Empatia în comunicare

L-am cunoscut cu ani în urmă la București pe doctorul în psihologie Marschall Rosenberg, cu

ocazia lansării cărții sale Comunicarea non violentă. Un concept nou și cât se poate de atrăgător
pentru oricine caută mai multă compasiune și înțelegere fără compromisuri în relațiile dintre
oameni. 
Ce a făcut el, pe scurt, a fost să devină mai întâi conștient de efectele distructive, negative ale
etichetării oamenilor, așa că a acordat atenție limbajului folosit de oamenii ale căror vieți
emanau dragoste și compasiune. Astfel, a ajuns la concluzia că o lume a înțelegerii este posibilă
prin eliminarea limbajului care acuză, stigmatizează, critică, emite pretenții. El a dezvoltat o
metodă, cunoscută sub numele de CNV-comunicare non violentă care ne conectează la ceea ce
împărtășim noi toți în experiența noatră umană: nevoi, dorințe, vise, valori. 
Valoarea acestui tip de comunicare constă în centrarea pe modurile în care ne putem satisface
propriile nevoi, contribuind în același timp la satisfacerea nevoilor celorlalți. 
Am ales ca subiect pentru acest articol empatia în comunicare, pe care Marschall Rosenberg o
definește astfel : 
“Empatia este o înțelegere plină de respect a ceea ce trăiesc ceilalți. În loc să oferim empatie,
adeseori avem o înclinație puternică de a oferi sfaturi sau asigurări și de a explica propria
noastră poziție sau sentimentele pe care le avem. Totuși, empatia ne cere să ne eliberăm
mintea și să îi ascultăm pe ceilalți cu întreaga noastră ființă.“
De ce acest subiect? Pentru că ascultarea este partea cea mai neglijată, neexersată și
neexplorată a comunicării. E timpul să învățăm să fim prezenți în ascultare, pentru găsi apoi
vindecare, satisfacție, împlinire în relațiile noastre. 
Empatia este intenția de a ne conecta cu sentimentele și nevoile celuilalt. Poate nu întâmplător
avem acest imperativ în toate religiile lumii: iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. Când
ascultăm cu empatie, o facem ca și când ar fi propriile noastre gânduri: fără judecată, fără
analiză, sugestii, povestiri motivaționale menite să îl corecteze pe celălalt, să îl pună pe drumul
bun.
Cum recunoaștem și manifestăm empatia în comunicare:
-suntem atenți la sentimentele și nevoile celeilalte persoane.
De curând am auzit o scurta istorie reală despre cum era să eșueze o tranzacție imobiliară chiar
în cabinetul notarului. O persoană vindea o casă cu grădina. La notar, a menționat brusc că a
plantat un strat de ceapă recent și dorește să poată culege ceapa peste un timp când va fi gata
de recoltare. Cumpărătorul a fost uluit de această cerință și a spus că este imposibil, dat fiind că
el are planuri imediate cu proprietatea. Tranzacția era să eșueze, fără ajutorul cuiva din
cabinetul notarial, care a putut identifica corect nevoia din spatele comunicării vânzătorului. Nu
despre ceapă era vorba, ci despre nevoia de a fi asigurat că oricând simte nevoia, poate reveni
în acel loc -casa părintească, pentru a își alina dorul și nostalgia. O dată primită asigurarea că
este binevenit oricând, lucrurile au intrat pe un făgaș normal. 
-să oferim empatie nu înseamnă că noi suntem de acord neapărat cu celălalt sau că vom face
ce ni se cere. Oferind empatie putem să satisfacem nevoile reciproce de legătură, compasiune,
înțelegere. 
-Empatia nu depinde de cuvinte, adeseori este tacită. Este acea ascultare care ne face să ne
simțim văzuți, conținuți fără judecată, cu interes real, autentic. 
Ascultarea este o atitudine a inimii, o dorință autentică de a fi cu celălalt care atrage și vindecă
în același timp. 
Iată câteva moduri de a comunica la care ar fi bine să fim mai atenți:
Sfătuim: Cred că ar trebui să……
Regretăm: Este îngrozitor. Ea nu are niciun drept să îți facă asta.
Consolăm: Lasă că o să fie bine. Ai trecut tu prin lucruri mai rele.
Educăm: Poți să înveți din asta.
Explicăm: Nu am vrut să sune așa, dar….
Evaluăm: Dacă nu fi fost așa neatent….
Rezolvăm: Ceea ce te va ajuta este…..
Interogăm: Cum te simți?
O luăm înainte: Să vezi ce mi s-a întâmplat mie….e nimic ce ai trăit tu
Punem punct: Nu-ți face griji. Nu e atât de rău.
Istorisim: Asta îmi aduce aminte de vremea când….
Compătimim: Bietul de tine….
Ascultând empatic nu vom da întâietate propriilor noastre gânduri, emoții și experiențe ci vom
încerca să înțelegem realitatea celui pe care îl ascultăm.
Dacă nimeni nu v-a spus până acum: mulțumesc că m-ai ascultat! Mă simt mai bine acum! nu e
timpul pierdut. Se simte grozav!
Cu puțină disciplină interioară și practică, putem învăța să ascultăm cu empatie.