Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

8. Neacşu I. Instruire şi învăţare. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1999.

9. Neacşu I. Instruire şi învăţare. Bucureşti, Editura Ştiinţiică,1990.
10. Oprea C. Metode interactive de predare, învăţare, evaluare – suport de curs.
ISJ Teleorman, 2012. [citat 04.05.2020]. Disponibil: https://www.academia.
edu/26072054/Curs_-METODE_INTERACTIVE_DE_PREDARE

METODE DE „SPARGERE A GHEŢII” ÎN INSTRUIREA

INTERACTIVĂ FACE TO FACE SAU ONLINE
Crina-Ramona ANTIP,
doctorandă,
Școala Doctorală
Universitatea de Stat din Tiraspol /
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei /
profesoară
Şcoala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”,
loc. Nicolae Bălcescu, jud. Bacău, România

Abstract: Active teaching is a superior type of training, which is based on activating

training subjects, through diferent methods, which are preceded by ice-breaking
games, respectively on their active and full involvement and participation (inte-
llectual/cognitive, afective-motivational and psychomotor), in the process of one’s
own training, by establishing intellectual, verbal, social-emotional and afective
interactions with the teacher and interactions with the curricular contents, either
face to face or online.

Învăţământul din ţara noastră trebuie reformat, în sensul obţinerii unor re-
zultate competitive la nivelul masei de elevi, pentru asigurarea calităţii predării şi
învăţării, în acord cu standardele timpului nostru şi pentru ca învăţământul să poa-
tă determina schimbări pozitive la nivelul comportamentului individual şi social.
Dacă încercăm să conturăm o imagine de ansamblu asupra procesului de
învăţământ prin articularea tuturor aspectelor sale, considerăm că ele gravitea-
ză în jurul relaţiei dintre cei doi poli, profesorul şi elevul, respectiv între polii
dintre predare şi învăţare, iar evaluarea vine ca o ultim factor în această ecua-
ţie, iind indispensabilă ambilor poli. Esenţa procesului de învăţământ constă
tocmai în declanşarea şi funcţionarea optimă a dialogului dintre cei doi poli.
Astăzi, performanţele elevilor nu se măsoară numai cantitativ, prin volu-
mul de cunoştinţe memorizate şi reproduse de către elevi, ci prin capacităţi-
le acestora de a aplica în situaţii noi cunoştinţele şi competenţele dobândite,
prin capacitatea de a rezolva probleme noi şi de a coopera cu ceilalţi, izic sau
on-line, în condiţii de manifestare a toleranţei faţă de diversitatea umană, a
respectului reciproc, a solidarităţii şi capacităţii de participare, responsabilă şi
eicientă, în viaţa profesională şi publică în condiţiile acceptării noilor regulilor
ale unei competiţii sociale drepte.

113
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

Instruirea interactivă este asociată cu un tip superior de învăţare, ce se

realizează graţie eforturilor intense ale acelora care învaţă, se formează şi con-
tribuie prin propriile forţe la atingerea obiectivelor, tip numit învăţarea (inter)
activă – aceasta presupune ambianţe interactive şi medii de învăţare activi-
zante şi creative, care permit elevilor să relecteze asupra propriei cunoaşteri
şi asupra modalităţilor de cunoaştere, să se întrebe, să discute, să asculte, să
întrebe, să scrie, să citească, să rezolve, să aplice, să simuleze, să cerceteze, să
propună, să soluţioneze, să descopere, să problematizeze ş.a.m.d.
Învăţarea activă este un tip de învăţare ce are la bază implicarea individu-
ală profundă – intelectuală, psihomotorie, afectivă şi voliţională – a subiectului
învăţării în dobândirea noului, respectiv angajarea propriilor sale eforturi inte-
lectuale şi psihomotorii în însuşirea activă şi creativă a cunoştinţelor, în con-
struirea cunoaşterii, în formarea şi dezvoltarea abilităţilor, capacităţilor, com-
petenţelor, comportamentelor etc.
Instruirea activă reprezintă un tip superior de instruire, ce se bazează pe
activizarea subiecţilor instruirii, prin diferite metode, care sunt precedate de
jocurile de spargere a gheţii, respectiv pe implicarea şi participarea lor activă şi
deplină (intelectuală/cognitivă, afectiv-motivaţională şi psihomotorie) în pro-
cesul propriei formări, prin stabilire de interacţiuni intelectuale, verbale, soci-
al-emoţionale şi afective cu cadrul didactic şi de interacţiuni cu conţinuturile
curriculare, ie face to face sau online.
Comunicarea socială, interpersonală, promovată în instruirea activă pre-
supune interacţiuni şi schimburi intelectuale, verbale, social-emoţionale şi
afective profesor–elev(i) şi elev(i)–profesor, mediate de conţinuturile curricula-
re, interacţiuni proitabile pentru participanţii la procesul educaţional.
Învăţarea interactivă este un tip de învăţare ce are la bază implicarea cola-
borativă profundă – intelectuală, psihomotorie, afectivă şi voliţională – a subiec-
tului învăţării în dobândirea activă şi interactivă a noului, respectiv angajarea
propriilor sale eforturi intelectuale şi psihomotorii în însuşirea cunoştinţelor,
în construirea cunoaşterii, în formarea şi dezvoltarea abilităţilor, capacităţilor,
competenţelor, comportamentelor etc.; eforturile proprii ale elevului, ce îi per-
mit acestuia accesul la cunoştinţe, sunt înscrise în schimburi sociale active, în
interacţiuni intelectuale, sociale, afective, care asigură progresul cunoaşterii,
ajungându-se la o gândire ce depăşeşte posibilităţile unui singur individ.
În mod excepţional, atât instruirea activă, cât şi instruirea interactivă va-
lorizează şi promovează activismul individual, interacţiunea individului cu
sine însuşi, în limbaj intern, comunicarea intra-personală, pe care o consideră
o condiţie sine qua non pentru declanşarea activităţii şi efervescenţei mentale,
precum şi pentru angajarea afectiv-voliţională a individului în activitatea di-
dactică [2, p. 69].
Atât în învăţarea activă, cât şi în cea interactivă sunt angajate „capacităţi
productiv-creative, operaţiile de gândire şi de imaginaţie, se apelează la struc-
turile mentale – structurile operatorii şi structurile cognitive de care dispune
elevul şi de care el se foloseşte ca instrumente în susţinerea unei noi învăţări”
[2, p. 70].

114
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

Individul care învaţă în mod activ şi interactiv este propriul iniţiator şi or-
ganizator al experienţelor de învăţare, capabil să îşi reorganizeze şi să restruc-
tureze în permanenţă achiziţiile proprii, în viziune sistemică. Prin învăţarea
activă tindem ca, treptat, elevii să devină capabili să elaboreze proiecte indi-
viduale personalizate de învăţare, să îşi asume responsabilitatea acestora, să le
conştientizeze, să le aplice, să le evalueze şi să le amelioreze, să îşi monitorize-
ze, să gestioneze şi să autoregleze învăţarea, dobândind, progresiv, autonomie
în învăţare şi în formare.
Activităţile de învăţare desfăşurate de elevi pot i caracterizate drept „ac-
tive” şi se constituie în etape progresive, premergătoare atingerii nivelului de
dorit – de realizare a proiectelor de învăţare personalizate – în măsura în care
sunt întrunite anumite condiţii:
− se asigură un mediu educaţional stimulativ, activizant, interactiv, di-
namic;
− învăţarea se bazează pe o motivaţie internă/intrinsecă şi pe o motiva-
ţie cognitivă superioară, pe dorinţa de a şti a elevilor;
− elevul manifestă dorinţa de a relecta interior, de a gândi prin sine în-
suşi;
− elevul este preocupat de strategiile metacognitive pe care le utilizează
şi de modalităţile de dobândire şi utilizare a acestora;
− elevul caută soluţii la problemele cu care se confruntă sau îl preocupă
(identiicate, de exemplu, prin mecanismele de feedforward sau feed-
back);
− conţinuturile studiate apar ca răspuns posibil la probleme pe care
chiar acela care învaţă şi le pune;
− elevul se angajează în acte voluntare îndreptate în direcţia rezolvării
unei probleme pe care şi-o pune el însuşi (sau care a fost pusă de altci-
neva şi transformată într-o problemă a sa) şi în direcţia depăşirii anu-
mitor obstacole cognitive;
− elevul şi-a însuşit cunoştinţele declarative, procedurale şi condiţiona-
le/strategice şi codul lor de formalizare prin eforturi cognitive perso-
nale, în activităţi individuale sau colaborative, independente sau in-
terdependente;
− elevul are curajul să-şi expună liber ideile, interogaţiile (eventual criti-
ce), ipotezele şi soluţiile, în cadrul activităţilor colaborative;
− elevul utilizează combinaţii de stiluri de învăţare adecvate, eiciente;
− elevul angajează în activitatea personală de asimilare a noului compe-
tenţe ştiinţiice cognitive (referitoare la capacitatea de a integra noul
în sistemul cognitiv propriu), psihomotorii şi afectiv-atitudinale, atât
disciplinare (corespunzătoare câmpului disciplinei), cât şi transdisci-
plinare (formate/realizate longitudinal, „de-a lungul” disciplinelor de
studiu şi al practicilor educative), de exemplu: competenţe metodolo-
gice, cum ar i luarea de notiţe, sistematizarea lor, formularea de situ-
aţii-problemă şi rezolvarea lor, stabilirea ipotezelor şi veriicarea lor,
lucrul în grup etc.;

115
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

− elevul devine apt să se angajeze în manieră autonomă în activitate, să

practice exerciţiul autonomiei în termenii speciici vârstei (responsa-
bilităţile asumate sunt de diferite ordine, în funcţie de vârsta elevilor:
la început există o dorinţă de identiicare a propriei „poziţii” sau de
opoziţie, iar mai târziu, în timpul studiilor liceale, se pot emite opinii
independente, fondate mai mult pe poziţii care le dau acces la maturi-
tate).
În instruirea interactivă se doreşte ca elevii să accepte şi să-şi asume res-
ponsabilitatea pentru propria lor învăţare şi formare. Dacă elevii sunt capabili
să se implice profund în propriul proces de învăţare şi formare, să îşi formeze şi
să exerseze abilităţi metacognitive, monitorizându-şi, gestionându-şi şi reglân-
du-şi învăţarea, atunci ei sunt pe cale de a i responsabili pentru gestionarea
propriului proces de învăţare şi a deveni autonomi.
Se consideră că relaţia dintre profesori şi elevi este aceea care stimulează
în cea mai mare măsură autonomia elevilor. Această relaţie este cu atât mai
calitativă cu cât activitatea didactică se desfăşoară într-o atmosferă de lucru
constructivă, pozitivă, stimulativă pentru elevi, în care sunt valoriicate oportu-
nităţile de acceptare şi apreciere a opiniilor şi dorinţelor elevilor, de ascultare,
de colaborare şi de răspuns din partea acestora.
Aşadar, un elev devine autonom atunci când:
− învaţă din proprie iniţiativă, independent şi personalizat, exersându-şi
gândirea activă, independentă, divergentă, evaluativă etc.;
− este conştient că învaţă singur şi se simte responsabil pentru această
învăţare;
− relectează asupra trăsăturilor sale de personalitate şi asupra compe-
tenţelor, interacţionează cu sine, cercetându-se şi înţelegându-se pe
sine, conştientizând, în principal, modul în care învaţă (strategiile me-
tacognitive pe care le utilizează);
− relectează intens a ceea ce are de învăţat, îşi proiectează noua învăţa-
re inclusiv strategiile cognitive pe care le va aplica;
− îşi organizează munca şi avansează singur, interacţionând cu conţinu-
turile învăţării, cu profesorul şi cu colegii;
− îşi autogestionează şi automonitorizează situaţiile de învăţare şi sec-
venţele de activitate cu care se confruntă în context formal, nonformal
sau informal, aplicând strategii metacognitive şi exersându-şi abilită-
ţile metacognitive;
− îşi ixează scopurile şi obiectivele învăţării şi strategiile, conştientizând
conexiunile modelatoare dintre componentele acestora: metode şi
procedee, tehnici şi instrumente de lucru, resurse curriculare, modali-
tăţi de autoevaluare ş.a.m.d;
− angajează în învăţare întregul său potenţial intelectual, izic, volitiv şi
afectiv, dovedeşte spirit activ, critic, creativ etc.;
− are iniţiative semniicative în învăţare şi le pune în aplicare, acţionând
singur sau în grup şi, la nevoie, solicită ajutor din partea profesorului,
se documentează, se consultă cu colegii etc.;

116
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

− transferă achiziţiile dobândite în contexte educaţionale noi;

− are o atitudine educativă activă, pozitivă şi favorabilă educaţiei per-
manente [1, p. 49].
Pentru a-şi dezvolta conştient toate aceste capacităţi şi competenţe, pro-
fesorul trebuie să folosească la lecţii anumite tehnici, strategii, metode care să
implice conştient elevul şi să ie propriul său catalizator în procesul de preda-
re–învăţare–evaluare, mai ales acum când se pune accent pe predarea on-line,
unde lipseşte un factor important şi anume: regulile nespuse din clase sau au-
toritatea profesorului.
Strategia didactică reprezintă modul de îmbinare a metodelor, procede-
elor, mijloacelor, tehnicilor, formelor de organizare a activităţii ales de cadrul
didactic în funcţie de condiţii şi facilităţi, de nevoile celui educat. Strategia di-
dactică identiicată face din activitatea la clasă un act de creaţie a profesorului
şi uneori a elevilor înşişi, iind condiţia de creştere a eicienţei procesului didac-
tic concret [5, p. 84], face to face sau on-line.
Aşadar, strategia folosită este aceea care dă tonul, instituie ritmul şi îi poate
ţine conectaţi pe elevi, 50 de minute în clasă sau 40 de minute online, atât cât e
necesar pentru derularea cu succes a unei lecţii.
O serie de psihologi susţin că un anumit grad de dezvăluire a sinelui în faţa
celorlalţi constituie un exerciţiu beneic pentru consolidarea relaţiilor interu-
mane. De asemenea, dezvăluirea sinelui este şi un semn de echilibru interior.
Am putea enumera numeroase metode folosite la clasă, însă le voi alege pe
acelea care au avut un impact deosebit în rândul elevilor şi anume metodele de
„spargere a gheţii”:
1. Fereastra lui Johari:
Completaţi informaţiile aşa cum sunt cerute în table:
Domeniul public Zona oarbă
– informaţii cunoscute de noi înşine şi de – informaţii cunoscute de alţii, dar nu şi
ceilalţi (de exemplu, vârstă, statut etc.) de noi (de exemplu, suntem tempera-
mentali, agasanţi etc.)
Domeniul ascuns Domeniul necunoscut
– informaţii cunoscute de noi înşine, dar – informaţii necunoscute nici nouă, nici
nu şi de ceilalţi (de exemplu, frica de celorlalţi
înălţime)
2. Copăcelul stimei de sine:
Elevii vor avea câte o coală, elemente de hârtie glasată decupate, lipici. Sar-
cina lor este să realizeze un colaj care să reprezinte un copăcel al propriei sti-
me de sine; sunt încurajaţi să folosească pentru calităţi culori calde, iar pentru
aprecierile mai puţin plăcute culori reci; la inalul activităţii se vor aişa copăceii
la tablă; discuţii: care copăcel e mai vesel/e mai trist, de ce, putem face astfel
încât toţi copăceii să ie veseli? etc.
3. Ştiu şă desenez:
Avem la dispoziţie coli de hârtie, creioane colorate: „Folosiţi culorile care
vă plac cel mai mult, pentru a vă reprezenta pe voi. Acest desen ar putea i aşe-
zat într-o ramă pe biroul vostru .”

117
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

Apoi iecare va face prezentarea desenului şi va urmări motivarea alegerii

unor elemente, precum: culori, ce simt personajele create, ce simt ei în raport
cu aceste personaje.
4. Timpul poveştilor: elevii sunt rugaţi să selecteze un fragment preferat
dintr-o revistă, carte, poezie, text dramatic şi să îl citească, motivând alegerea.
5. Descrieţi comportamentul:
Elevii sunt rugaţi să descrie un comportament ce interferează cu activităţi-
le lor: „Când îţi laşi papucii la uşă...”;
Exprimaţi-vă sentimentele în legătură cu consecinţele comportamentului
asupra dumneavoastră: „...mă enervez...”;
Descrieţi consecinţele: „...pentru că mă împiedic de ei”.
Mesajul ar trebui să cuprindă următoarele elemente:
Când ... (descrieţi comportamentul);
Mă simt... (descrieţi sentimentul);
Din cauză că...(descrieţi consecinţele).
6. „Cum ne merge?”:
Pe o foaie A4 realizaţi o listă de cuvinte-cheie, reprezentative pentru lucru-
rile pe care le-aţi făcut săptămâna trecută. Folosind diferite culori, puneţi în
evidenţă activităţile pe care în mod iresc le-aţi grupa laolaltă. Categoriile pot
să cuprindă învăţat, muncă, socializare, hobby-uri, menţinerea în formă etc.
Pe o a doua foaie de hârtie realizaţi cercuri distincte, având mărimi diferite,
în funcţie de timpul dedicat activităţilor subordonate.
Acum gândiţi-vă ce simţiţi faţă de aceste lucruri pe care le faceţi: vă plac, vă
lasă indiferent(ă) sau nu vă plac.
Pe o nouă coală de hârtie desenaţi un cerc mare şi împărţiţi-l în aproxi-
mativ trei sectoare, care să relecte cât timp petreceţi făcând ceea ce vă place,
ceea ce vă lasă indiferent(ă) sau ceea ce nu vă place. Cum arată? Cum s-ar tăia
plăcinta în felii într-o lună sau într-un an? (webinar numarul 9) [4].
Moment de relecţie: Ce v-ar plăcea să schimbaţi? Din ce motiv?
7. Povestea vieţii mele:
Tocmai ai încheiat un contract cu editura foarte mare care ţi-a cerut să îţi
scrii autobiograia. Impresarul tău este nerăbdător să se publice. El a decis să te
ajute la scrierea ei cu câteva întrebări de probă:
1. Mai întâi ia o hârtie de lipchart şi împătureşte-o în jumate, apoi iar în
jumate şi tot aşa pentru a obţine o carte.
2. Alege titlul unei melodii cunoscute pentru a da titlul cărţii tale. Scrie
acest titlu pe copertă.
3. Pe pagina a doua scrie cuprinsul cărţii:
– Numele locului unde te-ai născut;
– Descrierea primei tale şcoli;
– Numărul de ani petrecuţi în prima şcoală;
– Pe pagina a treia desenează familia ta;
– Pe coperta de pe spatele cărţii desenează ceea ce plănuieşti să faci
când vei termina şcoala.

118
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

8. Prea mulţi bucătari:

Familia ta tocmai a moştenit un restaurant de succes. O singură problemă:
fostul proprietar era foarte dezorganizat. Singurele reţete ce se pot găsi sunt pe
bucăţi de hârtie rupte. Trebuie să le desluşeşti cât mai repede. Restaurantul se
deschide în seara asta şi trebuie să ai bucatele gata.
− Fiecărui membru al grupului de elevi i se va da o parte din reţetă.
− Sarcina iecărui grup de elevi este să le ordoneze cât mai repede şi re-
ţeta să aibă sens.
− Când un grup a terminat anunţă cu voce tare „poftă bună!”, ca semnal
al sfârşitului jocului.
9. ABC-ul meu:
Ai fost angajat de către Compania pentru Lecţii Creative pentru a ilustra un
poster care să-i ajute pe copii să înveţe ABC-darul. Printr-o fericită coincidenţă,
prenumele tău este subiectul posterului.
a. Mai întâi, scrie-ţi numele vertical în partea din stânga jos a paginii.
b. Apoi, găseşte câte un cuvânt care să înceapă cu iecare literă din nu-
mele tău. Cuvântul trebuie să spună ceva despre tine.
c. Apoi, după ce ai scris cuvintele, desenează o imagine care să le repre-
zinte pe iecare.
d. După ce ai terminat lipeşte posterul pe perete.
10. Îmi amintesc:
Tu şi ceilalţi membrii ai grupului sunteţi pe cale să va reamintiţi trecutul şi
să faceţi o excursie în „Ţara Memoriei”.
a. Prima dată, luaţi o monedă.
b. Apoi, uitaţi-vă în ce an a fost făcută moneda. Gândiţi-vă ce făceaţi voi
atunci când a fost fabricată moneda. Eraţi la şcoală? Eraţi copii? Unde
locuiaţi? Ce se întâmpla în viaţa voastră atunci? Care era muzica la
modă? etc. (Dacă nu eraţi născuţi sau nu doriţi să vorbiţi despre viaţa
voastră în anul respectiv, alegeţi altă monedă).
c. După ce v-aţi gândit ce făceaţi atunci, iţi gata de începerea jocului.
Scopul vostru este de a găsi pe cineva din grup care are o monedă ce a
fost fabricată cu cel puţin 2 ani înainte sau după cea pe care o deţineţi.
În inal, scopul vostru este ca cineva să aibă cea mai veche monedă din
sală.
d. Când v-aţi găsit partenerul aveţi trei minute pentru a vă spune unul al-
tuia ceea ce făceaţi în acea perioadă. Când aţi terminat, daţi cu mone-
da în sus. Dezvăluiţi rezultatul aruncării monedei partenerului. Dacă
sunt la fel (cap sau pajură), faceţi schimb de monede. Dacă sunt diferi-
te, păstraţi-vă moneda iniţială.
11. Lampa magică:
Grupul de elevi a găsit o lampă magică. Surpriză!!! Din lampă apare un duh
fermecat. Duhul vă poate îndeplini trei dorinţe. Aveţi posibilitatea să faceţi trei
schimbări la şcoală. Te poţi schimba pe tine, poţi schimba profesorii, diriginte-
le, directorul şcolii, colegii, şcoala, notele din catalog etc.

119
 Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

a. Conducătorul grupului împarte elevii în grupuri de minimum 3 elevi şi

le va da câte o foaie de lipchart.
b. Când elevii s-au gândit vor scrie lista de dorinţe pentru duh. Când au
terminat vor lipi lista pe perete.
12. Confesiunile bomboanelor:
Să ne imaginăm că tocmai v-aţi luat o slujbă de degustător de bomboane
într-o fabrică celebră. Ceea ce diferă de bomboanele obişnuite este că aceste
bomboane au în gustul lor ceva din trăsăturile voastre, ele spun ceva despre
voi. Sarcina iecăruia este să testeze patru feluri de bomboane din bol, care va
circula pe la iecare membru.
a. Fiecare alege câte patru bomboane din bol fără să se uite. În momen-
tul în care aţi gustat bomboana se va activa o stare suletească a voas-
tră, cum te simţi azi, în acest moment, în această săptămnă, în această
perioadă.
b. O dată ce aţi gustat bomboana trebuie să spuneţi ceea ce vă caracteri-
zează.
13. Îmi place de mine atunci când…:
Fiecare membru al grupului va spune ce îi place cel mai mult la propria
persoana. Este foarte important că propoziţia de început să ie: „îmi place cel
mai mult de mine atunci când…”; practic participanţii vor completa această
airmaţie cu ceea ce li se potriveşte. Este recomandat ca facilitatorul să ofere un
exemplu.
În concluzie putem airma că:
• rolul exerciţiilor de „spargere a gheţii” este acela de dezinhibare a par-
ticipanţilor, de eliberarea emoţiilor de la începutul lecţiei, dar şi de sta-
bilirea unei comunicări cordiale între cei doi piloni ai educaţiei;
• ele au ca scop realizarea unui climat relaxant şi reconfortant în vede-
rea desfăşurării unei activităţi ulterioare, dar au şi rolul de încurajare a
participanţilor în a interacţiona şi în a se cunoaşte reciproc în contexte
neobişnuite;
• din practica didactică face to face sau on-line, se poate observa că exer-
ciţiile de spargere a gheţii sunt un catalizator şi între elevi, nu doar
între profesor şi elevi, aceştia găsind puncte comune cu aceia la care
se aşteptau mai puţin [6].

Bibliograie:
1. Bocoş M.-D. Instruirea interactivă. Iaşi, Ed. „Polirom”, 2013.
2. Cerghit I. Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi
strategii. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită. Iaşi, Ed. „Polirom”, 2008.
3. Crişan Al. Reformele curriculare şi obiectivele transdisciplinare. In: Perspecti-
ve, 2003, nr. 2, pp. 11-16.
4. Suport de curs CRED, formator Laura Gavriliu. CCD Bacău, 2020.
5. Voiculescu E. Pedagogie preşcolară. Bucureşti, Ed. „Aramis”, 2003.
6. www.wordpress.jocuri de spargere a gheţii

120

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)