Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MARKETING
Preţul reprezintă, atât pentru vânzător cât şi pentru cumpărător, valoarea unui bun
sau serviciu. Preţul este, în cele mai multe situaţii, elementul hotărâtor al deciziei de
cumpărare; un preţ stabilit corect poate impulsiona vânzările, poate elimina concurenţa, poate
contribui la creşterea cotei de piaţă a întreprinderii etc.
În practică sunt utilizate mai multe categorii de preţuri, unele dintre cele mai frecvente
fiind următoarele:
• preţul magic (are ca terminaţie cifra 9: 999 lei, 10199 lei etc.);
• preţul minim - o barieră din punctul de vedere al consumatorului, asociat, de regulă, unei
calităţi insuficiente a produsului;
• preţul negociat - preţul acceptat atât de vânzător, cât şi de cumpărător, pentru că a fost
stabilit în urma unei negocieri la care au participat ambele părţi ;
Preţurile practicate de NIKE INC . sunt diferite, deoarece gama produselor fabricate
este foarte largǎ. Întreprinderea oferǎ clienţilor cu care are contract o serie de facilitǎţi, adicǎ
se acoperǎ discount-uri astfel:
Evoluţia vânzǎrilor
4500000
4012350
4000000
3500000 3079951
3000000
2500000
RON
1974266
2000000
1500000
1000000 644615
500000 293930
173930
0
Anul 2002 Anul 2003 Anul 2004 Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007
Fixarea preţului de
vânzare
La nivelul strategiilor globale ale firmei Nike Inc nu se poate imagina o politică de preţ care
să nu considere optiuni strategice, stabilite la cel mai înalt nivel. Astfel, o strategie de
dominare prin costuri presupune ca preţul de vânzare practicat să fie mai mic decât al oricărui
concurent, la o calitate satisfăcătoare oferită de produsele şi serviciile proprii. În cazul în care
întreprinderea ar dori să implementeze o opţiune strategică de diferenţiere, ea ar putea să
opereze cu succes un preţ ridicat celui practicat de concurenţă, deoarece ar oferi un plus de
valoare suplimentară trebuie să fie identificată şi apreciată de potenţialii utilizatori.
Prin intermediul preţului, Nike Inc urmăreşte să realizeze unele obiective, între care
cele mai importante sunt obţinerea unei cifre de afaceri corespunzătoare ţintelor pe care
doreşte să le atingă, cucerirea unui anumit segment al pieţei şi rentabilizarea activităţii
desfăşurate.
Este unanim acceptat faptul că, în prezent, preţul nu mai reprezintă, pentru
întreprinderi, o variabilă exclusiv exogenă, puţin controlabilă sau chiar necontrolabilă, el
transformându-se în parte integrantă, în element component al instrumentarului obişnuit al
acestora.
Această legătură este subliniată de toţi specialiştii în marketing (ex. Webster, 1984). În
ceea ce priveşte preţul de vânzare, se resimte nevoia surmontării concepţiei conform căreia
clientului i se oferă un simplu produs. În realitate, clientul cumpără o „ofertă globală” în care
calitatea produsului, preţul, respectarea termenilor de livrare, reputaţia furnizorului formează
un întreg ale cărui elemente sunt greu de disociat.
În cadrul grupului Nike Inc sunt relevante, în practica, două consecinţe importante.
Prima face referire la lansarea noilor produse, moment în care deciziile privind caracteristicile
fizice şi preţul de comercializare sunt luate cel mai adesea simultan şi nu secvenţial. În ceea
ce priveşte produsul deja existent pe piaţă, comparaţiile cu principalii concurenţi, prin prisma
preţului, se fac tinând cont de caracteristicile si de nivelul serviciilor care însoţesc produsele
comparate.
Determinarea preţului de vânzare a unui produs sau serviciu este o sarcină cu atât mai
delicată, cu cât firma trebuie să ţină cont nu numai de legătura logică între obiectivele
strategiei sale de piaţă, ci şi de un număr important de restricţii pe care le impune mediul
extern în care îşi desfasoară activitatea. Pentru marea întreprindere, ce acţionează într-o
economie de piaţă dezvoltată, preţul reprezintă o variabilă pe declin controlabilă, în timp ce
masa mare a firmelor mici şi mijlocii, se mulţumesc cu un grad de control mai redus.
Preţul reprezintă nu numai o pârghie economică dintre cele mai importante, un instrument de
masură şi calcul, ci şi un mijloc de comunicare a firmei cu piaţă.
Strategii de preţ
Politica de preţ a întreprinderii poate fi transpusă în practică printr-o serie de strategii
concrete, adecvate specificului pieţei pe care întreprinderea acţionează. Specialiştii
inventariază în mod diferit aceste strategii de preţ, iar în cele ce urmează vom încerca o scurtă
Neaga Silviu Gabriel
trecere în revistă a diverselor opinii şi abordări existente în acest domeniu, în literatura de
specialitate.
de obiectivele pe care întreprinderea le urmăreşte, la un moment dat, poate face apel a una
din următoarele variante:
Preţurile se pot diferenţia în funcţie de o serie de elemente, cum ar fi: specificul produsului,
locul de vânzare, momentul vânzării, imaginea produsului, condiţiile concrete de negociere
etc.
1
Neaga Silviu Gabriel
Din punctul de vedere al diferenţierii preţurilor în funcţie de cantitate, este unanim
recunoscut şi acceptat faptul că preţurile scad pe măsura creşterii cantităţii achiziţionate, iar în
ceea ce priveşte diferenţierea preţurilor în funcţie de produse, se ţine seama de
interdependenţele care se stabilesc între vânzări şi costuri.
• strategia preţului lider , strategia preţului urmăritor , strategia preţurilor reduse, strategia
preţului de penetrare
Pe viitor, o altă strategie de preţ ce se crede că va fi folosită de firma NIKE INC este
cea a preţului par - impar. Se încearcă astfel influenţarea percepţiei cumpărătorului, deoarece
s-a observat că mai repede cumpără un produs care costă 999 sau 995, decât unul care costă
1000.
În cadrul strategiei pe termen lung, firma NIKE va practica abateri temporare de preţ
care, de obicei sunt valabile o luna de zile. Acestea sunt menite să ofere o mai buna adaptare
la presiunile pieţei, la cererea de moment a consumatorilor. Aceste abateri temporare de preţ
se vor aplica în special pentru produsele pentru care s-a observat o vânzare mai redusă
datorită preţului „mai ridicat”.
După ce a fost aleasă strategia, următorul pas constă în stabilirea preţului de bază.
Preţul de bază este nivelul la care firma se aşteaptă ca produsul sa fie vândut. El se poate situa
peste nivelul pieţei (stratificare), la nivelul pieţei (statu-quo) sau sub nivelul pieţei (penetrare).
Bibliografie:
https://conspecte.com/marketing/politica-de-pret.html
http://webspace.ulbsibiu.ro/dumitru.troanca/html/resurse/Mk%20Turismului%20-%20Mk%20an
%202/05%20Politica%20de%20pret.pdf
https://www.academia.edu/16112843/POLITICA_DE_PRE%C5%A2
https://www.proiecte.ro/marketing/activitatea-de-marketing-a-firmei-nike-5863