Eu nu te intreb de ce rasa esti, nici de religie ori origine, ci numai de suferintele tale

trebuie sa dau ajutor oricarei fiinte in suferinta, fara sa ma intereseze rangul, averea,
varsta, frumusetea, inteligenta sau daca este chinez ori barbar, prieten sau dusman. In
secolul al XIX-lea, in cadrul stiintei medicale apar noi discipline printre care
microbiologia si radiologia. Ultima s-a datorat descoperirii in 1895 a razelor X de catre
Wilhelm Conrad Rontgen. Cateva zile mai tarziu A. A. Campbell Swinton a obtinut la
Londra prima radiografie in scop clinic. In 1871 A. M. Manasein si A. G. Polotehnov
stabilesc actiunea bacteriostatica a ciupercilor din grupul penicillium, iar in 1940 este
descoperita penicilina purificata de catre Florey, Chain si colaboratorii lor. Agentii
etiologici ai pneumoniilor sunt foarte variati, incidenta lor depinzand de regiunea
geografica, varsta pacientilor si timpul in care se manifesta. Astfel, potrivit autorilor
anglo-saxoni, in USA pneumonia pneumococica apare anual la una din cinci sute
persoane, pneumococul intervenind in 75-90% din pneumoniile bacteriene. Inainte de
1940 etiologia bacteriana era net predominanta, dar dupa 1980, datorita schimbarii
profilului etiologic sub actiunea antibioticelor, a crescut incidenta pneumoniilor virale.
Tot sub influenta antibioticelor, s-au observat modificari ale tabloului clinic, de prin anul
1960 avand loc o scadere a semnelor de condensare pulmonara si a incidentei suflului
tubar. In anul 1911 s-au facut primele incercari profilactice cu un vaccin pneumococic la
minerii din Africa de S, dar abia in 1945, s-a obtinut un vaccin eficient, cu o protectie
specifica de 5-8 ani dupa o singura doza de vaccin. Aceasta eficacitate se datoreaza
descoperirii in 1930 a imunogenitatii polizaharidelor capsulare pneumococice. Desi
medicina a facut progrese uriase, iar pneumonia pneumococica a fost banalizata, totusi
copiii, varstnicii si persoanele imunodeprimate continua sa fie expuse riscului
imbolnavirii, de unde reiese necesitatea seriozitatii in efectuarea examinarilor clinice si
bacteriologice si tratarea corecta a tuturor infectiilor cu poarta de intrare respiratorie.
CAVITATEA NAZALA Nasul reprezinta primul segment al cailor respiratorii cu rol
dublu functional: respirator si olfactiv. Este o formatiune mediofaciala de forma unei
piramide cu baza in jos, despartita de septul nazal in doua cavitati, numite fosele nazale
 Ingrijirea pacientului cu pneumonie

Definitie: Pneumonie este un proces inflamatorie natura infectioasa a

parenchimului pulmonar. Germenii frecvent incriminati sunt pneumococul,
stafilococul, streptococul.
Circumstante de aparitie:
 infectii spitalicesti
 o contaminare cu punct de plecare a unei infectii existente in organism (in
ORL, infectii a tegumentelor)
 complicatii in cursul unei boli (septicemie)
 secundare unor manevre chirurgicale (dupa traheostomie)
Factori favorizanti:
 persoane varstnice
 copii
 frigul, umezeala, efortul fizic intens, factori poluanti
 afectiuni care scad rezistenta la infectii: diabet zaharat, alcoolism, IRA,
insuficienta hepatica, SIDA
Semne si simptome:
 Pentru pneumonia pneumococica:
 debut brusc
 frison
 febra (in ,,platou”)
 polipnee
 junghi toracic
 tuse, la inceput uscata, apoi cu expectoratie (galben-ruginie, vascoasa)
 tahicardie
 frecvent herpes labial
 Pneumonia streptococica
 debut insidios
 frisoane
 febra
 dispnee cu cianoza
 stare generala alterata
 Pneumonia stafilococica
 debut insidios
 frisoane
 febra (remitenta)
 stare generala alterata
 dispnee cu cianoza
Examinari paraclinice:
 ASLO crescut (pneumonie streptococica)
 Radiografie toracica
 Leucocitoza cu neutrofilie si VSH crescut (pneumonie pneumocica)
 Examen sputa: pneumococi, streptococi
Probleme pacient:
 alterarea respiratiei
 obstructia cailor respiratorii
 potential de deshidratare
 disconfort
 potential de complicatii
Obiective:
 combaterea infectiei
 eliberarea cailor respiratorii
 imbunatatirea respiratiei
 prevenirea complicatiilor
Interventii:
 in perioadele febrile asigurarea repausului la pat, pozitie sezanda
 aerisirea incaperii
 administrarea de oxigen
 umidificarea aerului
 alimentatie lichida si semilichida in perioadele febrile, cu aport caloric
corespunzator necesitatilor; treptat se trece la o alimentatie normala
 asigurarea unei cantitati suplimentare de lichide avand in vedere pierderile
prin febra, polipnee, transpiratii
 igiena tegumentelor si mucoaselor, in special a cavitatii bucale
 ajutarea pacientului sa adopte pozitii care faciliteaza expectorarea
 incurajarea pacientului sa efectueze miscari active pentru mentinerea
tonusului muscular
 ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale si incurajarea lui
sa participe la ingrijiri pentru cresterea graduala a activitatii in functie de
toleranta
 masurarea functiilor vitale
 recoltarea produselor biologice si patologice pentru examene de laborator
 administrarea tratamentului prescris:
 tratament etiologic
 tratament simptomatic
 tratamentul complicatiilor
 educatia pacientului:
 semnele de recunoastere a eventualelor complciatii (febra dupa
administrarea antibioticelor, scaderea tolerantei la efort,
intensificarea durerii toracice, modificari ale sputei)
 necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea secretiilor
 alterarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus
 efectuarea exercitiilor respiratorii
 toaleta cavitatii bucale dupa expectorare