice, în care rolul său nu a fost bine
caracterizat.
• Ca urmare are rol in: activitatea fibroblastelor, osteoblastelor, odantoblastelor care
formeaza matricea mezodermala a organismului, respectiv sinteza colagenului,
formarea tesutului conjunctiv, structurarea si functionalitatea sistemului osos,
protejarea organismului fata de agenti patogeni si actiuni toxiinfectioase;
• carenta faciliteaza instituirea formelor gripale, manifestarea scorbutului, favorizarea
instituirii osteoporozei, a anemiei, reduce capacitatea efortului fizic,s.a.;
 MICRONUTRIENTI- VITAMINE
Vitamina C (Acid ascorbic)

• Carenţa de vitamina C este rară în ţările în curs de dezvoltare şi

excepţională în ţările industrializate şi determină apariţia scorbutului.
Poate fi cauzat de un aport alimentar insuficient, malabsorbţie,
creşterea necesităţilor sau eliminarea excesivă şi apare de cele mai
multe ori la persoanele vârstnice, alcoolici, pacienţi cu malabsorbţie
cronică.
• Surse naturale: se gaseste intr-o mare varietate de fructe si legume ca:
citrice, ardei, capsune, coacaze negre, macese, brocoli, varza de Bruxelles,
cartofi
• Necesar zilnic: Organismul uman nu are capacitatea de a sintetiza
vitamina C, motiv pentru care depinde de sursele exogene de
vitamina. Aportul nutriţional zilnic recomandat variază în funcţie de
vârstă şi anumite condiţii fiziologice, fiind de 30–45 mg la copii, 50–
60 mg la adulţi şi 70–90 mg în sarcină şi în perioada de alăptare.
Pentru fumători este recomandat un aport mai mare de ordinul a 120
mg pe zi.