Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Toate Lecțiile Predate
Toate Lecțiile Predate
Rolul lor este de a transpune gândirea şi voinţa anumitor categorii sociale, grupate
în structuri politice, profesionale, culturale, sportive. Normele organizaţiilor sociale diferă
după tipul lor şi poartă amprenta gradului de organizare şi a scopului pe care îl urmaresc . Aceste
norme sunt stabilite de ele însele şi sunt de regulă corelate cu normele organizaţiilor statale.
Excepţie fac organizaţiile sociale cu norme deosebite care, de obicei, sunt interzise sau nu sunt
recunoscute oficial de societate. Relaţiile publice pentru organizaţiile sociale capătă specificul
dat de caracterul nonlucrativ al acestor organizaţii.
Subscriptorii sunt acele persoane fizice sau juridice, sau chiar statul şi administraţiile
publice locale, care contribuie financiar la buna desfăşurare a activităţii organizaţiilor sociale.
Prestatorii de servicii sunt persoanele fizice sau juridice angajate de către organizaţiile
sociale sau politice în vederea rezolvării unor probleme specifice. În această categorie intră, în
mod obişnuit, institutele de sondare a opiniei publice, agenţiile de publicitate şi firmele de
consultanţă.
Organismele publice sunt acele structuri permanente sau temporare, de stat sau
asociative, însărcinate, cel mai adesea, cu supravegherea şi controlul activităţii organizaţiilor
sociale . Pe lângă organele financiare, vamale, de justiţie. care sunt prezente în cazul tuturor
organizaţiilor sociale (ca şi în cazul întreprinderilor), există organisme publice specifice fiecărui
domeniu în parte: Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică în domeniul
învăţământului superior, Biroul Electoral Central, consiliile judeţene, prefecturile.
Scopul Relaţiilor Publice pentru organizaţii sociale este acela de a determina în rândul
publicului, renunţarea la idei sau comportamente indezirabile şi acceptarea unor noi idei sau
comportamente. Ideile şi comportamentele sunt, deci, “produse” ce trebuie delimitate.
- Opiniile reprezintă afirmaţiile unei persoane care, în mod conştient sau inconştient, pot
conduce la manifestări sau acţiuni concrete; sunt introduse prin sintagma “Cred că”. Aceste
afirmaţii se referă la un fapt bine delimitat şi nu conţin vreo evaluare a acestuia.
De exemplu, o afirmaţiile “Cred că fumatul dăunează sănătăţii” sau “Cred că, sportul
poate să prevină maladiile cordului” reprezintă opinii, împărtăşite de anumite grupuri sociale.
- Principiile reprezintă acele opinii cu caracter general cu privire la felul în care trebuie
să acţioneze sau să nu acţioneze persoana respectivă, sau cu privire la dezirabilitatea sau
indezirabilitatea unei anumite situaţii sau opinii care ocupă un loc central în sistemul de gândire
al unei persone. Atunci când cineva consideră că “fumatul dăunează sănătăţii şi toţi fumătorii
trebuie să renunţe la acest obicei” ridică atitudinea sa la rang de principiu.
Calitatea acestui produs este strâns legată de pregătirea personalului medical, dar şi de
utilizarea unor bunuri materiale , precum echipamentul de diagnosticare şi tratament sau
medicamentele necesare; produsul principal al unui teatru este reprezentat de desfăşurarea de
spectacole, ponderea componentelor acorporale fiind, în acest caz, foarte mare, întrucât
principalele elemente care concură la calitatea produsului sunt intangibile: jocul actorilor şi
ambianţa creată în sala de spectacol; produsul principal al unui club sportiv este
spectacolul oferit de jocul echipei.
În acest caz, pe lângă componentele acorporale menţionate în privinţa teatrelor, mai pot
interveni şi unele componente corporale, spectatorul având acces la fanioane, insigne, fulare,
postere sau alte simboluri ale clubului respectiv; organizaţiile non-guvernamentale sunt, cel mai
adesea, orientate spre răspândirea unor idei şi modificarea unor comportamente.
Astfel, o organizaţie care vizează apărarea drepturilor omului (Liga pentru Apărarea
Drepturilor Omului - L.A.D.O. ar trebui să urmărească propagarea unor principii cum sunt
cele privitoare la exercitarea dreptului la vot, apărarea drepturilor minorităţilor de orice
fel, denunţarea abuzurilor justiţiei şi a organelor de represiune.
Din patrimonial mondial UNESCO fac parte siturile săteşti cu biserici fortificate din
Transilvania, Mănăstirea Hurezi (Horezu, Vâlcea), Bisericile din Moldova, centrul istoric al
Sighişoarei, Fortăreţele dacice din Munţii Orăştiei, bisericile din lemn din Maramureş, rezervaţia
Deltei Dunării.
Idiosincrasia culturilor arată faptul că ele s-au format şi se dezvoltă prin delimitarea
de alte culturi şi chiar prin refuz şi cofruntare. În ciuda nucleului universalist, orice formă de
cultură se face cunoscută prin învelişul originalităţii. Din funcţia identităţii decurge propensiunea
culturilor spre fisiune şi fărâmiţare.
Contextul actual este unul globalis, în care entităţile culturii (numeroase, fragmentate,
întrepătrunse intră în ample şi variate raporturi cu entităţile civilizaţiei, state, regiuni, societatea
civilă, organizaţiile nonguvernamentale, corporaţiile şi factorii de creare a ofertei. Această
relaţionare presupune organizarea formelor de cultură, sistematizarea producţiei culturale şi
asumarea, de către fiecare actor social în parte a unei responsabilităţi specifice, faţă de unul
dintre aspectele culturii şi a unei responsabilităţi generale, faţă de fenomenul cultural.
Când definim şi aplicăm termenul organizaţie culturală trebuie să avem în vedere două
aspecte principale.
O asemenea structură semnifică existenţa unui context intelectual în care este plasată
colecţia, uşor observabil pentru public. Instruirea şi informarea oferite de orice organizaţie
culturală se bazează pe experienţe empirice oferite publicului, ca observaţia, investigaţia şi
interogaţia (exsitenţa unor mijloace tehnice care oferă informaţii suplimentare despre un obiect
expus, un spectacol, un autor, un curent artistic, o tehnică de creaţie).
Axele de valoare ale identităţii organizaţiilor culturale. Identitatea oricărei organizaţii culturale
trebuie să urmărească trei axe de valoare:
Stocarea memoriei reprezintă menţinerea unei punţi de comunicare între generaţii iar
organizaţiile culturale sunt mijlocul prin care reprezentările de memorie (imagini, scrieri,
obiecte) compun şi garantează existenţa unor identităţi culturale. Putem spune că întâi de toate,
identitatea unei organizaţii culturale este dată de identitatea ipostazei culturale pe care o
conservă. Prin urmare, memoria culturală depinde de abilitatea instituţiilor de a fi structuri de
mediere între epoci, grupuri, comunităţi sau indivizi.
-cine eşti;
-ce faci;
-cum faci;
-produsele şi serviciile;
-ambienturile;
-comportamentul.
În cazul organizaţiilor culturale, produsul este cel mai semnificativ factor care
influenţează modul în care este percepută organizaţia ca întreg. În cazul organizaţiilor culturale,
nu putem proiecta produsele în funcţie de identitate ci, mai degrabă, identitatea e construită în
funcţie de produs.
Logo-ul are funcţia de a articula dimensiunile temporale, narative şi identitare ale unei
organizaţii. El este un semn identitar, în măsura în care nu se limitează doar la a face vizibilă
identitatea organizaţiei, fapt ce ar atribui identităţii o concepţie fixistă şi rigidă, ci el trebuie să
permită organizaţiei să-şi dramatizeze identitatea. Logo-ul face parte din poveştile pe care
organizaţia le spune despre sine, pentru a se figura şi reconfigura.
4. Structuri de identitate
2.Identitatea girată
Ex. Muzeul Naţional Brukenthal, care cuprinde Muzeul de Istorie şi Muzeul de Istorie
Naturală; Complexul Naţional Muzeal Astra, care cuprinde Muzeul de Etnografie Universală
Franz Binder, Muzeul de Etnografie Săsească Emil Sigerius, Muzeul în aer liber din Dumbrava
Sibiului. https://www.brukenthalmuseum.ro/
Aparţine organizaţiilor care îşi separă identităţile de cele ale branduri-lor pe care le
fabrică. Astfel, clientul percepe în primul rând brand-ul şi în al doilea rând organizaţia.
2. Identităţi contemporane
3 Identităţi futuriste
Ex: videogame art şi arta relaţională (ideea de artă în curs de constituire, de operă
neîncheiată, de artist-designer, în detrimentul calităţii estetice şi contemplării); cazul Palais de
Tokyo, în care publicul asistă la amenajarea spaţiilor, instituţia punând în umbră opera pe care ar
trebui să o lumineze, devenind ea spectacolul iar directorul-curator, un
star).https://palaisdetokyo.com/en/exposition/mimosa-echard-3
4. Identităţi retro
Au scopul recreării unei perioade istorice. Opţiunea pentru retro caută transmiterea
unor impresii nostalgice, nostalgia reprezentând amintirea sentimentală a trecutului şi
dorinţa de a regăsi o anumită perioadă din trecut. O modalitate eficientă de a realiza această
impresie este utilizarea muzicii (cântecele tinereţii), a naraţiunilor, simbolurilor şi a altor
elemente tematice.
Identităţi create prin reprezentări legate de spaţiu. Printre aspectele reprezentării spaţiale
se numără: