Caria simpla dentara,generalitati,semne clinice ,diagnostic

pozitiv si diferential,evolutie,complicatii

1. Clasificarea formelor clinice ale cariei simple in functie de localizarea

proceselor carioase:
Exista procese carioase localizate pe:
1.fetele vestibulare si orale(in zonele de retentie mare la nivelul coletului)
2.fete proximale-la nivelul punctului de contact/sub punctul de
contact/deasupra punctului de contact.
3.santuri fosete ocluzale,M,PM.
4. santuri vestibulare si orale ale M si gropitele de pe fata Palatinala ale
frontalilor superiori.

2. Clasificarea formelor clinice ale cariei simple dupa dinamica de evolutie:

1.carii evolutive ,progressive:a) cu evolutie rapida:acuta umeda,mai frecvent la
tineri,cu multa dentina alterata.de culaore galbui-maro ,de consistent moale ,leziuni
dureroase./ b)cu evolutie lenta de ani,luni cronica,usacata,carcateristice varstei a 2
a cu dentina mai dura hiperpig -mentata, lucioasa,uscata cu evolutie
asimptomatica,care nu afecteaza pulpa dentara.
2.carii stagnante ,inactive.

3. Clasificarea formelor clinice ale cariei simple dupa stadiul de demineralizare

al tesuturilor dure dentare :leziuni cavitare,care beneficiaza de tratament
restaurator .Ele pot fi:
1.leziuni cavitare(supeficiale,medii,profunde)-beneficiaza de tratament
restaurator.
2.leziuni nacavitare-demineralizare reversibila

4.Semne clinice subiective pe baza carora se pune diagnosticul de carie simpla.

-prezenta modificarilor de culoare
-durere la excitanti termici(rece) si chimici(dulce,acru,sarat)-durerea este
spontana
-lipsa de substanta dura dentara cu retentia de resturi alimentare- halena fetida
-sangerarea papilei interdentare- ce apare la periaj sau masticatie
-leziuni la nivelul mucoasei labiale,jugale ,lingual produse de mariginile
ascutite ale cavitatilor taioase.

5.Semne clinice obiective pe baza carora se pune diagnosticul de caria simpla:

1.lipsa de substanta dura dentara . (inspectie)
2.modificari de culoarea a unor suprafete dentare de la alb cretos la brun-cenusiu.
3.prezenta dentine alterate.consistenta acesteia depinde de tipul de evolutie al
procesului carios

1
1
4.sensibilitate la palparea cu sonda.mai importanta atunci cand procesul carios este
profund
5.intinderea in suprafata si profunzime a leziunii carioase.
6.camera pulpara este inchisa si nu exista semne clinice de suferinta pulpara
7.lezarea mucoase lingual,jugala,labiala.
8.papila interdentara este tumefiata.
Examene complementare:-teste de vitalitate/-percutia in ax e (-)/examenul
radiologic

6.Diagnosticul pozitiv al cariei simple:

1.durere provenita prin excitanti fizici ,chimici ,ce dispare odata cu excitantu.
2.modificari de culoare.
3.pierdere de substanta dura dentara
4.prezenta dentine alterate.
5.sensibilitate la palparea cu sonda pe peretii pulpari/parapulpari.
6.camera pulpara inchisa
7.teste de vitalitate positive(+)
8.percutia in ax.(-)

7.Diagnosticul diferential al cariei simple:

1.leziuni cu pierdere de substanta dura dentara:de etiologie carioasa:
a)leziune de uzura dentara:atritie,eroziuni ,abraziune
b)leziune distrofica:anomalii de dezvoltare
c)leziune traumatic in smalt si dentina,fara deschiderea camerei
pulpare.
2.modificari de culoare ale dintelui:
a)de natura endogena-tetracicline,date de fluoroza,traumatice,de
senescenta,hemoragice,date de boli generale.
b)de natura exogena:nicotinice,datorate unor bacterii
cariogene,pigmenti alimentary.
3.hiperestezia dentinara
4.pulpite cronice inchise.
5.hiperemia preinflamatorie-durerea persista dupa inlaturarea excitantului.
6.gangrena pulpara->teste vitalitate negative,camera pulpara deschisa
7.parodontite apicale cornice.

8. Caracteristicile anatomo-clinice ale leziunilor carioase situate la nivelul

santurilor si fosetelor:
-usuara modificare a transluciditatii smaltului observata dupa o uscare prelungita a
suprafetelor dentare-aparent sanatoasa.

1
2
 -prezenta opacitatii sau colorarii suprafetelor dentare dupa uscare:
-smalt opac, alb ,dur-carie cu evolutie rapida
-culoare galben-bruna –carie cu evolutie lenta sau
stationara.

9.Caracteristicile anato-clinice ale leziunilor carioase situate pe suprafetele

proximale:
-sunt descoperite relative tarziu atunci cand leziunea a deposit smaltul si a atins
dentina.
-leziuni proximale pot suferi un process de stagnare cu transformarea lor in
leziuni inactive.
-apar sub forma de pete usor decolorate sau de aspect maroniu,dure frecvent
intalnite la dintii ce au pierdut contactul cu dintii vecini.
-atunci cand procesul carios evolueaza sub punctul de contact,el este mai usor
de pus in evident fiind vizibil la inspectie.
-exmenul radiologic pune in evidenta imaginea care subestimeaza importanta
leziunii,acestea fiind mult mai grave.

10. Caracteristicile anato-clinice ale leziunilor carioase situate in treimea

cervicala:
Acestea sunt usor de pus in evidenta prin examenul vizual .Leziunile de
demineralizare apar sub forme de de pete albe cretoase ,mate .Leziunile cavitare de
diferite grade,cu sau fara atingerea dentinei ca de altfel si consistenta si culoarea
tesuturilor afectate,se pot aprecia cu usurinta la un examen clinic obisnuit.

11. Caracteristicile anato-clinice ale leziunilor carioase situate la nivel

radicular:
-leziune superficial, mai putin de 2mm adancime,uneori necavitara ,neteda,moale
modifacat de culoare,caracterizata prin distructia cementului si penetratrea
dentine:1.forma incipient, necavitara:-suprafata neteda nu prezinta cavitate palpabila
cu sonda /-culoaremaro inchis sau maro deschis// 2.forma cavitara superficiala si
pe suprafata cementului,moale ,neregulata,opaca si la palparea cu sonda se observa
o adancitur in mai putin de 0.5 mm.-culoare variabila pana la maro inchis//3.cavitate
de adancime medie-suprafata moale,evident palpabila cu adancime mai mare de 0.5
mm fara semen evidente de suferinta pulpara.// 4.cavitate profunda-cu implicatia
pulpei dentare radiculare ,coloratie variabila de la galben la maro inchis.Leziunile
pot fi :active orice leziune de pe suprafata radiculara de culoare galbui sau maro-
deschis,acoperita de placa bacteriana si de consistenta moale.//inactive-orice leziune
de pe suprafata radiculara de culoare mero-inchis pana la negru,cu suprafata
neteda,lucioasa dura.Intinderea suprafetelor active cavitare este mai mult in
orizontal decat vertical,este mai mare in suprafata decat in profunzime.

12.Evolutia si complicatiile cariei simple dentare:

1
3
 Imediate –inflamatii pulpare acute si cornice./ -gangrena pulpara simpla si
complicate-acut/cronic
Tardive-extractii dentare –edentatii mai mult sau mai putin
extinsetulburari: -functionale,masticatorii,fizionomice,de fonatie,de
ocluzie,de intretinere.
1.stadiu evoluat-apare leziuni unicavitarade suprafata-> zone de smalt opac /colorat-
(culoare cenusie data de prezenta dentine subiacente demineralizate si alterate).
-dentina alterata poate fi palpate cu sonda
-radiologic->radiotransparenta 1/3 a smaltului.
2.leziuni medii-in dentina,fara subminarea cuspizilor.
-dentina alterata prezenta poate fi palpate cu sonda-vizibila radiologic
in 1/3 medie dentinara.
3.leziuni cavitare ce se intend pana in 1/3 profunda a dentine si poate submina
partial cuspizii.
-lipsa de substanta dura dentara si prezenta dentine alterate.
-radiotransparenta in zona circumpulparaa dentine.
4.leziune cavitara extinsa in zona dentine circumpulpare distrugerea partial
a cuspizilor.
-netratata duce la deschiderea camerei pulpare si la aparitia inflamatiei
pulpare.

Izolarea campului operator in odontoterapia restauratoare

13.Prezentati avantajele izolarii campului operator:
1.camp operator curat si uscat
2.acces si vizibilitate optime
3.proprietati optime ale materialelor folosite
4.protectia doctorului si a pacientului.
5.eficienta crescuta

14.Care sunt mijloacele absorbante utilizate pentru realizarea izolarii campului

operator:
Mijloace absorbanteControlul umiditatii.
1.aspirator chirurgical
2.aspirator de saliva usual
3.rulouri comprese,bureti
4.firul interdentar
5.scuturi protectoare
6.automatomul
7.dispozitive de mentinere a rulourilor
8.cleme dentare.

15.Aspiratorul cu debit mare- chirurgical.

-la folosirea turbine,apa pulverizata ,jet de aer

1
4
 -preia 0.5 l /2 sec
-se plaseaza distal de zona de lucru
Avantaje:
-resturile de substanta dentara ,material dentare sun indepartate eficient
-nu produce deshidratarea tesuturilor
-camp operator cu acces si vizibilitate optima
-durere redusa nu se supraincalzeste
-manevre mai eficiente,se elimina pauzele de clatit
-fragmente si pulbere metalica –preluate in totalitate
-manopere de cadran effectuate mai usor

16.Aspirator de saliva usual:

-poate indeparta saliva din panseul bucal.
-folosit in asociere cu rulouri ,comprese ,diga
-compus din :-Canula(metalica sau plastica)
-Tub subtire de cauciuc
-varf neted rotunjit neiritant.

17.Elemente absorbante principale si cele accesorii:

-confera o perioada scurta de izolare
-alternative de izolare cand diga este impracticabila.
Rulouri: (bumbac,fibra de celuloza)
-trei marimi:1,2,3
-nr 2 pe vestibular.nr 3 pe oral
-dintii maxilari: rulourile se aplica in vestibule in fundurile de sac, adiacent
dintelui unde se lucreaza
-dintii mandibulari:se aplica Vestibular si Lingual,si in vestinulul maxilar de
aceeasi parte
-in regiunea incisivilor,sunt plasate parafrenular dreapta si stanga asociate cu
aspiratorul de saliva.
-trebuie inlocuite din cand in cand
-mentinute in pozitie cu anumite dispositive
-daca secretia salivara e redusa atunci ruloruile vor fi umezite cu sprayul de
apa inainte de a le scoate pentru a evita indepartarea epiteliului.
Absorbante salivare-ambalaj din material plastic perforat ce include un miez textil
absorbant.
-se plaseaza pe mucoasa in dreptul orificului de deschidere a glandelor slivare
mari.

18.Scuturile protectoare:
-indicate pentru a preveni aspirarea/inghitirea instrumentelor mici/pentru
protejarea partilor moi jugale.
-utila cand se lucreaza la dintii maxilari
-atunci cand nu exista prefabricate se poate folosi o compresa de tifon plasata
pe fata dorsal a limbii-protector pentru istmul faringean.
1
5
19..Automatomul:
-dispozitiv cu care izolam de saliva una dintre hemiarcade su regiunea frontal
inferioara cu ajutorul rulourilor mentinute in fundul de sac paralingual si
Vestibular ,indepratand de arcada dentara limba si obrazul.
Se compune din:  dispozitiv extrabucal
 dispozitiv intrabucal-dreapta
-stanga
-regiunea frontal

20.Dispozitive mentinatoare de rulouri si cleme dentare:

Clemele dentare-fixare si mentinere
1.Harwavrd-utilizabile numai la mandibula
2.Haller-utilizabile la amebele arcade

21.Avantajele izolarii campului operator folosind diga:

1.camp operator perfect uscat ,izolat,uscat
2.acces si vizibilitate optima.
3.nu necesita reinterventie
4.obtinerea proprietatilor optime ale materialelor dentare utilizate
5.protectie corespunzatoare atat a doctorului cat si a pacientului
6.eficienta crescuta in actul therapeutic

22.Dezavantajele si limitarile izolarii campului operator folosind diga:

-timp suplimentar afectat aplicarii
-disconfort produs de manevrele de aplicare
Conditii ce limiteaza aplicarea digii:
-dinti insuficienti erupti
-molarii 3
-dinti malpozitionati
-pacienti astmatici
-pacienti cu respiratie orala

23.Componentele pricipale si cele accesorii utilizate pentru izolarea campului

operator cu diga(materiale si instrumente necesare):
-folia de diga
-ramele de diga
-clemele de diga
-clestele perforator de diga
-pensa (forceps) de aplicare a clemelor
-diagrama ajutatoare pentru perforarea digii pentru dintii doriti
-servetele de hartie absorbanta preformate
-lubrifiant

1
6
 -accesorii de ancoraj(firul de bumbac,inele de cauciuc sau benzi
subtiri de cauciuc interdentar,pene interdentare de lemn)

24.Folia de diga:
-confectionata din cauciuc special
-livrate in patrate perforate de 12.5 cm/12.5 cm si 15/15 cm,sau sub forma de
rulou de latime de 12.5 sau 15 cm.
-exista si folii gata ambulate ,sterilizate in plicuri individuale.
Grosimea foliei:
-subtire:0.15 mm
-medie:0.20 mm
-groasa
-special groasa:0.35 mm
-foliile subtiri trec mai usor prin spatile interdentare,dar se urp mai usor.
-foliile foarte groase sunt mai eficiente pentru retractia partilor moi,mai
rezistente la rupere dar tensioneaza clemele de fixare.
-se prefer utilizarea foliilor de grosime medie culori inchise(contrastante)
-prezinta o parte lucioasa,si una mata (spre exterior,nu reflecta lumina)

25.Ramele de diga:
-pozitionarea si mentinerea marginii foliei
Tipuri:
a)rame in forma de “U” tip young
-cea mai raspandita
-fabricata din metal radioopacainterfera imaginile radiologice
b)rame in forma de “U” star visi
-material plastic radiotransparenta
c)rame de tip NYGAARD-OSTBY
-contur inchis poligonal
-material pasticradiotransparent
d)rama de tip sauveur:
-rama articulata din plastic
-balama central ce permite sa se plieze acces usor.

26.Clemele de diga:descriere generala:

-ancoreaza folia de diga si o mentinefixa in jurul dintelui ,fortand in acelsi
timp retractia marginii gingivale
-formata din:2 brate-vestibular si oral
 arc de otel
-bratele se termina prin 4 pinteni aigurand contactul in 4 puncte ale
clemei cu dinteleprevine rasturnarea sau torsiunea
-anumite cleme au pinteni cu varful spre gingivaldintii paritial
erupti/retractia gingivala suplimentara.

1
7
 -bratul clemei nu trebuie sa depaeasca limita meziala si distal a fetei
vestibulare si orale deorece :vor interfera pozitia pinilor si traumatizeaza marginea
gingivala si sangereaza,nu se obtine astfel etanseitatea.
-bratele pot prezenta sau nu aripioare=prelungiri laterale ale bratelor ce
realizeaza retractia suplimentara a marginii gingivale.
 cu aripioare-tehnici endodontice
fara aripioare-restaurari carioase

27.Seturi minimale de cleme de diga (cele uzuale):

Cleme Ivory:Nr 0-incisici si canini –izolari multiple
Nr 1-PM
Nr 2-incisivi si canini-izolare unica
Nr 14-Molari ,dinti partial erupti/distructii coronare mari
Nr 26-molari cu talie mare

28.Componente accesorii(materiale auxiliare pentru izolarea campului cu diga)

1.perforator(5-6 dimensiuni ) cleste de perforat folia AINSWORF
2.pensa ptr aplicarea clemelor STOCES
3.servetele de hartie absorbanta
4.lubrifiant
5.accesorii de ancoraj:fir de bumbac ,inel de cauciuc,pene

29.Pozitionarea si dimensiunile orificiilor din folia de diga pentru izolare

corecta
-distanta dintre orificii=central suprafetele ocluzale dintele 1pana la central
suprafetei ocluzale dd2 =6.3mm
-izolarea trebuie sa cuprinda minim 3 dintele de lucru plus cei 2 dinti vecini
1.incisivii plus fata meziala a caninilor-izolare toti ditii dela PM1 drept
la PM1 stang
2.canin-de la M1 de pe aceeasi parte cu caninul pana la incisivul central
de pe partea opusa.
3.PM,M-ultimul dinte posterior pana la incisivul central depe parte
opusa
4.izocalre maxilar 1 oirficiu I.C
1 orificiu la dintele cel mia distal pe care se fixeaza
clema
4.orificiul-conform sablonului
5.folii subtiri-orificiu cu diametru mic
groase-orificiu cu diametru mare.

30.Tehnici de aplicare a digii:

1.aplicarea foliei si clemei simultan
2.aplicarea clemei si apoi a foliei
3.aplicarea foliei si apoi aplicarea clemei.

1
8
31. Tehnica de aplicare simultana ,avantaje si dezavantaje:
a)indepartarea depozitelor de tartru de pe dinti
b)verificam spatial interdentar cu ajutorul firului de ata
c)perforarea foliei si intinderea ei pe rama
d)lubrifierea foliei in zona orificiului
e)alegerea clemei potrivite si fixarea ei in bratele pensei si verificarea
adaptarii pe dinte
f)indepartarea clemei de pe dinte dupa verificare si fixarea ei prin aripioare de
folia de cauciuc
g)aplicarea servetelului performat pe fata pacientului
h)plasarea clemei spre gingival dincolo de convexitatea maxima a dintelui cu
ajutorul pensei ;se aplica primul brat oral apoi cel vestibular
i)eliberarea foliei de cauciuc di aripile clemei
j)alunecarea foliei interdentar pana in zona cervical
k)controlul aplicarii foliei si al clemei
l)bandijonarea dintelui izolat si a zonei adiacente cu solutie antiseptica
dezinfectanta.
Avantaje:
-este cea mai usuara si comoda metoda
-daca clema se elibereaza si scapa ,este tinuta de folie
-nu necesita ajutorul asistentei.
Dezavantaje :
-nu permite vizualizarea directa a dintelui si a zonei adiacente
-tensiunea produsa de elasticitatea foliei actionaeaza in directie opusa celei de
plasare a clemei.

32.Descrieti tehnica de izolare cu diga prin metoda aplicarii initiale a clemei

,armata de folie.avantaje si dezavantaje:
1)indepratam depozitele de tartru
2)alegerea clemei
3)plasarea clemei
4)plasarea foliei in rama peste clema
5)alunecarea foliei interdentar pana in zona cervical
6)controlul aplicarii foliei si a clemei
7)bandijonarea dintelui izolat si a zonei adiacente cu solutie antisepitica
dezinfectanta.
Avantaje:
-permite vizualizarea dintelui si a zonei adiacente
-metoda cea mai eficienta cand sunt dificultati in aplicarea clemei
Dezavantaje:
-este dificil de plasat folia peste clema
-este imposibil tractionarea foliei si tensionarea peste clema cea mai mare nr .
9.

1
9
33.Descrieti tehnica de izolare cu diga prin metoda aplicarii initiale a foliei
urmata de clema.Avantaje si dezavantaje.
1.indepartarea depozitelor de tartru
2.alegerea clemei
3.perforarea foliei,fixarea in rama,aplicarea foliei interdentar cu ajutorul
firului de ata .
4.plasarea clemei
5. alunecarea foliei interdentar pana in zona cervical
6. controlul aplicarii foliei si a clemei
7. bandijonarea dintelui izolat si a zonei adiacente cu solutie antisepitica
dezinfectanta.
Avantaje:
-posibilitatea minima de dislocare a clemei
-vizualizarea dintelui si a zonei adiacente
Dezavantaje :
-necesita ajutorul asistentei

34.Erori in aplicarea si indepartarea digii:

-orificii perforate excentric
-distanta nepotrivita intre orificii: mai mare sa mai mica
-diametrul incorrect al orificiilor
-utilizarea clemelor improprii:mai mari sau mai mici

Principii generale in tratamentul cariei simple dentare ,

etape si timpi de lucru , tehnici de restaurare
35.Care este atitudinea fata de tratamentul cariei simple dentare in raport cu
evolutia leziunilor carioase.
-profilaxie (preventive reducerea prevalentei si a incidentei leziunilor
carioase).
-tratamentul leziunilor carioase instalate in functie de gradul de evolutie si
extindere al procesului carios
Leziunea carioasa: necavitara- fara lipsa de substanta dura dentara
-necesita teste diagnostic adecvate
cavitara-lipsa de substanta dura dentara cu extindere si profunzime
variabila(superficial,mediu ,profund)
-abordare terapeutica operative conventional(invaziva)

36.Care sunt fazele tratamentului conventional al cariei simple dentare si ce

urmareste prin efectuarea fiecarei faze.
1.faza de tratament chirurgical
-eliminarea tesuturilor dure alterateexereza

1
10
 -prepararea cavitatii
2.faza d etratament medicamentos
-tratamentul plagii dentinare
-realizarea protectiei dentino-pulpare
3.faza de tratament restaurator
-refacerea morfologiei coronare si functionale
-realizata prin mai multe tehnici-directa/semidirecta/indirect

37.Ce reguli impun principiile generale clasice de preparare a cavitatilor si ce

obiective urmaresc.
Principii: -efectuarea manoperelor bazate pe reguli fizice
-modificarea partiala a morfologiei coronare
-realizarea conditiilor optime necsare pentru restaurarea morfo
functionala finala.
Obiective:
-conformarea si dimensinarea preparatiei astfel incat fortele normale
functionale sa nu produca facturarea vreunui component din amsamblul dentar sau
dizlocarea restaurarii.
-reaizarea conditiilor cerute pentru efectuarea tutror manoperelor
instrumentale pana la finalizarea tratamentului

38.Care este definitia data de Black etapei de preparare, a cavitatii si care sunt
pricipiile lui Black pentru prepararea cavitatii prin tehnici clasice
(conventionale).
Definitie: Succesiune de manopere folosite pentru indepartarea leziunii
produse de carie ,lasand portiunea restanta a dintelui in ce mai favorabila stare de a
primi o obturatie care sa restaureze forma initiala ,care sa asigure rezistenta
restaurarii sis a impiedice reaparitia cariei pe acea suprafata.
-forma de contur
-forma de rezistenta
-forma de retentie
-forma de facilitare a accesului
-idepartarea in totalitate a dentine carioase restante
-finisaea mrginilor de smalt
-curatirea cavitatii.

39.Care sunt principiile de preparare a cavitatilor dupa scolile si autorii

moderni actuali
A.etapa initiala de relizare a preparatiei coronare
4 timpi:1.stabilirea formei de contul si a profuzimii initiale
2relizarea formei primare de rezistenta
3.realizarea formei primare de retentive
4.realizarea formei de convenienta
B.etapa finala de realiazare a preparatiilor coronare

1
11
 5.indepartarea dentinei alterate restante prin exereza.
protectia dentino-pulpara
7.realizarea formei secundare de rezistenta si retentie.
8.procedurile de finisare a peretilor si a mariginilor externe
9.procedurile finale :curatirea preparatiei si controlul calitatii manoperelor.

40.Care sunt principiile de preparare a cavitatilor,sistematizate dupa scoala si

autorii clasici romani.
deschiderea procesului carios:vizibilitate si acces
exereza dentinei alterate indepartarea In totalitate pana in plin tesut sanatos
realizarea extensiei preventive:
- pasarea marginilor preparatiei in plin tesut sanatos
-mariginile externe plasate in zone immune iar zonele susceptibile sa
fie inglobate in totalitate in conturul preparatiei
asigurarea retentiei:
-stabilirea restaurarii
-mentinerea restaurarii
asigurarea rezistentei
-menajarea si protejarea substantei dure dentare restante
-asigurarea conditiilor necesare pentru rezistenta la excitatii
functionale a materialului de restaurare
finisarea marginilor (de smalt) ale cavitatii
-configuratie liniara,neteda fara anfractuazitati
-asigurarea unui anumit unghi de intalnire cu suprafata externa a
peretilor laterali
toaleta finala a cavitatii.

41.Care sunt obiectivele urmarite prin relizarea fiecarui timp de lucru dupa
principiile de preparare a cavitatilor conform sistematizarii scolii clasice
romanesti.
-

42.Care este clasificarea cavitatilor dupa Black, si care sunt criteriile care stau
la baza acestei clasificari:
-clasa 1: -fata orala a dintilor laterali
-santurile si gropitele vestibulare si orale ale dintilor laterali
-dintii frontali-gropitele si fetele orale
-clasa 2: -fete aproxiale si ocluzale alea dintilor laterali
-clasa 3: -fetele aproximale ale dintilor frontali cu unghi incizal intergru
-clasa 4: -fetele aproximale ale dintilor frontali si a unghiului incizal
-clasa5: - 1/3 cervicala pe fata vestibulara MOD

1
12
Clasificarea materialelor de restaurare coronara,
materiale de obturatie coronara provizorie
43.Care sunt criteriile pe baza carora se allege un material de restaurare
coronara si care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un astfel de
material , in raport cu aceste criterii
Alegerea materialului de restaurare coronară se face în funcţie de mai multe criterii
esenţiale: biologic, mecanic, chimic şi estetic.
Criteriul biologic cere ca în alegere să se ţină seama de textura ţesuturilor dure
dentare, precum şi de starea organului pulpar; materialul trebuie să fie bine tolerat
de către complexul pulpo-dentinar, precum şi de către ţesuturile moi.
Criteriul mecanic presupune luarea în consideraţie a proprietăţilor fizice ale
materialului ales, care să asigure o bună comportare a acestuia în raport cu factorii
ce intervin asupra sa (presiuni masticatorii, temperatură).
Criteriul chimic necesită luarea în consideraţie a compoziţiei chimice a materialului
respectiv, astfel încât acesta să fie compatibil cu alte materiale dentare cu care vine
în contact.
Criteriul estetic cere ca materialul ales să redea aspectul cât mai natural al dintelui,
acolo unde acest lucru se impune cu necesitate.
Un bun material de restaurare trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:
din punct de vedere fizic:
- să fie dur, cu o rezistenţă asemănătoare cu cea a ţesuturilor dure dentare şi cu
abraziune moderată;
- să sufere modificări volumetrice minime (prin dilatare/contracţie) într-un
interval de temperatură situat între 0°C şi 50°C;
- să fie în stare plastică în momentul introducerii în cavitate şi să devină
ulterior rigid şi cât mai rezistent la presiunile masticatorii şi ocluzale;
- să poată fi adaptat cu uşurinţă la pereţii preparaţiei coronare;
- să prezinte o aderenţă bună, realizând o închidere marginală cât mai etanşă;
- să fie un bun izolator termic şi electric;
- să fie impermeabil pentru lichidul bucal şi pentru lichidele ingerate;
din punct de vedere chimic:
- să fie stabil în mediul bucal;
- să nu sufere alterări în contact cu saliva, cu alimentele sau medicamentele
ingerate, cu produşii eliminaţi prin mucoasa bucală;
- să aibă efect uşor antiseptic (antimicrobian);
- să nu se combine cu materialele utilizate în tratamentele odontale;
din punct de vedere biologic:
- să fie bine tolerat de organul pulpar, parodonţîul marginal, părţile moi
adiacente;
- să nu fie nociv pentru organism;
- să fie carioprotector (carioprofilactic);
din punct de vedere estetic (fizionomie):

1
13
- să prezinte culoare, transluciditate şi textură de suprafaţă cât mai apropiate de cele
ale structurii dure dentare pe care o reconstituie.

44.Prezentati clasificarea generala a materialelor de restaurare coronara.

Clasificarea materialelor de restaurare coronară
Această clasificare este făcută folosind 4 criterii importante (principale), astfel:
- Materialele de restaurare coronară se împart în 2 mari categorii, In funcţie de
starea lor fizică (de agregare) în momentul utilizării:
materiale plastice: se introduc în stare moale (modelabilă) în cavitate şi se întăresc
ulterior (obturaţii);
materiale nepiastice: se introduc sub formă rigidă (nemodelabilă) în cavitate şi se
fixează prin cimentare, ca piesă solidă (incrustaţii);
Materialele plastice (de obturaţie) se împart la rândul lor, după timpul de menţinere
în cavitate:
materiale de obturaţie provizorie: utilizate în etapele intermediare ale tratamentului
restaurator şi/sau conservator endodontic;
materiale de obturaţie de durată: utilizate în faza finală de restaurare coronară
morfo-funcţională;
După gradul de aderenţă la structurile dure dentare (substrat), materialele de
obturaţie de durată pot fi:
materiale aderente: compozite, cimenturi cu ionomeri de sticlă (CIS), compomeri,
ormoceri, giomeri;
materiale neaderente: amalgame dentare, aur coeziv ş a. (toate materialele de
obturaţie clasice: cimenturile siiicat, răşinile acrilice autopolimerizabile, etc., care
nu mai sunt, practic, utilizate la ora actuală);
[în raport cu acest criteriu, materialele de obturaţie provizorie se comportă variabil;
aspectul va fi discutat la capitolul respectiv];
După gradul de refacere a funcţiei estetice (fizionomice), materialele de obturaţie de
durată pot fi:
materiale estetice (fizionomice): compozite, unele cimenturi cu ionomeri de sticlă
(CIS modificate prin adaos de răşini), compomeri, ormoceri, giomeri;
[Aici sunt incluse şi unele materiale de obturaţie clasice; cimenturile siiicat, răşinile
acrilice autopolimerizabile, care nu mai sunt, practic, utilizate la ora actuală];
materiale neestetice (nefizionomice): amalgame dentare, aur coeziv, unele cimenturi
cu ionomeri de sticlă (CIS cu adaos de pulberi metalice - tip Cermet);
[în raport cu acest criteriu, aici pot fi incluse şi materialele de obturaţie provizorie;
aspectul va fi discutat la capitolul respectiv];
materiale parţial estetice (semifizionomice): unele cimenturi cu ionomeri de sticlă
(CIS convenţionale).
[Aici sunt incluse şi unele materiale de obturaţie clasice: cimenturile silico-fosfatice,
care nu mai sunt, practic, utilizate la ora actuală].

45.Care sunt categoriile si tipurile de cimenturi ZOE existente si utilizate

actual.

1
14
Cimenturile oxid de zinc / euqenol (ZOE)
Preparatele ZOE sunt larg folosite în practica stomatologică începând din 1890;
datorită unor proprietăţi mecanice inferioare (rezistenţă slabă la compresiune),
utilizările lor iniţiale au fost mult limitate. După 1950, ele cunosc o dezvoltare şi o
perfecţionare din ce în ce mai mare, în scopul ameliorării rezistenţei, astfel încât să
devină competitive cu cimentul FOZ. Ca rezultat, au apărut cimenturi ZOE
modificate şi la ora actuală există mai mufte categorii de produse comerciale
disponibile:
- ciment ZOE convenţional (clasic: eugenolat sau "eugenat" de zinc);
- cimenturi ZOE modificate cu polimeri (cimenturi ZOE armate);
- cimenturi ZOE modificate cu acid orto-etoxibenzoic (cimenturi EBA);
- cimenturi non-eugenolat de zinc (modificate cu esteri vanilaţi: cimenturi HV-
EBA). Conform normelor ISO şi specificaţiilor ANSI/ADA, există 4 tipuri de
cimenturi ZOE (după prezentare şi utilizare: tip I - IV):
tip I: pentru cimentări provizorii;
tip II: pentru cimentări de durată;
tip III: pentru obturaţii coronare provizorii şi obturaţii de bază;
tip IV: pentru căptuşirea pereţilor preparaţii lor.
După timpul de priză, ele pot fi: - cu priză normală;
- cu priză rapidă.

46. Reactia de priza si timpul de priza la cimentul ZOE conventional, implicatii

clinice
1.- Cimentul ZOE convenţional (clasic: eugenolat sau "eugenat" de zinc)
Mod de prezentare:
Este un sistem bicomponent, produsul fiind rezultatul amestecării unei pulberi cu un
lichid.
Pulberea:
-este reprezentată de oxid de zinc purificat;
-mai poate conţine: - colofonîu (până la 28%): pentru creşterea rezistenţei la
compresiune;
-acetat, clorură sau sulfat de zinc (1 %): pentru accelerarea prizei;
-stearat de zinc (1%): pentru plastifiere;
-oxid de magneziu (cantităţi minime).
Lichidul:
-este reprezentat de eugenol chimic pur (2-metoxM~al il-fenol: Ci0Hi2O2);
-uneori se folosesc compuşi naturali: ulei de cuişoare (70 - 90% eugenol, 5 ~ 15%
acetil-eugenol, cariofilen) sau ulei de garoafe (96% eugenol), care conferă un efect
mai histofil preparatului final;
-unele reţete propun 85% eugenol şi 15% ulei vegetal (de măsline sau de bumbac),
pentru controlul vâscozîtăţii (plastifiere);
-mai poate conţine: etanol (1 %), acid acetic (1 %), apă (cantităţi minime) - sunt
necesare pentru controlul prizei.
Reactia de priză:

1
15
Nu se desfăşoară în absenţa apei (prezenţa ei este esenţială pentru reacţia de priză) şi
este accelerată de ionii Zn2+. Priza presupune o reacţie de complexare între eugenol
şi oxidul de zinc, cu formarea eugenolatului de zinc. Preparatul întărit prezintă în
matricea sa particule de oxid de zinc nereacţionate şi molecule de eugenol liber
rezidual; acestea din urmă se elimină lent (timp îndelungat după priză).
Reacţia de priză este reversibilă: în mediu umed, preparatul întărit poate fi
hidrolizat, formând hidroxid de zinc şi eliberând eugenolul, ceea ce influenţează
comportamentul său clinic; de aceea, cimentul ZOE convenţional (eugenatul de
zinc) este sensibil la condiţiile din mediul bucal.
Timpul de priză:
Este variabil, începând de la 20 - 30 mîn., până ta câteva ore; depinde de:
-dimensiunea particulelor de pulbere (particule fine = timp de priză redus);
-raportul pulbere/lichid (consistenţă crescută = timp de priză redus);
-prezenţa şi concentraţia acceleratorilor şi aditivilor;
-tehnica de preparare (malaxare energică, prelungită = timp de priză redus);
-temperatura ambiantă (temperatură crescută = timp de priză redus)
-cantitatea de apă asociată oxidufui de zinc (hidratarea pulberii = timp de priză
redus; - 2% apă = priză în 2 ore;
- 4% apă = priză în 15 min).

47. Cimenturile ZOE armate (cu polimeri ): definitie,caracteristici si

proprietati specific; implicatii clinice

Cimenturi ZOE modificate cu polimeri (cimenturi ZOE armate)

Sunt preparate bicomponente, formate din pulbere şi lichid; componentele sunt
similare cu cele din cimentul ZOE convenţional, la care se adaugă:
-polimeri organici rigizi: polimetilacrilat, polistiren, poiicarbonat (10% - 20% din
pulbere, dar pot fi incluşi şi în lichid, dizolvaţi în eugenol);
-acid acetic, clorură sau acetat de zinc (ca acceleratori de priză);
-agenţi antimicrobieni suplimentari: 8 - hidroxichinoleină, timol.
Calităţi şi Defecte: similare cu cele ale cimentului ZOE convenţional.
Proprietăţi specifice:
-au vâscozitate mai mare decât cimentul ZOE convenţional;
-proprietăţile mecanice sunt mai bune decât ale cimentului ZOE convenţional;
-au proprietăţi biologice asemănătoare cu cele ale cimentului ZOE convenţional;
-toleranţa pulpară este mai bună decât la cimentul FOZ.
Dezavantaje specifice:
-suferă descompunere hidrolitică In mediul bucal;
-pot determina reacţii alergice;
-pot irita accentuat ţesuturile moi;
-pot produce modificarea culorii coroanelor de înveliş sau a faţetelor acrilice.
indicaţii: similare cu cele ale cimentului ZOE convenţional; specifice pentru:
-cimentări provizorii şi de durată;

1
16
-obturaţii de bază în toate tipurile de cavităţi (inclusiv în cavităţi ocluzale sau octuzo
—proximale la dinţii laterali) medii sau profunde;
-reconstituiri coronare provizorii.
Contraindicaţii: similare cu cele ale cimentului ZOE convenţional

48.Cimenturile EBA : definitie , caracteristici si prorprietati specific ;

implicatii clinice

Cimenturi ZOE modificate cu acid orto-etoxibenzoic (cimenturi EBA)

Ele sunt considerate de unii autori cimenturi ZOE armate cu oxid de aluminiu; sunt
denumite după acidul orto-etoxibenzoic, conţinut în lichidul preparatului (alături de
eugenol).
Pulberea: conţine: - 70 - 80% oxid de zinc;
-20 - 30% armătură anorganică (Si02, AI2O3);
-uneori, 6% polimeri organici (vezi mai sus, la cimenturi ZOE modificate cu
polimeri - armate).
Lichidul: conţine: - 37,5 - 50% eugenol;
-50 - 62,5% acid orto-etoxibenzoic.
Caracteristici specifice:
-au priză mai lungă decât a preparatelor cu accelerator (7 -13 min);
-au cea mai mare rezistenţă la compresiune dintre toate cimenturile ZOE;
-îşi păstrează capacitatea antibacteriană şi cicatrizantă pentru plaga dentinară;
-au un grad de adeziune chimică, prin chelare, la nivelul structurilor dure dentare;
-variaţiile volumetrice din timpul prizei sunt mai reduse;
-au solubilitate mai redusă în mediul lichid bucal.
Indicaţii specifice:
-obturaţii de bază (acolo unde este necesară rezistenţă mecanică superioară);
-reconstituiri de bonturi în 1/3 ocluzală a feţei proximale şi pe faţa ocluzală;
-cimentarea unor proteze fixe unidentare;
-cimentarea unor punţi întinse (totale).

49.Cimenturile HV-EBA:definitie , caracteristici si prorprietati specific ;

implicatii clinice

Cimenturi non-eugenolat de zinc (modificate cu esteri yapjjatj: cimenturi HV-

EBA)
La acest tip de cimenturi, eugenolul este înlocuit cu un amestec de n-hexil-vanilat şi
acid orto-etoxibenzoic (nu mai sunt preparate tip ZOE propriu-zise).
Pulberea: conţine: - 64 - 70% oxid de zinc;
30% oxid de aluminiu (Al203);
uneori, 6% colofoniu hidrogenat.
Lichidul: conţine: -12,5 - 32,5% n-hexil-vanilat;

1
17
- 67,5 - 87,5% acid orto-etoxibenzoic.
Caracteristici specifice:
-rezistenţă superioară la compresiune, comparativ cu toate preparatele conţinând
eugenol (cimenturi tip ZOE propriu-zise);
-solubilitate mai redusă în mediul bucal (idem);
-manipulare mai uşoară;
-d.p.d.v. fizico-chimic şi, mai ales, biologic nu mai prezintă dezavantajele, dar nici
avantajele date de prezenţa eugenolului.

50.Cimentul FOZ : reactia de prize si timpul de prize; implicatii clinice

Cimentul fosfat de zinc (FOZ)
Apărut în 1832, formula sa chimică a fost modificată succesiv ulterior, fiind
recunoscut şi utilizat ca material de obturaţie abia din 1850. Mai este cunoscut şi sub
denumirea de ciment oxifosfat de zinc, deoarece în compoziţia sa intră oxidul de
zinc şi acidul ortofosforic.
Mod de prezentare:
Este un preparat bicomponent pulbere/lichid.
Pulberea: compus bazic, alcătuit din: - oxid de Zn: 75 - 92% (anhidru);
-oxid de Mg: 7-15%;
oxid de Na, Al, Si, Ca: 1 ~ 9%;
-alţi oxizi metalici (pigmenţi);
-este higroscopică (se hid ratează în contact cu vaporii de apă);
-se carbonatează în contact cu C02 atmosferic;
Lichidul: soluţie acidă, alcătuită din: - acid ortofosforic: 45 - 65% (cu mici adaosuri
de acid metafosforic şi acid pirofosforic);
-apă: 35 - 55%;
-săruri de Al (2 - 3%), Zn (1 - 9%), Bi (au rol de neutralizare parţială a acidului şi de
dirijare a timpului de priză);
-este higroscopic;
în timp, precipită fosfaţi metalici.
Reacţia de priză:
Reprezintă, de fapt, o reacţie de neutralizare între o bază (pulberea) şi un acid
(lichidul), cu formarea unor săruri fosforice hidratate. Această reacţie este exotermă,
ceea ce conduce la creşterea temperaturii locale cu 4 - 10°C. După priză, materialul
este heterogen, masa sa fiind alcătuită dintr-o structură amorfă hidratată, sub forma
unei matrice de fosfat de Zn şi Al, ce conţine particule iniţiale de oxid de Zn
necuprinse în reacţie (înglobate şi incomplet dizolvate). Timp de priză:
Preparatul poate avea timp de priză:
-normai (6- 10 rnin.);
-rapid (2-3 min.): are o cantitate mai mică de acid ortofosforic în compoziţie;
Timpul de priză poate fi redus prin:
-mărirea raportului pulbere/lichid;
-folosirea de pulbere cu particule de dimensiuni reduse: 25 pm (normal: 40 pm);

1
18
-încorporarea rapidă a pulberii în lichid;
-creşterea concentraţiei de apă în amestec (vezi: hidratarea componentelor);
-prelungirea timpului de malaxare/spatulare;
-creşterea temperaturii mediului ambiant în perioada timpului de manipulare
(preparare/inserare/modelare).
Priza nu are loc corect decât în condiţii de izolare riguroasă a câmpului operator, de
la inserare şi până la finalizarea timpului de priză.

51.Cimentul FOZ: calitati/defecte , indicatii/contraindicatii

Calităti:
-rezistenţă mecanică superioară, mai ales la compresiune (similară cu a dentinei);
-elasticitate redusă (cea mai mică dintre materialele de obturaţie provizorie uzuale);
-solubilitate redusă în apă („in vitro');
-aderenţă convenabilă la smalţ şi dentină (datorită anfractuozităţilor pereţilor şi
marginilor preparaţiilor - cu rol de microretenţii mecanice - şi nu prin adeziune
propriu-zisă: stabilirea de legături chimice; în consecinţă, nu necesită preparaţii
retentive geometric pentru aplicare), la aliaje metalice, răşini acrilice, mase
ceramice;
-bună izolare termică şi electrică;
-duritate mai mare decât a celorlalte materiale de obturaţie provizorie;
-rezistenţă relativ bună la uzură (până la 1an în mediul bucal).
Defecte:
-friabil (rezistenţă redusă la tracţiune/torsiune/forfecare);
-prezintă un grad marcat de porozitate;
-pH puternic acid (2 - 2,4) în momentul aplicării (după 1 oră ajunge ia pH=6, iar
după 48 de ore se apropie de pH neutru);
-neestetic: opac, alb-gălbui;
-nu are calităţile dorite, dacă nu se poate asigura izolarea optimă a câmpului
operator;
-se alterează rapid în mediul bucal, în contact cu lichid bucal şi resturi alimentare
aflate în descompunere (solubilitate mai mare „in vivo”);
Indicaţii:
-obturarea temporară a unor cavităţi nefinalizate, care nu prezintă retenţii
geometrice satisfăcătoare (materialul are un grad de aderenţă);
-obturaţii de durată pentru dinţi mobili la vârstnici, pentru dinţi temporari cu timp
scurt de menţinere pe arcadă (în lipsa altor materiale);
-obturaţii de bază în cavităţi de adâncime medie;
-obturaţii de bază peste cimenturi (lineri) cu hidroxid de calciu în cavităţi profunde
sau peste cimenturi ZOE propriu-zise (conţinând eugenol), pentru restaurări de
durată cu materiale compozite;
-căptuşirea bolţilor cuspidiene nesusţinute (cavităţi de cls. a ll-a), în vederea unor
restaurări coronare ulterioare cu amalgam;
-restaurarea coronară cu amalgam a dinţilor devrtali (sub obturaţia de durată, pentru
refacerea planşeului cavităţii şi reducerea cantităţii de amalgam);

1
19
-cimentarea de durată a protezelor fixe, a inelelor ortodontice, ş.a.;
-obturarea mixtă, cu con de gutapercă, a canalelor radiculare (de elecţie pentru dinţi
monoradiculari şi/sau rezecţii apicale cu obturaţie de canal 20irect).
Contraindicaţii:
-refaceri de unghiuri incizale în cavităţi de cls. a IV-a, sau de creste marginale în
cavităţi de cls. a ll-a (friabil - se fracturează);
-cavităţi cervicale de cls. a V-a (mai uşor solubil în lichidul bucal);
-cavităţi vizibile, mai ales pe dinţii frontali (neestetic);
-cavităţi profunde (nociv pentru pulpă, datorită pH-ului acid imediat după aplicare);
-acoperirea pastelor sau suspensiilor cu hidroxid de calciu pentru coafaj direct
(neutralizează potenţialul alcalin al acestor preparate, care nu fac priză

52.Cimentul PCZ: proprietati si indicatii specifice

Proprietăţi specifice: (comparativ cu cimentul FOZ)
-elasticitate asemănătoare cu cea a dentinei;
-nu este casant (friabil) şi suportă solicitările masticatorii fără a se fractura;
-rezistenţă la compresiune şi tracţiune comparabilă cu cea a cimentului FOZ;
-rezistenţă la încovoiere cu 40% mai mare decât a cimentului FOZ;
-contracţie redusă de priză, mai mică decât cea a cimentului FOZ;
-prezintă un grad de tixotropie (se aseamănă cu CIS);
-adeziune chimică la smalţ şi dentină prin chelarea Ca 2+ de către radicalii carboxilici
rămaşi liberi (necesită mici cantităţi de acid nereacţionat cu pulberea);
-aderă bine chimic la aliaje metalice inoxidabile (nenobile);
-aderă mai slab la aliajele de aur (dacă nu sunt sablate sau gravate electrolitic
special, în prealabil);
-aderă mediocru la răşinile acrilice;
-nu aderă ia ceramici
-are un pH acid până la terminarea reacţiei de priză (ceva mai redus faţă de FOZ ; dar
potenţialul nociv dentino-pulpar este net inferior, deoarece pH-ul creşte foarte rapid
(ajunge la valoarea de pH=5 după 30 de minute de la începerea amestecării
componentelor), acizii policarboxilici sunt acizi slabi (disociază ionic foarte puţin),
iar mărimea moleculelor (vezi greutatea moleculară) nu facilitează penetrarea lor
prin canaliculele dentinare (biocompatibilitatea dentino-pulpară este similară cu cea
a cimenturilor ZOE);
-efect calmant asupra durerii dentinare, prin închiderea eficientă a canaliculelor;
-nu are activitate antibacteriană (prin efect bactericid direct).
Indicaţii:
Sunt corelate mai ales cu situaţiile de contraindicaţii ale cimenturilor FOZ sau ZOE
(cu excepţia celor legate de estetică - PCZ nu are aspect estetic), pentru efectuarea
de:
-obturaţii de bază (protecţie pulpo-dentinară);
-obturaţii coronare provizorii;
-cimentări de proteze fixe unitare (unidentare) sau de punţi dentare

1
20
Materiale de restaurare coronara neestetice,
Amalgamele dentare

53. Clasificarea amalgamelor in functie de numarul de metale continute si

numarul de particule
Amalgamul dentar,în funcţie de numărul de metale pe care îl conţine ,poate fi
clasificat astfel:
-binar — rezultat din combinaţia mercurului cu un singur metal .Cel mai cunoscut
amalgam binary este amalgamul de cupru ce conţine cupru 30-40% şi mercur 60-
70%. El a fost folosit până de curând în practica stomatologică,dar ,datorită
toxicităţii sale astăzi a fost scos din uz.
A fost încercată combinaţia mercurului cu cadmiu sau paladiu dar ele nu au intrat în
practica curentă pentru că s-au dovedit a fi nocive,friabile şi casante.
-ternar - rezultat din amestecul mercurului cu 2 metale ,de regulă Ag.si Sn în
proporţii egale.
-cuaternar—rezultat din amestecul mercurului cu 3 metale: Ag.,Sn.şi Cu. in
proporţie de 65%Ag^25% Sn.,6% Cu.
Unele amalgam mai conţin şi cantităţi mici de metale nobile cum ar fi platina sau
aur şi iridiu,paladiu,dar acestea nu au adus îmbunătăţiri substanţiale calităţilor
produsului finit.în combinaţie se mai poate găsi Zn. şi,în funcţie de proporţia de Zn. conţinut
există:
-aliaje cu zinc ,ce conţin mai mult de 0,01% zinc;
-aliaje fără zinc ,ce conţin mai puţin de 0,01% zinc.
Pe flaconul aliajului de argint este necesară specificarea de cu său fără zinc.
După tipul particulelor alijului există:
-aliaje cu pilitura formată din particule strunjite-tăiate,neregulate;
-aliaje cu particule sferice sau sferoidale ;
-aliaje cu particule amestecate,format din particule neregulate şi sferice.

54. Clasificarea amalgamelor dupa continutul de cupru al aliajului

După conţinutul în Cu. al aliajului amalgamul dentar poate fi :
-cu aliaj convenţional,sărac în Cu. (mai puţin de 6% Cu )conţinând :
-Ag. - 65 - 70%
-Sn. - 25 - 30%
-Cu. — 0 - 6%
-Zn. — 0 - 2%
Proporţia dintre mercur şi aliaj este de 45 - 50% Hg./50 - 55 % aliaj .Mai poate
conţine urme fine de aur,platină şi mercur 2-3% şi acest tip de amalgam se numeşte
preamalgamat.
-cu conţinut crescut de Cu-,sub 2 forme:-cu compoziţie simplă Ag.-Sn.-Cu.-Zn.;
-cu fază dispersată de aliaje Sn.-Ag. şi eutectic Ag.-Cu.

1
21
Acest aliaj conţine :- 40 - 69% Ag.
-7% Sn. -13-20%Cu.
-1 % Zn.
Amalgamele moderne conţin-Ag. - 65 - 70%
-Sn. -17-30%
-microprocente de Pb.,Sb.,Cd.,In

55. Care substante si ce calitate au metalele ce intra in comp amalgamelor de

Ag
După forma de prezentare există:
-varianta clasică ,in care amalgamul se prezintă nedozat,sub forma de pulbere într-
un flacon şi mercur în alt flacon,greu de dozat şi triturat prin mojarare cu ajutorul
pistilului şi mojarului;
-varianta modernă,predozat,capsulat ,elementele amalgamului fiind incorporate în
capsule din material plastic separate printr-o membrană de staniol ,în cantităţi pentru
diferite tipuri de cavităţi. Triturarea se face cu ajutorul unor amalgamatoare prin
agitarea capsulei într-un suport special timp de cateva secunde (5 - 10 ) urmând
instrucţiunile date de fiecare fabricant.
Metalele care intră în compoziţia amalgamului dentar îi conferă unele calităti ce ţin
de proprietăţile specifice ale fiecăruia:
Argintul
-măreşte rezistenţa amalgamului,reduce curgerea lui (flow);
-în concentraţie mai mare de 70% creşte duritatea amalgamului dar acesta devine
sfârâmicios şi greu de manipulat,priza sa e mai rapidă şi tendinţa de expansiune mai
mare;
-o concentraţie mai mică de 65% duce la un amalgam cu o duritate mai mică,timp
de priză prelungit şi creşte tendinţa sa de contracţie.
Staniu.
-uşurează amalgamarea,creşte timpul de priză şi coroziunea amalgamului dar scade
expansiunea după priză şi duritatea sa.
Cupru.
-creşte rezistenţa amalgamului,păstrează în limite normale coeficientul de
dilatare,timpul de priză şi rezistenţa la coroziune.în proporţie de 15% este
antiseptiseptic.
Zinc..
-creşte rezistenţa amalgamului ,îi conferă un anumit luciu,previne oxidarea şi în
concentraţii de peste 0,01% şi în condiţii de umiditate,produce expansiune.
Mercur.
-în unele aliaje se poate găsi în proporţie de 2-3% formând aliaje preamalgamate
care beneficiază de o amalgamare mai rapidă dar,în exces ,creşte coeficientul de
dilatare şi rezistenţa mecanică şi prelungeşte timpul de priză.O concentraţie mai
mică dă naştere unui amalgam friabil.
Iridiul,platina,paladiu, în proporţie de 1% pot îmbunătăţi rezistenţa mecanică şi
coroziunea amalgamului.

1
22
56. Mecanismul de priza al amalgamului de Ag
Mecanismul de priză al amalgamului.
Este un fenomen complex care are loc printr-o reacţie de cristalizare şi este diferit la
amalgamele convenţionale ,cu conţinut scăzut de Cu.,faţă de cele cu conţinut crescut
de Cu.

In reacţia de amalgamare ,mercurul intră în contact cu suprafaţa diferitelor particule

ale aliajului, la reacţie participând cam 2 - din suprafaţa acestora,Ionii metalici de
Ag..,Sn.,Cu.,Zn. de la suprafaţa particulelor ,se dizolvă în mercur şi apoi
reacţionează cu acestea,formând compuşi metalici noi ,ce precipită sub formă de
produse de reacţie.
La amalgamele sărace în Cu.,convenţionale ,Hg. umezeşte suprafaţa particulelor
aliajului difuzând în interiorul lor şi vor da faza gama care va intra în reacţie cu Ag.
şi Sn. după formula :
Ag3Sn + Hg —»Ag2Sn3 + Sn 7-sHg + Ag3Sn gama gama 1 gama 2 gama
nereacţionat
Fazele gama şi gama 1 reprezintă matricea în care se găsesc particule de aliaj
nereacţionat ale fazei gama.Faza gama 2 este cea mai puţin rezistentă mecanic şi la
coroziune.
La amalgamele bogate în Cu.,există o cantitate mai mare de Cu prin înlocuirea Sn.
cu amestec eutectic Ag.- Cu. ceea ce duce la eliminarea fazei gama 2.
Reacţia în prima etapă a prizei este identică cu cea a amalgamului convenţional .în
etapa a doua are Ioc reacţia:

Sn^gHg + A g C u — C u 6 S n 5 + Ag 2 Hg 3 gama2 % gama 1

Astfel are loc o reducere importantă a fazei gama 2 din structura amalgamului.
La unele tipuri de amalgam bogat în Cu,faza gama 2 este eliminată şi acestea sunt
amalgamele non gama 2ele fiind cele mai rezistente la coroziune.
La amalgamele bogate in Cu ,bifazice,cu faze dispersate ,cu particule sferice de eutectic Ag.
- Cu şi pilitură neregulată,conţinutul final de gama 2 este redus ,el se transformă în gama 1
în timp ,pe când la cele monofazice ,ce conţin particule sferice, cantitatea de gama 2 este
nulă.

57. Factori care influenteaza mecanismul de priza al amalgamului de Ag

Factorii ce influenţează timpul de priză al amalgamului
-raportul pulbere-mercur
Cu cât cantitatea de mercur este mai mare cu atât:
-timpul de priză al aliajului este mai lent;
-va rămâne o cantitate mai mică de faza gama nereacţionată;
-creşte cantitatea de fază gama 1 şi 2 şi deci,scade rezistenţa amalgamului.
durata triturării

1
23
-o supra sau subpreparare va produce modificări ale rezistenţei,fluajului „volumului
amalgamului;
dimensiunea particulelor
- cu cât ele sunt mai mici suprafaţa de contact cu Hg. e mai mare şi timpul de priză
mai redus;
• îmbătrânirea artificială a aliajului
Aliajul proaspăt reacţionează mai repede cu Hg.decât cel invechit şi:
-are o tendinţă de expansiune mai mare;
-coroziunea este mai importantă;
-rezistenţa este mai scăzută;
-îmbătrânirea artificială a amalgamului reduce tensiunile interne din particule (se
face prin menţinerea sa 1 -6 h. la 60 -100°C)

58. Proprietatile fizice ale amalgamului de Ag

Proprietăţile fizico-chimice ale amalgamului

Rezistenţa la compresiune
Rezistenţa la compresiune e diferită de la un produs la altul,ea variază între 1000-
5500kgf./cm 2 dar şi cu timpul scurs de la reacţia de priză. In general,după 7 zile de
la reacţia de priză ,se atinge rezistenţa maximă la compresiune după care,creşterile
sunt mici şi fără importanţă.
Aliajele convenţionale au rezistenţa la compresiune între 1000 - 3500 kgf?cm2 pe
când aliajele non gama 2 au valori cuprinse între 4500 - 5500 kgf./cm2.Amalgamul
rezultat din aliaj sferic se pare că are cea mai mare rezistenţă la compresiune.
Rezistenţa la tracţiune
Aceasta este mai mică decât rezistenta la compresiune şi are valori cuprinse între
400 - 600 kgf./cm2 ,deci 1/5 din aceasta.Este direct legată de rezistenţa marginală a
restauraţiei şi în special a marginilor subţiri ,de aceea se cere ca la realizarea
preparaţiilor ,unghiurile externe să fie de 90° ,astfel încât restaurarea să realizeze cu
pereţii preparaţiei legături cap la cap.
Cea mai rezistentă fază a amalgamului 1a această forţă este faza gama ,a particulelor
nereacţionate .Nu există diferenţă esenţială între amalgamele convenţionale şi cele
non gama 2.
Plasticitatea
Este posibilitatea de deformare permanentă sub acţiunea unei forţe.Ea depinde de:
-cantitatea de argint din aliaj care ,cu cât este mai mare cu atât amalgamul este mai
puţin plastic ,este mai dur şi acest lucru justifică adaosul de Sn.,Cu.,Zn. care îi
îmbunătăţesc plasticitatea;
-dimensiunea şi forma particulelor care,cu cât sunt mai mici,cu atât şi plasticitatea
amalgamului este mai bună;
-" timpul de triturare care,cu cât este mai lung ,cu atât amalgamul este mai plastic; "
raportul aliaj - mercur care diferă după forma particulelor,fiind mai mare la
particulele neregulate şi mai mic la cele sferice .Raportul optim pentru o plasticitate
optimă este de 55%aliaj şi 45% Hg.

1
24
Deformarea
Deformarea este proprietatea amalgamului de a-şi modifica volumul sub acţiunea
unor solicitări peste limitele de elasticitatea ale materialului.
După priză,amalgamul prezintă o modificare a formei sale atât sub stres static cât şi
dinamic,cunoscută sub termenii de creep şi flow. Aceasta face ca la 7 zile de la priza
amalgamului ,sub presiune,moleculele de amalgam să se reverse peste marginile
cavităţii formând o muchie nesusţinută care,ulterior ,va fi slăbită de
coroziune,putând fi fracturată.
Modificările dimensionale
Acestea sunt dilataţia şi contracţia amalgamului determinate pe de o parte de
mecanismul de priză al materialului şi pe de altă parte de difernţa de temperatură din
cavitatea bucală.
în timpul prizei amalgamului,prin absorbţia mercurului de către aliaj ,se produce o
contractare a materialului (în faza gama) pentru ca ,în fazele gama 1 şi gama2 să se
producă o dilatare rapidă a acestuia după care,are din nou loc o contracţie datorată
difuziunii mercurului în particulele nereacţionate ale fazei gama după care va urma
o stabilizare.Ca urmarea acestei contracţii la interfaţa dinte/restaurare va apare o
fisură.
Modificările volumetrice ale amalgamului depind de :
-compoziţia aliajuli;
-" dimensiunile particulelor (în raport direct proporţional);
-" raportul aliaj/Hg. (direct proporţional -cu cât Hg. e mai mult şi expansiunea
amalgamului e mai mare );
-" durata de triturare care,prelungită ,duce la creşterea expansiunii amalgamului; "
timpul scurs de la triturare până la condensarea sa in cavitate şi care nu trebuie să
depăşească 3 -3,5 minute;
-" contaminarea cu umezeală înainte de priză,ea crescând coeficientul de expansiune
al amalgamului.
Difierenţa de temperatură a amalgamului, datorată diferenţelor de temperatură a
alimentelor,determină dilatarea lui care e mult mai mare decât cea a smalţului şi
dentinei ca de altfel şi contracţia sa ,ceea ce duce la apariţia percolării marginale.
Adezivitatea
Amalgamul este un material de restaurare neaderent de aceea,aplicarea sa necesită
cavităţi retentive .Astăzi ,pentru îmbunătăţirea adezivităţii amalgamului se pot
utiliza sistemem adezive speciale pentru amalgam precum :
Amalgambond,Amalgam bond

Plus,All-bond 2,Panavia ,etc.care,fara să reducă total lipsa de adeziune a

amalgamului,o îmbunătăţeşte parţial.

59. Factorii de care depind modificarile dimensiunile ale amalgamului de Ag

Modificările dimensionale

1
25
Acestea sunt dilataţia şi contracţia amalgamului determinate pe de o parte de
mecanismul de priză al materialului şi pe de altă parte de difernţa de temperatură din
cavitatea bucală.
în timpul prizei amalgamului,prin absorbţia mercurului de către aliaj ,se produce o
contractare a materialului (în faza gama) pentru ca ,în fazele gama 1 şi gama2 să se
producă o dilatare rapidă a acestuia după care,are din nou loc o contracţie datorată
difuziunii mercurului în particulele nereacţionate ale fazei gama după care va urma
o stabilizare.Ca urmarea acestei contracţii la interfaţa dinte/restaurare va apare o
fisură.
Modificările volumetrice ale amalgamului depind de :
-compoziţia aliajuli;
-" dimensiunile particulelor (în raport direct proporţional);
-" raportul aliaj/Hg. (direct proporţional -cu cât Hg. e mai mult şi expansiunea
amalgamului e mai mare );
-" durata de triturare care,prelungită ,duce la creşterea expansiunii amalgamului; "
timpul scurs de la triturare până la condensarea sa in cavitate şi care nu trebuie să
depăşească 3 -3,5 minute;
-" contaminarea cu umezeală înainte de priză,ea crescând coeficientul de expansiune
al amalgamului.
Difierenţa de temperatură a amalgamului, datorată diferenţelor de temperatură a
alimentelor,determină dilatarea lui care e mult mai mare decât cea a smalţului şi
dentinei ca de altfel şi contracţia sa ,ceea ce duce la apariţia percolării marginale.

60. Coroziunea amalgamului de Ag, tipuri de coroziune

Coroziunea reprezintă degradarea electrochimică a metalului sub acţiunea mediului
bucal.
Amalgamul prezintă mai multe tipuri de coroziune:
Coroziunea chimică de suprafaţă.
Se caracterizează prin pierderea luciului şi modificarea de culoare datorate sulfurării
şi oxidării.Ca urmare ,pe suprafaţa restaurării va apare un film de oxizi,sulfuri sau
hidroxizi ce se pot distruge ,rezultând produşi de coroziune ce determină apariţia
unei suprafeţe rugoase.
Coroziunea la interfaţa dinte/restaurare.
Aceasta apare doar dacă între diferitele zone ale unei restaurări există diferenţe de
concentraţie în oxigen.Aceasta apare mai ale între pereţii cavităţii şi suprafaţa
restaurării ,acolo unde cantitatea de oxigen e mai mică decât pe suprafeţele libere
ale obturaţiei.
Faza cea mai sensibilă a mecanismului de priză la coroziune este faza gama 2 ,de
aceea ,pentru micşorarea acesteia ,se foloseşte amalgam non gama 2 ,rezistent la
coroziune. Se realizează chiar,cu ajutorul produşilor chimici rezultaţi ,rezistenţi la
coroziune,o sigilare a spaţiului dintre preparaţie/restaurare.
Coroziunea galvanică.

1
26
Apare datorită contactului dintre amalgam şi alte metale sau aliaje ,în mediul bucal
electrolitic (ex.Au - amalgam ,amalgam aliaje metalice utilizate în protetica
dentară,amaigam nou - amalgam vechi) fenomen care diminua în 2-3 zile ,prin
coroziune.

61. Proprietati biologice ale amalgamului de Ag

Proprietăţi biologice.
-este bine tolerat de ţesuturile dureddentare,de tesutul parodontalşi tesutul pulpar;
-are proprietăţi uşor antiseptice datorate acţiunii argintului şi Cu,atunci când
concentraţia acestuia din urma e mai mare de6% ;
-prin manipulare incorectă în cabinet de către medic sau asistenta medicală,prin
malaxarea sa între degete ,în podul palmei,fără protecţia mănuşii,aruncarea pe jos a
resturilor de Hg. sau amalgam ,şlefuirea şi finisarea restaurărilor de amalgam fară
răcire şi aspirare corectă,lipsa unei aerisiri corecte a cabinetului depozitarea
incorectă ,cu evaporare de vapori de mercur,etc.vaporii de mercur sau contactul
direct cu acesta ,pot determina intoxicaţie mercurială.
Introducerea amalgamului cu conţinut bogat în Cu şi a sistemelor adezive pentru amalgam
au îmbunătăţit substanţial proprietăţile clinice ale amalgamului care a devenit astfel
mai performant.
Prin aceste îmbunătăiri amalgamul va fi :
-mai puţin afectat de fluaj ;
-modificările dimensionale sunt minime;
-rezistenţa mecanică este superioară altor materiale dentare pe care le depăşeşte
prin:
-rezistenţă la compresiune şi tracţiune, la fractură;
-modul de elasticitate;
-duritate mai mare imediat după priză;
-rezistenţă mai mare la coroziune ;
-performanţe clinice mai bune.
-valorile medii ale rezistenţei legăturii adezive la structura dură dentară
(33Mpa) este mai mare decât cea a compozitului (26,4Mpa)
-permite o preparaţie minim invazivă;
-reduce riscul apariţiei cariei secundare.
Principalele aspecte legate de incompatibilitatea biologicfă a amalgamelor se referă
la :
-galvanismul bucal
-reacţiile alergice la Hg
-toxicitatea Hg
-afectarea mediului înconjurător
-afectarea purtătorilor unor restaurări de amalgam şi a personalului medical
care manipilează amalgamul

1
27
62. Galvanismul bucal

Este prezent la pacienţii ce au mai multe restaurări dentare metalice diferite şi e legat de
disoluţia ekectrostatică a salivei care diferă de la metal la metal şi care determină o diferenţă
de potenţial electric între diferitele restaurări , foarte greu de măsurat.
Se manifestă prin:
-dureri, senzaţie deînţepătură,
-percepţia prezenţei unor curenţi electrici,
-gust metalic,
-o serie de alte simptome nespecifice.
Există o corelaţie între calitatea restaurării , calitatea salivei, igiena orală şi simptomatologia
clinică.
Hipersensibilitatea la Hg
Este extrem de rară şi atunci când există şi e decelabilă clinic prin teste, foarte puţine din
aceste reacţii pot fi puse pe seama mercurului întrucât, mai multe din metalele aliajului pot fi
alergogene. Reacţia alergică poate fi determinată şi de alte surse de mercur decât amalgamul
, precum cele din vaccinuri, medicamente, şi/sau tatuaje. .Amalgamul induce reacţii alergice
mai puţin frecvente decât materialele compozite utilizate ca alternative pentru amalgam sau
aliajele din aur.
Toxicitatea mercurului
Este datorată eliberării de Hg din restaurările de amalgam . Aceasta a fost descrisă prima
dată în 1939 şi ulterior susţinută de foarte mulţi autori .Nu este nici o îndoială că restaurările
de amalgam eliberează vapori de Hg ; problema este în ce cantitate.
Conform OMS , pragul maxim admis , de la cane apar efecte toxice , sunt de 40jig Hg/zi .
Studiilee au demonstrat că în salivă se elimină o cantitate mică de Hg din obturaţiile de
amalgam şi aceasta nu afectează sănătatea omului. Cantitatea de Hg eliminată este
proporţională cu numărul şi aria suprafeţelor restaurate , cu tipul şi compoziţia amalgamului
şi este influienţată de masticaţie, bruxism, variaţii de temperatură, periaj dentar, ete.
Cantitatea de Hg eliminată scade pe măsură ce amalgamul îmbătrâneşte.
Cantitate de Hg ce ajunge în circulaţia generală prin ingerare de vapori de Hg din obturaţii
este de n,8 jig, mult sub doza maximă admisă de 40 p.g iar ingerarea de particule de
amalgam dentar e minimă.
Personalul care lucrează cu Hg , respectiv medicii şi asistentele medicale sunt potenţial mai
expuşi la Hg decât pacienţii purtători de restaurări de amalgam dar, nu au fost decelate efecte
nefaste şi semne subclinice de intoxicaţie cu Hg decât foarte rar şi aceasta la o vechime mai
mare de4-12 ani de lucra într-un cabinet unde nivelul expunerii la Hg e mare.
Riscul expunerii în cabinet poate fi controlat prin respectarea indicaţiilor de păstrare şi
manipulare a amalgamului şi a deşeurilor rezultate precum şi cele privind igiena camerelor
în care se păstrează şi vehiculează amalgamul, în cabinet, vaporii de Hg pot apare :
-la îndepărtarea restaurărilor de amalgam
-la triturarea şi manipularea amalgamului
-din sursele de mercur existente în cabinet , icorect depozitate sau reziduri incorect păstrate
în vederea îndepărtării lor
-din eventuala poluare accidentală cu Hg.

1
28
63. Calitatile amalgamului de Ag
-este uşor de preparat şi manipulat;
-are un preţ de cost redus; ->e foarte rezistent la factorii chimici şi mecanici din
mediul bucal; ->se finisează şi lustruieşte cu uşurinţă; —>este radioopac;
-are stabilitate bună în mediul bucal;
-rezistenţa la abraziune este similară cu cea a smalţului;
-are longevitate clinică mare ,în medie de peste 15 ani;
- are proprietăţi de autosigilare a interfeţei restaurare/preparaţie;
-aplicat corect ,nu e iritant pentru pulpa dentară şi parodonţiul marginal.
Calităţile clinice ale amalgamului depind de:
-corectitudinea realizării preparaţiilor
-corectitudinea plasării lui în interiorul preparaţieie
-adaptarea marginală superioară la amalgamele non gama 2
-calităţile de autosigilare prin produşii de coroziune.
Amalgamul rămâne acceptat ca material restaurator prin aceea că:
-nu necesită aparatură sofisticată pentru preparare şi inserare
-utilizarea sa sub formă de capsule predozate permite:
-un ameste corect al componentelor
-timp suficient de lucru
-proprietăţi mecanice bune
-diminuarea fluajului şi a modificărilor dimensionale
-inserţia şi condensarea în cavitate sunt uşor de realizat şi permit o adaptare
marginală bună, omogenitatea masei obturaţiei, eliminarea excesului de Hg prin
forţa de condensare, refacerea unui punct de contact optim, timp de priză ce permite
realizarea formei anatomice a coroanei dentare.
Longevitatea restaurărilor de amalgam e condiţionată de corectitudinea cu care au
fost respectate principiile de preparare a cavităţilor , corectitudinea plasării
materialului restaurator.Dinţii cu restaurări de amalgam au o incidenţă mai redusă a
fracturilor cuspidiene.

64. Defectele amalgamului de Ag

nu are aderenţă la pereţii cavităţii;
-este nefizionomic,de culoare cenuşie,putând colora în timp tesuturile duredentare;
-este bun conducător de căldurăşi electricitate;
-poate crea bimetalism ,în contact cu alte aliaje sau metale din cavitatea bucală;
-amalgamează lucrările de aur ,deteriorându-le •suferă contracţii si dilatări după
inserarea sa în cavitate;
-suferă în timp coroziune electrochimică.
-Inconvenientele restaurărilor din amalgam sunt: aspectul total inestetic care
reprezintă cei mai mare inconvenient, de aceea este acceptat din ce In ce mai greu
de către pacienţi.Este cauza majoră pentru care aceştia solicită înlocuirea restaurării

1
29
şi cu timpul, prin corodare,el devine negru şi va modifica culoare ţesuturilor dure
dentare înconj urătoare.
-Din punct de vedere estetic este acceptat doar în zonele laterale ale arcadelor
dentare.
-posibilitatea de fracturare a amterialului în cavităţi neretentive, ce nu oferă grosime
suficientă materialului sau în cavităţi complexă în care, timpul de priză al
amalgamului nu permite o adaptare marginală corectă şi la care refacerea cuspizilor
şi a relaţiilor ocluzale corecte este dificilă.

65. Indicatii de utilizare ale amalgamelor de Ag

-restaurarea cavităţilor de clasa I-a situate pe feţele vestibulare şi orale ale molarilor
şi pe feţele ocluzale ale molarilor şi premolarilor;
-restaurarea cavităţilor de clasa I-a de pe feţele palatinale ale dinţilor frontali,atunci
când grosimea coroanei acestora e mare şi nu permite să transpară culoarea
amalgamului;
-restaurarea cavităţilor de clasa a Il-a ,cu excepţia celor situate mezio-ocluzal la
nivelul premolarului 1 superior,atunci când primează aspectul fizionomc;
-restaurarea cavităţilor de clasa a V-a la nivelul molarilor şi eventual ,a premolarilor;
-restaurarea cavităţilor atipice ale molarilor şi premolarilor;
-restaurarea coronară a premolarilor şi molarilor devitali,cu sau fără mijloace
suplimentare de retenţie;
-refaceri de bonturi coronare ce vor primi o microproteză de acoperire.

66. Surse de Hg din cabinetele de medicina dentara

Conform OMS , pragul maxim admis , de la care apar efecte toxice , sunt de 40µg
Hg/zi.Studiilee au demonstrat că în salivă se elimină o cantitate mică de Hg din
obturaţiile de amalgam şi aceasta nu afectează sănătatea omului.Cantitatea de Hg
eliminată este proporţională cu numărul şi aria suprafeţelor restaurate , cu tipul şi
compoziţia amalgamului şi este influienţată de masticaţie, bruxism, variaţii de
temperatură, periaj dentar, etc. Cantitatea de Hg eliminată scade pe măsură ce
amalgamul îmbătrâneşte.
Cantitate de Hg ce ajunge în circulaţia generală prin ingerare de vapori de Hg din
obturaţii este de 0,8 µg, mult sub doza maximă admisă de 40 µg iar ingerarea de
particule de amalgam dentar e minimă.
Personalul care lucrează cu Hg , respectiv medicii şi asistentele medicale sunt
potenţial mai expuşi la Hg decât pacienţii purtători de restaurări de amalgam dar, nu
au fost decelate efecte nefaste şi semne subclinice de intoxicaţie cu Hg decât foarte
rar şi aceasta la o vechime mai mare de 4-12 ani de lucru într-un cabinet unde
nivelul expunerii la Hg e mare.
Riscul expunerii în cabinet poate fi controlat prin respectarea indicaţiilor de păstrare
şi manipulare a amalgamului şi a deşeurilor rezultate precum şi cele privind igiena
camerelor în care se păstrează şi vehiculează amalgamul, în cabinet, vaporii de Hg
pot apare :
-la îndepărtarea restaurărilor de amalgam

1
30
-la triturarea şi manipularea amalgamului
-din sursele de mercur existente în cabinet , icorect depozitate sau reziduri incorect
păstrate în vederea îndepărtării lor
-din eventuala poluare accidentală cu Hg.

PRINCIPII DE REALIZARE A PREPARATIILOR

PENTRU RESTAURARE CU AMALGAM

67. Principii de realizare a formei de contur pentru o cavitate preparata pentru

restaurarea cu amalgam de Ag
In realizarea formei de contur a cavităţii care va primi o restaurare din amalgam
vom respecta câteva principii de bază:
-amplasarea marginilor cavităţii se face în plin ţesut sănătos scop în care se vor
îndepărta în totalitate ţesuturile dure dentare alterate ireversibil;
-conturul cavităţii va fi realizat până la obţinerea unei joncţiuni amelo-dentinare în
demne de carie;
-se va îndepărta în totalitate smalţul subminat ,fără suport de dentină sănătoasă
precum şi prismele de smalţ modificate ca aspect şi culoare;
-marginile cavităţii vor fi plasate astfel încât să permită o bună închidere marginal şi
o bună finisare a restaurării;
-se vor plasa marginile cavităţii astfel încât să se evite zonele cariosusceptibile,
obiectiv realizabil prin situarea acestora în zonele În demne de carie, în afara
şanţurilor şi fisurilor;
-marginile cavităţii se vor plasa în zonele dentare supuse autocurăţirii şi curăţirii
artificiale, evitând vârfurile cuspizilor şi crestele marginale ;
-conturul exterior trebuie realizat din curbe line, unghiuri rotunjite şi linii drepte
-conturul intern al cavităţii presupune relizareas paţiului pentru un amalgam de
grosime suficientă, rezistent la fractură sub influienţa forţelor de masticaţie. La
nivelul feţelor ocluzale este necesară o grosime de 1,5-2 mm. şi acest lucru se obţine
atunci când peretele pulpar este plasat în dentină la 0,5 mm. de JAD

68. Realizarea formei de contur pentru cavitatile preparate in cazul unor

leziuni carioase situate la nivelul santurilor si fosetelor ocluzal

Cavităţile preparate pentru carii localizate în şanţuri şifosete

Acestea vor fi realizate în funcţie de gradul de afectare al smalţului şi de necesitatea

de a plasa marginile preparaţiei în ţesut sănătos.în acest scop:
extinderea marginilor cavităţii trebuie să ţină seama de realizarea unei preparaţii
care să permită accesul instrumentarului necesar preparării şi restaurării

1
31
-se vor extinde marginile cavităţii până în ţesut sănătos având grijă să nu lăsăm
smalţ nesusţinut de dentină sănătoasă la marginea preparaţiei;
-se plasează astfel marginile cavităţii încât să includă în totalitate în conturul lor
şanţul sau foseta în care este localizat procesul carios.
Dacă la nivelul pereţilor preparaţiei se găseşte o fisură necarioasă aceasta nu va fi
inclusă prin extinderea pereţilor preparaţiei ci ea va fi sigilată după ce s-a plasat
amalgamul;
-dacă există o leziune carioasă necavitară în smalţ dar radiografia sau alte mijloace
de diagnostic ne arată că la nivelul dentinei această leziune carioasă este prezentă, se
va recurge la intrarea în smalţul aparent sănătos şi preparaţia va fi lărgită prin
îndepărtarea în totalitate a smalţului ce are subiacent dentină alterată astfel încât să
permită îndepărtarea ei în totalitate, până în dentină sănătoasă.;
-Atunci când există 2 sau mai multe leziuni carioase situate în şanţuri şi fosete
diferite ale aceluiaşi dinte şi ţesutul integru care le separă are o grosime de cel
puţin1,5-2 mm., se va proceda Ia realizarea a 2 sau mai multe cavităţi distincte ;
când puntea de smalţ care le separă nu are grosimea necesară sau nu are suport de
dentină sănătoasă, ele se vor uni într-o cavitate unică;
-liniile marginale de contur ale cavităţii depind de forma anatomică a dintelui, de
morfologia suprafeţei dentare pe care se lucrează, iar ţesutul dentar sănătos nu
trebuie îndepărtat doar pentru a obţine o lărgire a cavităţii Pe faţa ocluzală marginile
preparaţiei vor fi formate din linii curbe , largi, care ocolesc cuspizii şi menţin , pe
cât posibil, morfologia normală a feţei ocluzale .Marginile externe ale cavităţii
trebuie să fie netede , să nu prezinte neregularităţi, forma extenă a cavităţii nu
trebuie să prezint unghiuri ascuţite, pentru a permite plasarea corectă a amalgamului
La premolarii superiori care prezintă un proces carios ocluzal situat în şanţul
intercuspidian şi extins în şanţurile din fosetele meziale şi distale , preparaţia va lua
un aspect" de pişcot" sau de "fluture " care va avea partea cea mai îngustă în sens
vestibulo- oral , situată în şanţul intercuspidian şi care păstrează integre , pe cât
posibil, pantele cuspidiene şi crestele marginale. Acest istm vestibulo-oral nu
trebuie să depăşeascălA din distanţa dintre vârfurile cuspizilor.
La premolarii inferiori, atunci când şanţul intercuspidian nu se găseşte situat în
centru feţei ocluzale , cavitatea ocluzală va fi mai apropiată de cuspidul cel mai
voluminos.
--peretele pulpar al cavităţilor ocluzale va fi preparat în dentină sănătoasă, la 0,5-1
mm. de joncţiunea amelo-dentinară asigurând astfel rezistenţa materialului de
restaurare la forţele masticatorii aplicate ocluzal.

69. Modalitati de realizare a formelor de retentie pt cavitati de clasa I-a,

preparate pt restaurarea cu amalgam

Pentru obţinerea retenţiei unei cavităţi de cls.I-a

Cele mai folosite modalităţi se referă la o anumită orientare a pereţilor
verticali ai cavităţii în raport cu peretele pulpar şi anume:

1
32
- pentru o cavitate convenţională mică pentru retenţie este sufficient paralelismul a
cel puţin 2 pereţi verticali în raport cu axul dintelui şi cu o uşoară convergenţă spre
ocluzal. De asemeni este necesară prezenţa unor unghiuri bine exprimate la locul de
întâlnire a pereţilor verticali între ei şi unghiuri drepte la întâlnirea pereţilor verticali
cu cel pulpar
-peretele pulpar trebuie să fie plan sau în trepte. Când acest lucru nu este posibil
datorită evoluţiei procesului carios se va recurge la planarea sa cu obturaţie de bază.
Acest perete trebuie să primească forţele ocluzale perpendicular pe suprafaţa sa. In
cavităţileprofunde se recomandă unghiuri interne mai rotunjite.
-cu cât cavitatea este mai mare şi retenţia e mai dificil de obţinut iar pentru cavităţile
extinse uneori sunt necesare mijloace suplimentare de retenţie precum pivoturi
parapulpare, ştifturi, cavităţi de retenţie suplimentare, şanţuri reciproce în dentină
restantă la o adâncime de 1-2-3 mm.
transmitere a forţelor.
-nu se vor păstra porţiuni de smalţ fără inserţie de dentină sănătoasă subiacentă sau
porţiuni de smalţ subţiate, lipsite de rezistenţă. prismele de smalţ în cele mai multe
zone ale suprafeţei ocluzale sunt paralele cu axul lung la dintelui şi Pentru a se
realiza o cavitate rezistentă la forţele de masticaţie se cere ca :
orientarea pereţilor trebuie să fie făcută astfel încâtsă fie perpendicular sau
paraleli cu/pe direcţia de acest aspect trebuie avut în vedere la prepararea rezistenţei
cavităţii Pentru a rezista la fracturi ,pereţii de smalţ trebuie preparaţi la 90° sau în
unghi obtuz (100-110-118°) în raport cu suprafaţa externă a dintelui .Un unghi mai
mic de 90° este predispus la fracturi .Pentru rezistenţa la fractură a amalgamului ,
unghiul marginii amalgamului cu suprafaţa trebuie să fie de 68-70°.
Lăţimea vestibulo-orală a preparaţiei este Vs din distanţa dintre vârful cuspidului
vestibular şi cel oral.
extensia marginilor cavităţii va avea în veder păstrarea unor cuspizi şi creste
marginale susţinute de dentină sănătoasă. Cuspizii trebuie examinaţi şi evaluaţi
pentru a nu exista fisuri care să determine fracturi ale acestora .Dacă un cuspid este
prea subţire pentru a rezista forţelor de masticaţie , el va trebui întărit prin căptuşire
sau redus pentru a fi ulterior acoperit cu amalgam sau refăcut printr-o altă metodă de
restaurare.
se va asigura o grosime suficientă materialului restaurant in raport cu foiţele pe
care acesta le va suporta. în acest sens, o restaurare ocluzală de amalgam trebuie să
aibă o grosime ocluzo-gingivală de cel puţin 1,5-2 mm. pentru a rezista fracturilor în
timpul masticaţiei.
atunci când ,în urma preparării cavităţii şi ca urmare a evoluţiei procesului carios
pereţii verticali sunt subţiri , ei vor fi scurtaţi pentru a mări suprafaţa de secţiune şi
vor fi refăcuţi ulterior cu amalgam sau cu materiale de obturaţie adezive sau
incrustaţii

70. Modalitati de realizare a formelor de retentie pt cavitati de clasa II-a,

preparate pt restaurarea cu amalgam

1
33
Realizarea retenţiei cavităţii de cls.a II-a.
Cavităţile de cls a Il-a sunt supuse unor forţe ce tind să disloce restaurarea în direcţie
sagitală şi/sau verticală. Pentru anihilarea forţelor de dislocare sagitală (mezio-
distală) se procedează la realizarea unei cavităţi ocluzale de retenţie la care se va
urmări relizarea aceloraşi elemente de retenţie ca pentru o cavitate de cls.I-a.
Pentru rezistenţă, această cavitate de retenţie de pe suprafaţa ocluzală trebuie să aibă
dimensiuni vestibulo-orale de cel puţin % din distanţa între cuspidul vestibular şi
oral şi pereţii vestibulari şi orali ai cavităţii ocluzale să fie aproximativ paraleli între
ei. Nu este totdeauna necesară extinderea cavităţii în fosetele ocluzale dar această
extindere când există, împiedică deplasarea restauraţiei spre proximal.
Când cavitatea de cls.a II-a are şi o cavitate ocluzală se vor respecta următoarele
reguli:
-cavitatea ocluzală va respecta principiile de preparare enunţate la o cavitate
ocluzală ,având însă un perete mezial sau distal lipsă in această zonă de unire a celor
2 cavităţi va apare istmul.
-istmul de întâlnire dintre cele 2 cavităţi va fi rotunjit , -marginile cavităţii se extend
în ţesut sănătos, cu smalţ nesubminat, dar se are în vedere ca atunci când pe
suprafaţa ocluzală a dintelui există leziuni carioase , să se ocolească vârfurile
cuspizilor şi creasta marginal opusă leziunii carioase , creasta oblică a molarilor
superiori. Se va avea în vedere ca prin conturul realizat să avem acces sufficient
pentru preparare şi restaurare ,inclusiv a cavităţii proximale. Peretii cavităţii
ocluzale se fac paraleli cu axul lung al dintelui.
În scopul relizării retenţiei la cavitatea proximală pereţii acesteia , respectiv peretele
vestibular şi oral , vor fi scoşi din contact cu dintele vecin şi vor fi uşor convergenţi
spre ocluzal,lucru valabil atât pentru cavităţile tip slot ca de altfel şi pentru cavităţile
tipice de cls. a D-a ocluzo-proximale. Convergenţa pereţilor vestibular şi oral
împiedică deplasarea materialului de restaurare spreo cluzal. Preparaţia trebuie să
aibă o dimensiune mezio-distală de la 1,5 mm. şi mai mult. La cavitatea tip "slot"
pentru a mări retenţia cavităţii se pot realiza 2 şanţuri adiacente, situate la contactul
peretelui vestibular şi oral cu cel axial, în dentină, la distanţă de zona de joncţiune
amelo-dentinară ,pentru a evita riscul de a deschide camera pulpară Acestea se
realizează cu o freză sferică de 0,5 mm.astfel încât ele să fie distincte , să aibă cel
puţin 0,5 mm. în adâncime şi 0,5 mm. în lăţime şi ele trebuie să fie plasate astfel
încât să rîmână 0,25-0,50 mm. de dentină între şanţuri şi JAD.
Dacă cavitatea proximală este atât de largă încât retenţiile nu sunt pe feţe opuse se
va putea recurge la o altă metodă de retenţie cu adeziv pentru amalgam sau ştilturi
orizontale sau vertical parapulpare.
Peretele gingival al cavităţii vertical va trebui coborât sub punctul de contact la 1-
1,5 mm., el va fi drept, aproximativ perpendicular peaxul lung al dintelui(unghi de
90° ) şi chiar cu o uşoară înclinare spre peretele axial, în funcţie de extinderea
leziunii carioase. Aceasta previne existenţa smalţului nesusţinut de dentină la
periferia preparaţiei gingivale.în scopul măririi retenţiei se poate efectua un şanţ la

1
34
locul de întâlnire a celor 2 pereţi..în sens mezio-distal peretele gingival trebuie să fie
de 1-1,5 mm.dacă procesul carios se extinde până la JAD sau mai mult.
Peretele parapulpar (axial) trebuie situat în dentină sănătoasă.Majoritatea cavităţilor
de cls.a D-a au acces ocluzal. Dacă procesul carios este la joncţiunea smalţ-cement
este mai conservator să se folosească pentru preparareacavităţii calea de acces
vestibulară sau orală. Acest tip de preparaţie se numeşte "prin gaura cheii" şi
cavitatea va fi sub punctul de contact. Marginile cavităţii vor fi în cement sau în
dentină şi trebuie să facă 90° cu suprafaţa externă a dintelui.
În cazul în care lipseşte dintele vecin sau , datorită unei treme sau unei distracţii
coronare a dintelui vecin sau atunci cînd există o cavitate proximală pe dintele
vecin, procesul carios va putea fi tratat prin realizarea uneicavităţi atipice tip casetă
însă şi aici marginile cavităţii vor trebui să facă un unghi de 90° cu suprafaţa externă
a dintelui.

72. Realizarea formei de rezistenta a unei cavitati de clasa II-a preparata pt

restaurare cu amalgam

Pentru rezistenţă, această cavitate de retenţie de pe suprafaţa ocluzală trebuie să aibă

dimensiuni vestibulo-orale de cel puţin % din distanţa întrecuspidul vestibular şi
oral şi pereţii vestibulari şi oraliai cavităţii ocluzale să fie aproximativ paraleli între
ei. Nu este totdeauna necesară extinderea cavităţii în fosetele ocluzale dar această
extindere când există, împiedică deplasarea restauraţiei spre proximal.
Când cavitatea de cls.a II-a are şi o cavitate ocluzală se vor respecta următoarele
reguli:
-cavitatea ocluzală va respecta principiile de preparare enunţate la o cavitate
ocluzală, având însă un perete mezial sau distal lipsă in această zonă de unire a
celor 2 cavităţi va apare istmul.
-istmul de întâlnire dintre cele 2 cavităţi va fi rotunjit , -marginile cavităţii se extind
în ţesut sănătos, cu smalţ nesubminat, dar se are în vedere ca atunci când pe
suprafaţa ocluzală a dintelui există leziuni carioase , să se ocolească vârfurile
cuspizilor şi creasta marginal opusă leziunii carioase , creasta oblică a molarilor
superiori. Se va avea în vedereca prin conturul realizat să avem acces suficient
pentru preparare şi restaurare ,inclusiv a cavităţii proximale. Pereţii cavităţii
ocluzale se fac paraleli cu axul lung al dintelui.

73. Caracteristicile cavitatilor proximo-ocluzale tip ''slot'' pt restaurarea cu

amalgam

In scopul relizării retenţiei la cavitatea proximală pereţii acesteia ,respective peretele

vestibular şi oral , vor fi scoşi din contact cu dintele vecin şi vor fi uşor convergenţi
spre ocluzal, lucru valabil atât pentru cavităţile tip slot ca de altfel şi pentru

1
35
cavităţile tipice de cls. a D-a ocluzo-proximale.Convergenţa pereţilor vestibular şi
oral împiedică deplasarea materialului de restaurare spre ocluzal. Preparaţia trebuie
să aibă o dimensiune mezio-distală de la 1,5 mm. şi mai mult. La cavitatea tip "slot"
pentru a mări retenţia cavităţii se pot realiza 2 şanţuri adiacente, situate la contactul
peretelui vestibular şi oral cu cel axial, în dentină, la distanţă de zona de joncţiune
amelo-dentinară ,pentru a evita riscul de a deschide camera pulpară. Acestea se
realizează cu o freză sferică de 0,5 mm. astfel încât ele să fie distincte , să aibă cel
puţin 0,5 mm. în adâncime şi 0,5 mm. în lăţime şi ele trebuie să fie plasate astfel
încât să rîmână 0,25-0,50 mm. de dentină între şanţuri şi JAD.

74. Exereza dentinei alterante restante la cavitatile preparate pt restaurarea cu

amalgam
Exereza dentinei alterate restante.
Odată cu terminarea conturului extern şi intern al cavităţii se va face verificarea
joncţiunii amelo-dentinare care trebuie să fie indemnă de carie.Pentru a ne da seama
de aceasta vom verifica dentină cu ajutorul sondei dentare rigide şi prin inspecţie,
culoarea acesteia.
In leziunile carioase mici şi medii, în general ţesuturile patologice au fost
îndepărtate odată cu realizarea etapelor de lucru amintite. In cavităţile mai extinse ,
cu o afectare mai importantă a tesuturilor dure dentare, pe un perete gata preparat ,
într-o anumită zonă a acestuia , poate să rămână o mică cantitate de dentină alterată ,
adncită într-un perete.Aceasta va fi îndepărtata punctual fără a fi necesară
modificareaformei sau poziţiei peretelui respectiv al cavităţii.
Singura situatie în care se cere îndepărtarea de la bun început a dentinei alterate în
totalitate este în cavităţile profunde în care există de la bun început o afectare
pulparâ fără semne clinice majore care să necesite o altă conduit terapeutică decât
cea adecvată unei carii simple şi unde , prin îndepărtarea dentinei alterate , se va
stabili dacă există posibilitatea unei reacţii favorabile a organului pulpar5.De
asemeni, în situaţia clinică în care se presupune posibilitatea unei deschideri
accidentale a camerei pulpare în etapa de îndepărtarea dentinei alterate, se va
proceda la păstrarea acesteia, în condiţiile în care nu există semne clinice de
suferinţă pulpară, când cantitatea acesteia nu depăşeşte 1- 1,5 mm.iar starea de
reactivitate locală şi generală a pacientului este bună, cu alte cuvinte, atunci când
există indicaţia unui coafaj indirect Acest compromis presupune un tratament
adecvat al plăgii dentino-pulpare şi o monitorizare a evoluţiei In timp a
tratamentului efectuat.

75. Modalitati de realizare a finisarii marginilor cavitatii, in cazul unei

preparatii relizate pentru materialelor neaderente

Finisarea marginilor cavităţii

1
36
Această etapă urmăreşte realizarea unei închideri marginale bune la nivelul
interfeţei preparaţie/restaurare şi o trecere cât mai puţin denivelată între acestea
.Prin finisarea marginal se urmăreşte şi asigurarea unei rezistenţe mecanice optime
atât a smalţului cât şi a marginilor restaurării.pentru realizarea acesteia se vaţine
seama de:
- direcţia prismelor de smalţ;
- prismele de smalţ secţionate să fie sprijinite pe suport de dentină sănătoasă,
atât la nivelul JAD cât şi la nivelul marginilor externe ;
- localizarea marginilor preparaţiei;
- materialul restaurator şi zona de suprafaţă coronară pe care se aplică forţele
masticatorii.
Pentru materialei de restaurare neadezive precum amalgamul dentar, finisarea
marginilor de smalţ ale cavităţii se realizează astfel încât prismele de smalţ să aibă
capătullor interior sprijinit pe dentină, ceea ce va împiedica o posibilă desprindere a
acestora şi creerea unei zone marginale retentive la limita preparaţie/restaurare.
Ideal pentru amalgam ar fi ca unghiul format la toate marginile de smalţ ale cavităţii
să fie de 90° însă cum planul ideal de finisare este greu de găsit clinic, este necesar
ca unghiul dintre peretele lateral şi suprafaţa pantei cuspidiene să fie mai mare pe
măsură ce cavitatea devine mai extinsă. Cu cât cavitatea este mai extinsă cu atât
pereţii trebuie realizaţi mai convergenţi spre ocluzal.
Pereţii cavităţii spre exterior trebuie realizaţi astfel încât să aibă conturul format din
linii curbe ,unghiul de întâlnire a două margini externe de smalţ să fie rotunjit.
Marginile de smalţ după finisare trebuie să fie cât mai netede, cât mai puţin
anfractuoase..

76. Prepararea cavitatilor situate pe fetele vestibulare si orale ale dintilor

laterali in scopul restaurarilor cu amalgam

Cavităţile de cls.a V-a nu pun probleme din punct de vedere al abordării procesului
carios care este expus direct vederii şi accesului şi nici din punct de vedere al
rezistenţei ,ele nefiind situate pe zone expuse direct presiunilor masticatorii.
Forma de contur a cavităţii trebuie realizată astfel încât să asigure îndepărtarea în
totalitate a ţesuturilor dure alterate ireversibil, smalţul modificat de aspect şi culoare
de la marginile cavităţii.
Retenţia cavităţii se obţine prin înclinarea divergentă a pereţilor lateraliai cavităţii
spre peretele axial convex..
Finisarea marginilor cavităţii constă în realizarea unor margini netede,cu linii curbe,
fără unghiuri exterioare.

Adeziunea la structurile dure dentare

82. Prezentati etapele clinice ale realizarii gravajului acid al smaltului.
-Curatarea suprafetei cu paste fara glicerina.
1
37
-Uscarea dintelui prin izolare cu diga, rulouri aspirator.
-Gravare propriu zisa pedinte uscat, acid fosforic 30-35% timp de 15s.
-Spalare cu jet de apa, uscare, (suprafata alb cretoasa, trebuie sa ramana uscata.

83. Care sunt factorii de care trebuie sa tina cont realizarea adeziunii la
dentina
-Structura heterogena a dentinei
-Prezenta canaliculilor dentinari
-Existenta constanta a umiditatii pe suprafata dentine
-Dificultatea realizarii unei reactii chimice intre un corp solid si unul lichid
-Reactia nu trebuie sa agreseze pulpa, trebuiesa se incheie in maxim 10 min

84. DDR definitie compozitie structure caracteristici si importanta lui in

realizarea adeziunii dentinare
-Strat superficial macroscopic aderent care acopera suprafata dentinara rezultat in
urma cantitatii de rumegus dentinar, produs de zdrobirea neuniforma a dentine in
timpul prepararii prin taiere.
Morfologia: strat amorf relative neted cu grosimea 1-5µm pana la 10-15µm.
Factori care influenteaza grosimea DDR: marimea si forma preparatiei, tipul
instrumentului taietor, prezenta unei solutii de irigare si raciere in timpul sectionarii,
si cantitatea si compozitia solutiei de irigare.
Compozitie chimica: constituent de origine dentinara, din dentina peri si
intercanaliculara, hidroxiapatita si colagen denaturant din canaliculi,
glicosiproteoglicani –elemente de origine odontoblastica, germeni.
Constituenti de origine extradentinara: saliva, germeni.

85. Gravarea acida

-Solubilizarea nu poate fi obtinuta cu marea majoritate a solutiilor folosite in mod
uzual. Se obtine prin utilizare de acizi (gravaj, demineralizare sau de
chelatori).Acizii inlatura DDR-ul in totalitate.
Actiuneaacizilor: dizolva component mineral pe o anumita adancime si deschide
orificiile canaliculare, dizolva dentina pericanaliculara si expun fibrele de colagen
din dentina intercanaliculara, modifica, indeparteaza total sau dizolva partial stratul
de DDR.

86. Descrieti componentele de baza ale unui sistem adeziv dentinar

Un adeziv dentinar contine:
a)Acidul, agent de curatire, si/sau de mineralizare asupra fetei dentinei pe care o
face apta de colaj. Demineralizarea dentinei lasa libere fibrele de colagen, elimina,
dizolva, sau modifica DDR.
b)Primer, o rasina hidrofila intr-un solvent cu rolul de a umecta zona demineralizata,
si favorizeaza astfel patrunderea rasinii adezive. Rezulta stratul hybrid.
c)Bonding, rasina adeziva propriuzisa cu vascozitate redusa, patrunde in reteaua de
collagen a canaliculilor dentinari.

1
38
87.Cum se grupeaza adezivii dentinari in functie de atitudinea agentilor de
colajdentinar fata de DDR
-a) Grupul de adezivi ce vizeaza starea intacta a DDR si incorporarea lui in
procesele de colaj. Adezivii din aceasta categorie se aplicau intr-o etapa sau doua de
tratament.
b) Adezivii dentinari ce modifica stratul de DDR pastrand canaliculele dentinare
inchise de smear-plug.
c) Un grup ce elimina complet DDR-ul divizat in sistemul cu 2-3 etape, de se
utilizeaza respective o aplicare separate sau combinata a unui primer, a unei rasini
adezive.
d) adezivice se bazeaza pe dizolvarea DDR, aplicarea acestui sistem se realizeaza in
2 etape.

88.Clasificarea sistemelor adezive actuale

a) Dupa modul de actiune:
b) dupa forma de prezentare si tehnica de lucru;
-adezivi tip I in 3 etape= generatia IV-a (gravaj acid separate:
acid/primer/rasina)
-adezivi tip II in 2 etape= generatiaaV-a (gravaj acid separate:
acid/primer+rasina)
-adezivi tip III in 2 etape= generatia a VI-a (autogravant:
acid+primer/rasina)
-adezivi tip IV o etapa= generatia VI si VII (autogravant:
acid+primer+rasina)

89.Adezivi care modifica DDR

Generatiaa II-a si a III-a.

90. Adezivi care elimina DDR

Generatia aIV-a si a V-a, formeaza strat hibrid priin departare totala aDDR.

91.Adezivi care dizolva DDR

Generatia a VI-a si a VII-a, formeaza strat hibrid prin indepartarea de DDR.
Definitia notiunii de strat hybrid. Mecanismul prin care numerosi monomer
infiltreaza dentina, se combina cu colagenul si cu apatite, pentru a forma o noua
structure, constituita pe de o parte din dentina si pe de alta din dentina.

92. Caracteristicile de baza ale principalilor solventi folositi in sistemele adezive

Acetona: volatilitate ridicata ,excelenta indepartare a apei, agent deshitratant
puternic,risc de suprauscare,probleme de pastrare.
Etanol in apa ; capacitate de penetrare excelenta,solutie corespunzatoare dpdv al
evaporarii,energie de suprafata favorabila pt umectare.

1
39
Apa; capacitate de penetrare buna, potenteaza capacitatea autogravanta a
monomerilor acizi, se evapora lent,apare manenta poate impiedica penetrarea
polimerizarii rasinii.

93. Enumerati cerintele esentiale pe care trebuiesa le intruneasca un adeziv

dentinar efficient si factorii de care depend eadeziunea dentinara.
Adeziune puternica cu dentina,smalt. Sa fie bine tolerat de complex pulpo/dentinar.
Inchidere perfecta a canaliculilor dentinari. Priza prin autopolimerizare/sistem dual.
Adeziune/timp scurt manipulare si realizare cat mai usoara. Sa permita adeziunea in
mod egal la mai multe substraturi.
Factori/ 1/substratul dentinar.2/materialul adeziv.3/factori care pot determina
alterarea stratului hybrid.4/factorul dentar si relatia sa cu modificari locale.

94.Substratul dentinar si calitatea adeziunii

- Dentinat inerilor are o forta de adeziunemai mare decat a varstnicilor.
- Adeziunea dentinei sclerotic sau cariate este mai slaba.
-Grosimea tubilor dentinari cu rol in adeziune.
- Presiunea fluidului dentinar: adeziunea este superioara in zonele indepartate de
pulpa.
-Gravarea acida a dentinei, nu mai mult de 15sec, acid fosforic 30-35%.

95.Factorii care pot determina alterarea stratului hybrid.

-Gravarea timp indelungat asupra dentine.
-Uscari prea accentuate.
-Contaminarea dentine cu sange, saliva.
-Actiunea ineficienta a primer-ului.
-Ingrosarea primer-ului lichid in flacon.
-Suflare de aer cu presiuneprea mare.
-Polimerizare incompleta.

96. Influenta adezivilor dentinari asupra pulpei dentare.

Unul din obiectivele majore ale stomatologilor, a fost descoperirea unui material
restaurator care sa realizeze o sigilare satisfacatoare plagii dentinare care sa nu mai
permita invazia microbiana catre tesutul sanatos. In urma gravarii totale nu apar
reactii iritative la nivel pulpar. Sa demonstrat ca gravarea acida a dentinei urmata
de aplicarea imediata a primer-ului si sigilarea rapida a marginilor sale, este cea mai
buna protectie pulpara. Realizarea unui strat hybrid confera aceeasi protectie la nivel
radicular cu cea detinuta in urma gravarii totale.

97. Descrieti tipurile de umiditate existente la nivelul plagii dentinare si

influenta lor asupra realizarii adeziunii dentinare.
-Umiditate interna= provine din fluidul dentinar care circula in interiorul
canaliculelor dentinare. Prima generatie de adezivi hidrofobi, cu timpul sau creat
adezivi noi cu capete hidrofile si hidrofobe, capabile sa produca o adeziune optima.

1
40
-Umiditate externa= umiditatea mediului bucal are efecte negative asupra adeziunii
dentinare, poate fi controlata cu mijloace de izolare.
-Umiditate accidentala= impidica contactul dintre adezivi si substratul de legatura,
apare mai fregvent la mandibular.

98. Tehnica de conditionare a smaltului si dentinei ca faza critica a realizarii

adeziunii.
Spalare,izolare,uscare,gravare acida. In mod traditional smaltul e gravat selectiv cu
acid fosforic timp de 15 sec smaltul beneficiind in total de 30 sec de gravaj. Primer
autogravant pt smalt si dentina si multan/ sistem ce dizolva DDR in 2 etape, nu
necesita spalare, nu graveaza sufficient de profund.

99.Modul de aplicare a primerului ca faza critica a realizarii adeziunii

Aplicarea primerului cel putin 15 sec in functie de indicatiile fabricantului,sub
presiune moderata cu ajutorul unei pensule, bulete, amelioreaza si accelereaza
procesul de difuziune a monomerului. Este completata de o uscare scurta si blinda pt
a permite volatilizarea excesului de solvent inainte de aplicare de rasini adezive.

100. Tehnica de aplicare a rasinii adezive ca faza critica a realizarii adeziunii.

In cantitate mare si se intinde cu ajutorul unui aplicator si uscata cu o hirtie
absorbanta intre 2 aplicari.

1
41
 1
42
Materiale de restaurare coronara estetice aderente
101.Care sunt tehnicile de realizare a restaurarilor coronare estetice bazate
pe adeziunea amelo-dentinara:
A.directa-obturatii mai rar casete in cabinet (chair-side),fara amprenta si model
(se lucreaza numai la nivelul preparatiei dentare ,poate fi
auto/fotopolimerizabil(intraoral),se realizeaza intr-o singura sedinta de lucru);
B.semidirecta in cabinet (“chair-side”),fara amprenta si model cu “post-
polimerizare fototermica” (extraoral) se realizeaza intr-o singura sedinta.
C.Indirecta a.imediata (Indirect-directa)se face in cabinet (chair-side),cu
amprenta (cabinet) si model (cabinet)cu “post polimerizare
fototermica”extraoral,intr-o singura sedinta de lucru;b.propriu-zisa are doua etape
cabinet +laborator in cabinet se ia amrenta ,iar in laborator se toarna modelul
unde se realizeaza piesa protetica prin una din metodele foto/baro-polimerizare/
termo-foto-baropolimerizare/ardere/presare.,necesita mai multe sedinte de lucru
si in acelasi timp necesita restaurare provizorie.

102.Prezentati caracteristicile principale ale tehnicii adezive directe de

realizare a restaurarilor coronare estetice :
Caracteristicile pricipale ale tehnicii adezive directe-obturatii in cabinet (chair-
side),fara amprenta si model (selucreaza numai la nivelul preparatiei dentare
,poate fi auto/fotopolimerizabil(intraoral),se realizeaza intr-o singura sedinta de
lucru);

103.Enumerati materialele cu structuri combinate folosite ca materiale

estetice aderente pentru tehnici de restaurare directe si prezentati
caracteristicile principale ale structurii acestora :
Materiale estetice aderente pentru tehnici de restaurare directa sunt:
A.materiale cu structuri “standard”-materiale compozite (rasini
compozite);cimenturi cu ionomer de sticla(CIS),
B.materiale compozite (rasini compozite)-compozite modificate prina adaos
poliacid:Compomeri;compozite modificate prin cuplarea stabila a unei retele
spatiale de structura anorganica(SiO2)la matricea organica-Ormoceri ,
C.cimenturi cu ionomeri de sticla (CIS)-CIS modificate prin adaos de rasini-CIS
fotopolimerizabile;CIS cu adaos de rasini modificate prin incorporarea de
particule(CIS) prepolimerizare(faza stabila):Giomeri

104.Enumerati componentele structurale (fazele) unui material compozit si

prezentati rolurile principale ale fiecarei componente:
Rasinile compozite sunt rasini acrilice la care se adauga o faza anorganica
.Rasinile compozite prezinta:
a.faza organica in care monomerul de baza de la rasina clasica bis-GMA,dar are
proprietati imbunatatite,cu saturatiie mare,scazand absortia de apa.
b.faza anorganica (de dispersie)alcatuita din particule filiforme de
cuart,sticla,metale grele ce determina stabilitatea proprietatilor fizice ,saturatia
,scade concentratia de polimerizare,scade coeficientul de expansiune termica si
creste rezistenta mecanica a rasinii;
c.faza de cuplare reprezentat de un agent silanic ce leaga faza organica de cea
anorganica.
d.sistemul de initiere care activeaza priza ;
e.stabilizatori(inhibitori);
f pigmenti.

105.Monomeri principali (de baza)la materialele compozite:

Monomeri principali la materialele compozite este bis-fenol- A-glicil-
metacrilatul si uretan sau triciclodecan-dimetacrilat ce pleaca de la rasina clasica
a lui BOWEN tip bis-GMA.

106.Monomerii de dilutie (de aditie)la materialele compozite :

Monomerii de dilutie se adauga pentru a scadea vascozitatea monomerilor de
baza .Monomerii de dilutie au vascozitate redusa prezentand si o masa
moleculara scazuta.Ex.acidul metacrilic ,metacrilatul de metil.Cei mai utilizati
sunt cei difunctionali care prezinta cele mai avantajoase proprietati:contractie
scazuta dupa polimerizare,dilatare scazuta,reactivitate crescuta in cavitatea
bucala,tolerate inodore,stabilitate chimica.

107.Enumerati componentele structurale ale fazei organice a unui material

compozit si prezentati rolurie principale ale fiecarei componente:
Faza organica in care monomerul de baza de la rasina clasica bis-GMA are
proprietati imbunatatite,cu saturatiie mare,scazand absortia de apa. Monomeri
principali la materialele compozite este bis-fenol- A-glicil-metacrilatul si uretan
sau triciclodecan-dimetacrilat ce pleaca de la rasina clasica a lui BOWEN tip bis-
GMA.Ceilalti componenti organici sunt monomerii de dilutie,sistemul de
initiere,aditivi.

108.Prezentati componentele structurale ale fazei anorganice a unui material

compozit si clasificarea materialelor compozite dupa criteriile legate de
aceste componente:
Faza anorganica (de dispersie) alcatuita din particule filiforme de
cuart,sticla,metale grele ce determina stabilitatea proprietatilor fizice ,saturatia
,scade concentratia de polimerizare,scade coeficientul de expansiune termica si
creste rezistenta mecanica a rasinii.
Clasificarea compozitelor dupa dimensiunea particulelor de umplutura
minerala:Cu macroparticule;cu microparticule;hibride;submicrohibride;cu
nanoparticule/Clasificarea componentei anorganice in functie de umplutura
minerala(filler)-Megaparticule>100um;Macroparticule 10-100um; Midiparticule
1-10um;Miniparticule 0.1-1um;Microparticule 0,01-0,1um;Nanoparticule 0,001-
0,002um

109.Prezentati modificarile de structura ale fazei anorgnice la compozitele

moderne actuale:
Modificarile de structura ale fazei anorganice la compozitele moderne sunt
reprezentate de introducerea a nano umpluturii(particule cu dimensiuni
nanometrice).Aceste particule au dimensiuni cuprinse intre 0,1 si 100nm,ceea ce
inseamna ca au de fapt dimensiuni sub lungimea de unda a radiatiei
vizibile.Aceasta caracteristica implica faptul ca particulele nu sunt capabile sa
absoarba sau sa reflecte lumina,fiind practic invizibile ceea ce confera RDC cu
nanoumplutura caracteristici optice deosebit de bune-transluciditate.Cresterea
semnificativa a gradului de sarjare alRDCdetermina reduceri semnificative al
contractiei la polimerizare si importante imbunatatiri ale proprietatilor
mecanice.Un alt avantaj il constituie obtinerea unor suprafete extrem de netede
prin lustruire.

110.Prezentati agentii de cuplare (de legatura)din structura materialelor

compozite.
Agentii de cuplare reprezentat de un agent silanic ce leaga faza organica de cea
anorganica.Pentru ca un compozit sa se prezinte caracteristici avantajoase trebuie
sa formeze o legatura puternica intre filerul anorganic si oligomerul organic in
cursul prizei.legarea este realizata prin tratarea suprafetei filerului cu un agent de
cuplare inainte de amestecarea sa cu oligomerul.

111.Prezentati sistemul de activare chimica a

polimerizarii(autopolimerizare)la materialele compozite:
Aceste materiale se comercializeaza sub forma de pasta-pasta sau pulbere –
lichid.O parte va contine initiatorul,peroxid de benzoil,iar cealalta parte un
accelerator ,o parte amina tertiara aromatica;combinarea celor doua parti va duce
la eliberarea de radicali liberi care vor initia polimerizarea rasinii.

112.Prezentati sistemul de activare a polimerizarii prin radiatii

luminoase(fotopolimerizare)la materialele compozite :initirea prin radiatii
incoerente in spectrul vizibil:
Aceste materiale compozite activate prin lumina vizibila (tip pasta unica)contin
un sistem de activare bicomponent format din di-cetona si o amina
tertiara.Dicetona foto-sensibila,absoarbe energia radianta cu lungimea de unda de
aproximativ 470nm(lumina albastra).La momentul oportun de excitare,dicetona
se combina cu amina si formeaza un complex oportun care se descompune cu
eliberarea radicalilor liberi,care vor initia polimerizarea rasinii.Cand se insera
rasinile copozite foto active trebuie evitata initierea prematura a fotoactivitatii
prin nivelul luminii ambiante.
113.Prezentati sistemul de activare a polimerizarii prin radiatii lumioase
(fotopolimerizare)la materialele compozite:initierea prin radiatii coerente
tip LASER:

114.Contractia de polimerizare a materialelor compozite:

Compozitele sufera o contractia de polimerizare care poate afecta cosiderabil
legatura dintre restaurare si dinte.Contractia volumetrica aproximativa este de 10-
25% pentru compozitele care contin macroumplutura (hibrid si cu
macroumplutura) si de 20-35% pentru compozitele cu microumplutura .In cazul
compozitelor foto,aproximativ 60% din contractia totala are loc in primul ,minut
dupa fotoinitierte;prelungirea timpului de activare de la 30 la 60 secunde va duce
la o crestere a contractiei totale.In cazul compozitelor polimerizabile chimic
contractia apare mai lent,inspre centrul restaurarii.Rezultatul este un stres mai
scazut la nivelul interfatei restaurare-dinte,cu aparitia unui oarecare grad de
concavitate la nivelul oricarei suprafete libere.

115.Metode de compensare a contractiei de polimerizare la materialele

compozite:
Contractia de polimerizare are un impact substantial asupra adaptarii restaurarii la
dentina si la marginile de smalt.Pentru a reduce efectele clinice ale acestor
probleme se insera compozitul in cantitati mici ,in grosime de maxim 2 mm..Cea
mai sigura metoda este probabil inserarea unei obturatii de baza din glassionomer
inaintea aplicarii compozitului.acesta va duce la reducerea cantitatii totale de
compozit folosite pentru a restaura cavitatea,avand ca rezultat o reducere a
contractiei totale de polimerizare.

116.Proprietati mecanice ale materialelor compozite:

Proprietatile mecanice sunt reprezentate de: Duritatea- reprezinta unitatea de
masura uzuala pentru duritatea suprafetelor de rasini compozite.Duritatea
suprafetei unei restaurari poate fi crescuta cu 2-4% printr-o polimerizare
aditionala dupa adaptarea ocluzala si finisarea restaurarii,Uzura-uzura rasinilor
compozite este un fenomen complex.Pe langa degradarea chimic-hidrolitica a
componentelor compozitelor,apare si degradarea fizica a suprafetei care poate fi
atribuita urmatorilor doi factori:a.abraziunea,b.oboseala,asociata ci stresul
iminent,Rigiditatea-modulul de elasticitate indica rigiditatea
materialului:a.compozite cu microumplutura 4-8Gpa,b.compozitele hibride si cu
macroumplutura 8-19Gpa.Cu cat cantitatea de umplutura este mai mare cu atat
compozitele au o rigiditate crescuta.Rezistenta la fracturare-Aceasta reprezinta o
masura a energiei necesare pentru a propaga o fractura intr-un material.Cu cat
cantitate de umplutura este mai mare iar particulele au dimensiuni crescute ,cu
atat va fi mai mare rezistenta la fracturare a compozitelor.Deformabilitatea-
masoara deformarea progresiva permanenta sub fortele ocluzale.Compozitele cu
microumplutura vor prezenta o deformare mai mare pentru ca au o proportie mai
mare de matrice decat celelalte tipuri.Absortia apei creste deformarea. Rezistenta
–masurararea rezistentei la compresiune sau la tractiune a compozitelor nu are
importanta clinicaMasurarea insa a rezistentei transversale prin aplicarea unor
forte de incovoiere poate fi utila,sttindu-se ca compozitele cu microumplutura au
cea mai scazuta valoare.

117.Avantajele intrebuintarii materialelor compozite folosite pentru

restaurarea leziunilor coronare:
1.aspect estetic,2.abordare conservatoare (minim invaziva )a structurii
dentare,3.adeziune la tesuturile dure dentarte,4.radioopacitate,5.conductivitate
termica scazuta ,6.galvanism bucal absent,7.alternativa la restaurarea cu amalgam

118.Dezavantaje (defecte) ale materialelor compozite folosite pentru

restaurarea leziunilor coronare:
1.contractie de polimerizare,2.profinzimea +calitatea polimerizarii,3.calitatea
adeziunii la dentina(posibilitatea microinfiltratiei la nivelul interfetei adezive),
4.discolorare /dezadaptare marginala,5.carie secundara,6sensibilitate
postoperatorie,7.longevitate.(proprietati mecanice-rezistenta la uzura).

119.Indicatii generale de utilizare pentru materialele compozite:

1.Restaurare morfofunctionala estetica a leziunilor coronare de etiologie carioasa
prin tehnici adezive /semidirecte la dintii vitali/devitali;frontali/laterali
2.Restaurarea morfofunctionala ,estetica a leziunilor coronare de etiologie
necarioasa prin tehnici adezive /semiadezive;leziunile pot fi uzura
dentara(abraziune eroziune,abfractie/atritie),leziuni traumatice,leziuni
distrofice,unele forme de discromii dentare-rezolvarea terapeutica poate fi
obtinuta inclusiv prin fatetare.3.Restaurare coronara stratificata in asociere cu
CIS = obturatie coronara tip sandwich(2 variante)a.inchis(suprafata
exterioara);b.deschis 4.Sigilare santuri si fosete precum si realizarea de restaurari
preventive cu rasina; 5.Fixare adeziva a protezelor unidentare estetice ;
6.Refacerea sau separarea directa in cabinet a componentei estetice ale protezelor
conjuncte;7.Realizarea directa in cabinet a unor protezari estetice
(fizionomice)provizorii;8.reconstituirea bonturilor dentare,in vederea acoperirii
lor cu coroane de invelis;9.imobilizarea dintilor –provizorie/prelungita

120.Indicatii specifice de utilizare pentru materialele compozite fluide:

A.obturarea cavitatilor cu preparatii modificate special pentru leziuni proximale
tip caseta ,tip crevasa,tip sant sau jgheab,tip tunel sau galerie.B.restaurarea
leziunilor cervicale (de colet)mai ales de etiologie ,necarioasa prin mecanisme de
uzura (eroziune/abraziune/abfractie),C.In tehnici de obturatie stratificata ,aplicate
ca prim strat (cel mai profund),pe post de obturatie de baza (sau chiar
liner),pentru adaptarea optima la interfata adeziva cu structura dentara si pentru
atenuarea (compensarea)tensiunilor interne (contractie de priza,sarcini ocluzale)-
D.obturatii de baza sau chiar lineri in cavitatile de clasa a II-a si clasa aIV-a de
dimensiuni reduse;-obturatie de baza incavitatile greu accesibile de clasa aII-
aunde ,gratie fluiditatii crescute ,patrund cu usurinta in toate unghiurile
121. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa
indicatiile de utilizare:
-chituri adezive (luting cement) pentru restaurari protetice;
-cimenturi pentru restaurari coronare directe;
-cimenturi pentru obturatii de baza (lining cement) ;
-CIS tip I:pentru cimentarea lucrarilor protetice conjunctesi/sau fixare adeziva a
restaurarilor coronare;
-CIS tip II:pentru restaurari coronare directe(2 variante)1.pentru restaurari
coronare estetice/partial estetice;2.pentru restaurari coronare neestetice(inclusiv
refacere de bonturi coronare)
-CIS tip III:pentru liner/baza,reconstructii coronare interne,refaceri de
bonturi(substituirea dentinei absente)

122. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa

structura chimica:
Generatia I: sticla ternara ; aluminiusilicat de calciu.ASPA (aluminiupolialkenoic
acid) ; lichidul acid poliacrilic cu grad de volatilizare crescut ; ASPA abandonat ;
Generatia II (actuala): sticle complexe pe baza de oxizi de siliciu.
Dimensiunea particulelor pentru restaurari coronare :50m si pentru cimentari
20m
CIS:conventionale;anhidre;modificate cu rasini polimerizabile;modificate prin
adaos de pulberi metalice(A.dozate/amestecate extemporaneu;B.preparate
industrial-prin sinterizare/Cermet.)

123. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa

mecanismul de initiere si realizare a prizei:
CIS: A.autopolimerizabile(initiere chimica)=reactie unica de priza
B.fotopolimerizabile(fotoinitiere)=reactie dubla de priza
C.tripolimerizabile(fotoinitiere)=reactie tripla de priza

124. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa modul

de prezentare:
Forma de prezentare :
a)pulbere-lichid- dozare extemporanee (vezi cimenturi silicat) ;
b)predozat (capsulat) ;
c)sistem anhidru: pulberea contine poliacidul ce este liofilizat si inglobat in
pulbere ce reactioneaza cu apa distilata, acidul tartric.
CIS:A.sistem biocomponent conventional:lichid-=acid poliacrilic/sau complex de
acizi policarboxilici-fara predozare/predozat capsulat
B.sistem biocomponent anhidru:lichid =apa distilata sau solutie apoasa
diluata de acid tartric
C.sistem monocomponent

125. Prezentati cimenturilor cu ionomeri de sticla conventionale:

Denumiri comerciale:
FUJI IONOMER (clasa I, II, III)
GLASIONOMER CEMENT – FUJI DUET-pentru cimentarea coroanelor,
puntilor
b) capsulat: KETAC FIL (Espe)
FUJI-CAP2-GC;
c) SISTEM ANHIDRU: AQUACEM

CHELON
Compozitia chimica:
Generatia I: sticla ternara ; aluminiusilicat de calciu.ASPA (aluminiupolialkenoic
acid) ; lichidul acid poliacrilic cu grad de volatilizare crescut ; ASPA
abandonat ;Generatia II (actuala): sticle complexe pe baza de oxizi de
siliciu.Dimensiunea particulelor pentru restaurari coronare :50m si pentru
cimentari 20m
Reactia de priza:
Este o reactie acid-baza.
Etape:
1).dizolvarea-ionizarea poliacidului;
2).dezintegrarea retelei de sticla (P) cu eliberarea de: aluminiu, calciu,
sodiu.rezultand acid ortosilicic. Ionii in mediul acid formeaza complecsi (AlF3,
CaF).
3).Precipitarea polisarurilor (Ca, Al) si reticularea catenelor poliacidului, se
elimina hidrogenul din acidul ortosilicic rezultand un silicagel ce inglobeaza
particule de sticla nereactionate.
4).Hidratarea polisarurilor rezultand o matrice de hidrogel.
Dupa priza rezulta o matrice de polimer ionic ce leaga particulele de sticla
inconjurate in gelul de silice.
Este o reactie acid-baza intre poliacid (donator de protoni) si pulbere (acceptor de
protoni).

Factorii ce influenteaza priza :

-Raportul Al2O3/SiO2) ;
-Dimensiunea particulelor(mai mici determina timpul de priza mai mic) ;
-Adausul de acid tartric determina scaderea timpului de priza nu si timpul de
manipulare ;
-Raportul sticla /acid polialkenoic. Sticla crescuta, apa scazuta se scurteaza priza.
-Temperatura mediului ambiant : daca este crescuta determina scurtarea timpului
de lucru.

126. Prezentati cimenturilor cu ionomeri de sticla fotopolimerizale:

Sunt materiale hibride care polimerizeaza si se intaresc chimic prin actiunea
dubla (initiere chimica si fotopolimerizare) Initial au fost elaborate ca lineri apoi
ca obturatii de baza, cimentari, reconstituiri de bonturi, restaurari coronare
.Obturatii de baza : mai indicate decat RDC.
Forme de prezentare :
Sistem:  monocomponent: pasta;
bicomponent: pulbere-lichid;
capsulat.
Proprietati:
-Stabilitatea dimensionala :contractie –60%/1 minut asemanator R.D.C.cu
fenomenul de separatie marginala in special cand sunt aplicate cu R.D.C.-uri ;
-Ph acid : 3,5 ;
-Absorb apa in cantitati crescute :10-250 mg/mm3 la 7 zile datorita prezentei
rasinii in compozitie (HEMA) cu influentarea prprietatilor mecanice in timp ;
-Prelucrare in mediu usor umed fara o uscare absoluta ;
-Adeziune chimica superioara C.I.S.;
-In restaurari directe foarte compatibile cu R.D.C. datorita componentei
organice ;
-Contin fluor ; rata de eliberare ~C.I.S ;
-Biologic : necesita in cavitati profunde protectie pulpara (lineri+obturatie de
baza) ;

Indicatii :
-Lineri (pulpoprotectori + creste adeziunea la nivel parapulpar)+efect
carioprofilactic (in prezenta F) ;
-Obturatii de baza (cavitati medii) ;
-Cimentari ;
-Obturatii coronare.
C.I.S. +C.I.M.R.-pentru cervical +radicular.

127. Prezentati cimenturilor cu ionomeri de sticla modificate cu particule

metalice
Forma de prezentare :
a) sistem capsulat : KETAC SILVER (ESPE);
ARGION MOLAR (VOCO);
JUMBO MIX;
b) sistem bicomponent: CHELON SILVER (ESPE);
MIRACLE MIX (GC Co);
ARGION (VOCO);
ARGION MOLAR (VOCO);
Cimenturi moderne cu componenta solida formata din particule de sticla
percolate cu ioni metalici. (Argint).
Compozitia chimica :Pulberea :Sinterizarea pulberii de sticla si metal.Are loc o
unire chimica a particulelor de sticla pe metal ;Apoi sunt macinate sub forma de
pulbere.Metale :aur, argint, paladiu.
Proprietati:
-Prelucrate superior C.I.S. conventionale, se obtin suprefete cu luciu metalic ;
-Proprietati mecanice inferioare amalgamelor si compozitelor ;
Mecanic : rezistenta la abraziune, rupere, duritatea sunt superioare cimenturilor
clasice ;
-Proprietati cromatice: s-a adaugat oxid de titaniu (alb-argintiu), asemanator
smaltului;
-Porozitate scazuta datorita densitatii mai mari;
-Prelucrare superioara C.I.S. conventional.
Indicatii:
-Obturatii coronare ale dintilor temporari;
-Obturatii coronare ale dintilor permanenti (PM, M) – nu sunt superioare
amalgamelor din punct de vedere mecanic;
-Reconstituiri de bonturi ;
-Sigilari largite.

128. Proprietati generale ale cimenturilor cu ionomeri de sticla

Proprietatile C.I.S.
1) vascozitate :ASPA se livrau cu o vascozitate neconvenabila. Generatia actuala
au o vascozitate buna si permit obtinerea unei grosimi micronice a filmului de
ciment.
2) timpul de priza 4-8 minute (priza initiala) ; priza finala la 24 ore.
3) rezistenta la compresiune este superioara cimenturilor fosfat ;
4)modulul de elasticitate este inferior cimentului fosfat ;
5)duritatea este inferioara cimentului fosfat.
Atat rezistenta la compresiune cat si modulul de elasticitate au valori maxime la
24 ore.
6) rugozitatea : dupa priza sunt rugoase datorita sticlelor din compozitie, se
recomanda prelucrarea riguroasa.
7) porozitate 10-14. Se vor proteja cu lacuri protectoare pentru obliterarea
microfisurilor si microporilor.
8) proprietati optice : transluciditatea este inferioara rasinilor compozite, sunt
opace fata de acestea.Se altereaza in timp.Grosimea minima 1 mm pentru a nu
transpare obturatia de baza.
9) stabilitatea coloristica este superioara cimenturilor silicat si rasinilor
compozite datorita gradului de impachetare a particulelor intre care se realizeaza
o adeziune crescuta.
10) solubilitatea in apa crescuta : absorb apa ; 0,3-3,2% la 7 minute ; la1 ora este
de1,2%.
11) stabilitatea dimensionala : se contracta 4,4% si in absenta umiditatii se
accentueaza acest lucru.
12) adeziunea chimica
Primele care dezvolta adeziune amelo-dentinara (valori mari la nivelul smatului).
Adera in mediu umed. Legatura se realizeaza prin gruparea carboxil din poliacid
cu gruparea oxidril din componenta minerala a tesuturilor dure realizandu-se
legaturi de hidrogen.
Nu necesita gravaj, dar necesita curatarea tesuturilor dure si metalice. Se
recomanda folosirea agentilor de curatare (nu demineralizanti pentru ca nu
maresc valoarea adeziunii)
13) proprietati cariostatice :donatoare de fluor, impregneaza smaltul,dentina pe o
adancime de 3.

129. Indicatii specifice de utilizare pentru cimenturile ionomer de sticla

Indicatiile cimenturilor ionomere(C.I.S)
-Cimentarea coroanelor, puntilor ;
-Obturatii de baza;
-Obturatii de baza pentru rasinile compozite tehnica sandwich ;
-Obturatii coronare clasa V ;
-Obturarea dintilor temporari ;
-Obturatii apicale retrograde ;
-Tehnici adezive –cu conditionarea adezivului.
-Restaurare prin tehnici minim invazive a preparatiei ocluzale
-Restaurare coronara tranzitorie
-Restaurare coronara stratificata
-Refacere bonturi coronare
-Sigilare santuri si fosete coronare
-Ciment de sigilare endodontic
-Repararea perforatiilor

Tehnici directe de restaurare coronara cu materiale

estetice aderente.

130.Tehnica inserarii si polimerizarea in straturi la cavitatile de cls.I

ocluzale restaurate cu materiale compozite:
Primul strat pe peretele vestibular si se intinde spre podeaua cavitatii oblic ,se
fotipolimerizeaza dinspre vestibular si apoi ocluzal;al doilea strat se aplica oral
,oblic si se polimerizeaza dinspre oral si apoi ocluzal ;al treilea strat final se
polimerizeza ocluzal.

131 Tehnica inserarii si polimerizarea in straturi la cavitatile de cls.II

ocluzo-proximale restaurate cu materiale compozite:
Primul strat la nivelul pragului gingival,se fotopolimerizeaza dinspre lingual,apoi
vestibular,apoi ocluzal.;al doilea strat oblic oral fara sa ajunga la peretele
vestibular!!!,se fotopolimerizeaza dinspre oral spre ocluzal,stratul vestibular oblic
se fotopolimerizeaza din vestibular,apoi ocluzal

132.Reguli generale de realizare a preparatiei dintelui pentru restaurari

directe cu materiale compozite:
1.Indepartarea in totalitate a dentinei cat si a smaltului afectat,2.instrumentar
rotativ si/sau de mana adecvat,3.nu se va indeparta substanta dura dentara
sanatoasa.4.unghiuri interne rotunjite,5.suprafata ocluzala a cavitatii nu se va
bizota,6.zonele de smalt nesustinute de dentina se vor conserva si se vor captusii
cu CIS.

133.Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii)preventive de tipul I cu

materiale compozite:
1.indepartarea conservatoare a tesutului alterat(freza sferica),2.palpare pentru
apreciza intinderea procesului carios(atunci cand procesul carios nu a interesat
tesutul dentinar,cavitatea nu va fi extinsa pana
acolo),3.izolare,4.demineralizare,5.spalare uscare,6.aplicare sigilant.

134. Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii)preventive de tipul II cu

materiale compozite:
Cand leziunea carioasa a progresat in dentina :1.indepartarea dentinei
alterate,2.izolare ,3.obturatie de baza: hidroxid de Ca/CIS,4.demineraliare
smat,5.spalare /uscare,6.aplicare agenti de legatura(nu se aplica cand baza este
CIS),7.aplicarea rasinii compozite

135. . Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii)preventive de tipul III cu

materiale compozite:

136. Caracteristici ale restaurarilor adezive pentru procesele carioase cu

localizare ocluzala si tipuri de preparatii ce pot fi realizate

137. Caracteristici ale restaurarilor adezive pentru procesele carioase cu

localizare proximala la dintii laterali si tipuri de preparatii ce pot fi realizate

138. Caracteristici ale restaurarilor adezive pentru procesele carioase cu

localizare proximala la dintii frontali (fara distrugerea unghiului incizal) si
tipuri de preparatii ce pot fi realizate

139. Caracteristici ale restaurarilor adezive pentru procesele carioase cu

localizare proximala la dintii frontali(cu distructia unghiului incizal) si
tipuri de preparatii cepot fi realizate

140. Caracteristici ale restaurarilor adezive pentru procesele carioase cu

localizare cervicala si tipuri de preparatii cepot fi realizate

Tratamentul plagii dentinare si protectia dentino-

pulpara.
141.Caracteristicile dentinei (structura si repartitie topografica a
componentelor,proprietati fizice si chimice) si semnifica tia lor in
tratamentul plagii dentinare:
Caracteristicile dentinei: ţesut mineralizat cu structură heterogenă, alcătuit din trei
faze, cu repartizare inegală (volumetric şi cantitativ):
-fază anorganică (hidroxiapatită): 50% din volum - 67% din masă;
-fază organică (fibre de colagen, proteine necolagenice, glicozaminoglicani):
30% din volum - 20% din masă;apă: 20% din volum - 13% din masă.
Structura şi repartiţia topografică a componentelor dentinei:
Componentele structurale ale dentinei (substanţa anorganică, substanţa organică
şi apa) sunt repartizate neomogen, inegal din punct de vedere volumetric şi
cantitativ, în diferitele zone topografice ale dentinei:
- componenta anorganică (predomină în dentina pericanalicular): dispusă uniform,
atât în stratul superficial, cât şi în cel profund;
- componenta organică (fibre de colagen) şi apa (predomină în dentina
intercanaliculară şi în canaliculii dentinari): dispuse neuniform în stratul
superficial şi în cel profund): colagen mai mult în stratul superficial - apă mai
multă în stratul profund (circumpulpar).
-lumenul canaliculelor dentinare creşte odată cu profunzimea, având un diametru
mai mare în zona circumpulpară, faţă de cel de la nivelul joncţiunii amelo-
dentinare;
-numărul de canalicule dentinare pe unitatea de suprafaţă este mai mare, odată cu
apropierea de camera pulpară.
Proprietăţile fizice ale dentinei:
- Rezistenţa mecanică (la compresiune, încovoiere, forfecare) - depinde de
grosimea stratului dentinar restant şi de gradul de diversificare a orientării
spaţiale a fibrelor de colagen intercanaliculare;
-poate fi ameliorată prin creşterea structurii de rezistenţă dentinare (stimularea
depunerii de dentină secundară);
-poate fi ameliorată prin hibridizarea plăgii dentinare (răşina adezivă contribuie la
preluarea tensiunilor, împreună cu colagenul impregnat);
- Duritatea - scade pe măsura apropierii de pulpă (vezi structura topografică);
- Elasticitatea - neuniformă (modul de elasticitate diferit între dentina peri- şi
cea intercanaliculară), dar semnificativ superioară smalţului;.
- Permeabilitatea - are loc prin suprafaţa dentinară expusă accesibilă şi depinde de
densitatea şi de diametrul canaliculelor dentinare disponibile (ambii parametri
variază în raport cu profunzimea cavităţii = apropierea de camera pulpară):se
poate produce prin difuziune (gradient de concentraţie fa presiune constantă);se
poate produce prin filtrare (gradient de presiune la concentraţie constantă).
Proprietăţile chimice ale dentinei:
- capacitatea - tampon pentru aciditate (aparută ca urmare a procesului carios);-
protecţia antitoxică pentru pulpă;- sunt corelate cu structura chimică, dar şi cu
grosimea dentinei: eficienţa lor este de 90 - 100% pentru un strat restant > 2 mm
şi se reduce la 75% pentru un strat restant = 0,5 mm.
142. Particularităţile plăgii dentinare:
•- lipsa sânqerării - avantaj: vizibilitate şi comoditate în lucru;
- dezavantaj: lipsa mecanismelor de apărare sanguină;
- expunerea directă )a factorii mediului bucal:
-diferenţe de temperatură, de pH, de concentraţie şi presiune osmotică;
-microorganisme şi toxine;
-enzime şi produşi metabolici;
> aceşti factori devin odontopatogeni în lipsa protecţiei dentino - pulpare adecvate;
- contaminarea cu germeni (infectarea):
-prin contact direct cu mediul bucal (septic);
-prin persistenţa "germenilor pionieri" în canaliculele dentinare după EDA
(chiar cu izolarea optimă a câmpului operator: digă);
- prezenta limfei dentinare (din canaliculele dentinare, unde se află alături de
prelungirile celulare odontoblastice şi fibrilare nervoase): lichid limpede, care
conţine apă, săruri minerale, enzime, aminoacizi şi reprezintă mediul care
reglează echilibrul trofic al dentinei. Prin secţionarea canaliculelor dentinare,
odată cu instrumentarea dentinei, acest fluid se răspândeşte pe suprafaţa plăgii
dentinare şi conduce la:
-mediu de cultură pentru germeni;
-umiditate permanentă a suprafeţei de secţiune dentinare;
- prezenta "smear laver" ului (detritusul dentinar remanent = DDR).

143. Semnificatia functionala in tratamentul plagii dentinare si protectia

dentino-pulpara.

In tratamentul cariei simple, plaga dentinară este rezultatul etapei chirurgicale,

care urmăreşte îndepărtarea ţesuturilor dure dentare alterate ireversibil şi
realizarea unei preparaţii apte să primească o restaurare morfo-funcţională
stabilă, fiabilă şi durabilă. în numeroase cazuri, tratarea unei carii simple
superficiale poate determina realizarea unei cavităţi care nu implică decât
smalţul, fără interesarea dentinei. De cele mai multe ori însă, partea profundă de
la baza pereţilor laterali, precum şi peretele pulpar şi/sau cel (cei) parapulpar(i) se
află la nivel dentinar, cu expunerea directă a dentinei- în aceste cazuri, se poate
vorbi despre existenţa unei plăgi dentinare, rezultate în urma acţiunii
instrumentarului folosit pentru prepararea unei astfel de cavităţi.
In raport cu profunzimea preparaţieî rezultate după instrumentare, plaga dentinară
prezintă câteva aspecte particulare, care ţin de caracteristicile structurale şi
topografice ale dentinei, precum şi de proprietăţile sale fizice şi chimice.

144. Microinfiltratia marginala : semnificatia functionala si abordarea

terapeutica.
Microinfiltraţia marginală - se produce prin:
-microspaţii între pereţii cavităţii şi materialul de restaurare (aceste spaţii există
întotdeauna, în lipsa adaptării perfecte şi a adeziunii);
-permeabilitatea stratului protector;
-porozităţile şi interstiţiile DDR.
Combaterea microinfiltraţiei marginale - depinde de abordarea terapeutică:
-tratamentul clasic (convenţional): nu influenţează (nu modifică / nu îndepărtează)
DDR;
-tratamentul modern (actual): modifică / îndepărtează DDR»—► hibridizarea
plăgii dentinare = cuplare adezivă de interfaţă la nivelul suprafeţei dentinare şi
închiderea sa etanşă, inclusiv sigilarea canaliculelor dentinare»-» realizarea
adeziunii dentinare
Luând in considerare aspectele legate de caracteristicile plăgii dentinare, motivele
utilizării unor mijloace de izolare şi de protecţie a acesteia sunt acelea de a
menaja pulpa dentară integră şi, eventual, de a facilita refacerea pulpei afectate
reversibil

145. Prezentati obiectivele tratamentului plagii dentinare (ale protectiei

dentino-pulpare)

Protecţia pasivă (inertă):

-izolarea câmpului operator, corelată cu toaleta cavităţii (îndepărtarea resturilor
de dentina şi smalţ, a urmelor de salivă, sânge, secreţii, rămase în cavitate din
timpul preparării;
-protecţia faţă de agenţii fizici (mecanici, termici, electrici) şi chimici;
-obliterarea (închiderea etanşă) a orificiilor canaliculelor dentinare, pentru a
preveni difuziunea (penetrarea) în direcţie pulpară a stimulilor nocivi;
-restabilirea formei interne optime a preparaţiei (corectarea unor imperfecţiuni
ale peretelui pulpar / parapuipar);
-etanşarea parietală / marginală, în scopul evitării apariţiei microinfiltraţiei;
Protecţia activă (biologică):
-terapie cu efect antimicrobian (bacteriostatic sau bactericid);
-stimularea mecanismelor defensive şi reparatoare locale pulpo-dentinare
(cicatrizare, remineralizare a dentinei restante „afectate" reversibil,
neodentinogeneză).
Aceste obiective se realizează cu ajutorul unor materiale care, pentru a permite
obţinerea rezultatului scontat, trebuie să întrunească o serie de calităţi.

146. Care sunt calitatile unui material optim de protectie dentino-pulpara ?

Calităţile necesare unui material optim de protecţie dentino-pulpară:

-neiritant pentru structurile pulpo-dentinare, prin compoziţie şi proprietăţi fizice,
chimice, biologice:
-pansament adecvat pentru prelungirile celulare fibrilare secţionate din interiorul
canaliculelor dentinare;
-izolare şi rezistenţă mecanică (presiune ocluzală/masticatorie);
-izolare termică (rece / cald) - inclusiv fără reacţie exotermă proprie de priză;
-izolare electrică (diferenţe de potenţial);
-izolare chimică;
-compatibilitate chimică cu materialul de restaurare coronară;
-radioopacitate;
-închiderea etanşă (blocarea) germenilor existenţi în canaliculele dentinare;
-remineralizarea dentinei „afectate" (vindecarea leziunilor reversibile -
cicatrizare);
-stimularea formării dentinei sderoase (rezistenţă crescută şt permeabilitate
scăzută);
-stimularea depunerii dentinei secundare de reparaţie (neodentinogeneză);
-rezoluţia inflamaţiei pulpare asimptomatice produsă prin evoluţia cariei simple;
-insolubil şi inalterabil în condiţiile mediului bucal;
-absenţa colorării (impregnării) structurilor dure dentare (evitarea discromiilor);
manipulare clinică uşoară (manevre simple, comode, rapide).

147. Prezentati conceptia clasica (bazata pe materiale si tehnici

conventionale ) in tratamentul plagii dentinare.

Concepţia clasică (materiale şi tehnici convenţionale)

Aceasta consideră că plaga dentinară necesită o abordare terapeutică diferită, în
funcţie de profunzimea cavităţii şi de aspectul dentinei din zona cea mai
apropiată de camera pulpară (peretele pulpar şi/sau parapulpar).
Cel mai important motiv pentru care este necesară utilizarea unui material de
izolare şi protecţie pulpară este acela de a preveni acţiunea unor factori iritativi
nocivi asupra pulpei dentare, factori ce provin din componentele diferitelor
materiale restauratoare, de la diferenţele de temperatură ori de potenţial electric
transmise prin intermediul materialului de obturaţie coronară până la dentină şi
pulpă, sau de la penetrarea microorganismelor ori a produşilor lor patogeni prin
spaţiile existente la interfaţa preparaţie/restaurare (microinfiltraţie marginală).
Această concepţie ia în considerare doar primele 4 caracteristici ale plăgii
dentinare (expuse anterior), fără a ţine cont de prezenţa şi rolul DDR, mai ales în
ceea ce priveşte posibilitatea obţinerii închiderii etanşe parietale / marginale, în
scopul evitării apariţiei microinfiltraţiei.
Din punct de vedere al adâncimii (profunzimii), cavităţile se pot clasifica în:
-superficiale;
-medii;
-profunde.

Dentina restantă de la nivelul plăgii dentinare poate f i :

-de aspect si duritate normală (aparent sănătoasă clinic)
Deşi apare de aspect normal, ea este alcătuită din zone alternante de:
-dentină normală, în care canaliculele dentinare nu prezintă în interiorul lor
microorganisme;
-dentină parţial demineralizată, în care pot fi găsite microorganism pionere;
-dentină transparentă, translucidă sau scleroasă, cu degenerescentă calcară
(tradusă prin obliterarea canaliculelor dentinare prin hipercalcificare) şi de aceea
relativ impermeabila pentru microorganisme;
-dentină opacă, cu canalicule cu aspect devital, de "traiecte moarte".
Daca dentina restantă în timpul instrumentării are sub 2 mm grosime, căldura
produsă prin manoperele terapeutice (mai ales incorecte) poate determina leziuni
pulpare reversibile / ireversibile (uneori până la necroză pulpară).
Prelungirile odontoblastice din interiorul canaliculelor dentinare secţionate odată
cu dentina, în condiţiile în care nu au fost expuse anterior nici unui factor iritativ
(carie cronică cu evoluţie lentă, uzură prin abraziune / atriţie, etc.) şi deci nu au
avut posibilitatea de a se adapta în timp, vor suferi un proces de degenerescentă şi
necroză, care uneori poate atinge chiar celula odontoblastică primară de
provenienţă şi, drept consecinţă, canaliculele dentinare implicate vor deveni
goale ("traiecte moarte").
Clinic, se poate delimita destui de uşor dentina alterată de cea normală, prin
aspectul şi consistenţa diferite.
în cariile acute cu evoluţie rapidă (umede), aceste alternanţe sunt greu de
diferenţiat.

-dentina dură, pigmentată

Prezintă aceleaşi zone ca şi dentina de aspect normal. Aspectul de pigmentare
maximă a plăgii dentinare este specific cariei cu evoluţie lentă (staţionare) şi este
caracterizată prin scleroza canaliculelor dentinare, cu formare de dentină
transparentă. Această dentină este mai calcificată şi mai eficientă împotriva
invaziei microbiene faţă de cea cu aspect normal, de aceea este bine să fie
păstrată.

• dentina dură, cu zone mici de dentina alterată ireversibil

Aceasta prezintă alternanţa celor 4 zone (descrise mai sus) şi o suprafaţă de cei
mult 1 mm2 în care dentina este distrusă ireversibil, canaliculele dentinare sunt
dilatate, cu microorganisme, enzime şi toxine în interiorul lor, cu demineralizarea
intensă a dentinei intercanaliculare.
în această situaţie clinică, dacă se presupune că îndepărtarea acestei zone
punctiforme ar putea duce la deschiderea accidentală a camerei pulpare şi la
transformarea unui tratament de carie simplă într-unui de carie complicată (cu
şanse mai reduse de reuşită pentru menţinerea vitalităţii pulpare), se poate
proceda la un coafaj indirect, dacă există condiţiile locale şi generale care permit
acest lucru.
In practica curentă, în tratamentul plăgii dentinare apar mai multe noţiuni:
-bază propriu-zisă (obturaţie de bază);
-liner (căptuşire);
-lac dentar (varnish);
-bază intermediară;
-coafaj indirect.
148. Definiti si prezentati baza propriu zisa ( obturatia de baza )

Termenul de obturatie de bază se referă la aplicarea pe suprafaţa dentinei expuse

a unor materiale cunoscute sub denumirea de cimenturi dentare sau baze propriu-
zise, ce au o rezistenţă mecanică superioară, asemănătoare cu cea a dentinei; baza
are rolul:
-de a conferi o protecţie fizică (mai ales mecanică şi termică) şi chimică pentru
complexul pulpo-dentinar;
-de a constitui un suport mecanic pentru restaurarea de durată, distribuind stress-
ul local exercitat asupra sa spre dentina subiacentă;
-de a fi un substituent al dentinei distruse prin evoluţia procesului carios sau
îndepărtate prin instrumentare.
Aceste obiective presupun o grosime minimă de 1-1,5 mm a stratului din
materialul de obturaţie de bază, care trebuie să prezinte rezistenţă mare la
compresiune, modul de elasticitate ridicat (deci elasticitate redusă = rigiditate),
precum şi conductibilitate şi difuzibilitate termică similare cu cele proprii ale
ţesuturilor dure dentare. Bazele propriu-zise sunt folosite în cavităţi de adâncime
medie, în care există dentină normal colorată sau pigmentată.
Materialele indicate pentru obturaţii de bază sunt:
-ciment oxifosfat de zinc (FOZ);
-cimenturi policarboxilice (PCZ);
-cimenturi zinc oxid - eugenol (ZOE) modificate (de preferat faţă de preparatul
ZOE convenţional clasic);
-cimenturi cu ionomeri de sticlă (CIS)

149. Definiti si prezentati liner-ii si varnish-urile ( lacurile dentare )

Termenul de liner (căptuşire) este utilizat pentru suspensii, paste, cimenturi

bicomponente (volatile sau cu un mecanism de reacţie de priză) pe bază de
Ca(OH)2, ZOE şi (mai nou) CIS convenţionale (cu priză chimică), dar mai cu
seamă CIS modificate prin adaos de răşini fotopolimerizabile. Toate acestea pot
fi aplicate pe suprafaţa plăgii dentinare, strict pe dentină, într-un strat fin,
formând o peliculă subţire de până la 0,5 mm. Aceşti lineri se folosesc inclusiv în
coafajul indirect şi permit realizarea unei bariere protectoare faţă de factorii
chimici nocivi, dar şi un grad acceptabil de protecţie termică. Deoarece aceste
preparate, cu excepţia CIS, nu au duritate şi rezistenţă mecanică suficientă şi nici
grosimea convenabilă pentru a conferi o protecţie fizică eficientă, se recomandă
acoperirea lor, în cavităţile medii (mai ales cele care suportă presiuni ocluzale
directe), cu un ciment dentar (bază propriu-zisă)

Lacurile dentare (varnish-urile) sunt substanţe inerte, neutre chimic, care se

aplică pe pereţii preparaţiei pentru a creea o barieră faţă de acţiunea iritantă a
unor materiale de restaurare şi a penetrării fluidului bucal la interfaţa
preparaţie/restaurare. Ele pot preveni modificarea culorii dintelui (în cazul
obturaţiilor de amalgam), permit un grad de izolare a canaliculelor dentinare
secţionate, putând preveni şi/sau limita hipersensibilitatea dentinară
postoperatorie.
Lacurile dentare sunt soluţii de răşini naturale (copai, colofoniu) sau sintetice
(acetat de celuloză, polistiren) solubilizate în solvenţi organici (alcool, acetonă,
eter, cloroform, etc.). Evaporarea solventului formează o peliculă cu rol izolator,
fără acţiune protectoare mecanică, termică sau stimulatoare biologică. Anumite
lacuri pot conţine şi substanţe cu rol terapeutic: eugenol, timol, fluor. în general,
lacurile dentare nu sunt indicate în restaurările cu materiale adezive pe bază de
răşini, care, prin prezenţa monomerilor, conduc la dizolvarea răşinii lacului
dentar; în plus, unele componente (vezi mai sus) pot influenţa negativ reacţia de
priză (bazată pe polimerizare) a acestui tip de materiale..

150. Definiti si prezentati coafajul indirect ( inclusive bazele intermediare )

Coafaiul indirect este o metodă de tratament mult mai complexă, care presupune
mai multe obiective:
-dezinfecţia plăgii dentinare;
-obliterarea canaliculelor dentinare secţionate;
-protecţia pulpei dentare faţă de agenţii iritanţi (fizici, chimici);
-stimularea neodentinogenezei (se obţine prin preparate cu Ca(OH)2 sau ZOE).
Se urmăreşte prin această metodă terapeutică distrugerea germenilor prezenţi în
canaliculele dentinare, precum şi reducerea permeabilităţii dentinare prin
formarea de dentină transparentă şi reducerea microinfiltraţiilor marginale ce pot
genera inflamaţia pulpară.
Rolul bazelor intermediare utilizate în coafajul indirect este de:
-acoperirea şi protejarea preparatului de coafaj (vezi mai sus);
-izolant împotriva agenţilor chimici;
-agent terapeutic pulpar.
Datorită rezistenţei lor mecanice reduse şi a slabei lor protecţii antitermice,
precum şi incompatibilităţii unora dintre ele (ZOE) cu materialele de restaurare
aderente pe bază de răşini, în tehnicile clasice (convenţionale) aceste preparate
trebuie acoperite cu un alt material care să asigure convenabil aceste cerinţe.
Cerinţele în cauză vor fi obţinute cu bazele propriu-zise: ciment FOZ sau PCZ
pentru ZOE, respectiv CIS pentru Ca(OH) 2. De aceea, preparatele utilizate pentru
acoperirea preparatelor de coafaj poartă denumirea de baze intermediare.
Materialele folosite ca baze intermediare pot fi:
-ZOE convenţional clasic (tradiţional);
-cimenturi cu Ca(OH)2 (cu priză auto- sau fotopofimerizabilă);
-CIS tip HI.
La acestea se adaugă, la ora actuală, sistemele de adezivi dentinari.
151. Prezentati conceptia moderna ( bazata pe materiale si tehnici actuale ) in
tratamentul plagii dentinare.

Concepţia modernă (materiaie şi tehnici actuale)

Această concepţie ia în considerare toate caracteristicile plăgii dentinare (expuse
anterior), în special prezenta si rolul DDR, mai ales în ceea ce priveşte
posibilitatea obţinerii închiderii etanşe parietale / marginale, în scopul evitării
apariţiei microinfiltraţiei. Microinfiltraţia este considerată actualmente drept
factorul nociv principal responsabil pentru apariţia complicaţiilor pulpare, prin
penetrarea germenilor microbieni până ia nivelul pulpei dentare; ea poate fi
evitată eficient prin închiderea etanşă a interfeţei preparaţie / restaurare.
De aceea, tratamentul modern al plăgii dentinare este bazat pe conceptul de
adeziune dentinară: modificarea sau îndepărtarea DDR»—► hibridizarea plăgii
dentinare = cuplare adezivă de interfaţă la nivelul suprafeţei dentinare şi
închiderea sa etanşă, inclusiv sigilarea canaliculelor dentinare»—> realizarea
adeziunii dentinare.
Hibridizarea plăgii dentinare şî realizarea adeziunii dentinare - se poate
obţine prin strategii terapeutice diferite:
- menţinerea DDR şi creşterea forţei de coeziune - prin infiltrarea şi
impregnarea cu primer şi monomer adeziv —► DDR modificat, care evită
dizolvarea sau desprinderea ulterioară de pe suprafaţa dentinară; modalităţi de
obţinere:
ameliorarea rezistenţei acide a DDR, prin tratare cu fosfat acid de calciu;
fixarea DDR prin impregnarea cu răşină (monomeri);
fixarea DDR cu glutaraldehidă, ac. tanic, clorură ferică;
modificarea DDR şi substituirea sa cu un precipitat cristalin acidorezistent: PDR
(Protector Dentinar Remanent = PDR), prin tratare cu acid azotic 2,5% şi oxalat
feric (sau oxalat de aluminiu, sau oxalat de potasiu).
- îndepărtarea terapeutică a DDR
-poate fi: parţială (numai micropeliculă);
-totală (micropeliculă şi cepurile intracanaliculare);
-modalitaţi de obţinere: gravarea acidă a plăgii dentinare (pentru adezivi);
-condiţionarea plăgii dentinare (pentru PCZ şi CIS);
-prezinta avantaje si dezavantaj

152. Care sunt avantajele si dezavantajele gravarii acide a placii dentinare ?

Avantaje ale gravării acide a plăgii dentinare:

-lipsa totală a nocivităţii pulpare (dacă se respectă riguros indicaţiile de utilizare:
concentraţie, timp de acţiune);
-înlăturarea completă a DDR = eliminarea principalului rezervor potenţial de
excitaţii nocive pentru pulpă (germeni şi produse toxice microbiene);
-descoperirea şi eliberarea canaliculelor dentinare (microretenţii mecanice);
-eliberarea fibrelor superficiale din colagenul dentinar:
-microretenţii mecanice;
-substrat pentru legături chimice directe (covalente);
-evitarea microinfiltraţiei marginale consecutive dizolvării în timp a DDR
(permite penetrarea şi colonizarea germenilor = carie secundară 62arginal şi / sau
recidivă de carie).
Dezavantaje ale gravării acide a plăgii dentinare:
-creşterea semnificativă a permeabilităţii dentinare - variabilă în raport cu
grosimea DDR îndepărtat şi cu grosimea dentinei restante

153. Care sunt avantajele si dezavantajele adezivilor pentru tratamentul

plagii dentinare si protectia dentino-pulpara ?

Avantajele adezivilor în tratamentul plăgii dentinare şi protectia dentino-

pulpară:
-sigilarea suprafeţei dentinare (inclusiv orificiile canaliculelor dentinare) şi a
interfeţei cu materialul de restaurare;
-eliminarea sau reducerea hipersensibilităţii / hiperesteziei dentinare;
-biocompatibilitate pulpară corespunzătoare - se explică prin:
-blocarea penetrării germenilor şi toxinelor (dacă se îndepărtează DDR);
-majoritatea componentelor cu potenţial toxic ale sistemelor adezive scad
rapid sau sunt blocate în compuşi chimici stabili (au timp de priză scurt);
-flux centrifug şi diluare prin limfa dentinară;
-detoxifiere posibilă prin circulaţia pulpară de întoarcere.

Dezavantajele adezivilor în tratamentul plăgii dentinare şi protecţia dentino-

pulpară:
-eşecuri în timp ale sigilării etanşe —► dehiscenţe şi microinfiltraţii la interfaţa
cu dentina;
-adeziune iniţială slabă în imediata vecinătate a canaliculelor dentinare (număr
redus şi dispoziţie improprie a fibrelor de colagen);
-adeziune redusă în cavităţile profunde, în apropierea pulpei (canalicule dentinare
mai multe, cu suprafaţa orificiilor mai mare —> scade suprafaţa de adeziune şi
rezistenţa la forfecare);
-adeziune iniţială mai slabă la plaga dentinară cu modificări carioase incipiente
(reversibile);
-scăderea potenţialului defensiv pulpar (imunosupresia limfocitelor T datorită
componentelor sau concentraţiei unor substanţe din sistemele adezive);
-creşterea temperaturii intrapulpare (la sistemele adezive fotopolimerizabile);
-gravarea acidă sau condiţionarea acidă a dentinei - poate produce:
-creşterea permeabilităţii dentinareamplificarea difuziunii
componentelor toxice pentru pulpă;
-favorizarea excitării terminaţiunilor nervoase;
-favorizarea pătrunderii microorganismelor (inclusiv "germeni pionieri") şi,
mai ales, devansarea lor de către toxine.

154. Prezentati conduita terapeutica in tratamentul plagii dentinare in cavitati

superficiale.

Alegerea conduitei terapeutice (inclusiv selecţia materialelor şi/sau preparatelor

necesare) în tratamentul plăgii dentinare se va face ţinând cont de o serie de
elemente definitorii:
-profunzimea cavităţii şi grosimea stratului de dentină restantă;
-permeabilitatea dentinei, variabilă în funcţie de viteza de evoluţie a procesului
carios (cu evoluţie rapidă = permeabilitate crescută);
-gradul de etanşeizare al interfeţei obturaţie coronară / dinte;
-materialul pentru restaurare de durată utilizat, care poate satisface cele mai multe
cerinţe privind etanşeizarea preparaţiei, luând în considerare caracteristicile
anatomice, fiziologice şi biologice ale ţesuturilor dure dentare, respectiv ale
organului pulpar.

cavităţi superficiale: în aceste cavităţi, pulpa dentară este acoperită de un strat

suficient de gros de dentină restantă dură, cu aspect normal, care asigură protecţia
necesară faţă de factorii agresori, iar infiltraţia microbiană la nivel dentinar este
minimă sau absent în acest tip de cavităţi, atunci când vom folosi ca material
restaurator amalgamul de argint, este suficientă aplicarea unui lac dentar pentru a
creea o barieră în calea progresiei produşilor de coroziune spre ţesutul pulpar. în
tehnicile modeme se indică şi utilizarea tehnicilor adezive (adezivi amelo-
dentinari pentru amalgam). Dacă materialul restaurator este un compozit pentru
obturaţie sau o incrustaţie estetică (din compozit sau din ceramică), este suficient
să se recurgă la hibridizare prin tehnici adezive pentru protejarea suprafeţei
dentinare denudate.

155. Prezentati conduita terapeutica in tratamentul plagii dentinare in cavitati

medii.

cavităţi de adâncime medie: în aceste cavităţi, dacă materialul restaurator va fi

amalgamul de argint având în vedere necesitatea izolării termice a pulpei dentare,
se va utiliza o obturaţie de bază cu CIS (de preferinţă fotopolimerizabil), care
oferă o rezistenţă optimă la forţele de condensare a amalgamului, precum şi la
posibila degradare datorată factorilor din mediul bucal care penetrează prin
microinfiltraţie marginală. Alte materiale ce mai pot fi utilizate în acelaşi scop
sunt cimentul PCZ şi cimentul FOZ, acestea oferind o bună izolare termică,
electrică, precum şi o rezistenţă mecanică adecvată într-un strat de 1-1,5 mm
grosime.

Pentru restaurarea directă prin obturaţie cu compozit în cavităţi ocluzale sau

ocluzo-proximaie 1a dinţii laterali, în tehnicile clasice, convenţionale, materialul
ales pentru protecţia plăgii dentinare prin obturaţie de bază este un ciment dentar
compatibil cu compozitul şi rezistent la forţele de masticaţie aplicate pe suprafaţa
obturaţiei (optim: CIS modificate prin adaos de răşini, fotopolimerizabile; mai
pot fi utilizate: CIS tip III autopolimerizabile, PCZ, FOZ).
Dacă restaurarea cu material compozit nu este supusă unor forţe ocluzale, în
tehnicile clasice, convenţionale, se poate utiliza pentru protecţia dentino- pulpară
un liner cu Ca(OH)2r (pe o întindere controlată, limitată, pentru a nu reduce
nejustificat suprafaţa de adeziune dentinară); se mai poate recurge la aplicarea
unui liner pe bază de CIS fotopolimerizabil, pentru a favoriza adeziunea
compozitului.
In ultimii ani, marea majoritate a autorilor şi a şcolilor de medicină dentară cu
recunoaştere şi consacrare pe plan mondial promovează şi susţin tehnici directe
de restaurare coronară, cu materiale compozite modeme actuale, care au
compoziţie, mecanism de priză şi structură perfecţionate şi optimizate; în aceste
tehnici, nu mai apare indicată utilizarea liner-ului sau a obturaţiei de bază ca
necesitate în cavităţile de adâncime medie. Tratamentul plăgii dentinare şi
protecţia dentino-pulpară sunt obţinute prin intermediul realizării corecte a
adeziunii (interfaţă etanşă, cu sigilarea canaliculelor dentinare deschise). Pentru
facilitarea adaptării la suprafaţa dentinară şi prevenirea apariţiei discontinuităţilor
(dehiscenţelor) la acest nivel, este indicată şi utilizarea, în loc de liner, a unui
compozit fluid fotopolimerizabil: 'flow" (tehnica denumită CBF": "Conventional /
Condensable Bonded to Flowable"); aceasta prezintă şi avantajul compensării
contracţiei de polimerizare, cu reducerea tensiunilor interne care apar astfel.

156. Prezentati conduita terapeutica in tratamentul plagii dentinare in cavitati

profunde.

cavităţi profunde:
In cavităţile profunde, în care dentina rămasă pe peretele pulpar şi/sau parapulpar
este de grosime foarte redusă (0,5 -1 mm) şi nu mai asigură o protecţie
satisfăcătoare pulpei dentare faţă de agenţii agresori, dacă restaurarea va fi făcută
cu amalgam, se poate realiza un coafaj indirect, folosind următoarele materiale:
preparat (cel mai frecvent de tip liner) cu Ca(OH)2, aplicat strict în zona cea mai
profundă a cavităţii (în scopul stimulării neodentinogenezei şi pentru calităţile
sale sedative pulpare şi antimicrobiene), ce va fi acoperit cu un ciment ZOE
modificat (de preferat faţă de preparatul ZOE convenţional clasic), cu ciment
PCZ sau cu CIS (utilizarea cimentului FOZ în aceste cazuri este discutabilă, în
funcţie de forma de prezentare a preparatului cu Ca(OH)2, pentru a nu produce
inactivarea pH-ului bazic al acestuia, datorită acidităţii cimentului).
Când restaurarea directă (obturaţie) sau indirectă (incrustaţie) va fi din material
adeziv de tip compozit, în cavităţile profunde se poate aplica o bază intermediară
din Ca(OH)2 (de asemenea pe o întindere controlată, strict limitată, pentru a nu
reduce nejustifîcat suprafaţa de adeziune dentinară), care va fi acoperită cu o bază
propriu-zisă din CIS