UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “V.

BABEŞ” TIMIŞOARA
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNCŢIONALE
DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE

EXPLORAREA ECHILIBRULUI
HIDRO-ELECTROLITIC
COMPARTIMENTELE LICHIDIENE ALE
ORGANISMULUI

LUCRĂRI PRACTICE ANUL I MG

2015 Conf. Dr. Carmen Tatu

 CUPRINS

1. ECHILIBRUL HIDRIC

1.1. APA TOTALĂ

1.2. VOLEMIA

2. ECHILIBRUL ELECTROLITIC (IONIC)

3. TULBURĂRI ALE ECHILIBRULUI HIDROELECTROLITIC

4. CAZURI CLINICE

2
 OBIECTIVE
Studentul trebuie sa:
• Defineasca compartimentele lichidiene ale organismului

• Expuna valorile normale ale principlalilor electroliti plasmatici

• Interpreteze ionagrame plasmatice

• Defineasca volemia

• Enumere tipurile de deshidratare si hiperhidratare

• Să explice modificările din stările de deshidratare şi

hiperhidratare

3
 1. ECHILIBRUL HIDRIC
Echilibrul hidric = menținerea în limite normale a cantității de apă din
organism + menținerea constantă a volumelor compartimentelor
lichidiene ale organismului.
1.1. APA TOTALĂ - depinde de vârstă, sex, starea de nutriţie a
organismului şi tipul de ţesut
• Repartizată în 2 sectoare:
a. Intracelular
b. Extracelular cu 3
compartimente:
• interstiţial
• intravascular
• transcelular 4
 1.1. APA TOTALĂ

Repartiţia apei în sectoarele hidrice pentru o persoană de 70 kg

după Berne şi Levy, Physiology, ed.6 5
1.1. APA TOTALĂ

6
 Determinarea volumelor spaţiilor lichidiene
• Metoda diluţiei:
– Principiu: într-un compartiment cu volum necunoscut (V2) se
introduce o substanţă colorată sau marcată radioactiv, cu volum
V1 şi concentraţie C1 cunoscute care se poate distribui omogen în
compartimentul studiat. Se determină C2  V2
– Formulă de calcul:
V2 x C2 = V1 x C1 
V1 şi C1 = volumul şi concentraţia substanţei injectate
C2 = concentraţia substanţei după diluţie
V2 = volumul lichidian de determinat
– Substanţele utilizate – să îndeplinească anumite condiţii speciale:
• să nu fie toxice
• să se disperseze uniform în compartimentul studiat
• să nu se metabolizeze prea repede
• să nu-şi modifice proprietăţile 7
 Determinarea volumelor spaţiilor lichidiene
• Se pot determina:
– volumul apei totale cu: apă triţiată, antipirină
– volumul sectorului extracelular cu: manitol, inulină
– volumul sectorului intravascular (volumul plasmatic) cu: roşu
Congo, albastru Evans

8
 1.2. VOLEMIA
• Definiţie = volumul sanguin total – VST = VP + VG
• Valori normale: 3 ± 0,5 L/m2 s.c. sau 78 mL/kg corp (7-8% din G)
• Variaţii fiziologice:
• Sex...
– mai  la sexul M - masă musculară mai bine dezvoltată
• Vârstă...
– NN = 80-100 ml/kg corp (hipoxia perinatală), adulţi = 78 ml/kg c.
• Starea de graviditate...
–  la gravide în ultimul semestru - retenţie hidrosalină (hormoni)
• Starea de activitate: la antrenaţi ...
–  cu 10 ml/kg prin mobilizarea sângelui de depozit
• Condiţii de mediu: altitudine, temperatură crescută...
– policitemia de altitudine
– temperatura crescută - scăderea volemiei
• Modificări de postură: după 30 min de ortostatism ...
– volemia scade cu  15% prin  presiunii hidrostatice în capilarele
membrelor inferioare 9
 1.2. VOLEMIA
• Variaţii patologice:
– Hipovolemia:
•  VP ...
– deshidratări în: vărsături, diaree severă, arsuri
•  VG ...
– anemii
•  VP şi  VG ...
– hemoragii
– Hipervolemia:
•  VP ...
– hiperaldosteronism, hiperhidratare
•  VG ...
– poliglobulii
10
 2. ECHILIBRUL ELECTROLITIC (IONIC)
• IZOIONIA = menținerea în limite normale a concentrației principalilor
electroliți plasmatici
Cationi mEq/l mOsm/l
Na + 136-145 136-145
K+ 3,5-5 3,5-5
Ca 2+ ionizat 2,2-2,8 1,1-1,4
Mg 2+ 1,6-2,4 0,8-1,2
Total cationi 155
Anioni mEq/l mOsm/l
Cl- 98-106 98-106
HCO3 - 23-27 23-27
HPO4 2- 2-3 1
SO4 2- 1 0,5
RCOO- 6 6
Proteine - 16 2
Total anioni 155
Ionograma plasmatică normală 11
Modificări patologice ale ionogramei plasmatice

Electrolit Vărsături Diaree HiperALD HipoPTH

Na +    N
K+    N
Ca 2+ N N N 
Mg 2+ N N N 
Cl-    N
HCO3 -    N
HPO4 2- N N N 
SO4 2- N N N N
RCOO- N N N N
Proteine - N N N N

12
 Buletin de interpretare 1
IONOGRAMA IONOGRAMA VARIAŢIILE
ELECTROLIŢI PLASMATICĂ PLASMATICĂ IONOGRAMEI
NORMALĂ PACIENT PLASMATICE
mEq/l mEq/l
Na+ 136 - 145 140 N
K+ 3,5 - 5 4 N
Ca2+ 2,2 - 2,8 1,6 ↓ hipocalcemie
Mg2+ 1,6 - 2,4 1 ↓ hipomagneziemie
Cl- 98 - 106 102 N
HCO3- 23 - 27 26 N
HPO42- 2-3 5 ↑ hiperfosfatemie
SO42- 1 1 N
R-COO- 6 6 N
Pr- 16 16 N

Interpretare: 1. Ionogramă plasmatică patologică

2. Hipoparatiriodism (spasmofilie) 13
 Buletin de interpretare 2
IONOGRAMA IONOGRAMA VARIAŢIILE
ELECTROLIŢI PLASMATICĂ PLASMATICĂ IONOGRAMEI
NORMALĂ PACIENT PLASMATICE
mEq/l mEq/l
Na+ 136 - 145 150 ↑ hipernatremie
K+ 3,5 - 5 3 ↓ hipopotasemie
Ca2+ 2,2 - 2,8 2,5 N
Mg2+ 1,6 - 2,4 1,8 N
Cl- 98 - 106 115 ↑ hipercloremie
HCO3- 23 - 27 33 ↑ alcaloză metabolică
HPO42- 2-3 2 N
SO42- 1 1 N
R-COO- 6 6 N
Pr- 16 16 N
1. Ionogramă plasmatică patologică
Interpretare:
2. Posibil hiperaldosteronism 14
 Buletin de interpretare 3
IONOGRAMA IONOGRAMA VARIAŢIILE
ELECTROLIŢI PLASMATICĂ PLASMATICĂ IONOGRAMEI
NORMALĂ PACIENT PLASMATICE
mEq/l mEq/l
Na+ 136 - 145 110 ↓ hiponatremie
K+ 3,5 - 5 2,5 ↓ hipopotasemie
Ca2+ 2,2 - 2,8 2,5 N
Mg2+ 1,6 - 2,4 2,2 N
Cl- 98 - 106 85 ↓ hipocloremie
HCO3- 23 - 27 18 ↓ acioză metabolică
HPO42- 2-3 2 N
SO42- 1 1 N
R-COO- 6 6 N
Pr- 16 16 N

Interpretare: 1. Ionogramă plasmatică patologică

2. Diaree 15
 Buletin de interpretare 4
IONOGRAMA IONOGRAMA VARIAŢIILE
ELECTROLIŢI PLASMATICĂ PLASMATICĂ IONOGRAMEI
NORMALĂ PACIENT PLASMATICE
mEq/l mEq/l
Na+ 136 - 145 120 ↓ hiponatremie
K+ 3,5 - 5 2,8 ↓ hipopotasemie
Ca2+ 2,2 - 2,8 2,6 N
Mg2+ 1,6 - 2,4 2,1 N
Cl- 98 - 106 90 ↓ hipocloremie
HCO3- 23 - 27 35 ↑ alcaloză metabolică
HPO42- 2-3 2 N
SO42- 1 1 N
R-COO- 6 6 N
Pr- 16 16 N

Interpretare: 1. Ionogramă plasmatică patologică

2. Vărsături 16
 Noţiuni importante
• Osmoza = difuziunea netă a APEI dintr-o soluţie osmotic activă,
printr-o membrană semipermeabilă, pe baza gradientului de
presiune osmotică de la concentraţie mică la concentraţie mare
• Concentraţia osmotică normală în plasmă = 285-295 mOsm/l
– Dată de substanţe osmotic active, în special: Na+, glucoză şi uree
• Tipuri de soluţii:
– Normotone (izotone) – cu concentraţia osmotică normală
• Ex: serul fiziologic conţine 9 g ‰ NaCl
– Hipotone – cu concentraţia osmotică < 285 mOsm/l
– Hipertone – cu concentraţia osmotică  295 mOsm/l
• Hematocrit (Ht)= % de elemente figurate din sânge
• Proteinemia = concentraţia proteinelor plasmatice
17
3. TULBURĂRI ALE ECHILIBRULUI H-E
Deshidratare extracelulară (EC)

18
3. TULBURĂRI ALE ECHILIBRULUI H-E
Hiperhidratare extracelulară

19
Evaluarea stării de hidratare a organismului
• Se face prin:
– măsurarea TA -  în deshidratări
– examen clinic:
• globi oculari înfundaţi în orbite
• limbă uscată
• absenţa turgorului cutanat în deshidratări
– măsurarea greutăţii corporale -  în deshidratări (utilă mai
ales la copii).

20
Deplasarea apei între compartimentele lichidiene
Abordare în trei paşi:
1. Ce modificări s-au produs în CE?
Ex: solvit adăugat la CE?, apă pierdută din CE?, etc.
2. Cum se modifică osmolaritatea CE?
Ex: creşte, scade, sau nicio modificare a osmolarităţii CE
3. Dacă există o modificare a osmolarităţii CE
se determină dacă apa se deplasează în sau din celule pentru
a restabili echilibrul între osmolarităţile CE şi CI
• dacă osmolaritatea CE nu se modifică  apa nu se deplasează
• dacă osmolaritatea CE se modifică  apa se va deplasa

21
 4. CAZURI CLINICE
Cazul 1 – perfuzia cu NaCl 0,9%
• O persoană primeşte perfuzie cu NaCl izoton,
0,9%. (NaCl este un solvit al CE)
• Consecinţe:
–  volumul CE
– nu se modifică osm CE
– nu apar diferenţe între osm CI şi CE
– apa nu se deplasează între cele două
compartimente
• Alte consecinţe:
– apar semne de hemodiluţie
•  concentraţia proteinelor plasmatice
•  hematocrit
• Concluzie: hiperhidratare izotonă 22
 Cazul 2 – diaree
• Prin diaree se pierde un volum mare de lichid 
izoosmolar din tractul digestiv
• Consecinţe:
–  volumul CE
– nu se modifică osm CE
– apa nu se deplasează prin membranele
celulare pt că osm CE nu se modifică
– volumul CI nu se modifică
• Alte consecinţe:
– apar semne de hemoconcentrare
•  hematocrit
•  concentraţia proteinelor plasmatice
–  volemia  TA
• Concluzie: deshidratare izotonă 23
 Cazul 3 – aport crescut de NaCl
• Ingestia de NaCl uscat (de ex. o pungă de
chipsuri) sau perfuzie cu soluţie hipertonă NaCl
• Consecinţe:
– osmolaritatea CE 
– apa se deplasează din CI în CE
– volumul CI  şi volumul CE 
–  osmolarităţile CE şi CI
– osm CE = osm CI
• Alte consecinţe:
– apar semne de hemodiluţie
•  concentraţia proteinelor plasmatice
•  hematocrit
• Concluzie: hiperhidratare hipertonă
24
 Take home messages
• Echilibrul hidric = menținerea în limite normale a cantității de apă din
organism + menținerea constantă a volumelor compartimentelor
lichidiene ale organismului

• Volemia = volumul sanguin total – VST = VP + VG

– Valori normale: 3 ± 0,5 L/m2 s.c.

• Izoionia = menținerea în limite normale a concentrației principalilor

electroliți plasmatici

• Modificările de osmolaritate sau volum într-un compartiment

determină modificări în celălalt compartiment, conform principiului
osmozei

25