SONDAJUL VEZICII URINARE

Definiţie: manevra de golire a vezicii urinare cu ajutorul unei sonde.

Sonda: - tub din cauciuc, metal sau material plastic,

- prevăzut cu un vârf de formă cilindrică tronconică, în continuarea cor-
pului sondei sau uşor îndoit, cu unul sau mai multe orificii laterale,
- pavilion în formă de pâlnie, mai gros decât corpul, având înscris pe el
numărul sondei (la sondele Foley este înscrisă şi capacitatea balonetu-
lui).

Obiective:

- drenajul de urgenţă al urinii ce retenţionează în vezică;

- ameliorarea funcţiei renale în cazul unei insuficienţe cronice generate de un obsta-
col subvezical ce nu se poate îndepărta până la reechilibrarea biologică a bolnavu-
lui;
- prevenirea apariţiei de glob vezical postoperator, cu efecte negative locale şi gene-
rale.

Indicaţii:

- retenţii acute de urină;

- intervenţii chirurgicale în micul bazin sau pe organele genitale feminine;
- explorări endoscopice ale uretrei, vezicii şi ureterelor.

Contraindicaţii:

- infecţii acute ale uretrei (risc de însămânţare a VU);

- ruptura traumatică a uretrei (creare de căi false, agravare a hematomului perineal);
- stricturi uretrale strânse (cateterizare cu bujii filiforme sau cistostomie temporară).

Principii:

- respectare a regulilor de asepsie şi antisepsie;

- selectare a tipului de sondă şi a grosimii ei în funcţie de uretra ce trebuie cateteriza-
tă;
- manevră blândă de introducere a sondei;
- golire lentă a vezicii, cu pensare a sondei pentru 1-2 minute după evacuarea a 150-
200 ml urină (risc de hemoragie „ex vaquo”);
- fixare a sondei à demeure (umflarea balonaşului sondei Foley).

1
Materiale necesare:

- sonde uretrale sterile de diverse tipuri şi dimensiuni (Nélaton, Foley, Thieman);

- mănuşi sterile pentru cel care sondează;
- comprese sterile, soluţii antiseptice slabe (apă oxigenată, cloramină, permanganat de
potasiu, etc.) pentru dezinfecţia glandului şi a vulvei;
- ulei de parafină sau glicerină sterile (lubrefiere a sondei);
- recipiente pentru colectarea urinii (tăviţe renale, urinare, pungi din plastic);
- seringă şi apă distilată pentru controlul permeabilităţii sondei, aspirarea microchea-
gurilor din vezică şi pentru umplerea balonetului sondei Foley;
- beniqué-uri (dilatare a uretrelor la stricturaţii vârstnici).

Tehnica sondajului vezical:

a) La bărbat (lungime mai mare a uretrei; prezenţa celor 2 curburi sagitale, prima
convexă anterior la nivelul uretrei peniene, cea de a doua convexă posterior la zona
de trecere dintre uretra membranoasă şi uretra peniană – bulbul uretrei; prezenţă a
prostatei):
- bolnav aşezat în decubit dorsal; medicul la dreapta bolnavului;
- spălare a glandului şi prepuţului cu apă şi săpun;
- decalotare a glandului, cu prindere între police şi primele 2 degete; dezinfectare a
glandului şi a meatului uretral;
- lubrefiere a sondei ţinute în mâna dreaptă;
- introducere a sondei cu blândeţe până se trece de valvula Guérin, apoi sub acţiunea
de uşoară tracţionare a penisului spre zenit, urmată de acţiunea de basculare a peni-
sului între coapse;
- dacă sonda nu progresează, se retrage 2-3 cm şi se împinge din nou, cu mişcări fine
în sens axial şi circular;
- în caz de retenţie urinară repetată sau modificare a calităţii urinii (hematurie, piurie,
etc.) se impune lăsarea sondei pe loc (à demeure, indwelling catheter) → umplere a
balonaşului sau fixare cu benzi adezive trecute între sondă şi penis (2 benzi
longitudinale şi 2 benzi circulare), cu ataşare la un recipient de colectare a urinii.

2
b) La femeie (uretră mai scurtă: 5-7 cm; fără curburi):
- bolnavă aşezată pe masa ginecologică sau în pat pe ploscă;
- depărtare a labiilor cu degetele mâinii stângi, dezinfectare, uscare cu compresă sterilă;
- introducere a sondei cu blândeţe în uretră.

3
Incidente şi accidente:

- lipsă de progresie a sondei (strictură uretrală, creare de cale falsă) → retragere a

sodei, reluare a manevrei cu altă sondă, cateterizare instrumentară (beniqué),
puncţie suprapubiană;
- absenţa scurgerii urinare după intrarea în vezică (cheaguri care au astupat orificiile
sondei) → spălare – aspirare cu seringă Guyon;
- sângerare uretrală (creare de cale falsă), hemoragie ex vaquo;
- frisoane şi ascensiune termică (bacteriemie produsă prin efracţii mucoase).

CISTOSTOMIA
Între micţiuni, vezica urinară depăşeşte în sus simfiza pubiană, putând ajunge la
ombilic; când vezica este destinsă de urină, faţa ei anterioară are raport direct cu
peretele anterior abdominal subombilical şi cu fundul de sac peritoneal prevezical
apărut.

Indicaţiile cistostomiei:
- tumoră prostatică cu scleroză de col vezical;
- stricturi uretrale strânse;
- rupturi uretrale posttraumatice;
- calculi inclavaţi în uretră;
- hematurii vezical mari;
- postoperator în operaţii pe vezică;
4
- protecţia unor intervenţii uretrocervicale.
Obiective:
- drenajul de urgenţă al urinii;
- punerea în repaus a uretrei impermeabile sau distruse;
- ameliorarea funcţiei renale (insuficienţă renală cronică obstructivă).

Tehnică:

1. Cistostomia minimă prin trocardizare (montarea cateterului suprapubian):

puncţionare a peretelui vezical prin puncţionare efectuată la 2-4 cm deasupra simfizei
pubiene, pe linia mediană.

2. Cistostomia clasică: deschidere a vezicii, introducere a unui tub de dren Pezzer

sau Mallecot, închidere a vezicii pe tubul de dren exteriorizat la tegument.