Cuprins:

1.Carotenoidele ...............................................................................3

1.1.Aspecte generale ....................................................................... 3

1.2.Clasificare.Structură ...................................................................3

1.3.Nomenclatură ............................................................................4

1.4.Proprietăţi fizice şi chimice ...........................................................5

1.4.1.Proprietăţi fizice ..............................................................5

1.4.2.Proprietăţi chimice ...........................................................5

1.5.Surse naturale ............................................................................6

1.6.Proprietăţi terapeutice .................................................................7

1.7.Indicaţii de utilizare şi doze ..........................................................9

1.8.Aplicaţii în industria alimentară ....................................................11

1.9.Concluzii ...................................................................................13

Bibliografie .....................................................................................14
 1.Carotenoidele

1.1.Aspecte generale [1]

Coloranţii sunt combinaţii organice, naturale sau sintetice, ele însele

colorate, dar care au şi proprietatea de a colora. Pentru ca o combinaţie
chimică organică colorată să fie şi materie colorantă, ea trebuie să
îndeplinească anumite condiţii de solubilitate, de stabilitate la lumină şi la
alţi agenţi fizici.
Orice colorant trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a fi
catalogat drept colorant ideal:
- să nu fie toxic şi să nu fie cancerogenic la diferite niveluri de
utilizare;
- să nu conţină impurităţi toxice;
- să nu imprime gust şi miros particular produsului alimentar în
care se introduce;
- să nu fie afectat de temperaturile la care se face tratamentul
termic (pasteurizare, fierbere, sterilizare);
- să fie stabil în timpul depozitării;
- să fie aprobat prin legislaţia sanitară în vigoare.
Carotenoizii sunt pigmenţi naturali de culoare galbeni sau
portocalii,foarte răspândiţi.Se întâlnesc în multe flori,fructe,seminţe sau
rădăcini.
Se cunosc în jur de 600 de carotenoizi.Cel mai răspândit este β-
carotenul,pigmentul de culoare portocalie din morcovi.La fel de răspândiţi
sunt şi alfa-, gama-carotenu, licopenul, zeaxantina, criptoxantina, luteina.
Unii dintre carotenoizi se scindează, la nivelul ţesuturilor intestinale în
vitamină A, care apoi este transportată prin limfă şi sânge şi depozitată în
ficat. O funcţionare neadecvată a enzimelor digestive împreună cu o dietă
deficitară în proteine, limitează producţia de vitamină A.
Carotenoizii şi vitamina A se încorporeaza în membranele celulare,
datorită capacităţii de a se dizolva in grăsimi, contribuind astfel la apărarea
lor împotriva speciilor reactive de oxigen şi la buna funcţionare şi stimulare a
comunicaţiei dintre celule.
Carotenoizii conţin lanţuri lungi,formate din 22 sau mai mulţi atomi de
carbon,unde legăturile covalente simple dintre atomii de carbon alternează
cu legăturile duble.Acest lucru le conferă proprietăţile unor sisteme de
electroni extinse,capabile de a absorbi şi inactiva speciile reactive de oxigen
sau alţi radicali liberi.

2
1.2.Clasificare.Structură [2]

Carotenoidele aparţin la două grupe de compuşi naturali:

• hidrocarburi,denumite carotine

• derivaţi oxigenaţi ai hidrocarburilor de bază denumite xantofile,care

înglobează eteri,epoxizi,combinaţii carbonilice,acizi,esteri.glicozizi şi
multe altele.
Carotenoidele propriu-zise (C40) conţin o catenă polienică plasată între
două grupări terminale R, identice sau diferite, care aparţin uneia dintre
structurile prezentate în figura 7.
În carotenoide,sistemul polienic joacă un rol de cromofor (grupă care
imprimă culoarea) cu orientare planară,cu legăturile simple C-C de tip σ-cis
sau σ-trans,pentru a reduce la minim tensiunile conformaţionale.
Cele mai importante carotenoide corespund prezenţei,la unul sau la
ambele capete ale sistemului polienic,a ciclurilor de alfa sau β-iononă sau a
unui rest de pseudoiononă.

Pentru R1 şi R2 aparţinând uneia din structurile de mai jos:

Β-ionona; alfa-ionona; Pseudoionona; ciclul de 5 atomi; ciclul de 6 atomi

Figura 7. Structuri de bază ale carotenoidelor (C40) şi numerotaţia în:

a)-sistemul polienic; b)-în grupe terminale şi simbolurile aferente

1.3.Nomenclatură [2]

A fost fixată iniţial de Karrer (1947) prin reguli definitive pentru

nomenclatura carotenoidelor,acceptate de IUPAC şi completate ulterior,în
anii 1960 şi 1971,de IUPAC-IUB.
Modul de numerotaţie pentru sistemul plienic şi pentru resturile
terminale au fost indicate în figura 7.
Din această conversaţie rezultă că alfa-carotina se va denumi corect
β,ε-carotină.

3
 Înseamnă că toate carotenoidele vor avea în nomenclatura semi-
sistematică două litere greceşti,urmate de denumirea ştiinţifică sau uzuală a
lor.
Eliminarea unui număr oarecare de atomi de hidrogen din structurile
carotenoidelor se indică prin prefixul dehidro-,iar adiţia de hidrogen se indică
prin prefixul hidro- precedat de numărul atomilor de hidrogen adiţionaţi.
Denumirea produşilor rezultaţi prin scindarea oxidativă a
carotenoidelor C40,numite apo-carotenoide,se face cu prefixul apo-,urmat de
numărul atomilor de carbon cu funcţiunile oxigenate şi numele fragmentului
rămas.

1.4.Proprietăţi fizice şi chimice

1.4.1.Proprietăţi fizice [2]

Carotenoizii sunt substanţe insolubile în apă,dar solubile în solvenţi

organici.Prezintă aspecte de absorbţie specifice,care ajută la identificarea
lor.În contact cu aerul de autooxidează repede şi se degradează.[3]
Proprietăţile fizice ale carotenoidelor sunt dictate de sistemul polienic
conjugat şi de natura grupelor terminale.
Carotenoidele C40 conţin un sistem polienic cu cel puţin 8-9 legături
conjugate,ceea ce conferă culoare şi absorbţie specifică în UV-VIS.
Dublele legături neconjugate influenţează puţin asupra culorii şi
absorbţiei în domeniile UV şi VIS.
Toţi pigmenţii carotenoidici sunt solubili în grăsimi.În solvenţi organici
polari se dizolvă numai xantofilele.
Solubilitatea carotenoidelor condiţionează utilizarea lor drept coloranţi
alimentari liposolubili,dar dispersabili în medii apoase prin protejare cu
emulgatori sau macromolecule.
Toate carotenoidele sunt substanţe solide,frumos cristalizate,cu punct
de topire cuprins între 175 oC şi 225oC.Multe dintre acestea se descompun în
apropierea punctului de topire.Descompunerea este accelerată de prezenţa
oxigenului,acizilor şi bazelor.

1.4.2.Proprietăţi chimice

Carotenoidele dau reacţii de substituţie şi adiţie datorită prezenţei

legăturilor duble.Dau culoareaalbastră cu acidul sulfuric concentrat.[3]
Carotenoidele sunt cei mai puternici captatori biologici pentru oxigenul
singlet. Eficienţa cu care carotenoidele pot capta oxigenul singlet este legată
direct de structura lor chimică. Deoarece captarea oxigenului singlet este
reglată direct de lungimea lanţului polienic, licopenul pare să fie cel mai
eficient carotenoid în captarea acestuia.

4
 Reacţia β-carotenului cu un radical lipidic determină formarea unui
radical intermediar al β-carotenului centrat pe carbon.Această structură
intermediară poate acţiona ulterior în două moduri:
- poate acţiona ca prooxidant prin reacţia cu oxigenul molecular
- poate reacţiona cu un alt radical pentru a forma produşi stabili.[6]

1.5.Surse naturale [1]

Din totalul carotenoizilor,morcovii conţin 70% β-caroten iar pepenii

galbeni conţin 85% β-caroten.Tomatele conţin o cantitate mare de licopen,
85% din totalul carotenoizilor,iar pepenii verzi 81%.De asemenea toate
verdeţurile şi legumele verzi sunt bogate în caroteni si luteina.Foarte multa
luteina se gaseşte în frunzele de varza,în spanac (10 mg%),ardei (7 mg%)
şi în frunzele de pătrunjel (până la 10 mg%).
Alfa-carotenul şi criptoxantina se găsesc în fructele de culoare orange
sau galbenă,de exemplu portocalele,mandarinele şi porumbul,care mai este
bogat şi în zeaxantina.Fructele de măceş sunt bogate în rubixantina (42%).
Cu cât cluoare legumelor verzi este mai intensa cu atât acestea conţin mai
mulţi carotenoizi,iar intensitatea culorii fructelor şi legumelor este de
asemenea corelată direct cu proporţia de carotenoizi.
Limitele conţinuturilor se datoreaza diversităţii soiurilor,solului şi
factorilor de climă.Prin cercetări de ameliorare genetică s-a reuşit să se
obţină soiuri de morcovi la care conţinulul de carotenoizi să crească de la 8-
14 mg% la 31-37 mg%.Plantele crescute în zone cu climă mai caldă au un
conţintl mai mare de carotenoizii în comparaţie cu plantele crescute pe un
teren cu îngraşământ.
În tabelul următor este redat conţinulul în carotenoizi,exprimaţi în
miligrame (mg) β-caroten aflate in 100g material vegetal al unor verdeţuri,
legume si fructe.Se mai observă conţinulul foarte mare de carotenoizi în
pătrunjel, urzică, spanac, salată, mărar, păstârnac, loboda, ardei graşi,
sfeclă roşie, fasole verde, morcovi etc.Din punct de vedere al fructelor se
întalnesc caise, pepeni, portocale, mandarine, coacăze negre etc.
În cazul cerealele acestea au un conţinul scăzut de carotenoizi (1,3-
1,5%),făcând excepţie porumbul cu un conţinut între 3-9%.Seminţele
plantelor leguminoase (mazăre,fasole verde,linte etc.) au un conţinut mai
ridicat.Măcrisul,urzica,lucerna şi ştevia conţin aproximativ 10 mg %.
Tabelul 1: Conţinutul în carotenoizi al unor legume,fructe şi verdeţuri
exprimat în miligrame/100 grame material proaspăt
1 2 3 4 5 6
Legume Limite Media Fructe Limite Media
mg/100g mg/100g mg/100g mg/100g mg/100g

5
 Ţelina
frunze 38-46 42 Măceşe - 9
Pătrunjel
frunze 15-29 22 Cătină - 5,5
Ardei gras
roşu 13-28 20,5 Caise 3,10-4,2 3,6
Urzică - 20 Pepene
verde - 3
1 2 3 4 5 6
Cartofi
dulci 6-26 16 Pere - 0,15

Spanac 13-14 14 Mure - 1,5

Morcovi 8-14 11 Afine - 1,5
Salată 0,3-22 11 Nectarine - 1,2
Păstârnac
frunze 6-11 8,5 Mandarine - 1,2
Dovleac 8 Coacăze
negre 0,7-0,8 0,75
Fasole
verde 4-11 7,5 Piersici 0,2-0,9 0,55
Tomate - 7 Banane - 0,15
Lobodă 4-9 6,5 Căpşuni - 0,50
Porumb
dluce 1-1,9 1,5 Prune 0,1-0,6 0,35
Linte 4-7 5,5 Coacăze
roşii 0,3-0,4 0,35
Frunze de
varză 2-8 5 Portocale - 0,35
Păstârnac 4-5,5 4,8 Gutui 0,25-0,45 0,35
Ardei gras
verde - 4,5 Cireşe 0,30-0,40 0,35
Fasole 0,2-5,3 3 Vişine 0,31-0,38 0,35
Alge - 3 Mere 0,17-0,45 0,31
Gulie 0-3,5 1,7 Grapefruit 0,30
roşu -
Varză de 0,20
Bruxelles 0,4-1,8 1,1 Zmeură -

1.6.Proprietăţi terapeutice [1,7]

Carotenoidele pot avea următoarele beneficii asupra organismului:

sporesc funcţia imunitară,protejează împotriva iniţierii şi dezvoltării

6
cancerului, încetinesc procesul de blocare a atrerelor,protejează pielea şi
ţesuturile organelor,menţin sănătatea ochiilor.
Carotenoizii şi vitamina A sunt esenţiali pentru funcţionarea normală a
sistemului imunitar.Ei reglează şi stimulează funcţia imunitară prin activarea
şi creşterea numărului de celule albe sanguine.Ei protejează glanda Timus şi
măduva osoasă de stresul oxidative.Dacă organismul nu are suficientă
vitamină A şi carotenoizi,acesta are un sistem imunitar scăzut,fiind predispus
la înbolnăviri.
S-a dovedit utilitatea carotenoidelor,dar mai ales a licopenului în
împiedicarea proliferării celulelor canceroase umane.Utilizarea unor doze
mari de β-caroten pe timp de mai multe luni a redus leziunile orale datorate
leucoplazieiorale cu 70%.Sporirea funcţiei imunitare măreşte apărarea
corpului faţă de cancer,deoarece celulele imunitare controlează atât
substanţele cauzatoare de cancer cât şi celulele anormale.
Deoarece tomatele sunt cele mai bogate surse de licopen ele oferă
protecţie maximă fată de cancerul sistemului digestiv şi fată de cancerul de
prostată.Licopenul mai este eficient şi în protecţia faţă de cancerul cervical,
de sân şi de plămâni.Prin utilizarea unei porţii de tomate săptămânală,se
poate preveni cancerul tractului digestiv,iar consumul zilnic de alimente cu
derivate de tomate şi alimente conţinând mici cantităţi de tomate se poate
reduce riscul cancerului de prostată cu 35%.
Consumul sporit de β-caroten este asociat cu scăderea incidenţei
bolilor cardiovasculare.Datorită capacităţii de a fi încorporate în membranele
celulare,inclusiv sanguine,el exercită asupra acestora un efect protector
antioxidant.Studiile pe populaţii au arătat că utilizarea unui amestec de β-
caroten,vitamine A,C şi E previne complicaţiile atacului de cord fiind
protectoare faţă de necrozele cardiace.Este recomandat să se consume o
dietă echilibrată,zilnică cu 5 porţii de fructe,legume şi alte vegetale.Tomatele
şi verdeţurile bogate în licopen contribuie în mod special la reducerea riscului
de infart miocardic.
Carotenoizii previn şi combat efectele nedorite ale expunerilor solare la
nivelul pielii,manifestate prin erupţii şi urticarii sau prin aşa numita
protoporfirie eritropoetică.Această afecţiune apare după o expunere
prelungită la soare şi se manifestă prin senzaţia de arsură şi înroşirea pielii.
Aplicarea pe piele a β-carotenului sub formă de unguent sau administrarea
de doze orale micşorează afectarea pielii de razele ultraviolete A, dar nu şi
de razele ultraviolet B.Rezistenţa organismului este mărită printr-un consum
mare de fructe,legume şi verdeţuri sau suplimente conţinând amestecuri de
antioxidanţi şi β-caroten.
Luteina şi zeaxantina sunt carotenoizii care protejează cel mai mult
ochii.Ei intră în compoziţia retinei şi datorită culorii galbene absorb radiaţiile
albastre dăunătoare ale luminii.Degenerarea muscular,o afecţiune
responsabilă de vizibilitatea central afectează persoanele peste 65 de ani.
Această boală poate fi prevenită printr-o dietă cu verdeţuri de 2-4ori pe

7
săptămână sau suplimentarea cu β-caroten poate reduce progresarea
acestei boli.Vitamina A este necesară dezvoltării şi menţinerii ţesuturilo
epilteliale,care protejează suprafeţele externe şi interne ale ţesuturilor
corpului. Un deficit cauzează reducerea,întărirea şi deteriorarea ţesuturilor
epiteliale ale ochiului.Dacă deficienţa continuă atunci aceasta poate duce la
pierderea ireversibilă a vederii.Primele semne sunt sensibilitatea la lumină
strălucitoare,mâncărimi şi senzaţii de arsuri,ochii şi pleoapele devin
uscate.În stadiu avansat al bolii cornea devine uscatăşi inflamată,apoi
urmează infecţia şi orbirea.
Speranţa de viaţă a mamiferelor se corelează direct proporţional cu
concentraţia în carotenoizi din ţesuturile lor.Astfel un conţinut seric de peste
50 micrograme/l al oamenilor,corespunde cu o speranţă de viaţă de 90 de
ani.Ţinând cont de incidenţa bolilor frecvente vârstei a treia şi implicaţiile lor
în accelerarea procesului de îmbătrânire,carotenoizii şi vit.A prezintă
următoarele avantaje:
- stimulează şi sporesc funcţiile imunitare la boli şi infecţii
- previn distrugerea celulară şi apariţia unor forme de cancer
- previn bolile cardiovasculare
- menţin în stare sănătoasă mucoasele membrelor,pielea şi părul
- previn afecţiunile ocular şi îmbunătăţesc vederea
- asigură dezvoltarea şi rezistenţa oaselor

1.7.Indicaţii de utilizare şi doze

Pentru optimizarea absorbţiei carotenoizilor este bine ca vegetalele sau

suplimentele să fie consummate cu alimente conţinând şi grăsimi.Absorbţia
nu este completă dacă dieta este lipsită de grăsimi. De aceea este
recomandat ca vegetalele să se consume cu mici cantităţi de ulei (de
exemplu la salate).
Carotenoizii din vegetale sunt mai uşor digerabili dacă produsele
vegetale sunt puţin fierte,deoarece prin fierbere se distrug membranele
celulare iar elibererea conţinutului celular este uşurată. Deşi carotenoizii sunt
stabili la preparare,fierberea îndelungată poate duce la distrugerea
parţială,urmare a unei oxidări lente. Absorbţia β-carotenului este de 5-10 ori
mai redusă dacă alimentele sunt consummate în stare crudă.
Activitatea vitaminei A şi a carotenoizilor se exprimă în unităţi
internaţionale (UI),în echivalenţi de retinol (RE) sau în micrograme,
respective miligrame. Deoarece unitatea intrenaţională (UI) a fost
determinată pe baza acţiunii vitaminei A asupra animalelor,înainte ca analiza
chimică direct a vitaminei A să fie introdusă în practica medical,mărimea UI
este aproximativă,iar cea corectă se exprimă prin echivalenţi de retinol.
Se evaluează că 1 RE=1 microgram (mcg) retinol= 3,33 UI= 10 UI β-
caroten.Pentru a calcula valorile UI de vitamină A provenite din fructe şi
legume se multiplică valoarea RE cu 10,iar pentru animale cu 3,33.

8
 Astfel dozele recomandate (RDA) de vitamin A sunt de 800 RE pentru
femei şi 1000 RE pentru bărbaţi; şi reprezintă 2664 UI,respective 3330
UI.Aceste valori corespund la 800 UI şi 1000 UI de β-caroten.
Exprimate în miligrame 1000 RE= 1000 mcg= 1mg retinol (vitamină
A), respectiv 1,87 mg β-caroten reprezintă necesarul zilnic.
Din punct de vedere chimic 1 moleculă de β-caroten (M= 536,85) ar
trebui să se scindeze în prezenţa a 2 molecule de apă (2x18,02=36,04) în 2
molecule de retinol (2x286,45=572,90).Dacă randamentul de transformare
ar fi teoretic(100%), 1mg de retinol ar trebui să rezulte din 1,87 mg β-
caroten.
S-a constatat însă că randamentul biologic de metabolizare a
carotenoizilor naturali este scăzut,în timp ce absorbţia vitaminei A din
alimente este foarte bună.Astfel 1 mg de retinol echivalează biologic cu 6 mg
β-caroten,respective 12 mg alfa-caroten,gama-caroten, criptoxantină,
rubixantină, fizoxantină, etc. aceştia având doar jumătate din valoarea de
provitamină A a β-carotenului. Alţi carotenoizi cum sunt zeaxantina, luteina,
licopenul etc. nu formează vitamina A,dar au o capacitate antioxidantă
identică sau chiar sporită,comparative cu β-carotenul.
În lipsa unei alimentaţii cu produse animale,bogate în vitamină A
(tabelul 2), este nevoie de un consum foarte mare de produse vegetale,
bogate în carotenoizi.Acesta se datorează faptului că pentru formarea a 1
mg vitamină A sunt necesari 6-12 mg carotenoizi(pentru activitatea lor
antioxidantă) scindabili în vitamină A(pe baza datelor de asimilare),plus încă
aproximativ 5 mg carotenoizi ,deci în total aprox.10mg carotenoizi,exprimaţi
în β-caroten.
După cum se poate constata din tabelul 1, o cantitate zilnică de 10-15
mg de carotenoizi este pe deplin realizabilă în timpul verii.Un consum
exclusiv vegetarian,fără o selecţie a produselor bogate în carotenoizi,sau o
absorbţie deficientă a acestora la nivelul intestinelor,poate conduce la un
aport insuficient de vitamină A, chiar în timpul verii.
Consumul vegetal bogat în carotenoizi trebuie dublat de o alimentaţie
cu produse animale,bogate în vitamina A şi cu suplimente de vitamină A.
Spre deosebire de vitamina A care consumată în exces (15000 UI=
3mg) poate deveni toxică, carotenoizii nu determină efecte secundare,
deoarece ei se metabolizează în vitamina A doar în cantităţile strict necesare
corpului şi nici nu se depozitează în ficat,ca şi vitamina A.Singurul efect
secundar al unor cantităţi excesive (zeci de miligrame/zi) se evidenţează
prin colorarea pielii în galben.
Tabelul 2: Conţinutul în vitamină A al unor alimente exprimat în
miligrame la 100 g. Material (mg/100g)

Produs mg/100g Produs mg/100g

Ficat de găină 20 Unt 0,385
Ficat de vacă 3,6-15 Caşcaval 0,22-0,40

9
Ficat de viţel 3-25 Smântână 0,13
Ficat de porc 3,6-12 Brânză de vacă 0,11-0,24
Gălbenuş de ou 0,90 Lapte de vacă 0,015

1.8.Aplicaţii în industria alimentară

Carotenoidele sunt utilizate ca substanţe antioxidante,ca şi coloranţi

naturali pentru unt şi brânzeturi,în farmacie şi cosmetic,la furajarea
animalelor sau pentru îmbunătăţirea gustului unor alimente,la sucuri.[3]
Cele mai bune surse de betacaroten sunt legumele şi fructele
galben/portocalii, şi legumele cu frunze verzi închise la culoare:
• legume galben/portocalii – morcovi,cartofi dulci,dovleac
• fructe galben/portocalii- caise,pepene galben, papaya, mango,
nectarine, piersici;
• legumele cu frunze verzi întunecate – spanac, broccoli, andive,
varză, frunze de sfeclă şi năsturel, napi, muştar, păpădie
• alte surse importante de legume şi fructe – dovlecel, sparanghel,
mazăre, vişine, prune.
Beta-conţinutul de caroten din fructe şi legume poate varia în funcţie
de de anotimp şi de gradul de coacere. [4]
Tabelul 3: Conţinutul mediu al carotenoidelor din legume şi fructe [4]
1 2
Produs Carotenoide mg/100g produs
Morcovi 6-24
Tomate 1,5-2
Sparanghel 0,5
Ardei roşu 10
Ardei verde până la 2,5
Brocoli 0,9
Salată verde 0,2-0,25
Mazăre vedre bobabe 0,4-1,6
Fasole verde 0,17-0,22
Spanac 5-6,5
Dovleac 0,6
Mango 1,2
Caise 2-2,2
Piersici 0,76
Mere 0,3-0,8
Vişine,zmeură 0,3
Mure 0,3-0,8
Fragi 0,3-0,5
Lămâi 0,4

10
Prune uscate 0,1

Tabelul 4: Surse alimentare de vitamină A şi caroteni [5]

Aliment de natură ER/100g Aliment de natură ER/100 g

animală vegetală
Unt 1000 Pepene 3420
Ou 403 Portocale 190
Brânzeturi grase 345 Păpădie 13650
Lapte de oaie 60 Spanac 9420
Lapte de vacă 42 Pătrunjel 8320
Iaurt 44 Sfeclă 6500
Crap 91 Cartofi 20
Ficat de vacă 6060 Varză roşie 666
Ficat de oaie 15151 Caise 2790
Ficat de viţel 6818 Piersici 880
Sardele 215 Morcovi 12000
ER=echivalent retinol=1µg retinol=3,3 UI vitamin A=6µg β-
caroten=10 UI β-caroten=12µg alete carotenoide

11
 1.9.Concluzii:

Carotenoidele sunt coloranţi naturali de culoare galbenă sau portocalie

foarte răspândiţi în natura.
Cel mai răspândit carotenoid este β-carotenul,pigmentul de culoare
portocalie din morcovi.
Carotenoidele aparţin grupelor de coloranţi naturali cum sunt:
hidrocarburi, denumite carotene şi derivaţi oxigenaţi ai hidrocarburilor de
bază numite xantofile.
Consumul de alimente care conţin carotenoizi, cum ar fi morcovi,
tomate, verdeţuri, varză, spanac, portocale etc. ajută la prevenirea bolilor
cardiovasculare, la prevenirea cancerului,la îmbunătăţirea imunităţii şi a
vederii.
Carotenoidele şi în special β-carotenul este utilizat în industria
alimentară la fabricarea sucurilor,colorarea alimentelor.etc; mai este utilizat
în industria farmaceutică,la fabricarea unor cosmetic şi chiar la furajarea
animalelor.

12
 Bibliografie:

[1] Antioxidanţii naturali în alimentaţie şi medicină- Marius Safta; Editura

Sudura Timişoara 2002

[2] Carotenoids, Volume4: Natural Functions, G.Britton, S. Liaaen-Jensen, H.

Pfander, Ed. Birkhäuser Verlag, Basel, 2008

[3] http://www.clickcaster.com/users/modulbiochimie/assets/pigmen_i_-
_oral.pdf

[4] http://sanathon.ro/

[5] http://www.scribd.com/doc/17312425/biochimie

[6]http://tpa.usab-tm.ro/fitobiosana/raport_obiectiv1_fitobiosana.pdf

[7] Retinoids and Carotenoids in dermatology, Anders Vahlquist, Madeleine

Duvix, Ed.Informa healthcare, New York, 2007

13