Facultatea de Inginerie Constantin Brâncuși

- Inginerie și Management în Alimentația Publică și Agroturism –

Creditul bancar

- referat colocviu Finanțare și creditare –

Studentă: Ștefan Alis – Adelina

Specializarea: IMAPA

Anul: III

Semestrul: 2

Grupa: 135

Cadru didactic: Văduva Maria

1
 CUPRINS

1. Creditul ……………………………………………………………………………….3

a. Trăsături caracteristice ale creditului………………………………………………….3

2. Tipuri de credit………………………………………………………………………..5

a. Creditul comercial…………………………………………………………………….5

b. Creditul bancar………………………………………………………………………..6

c. Creditul obligatar……………………………………………………………………...7

d. Creditul ipotecar………………………………………………………………………8

e. Creditul de consum……………………………………………………………………8

3. Avantajele și dezavantajele creditului bancar…………………………………………9

4. Bibliografie……………………………………………………………………………10

2
 I. Creditul

1. Trăsături caracteristice ale creditului.

Definiția legală a creditului bancar este cuprinsă în art. 3 lit. g) alin.1 al Legii bancare
nr.58/1998, iar această definiție este următoarea: ,,Creditul bancar reprezintă orice angajament
de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la
plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a
scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care incorporează o
creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani".

Această formă de credit este foarte larg răspândită având ca obiect acea parte disponibilă a
capitalului numită capital de împrumut. Creditul bancar este principala sursa pentru asigurarea
fondurilor bănești necesare diferitelor sectoare de activitate ale economiei naționale. El intră
în categoria împrumuturilor în bani.

Operațiunea de creditare privește două părți. O parte acordă creditul, cealaltă parte îl primește.
Operațiunile de creditare pot interveni într-o gamă amplă de relații între indivizi atât sub
forma unor acorduri personale simple, cât și sub formă de tranzacții formalizate și formulate
în cadrul unor contracte complexe.

Părțile implicate, tipul de instrumente utilizate și condițiile în care creditul este consimțit, sunt
extrem de diverse. În amplitudinea sa, esența raportului de credit se dezvăluie prin analiza
trăsăturilor caracteristice:

a) Subiecții raportului de credit, creditorul și debitorul, prezintă o mare diversitate în ceea

ce privește apartenența la structurile social-economice, motivele angajării în raport de credit și
durata angajării sale.

În calitate de creditori se afirmă întreprinderile care manevrează importante disponibilități

monetare. Pe de altă parte întreprinderile prin repartizarea profilului constituie fonduri de
rezervă, remunerează acționarii, ceea ce majorează global capacitatea de creditare a
economiei naționale. În același timp creșterea venitului populației, prin angajarea masivă în
procesele economice, prin nivelul înalt de productivitate a muncii și prin economisire a făcut
din populație un factor major în operațiuni de creditare, în primul rând, în rol de creditor.

În calitate de debitori alături de întreprinderi și populație se afirmă statul, ca unul din

principalii debitori. În țările dezvoltate atât întreprinderile și populația sunt debitori majori,
cât și statul este un debitor major. Îndatoririle sale se pot compara în volum cu cele ale
populației și întreprinderilor.

b. Promisiunea de rambursare, element esențial al raportului de credit presupune riscuri și

necesită, în consecință, adesea, angajarea unei garanții. În raporturile de credit, riscurile
posibile sunt:

- riscul de nerambursare constă în probabilitatea întârzierii plății sau a incapacității de plată

datorită conjuncturii, dificultăților sectoriale sau dificultăților împrumutului;

3
- riscul de imobilizare survine la bancă sau la deținătorul de depozite care nu este în măsură
să satisfacă cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereușite a creditelor
acordate;

- garanția personală este angajamentul luat de o terța persoană de a plăti, în cazul în care
debitorul este în incapacitate. În cazul garanției simple, garantul are dreptul de a discuta
asupra îndeplinirii obligației sale, de a cere executarea primordială a debitorului și, în cazul în
care există mai mulți garanți, să răspundă numai pentru partea sa. În cazul garanției solidare
garantul poate fi tras la răspundere pentru a plăti concomitent sau chiar înaintea debitorului,
dacă aparent prezintă condiții preferabile de solvabilitate.

c. Termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o mare varietate. De la

termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat între bănci pe piețele mondiale și încheindu-se
cu termene de la 30 la 50 de nai și chiar 100, în cazul împrumuturilor pentru construcția de
locuințe.

Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate întreprinderilor sau credite de consum este
caracteristică rambursarea integrală la scadență. Creditele pe termen mijlociu și lung implică
adesea rambursarea eșalonată.

d) Dobânda, este o caracteristică esențială a creditului. În acordurile de credit s-a încetățenit

clauza clauza dobânzii fixe. Însă în anii 70 a apărut noțiunea de dobândă variabilă, ce variază
în dependența de inflație.

e) Tranzacția (acordarea creditului). Creditul poate fi consimțit în cadrul unei tranzacții

inice; acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligațiuni. În ultimul timp s-a dezvoltat
sistemul de credit deschis în cadrul căruia împrumuturile efective intervin la intervale libere
alese de debitor.

4
 Tipuri de credite

Principalele tipuri de credite în economia țărilor dezvoltate sunt:

- creditul comercial:

- creditul bancar;

- creditul obligatar;

- creditul ipotecar;

- creditul de consum.

a) Creditul comercial este acel credit acordat între producători și comercianți prin vânzarea
mărfurilor, în schimbul unor instrumente de credit. De asemenea reprezintă o amânare la
plată, acordată de un furnizor de mărfuri sau de servicii, clientului său. Fiind un împrumut
civil, creditul comercial se deosebește fundamental de creditul bancar prin faptul că în timp ce
banca împrumută banii depunătorilor sau fonduri ale altor bănci, împrumutătorul (creditorul)
civil împrumută banii săi.

Scopul principal al politicii de credit comercial a firmei îl constituie creșterea cifrei de afaceri
în scopul sporirii profitului net, iar pentru fundamentarea sa, firma trebuie să elaboreze mai
multe variante care să țină seama de o serie de parametri precum:

- evoluția probabilă a cifrei de afaceri în funcție de condițiile de credit pentru fiecare variantă;

- mărimea cheltuielilor de administrare a creditelor;

- riscul direct;

- mărimea absolută a rabatului (discountului);

- costul capitalului în funcție de împrumutul acordat.

Politica de credit comercial, promovată de firma furnizoare, trebuie să cuprindă:

- perioada creditului;

- rabatul acordat pentru urgentarea plății;

- calitatea creditului;

- politica de încasări.

5
b) Creditul bancar este acel tip de credit care se acordă agenților economici sub formă
bănească de către instituțiile bancare.

Înseamnă că pe de o parte, agenții economici având conturi deschise la bănci constituie

depozite care sunt folosite de către acestea drept resurse, iar pe de altă part, Băncile
Comerciale acordă credite agenților economici pentru nevoile lor de producție sub formă de
investiții.

Esențial în aceste raporturi este faptul că unul din parteneri este banca, față de creditul
comercial unde ambii parteneri sunt agenți economici. Relația dintre bancă și agentul
economic are loc în scopul valorificării surselor atrase de bănci în calitatea lor de intermediari
financiari principali în relația economisire-investire, relație decisivă pentru creșterea
economică.

Generalizând practica bancară din țările dezvoltate putem grupa creditul bancar în
următoarele tipuri:

 Avansuri în cont curent. Ele sunt destinate să acopere nevoile curente ale agenților
economici respectivi cheltuielile de producție imprevizibile și greu de localizat pe
obiecte care să prezinte o garanție reală. Aceste avansuri prin natura lor au stabilite
termene de rambursare acordate lor având la bază depozitele din conturile curente
deschise la bănci. Restituirea avansurilor se face pe măsură ce agentul economic
încasează sume în activitatea desfășurată.
 Linii de credite. Sistemul general de acordare este linia de credit deschisă fiecărui
agent economic. Stabilindu-se în cadrul ei și un plafon maxim al creditelor ce urmează
a fi acordate. În practică, liniile de credit îmbracă următoarele forme:
 liniile de credit provizorii = sunt cele mai puțin avantajoase pentru agenții
economici și în consecință cele mai puțin utilizate pentru că banca finanțatoarea
poate cere clientului în orice moment acoperirea debitului, respectiv restituirea
împrumutului și plata dobânzii aferente;
 liniile de credit confirmate = sunt mai avantajoase pentru agenții economici decât
primele, au la bază acorduri scrise între cei 2 parteneri în care sunt prevăzute
clauze privind acordarea și rambursarea împrumuturilor.
 liniile de credit revolving = reprezintă modalitatea curentă și cea mai avantajoasă
de obținere a creditelor de către agenții economici. În cadrul liniei de credit se
stabilește un plafon maxim al împrumuturilor împărțite în mai multe tranșe.
Negocierea creditului se face o singură dată la aprobarea liniei de credit.

Mecanismul este simplu, odată îndeplinite condițiile, banca eliberează clientului prima tranșă,
a doua tranșă și următoarea se acordă automat fără a mai fi reluate negocierile. Condiția este
ca agentul economic să-și ramburseze tranșele anterioare, în caz contrar linia de credit se
blochează.

6
 Credite pentru stocuri pentru producție sezonieră sau de campanie. Aceste credite
sunt destinate să asigure resursele necesare în cazul apariției unui dezechilibru în cazul
circuitului provizioane - producție - desfacere. În acest caz, creditele sunt garantate cu
mărfurile aflate într-una din aceste faze ale circuitului economic.
 Credite pe bază de documente; cel mai important document îl reprezintă warant-ul
este un document care atestă existența mărfurilor într-un depozit general (porturi, etc).
Aceasta permite transmiterea proprietății fiind utilizat pentru obținerea și garantarea
creditelor bancare. Warant-ul se comportă , deci ca un titlu de credit (efect de comerț)
și asigură creditorului, respectiv băncii, garanția asupra mărfurilor și posibilitatea
recuperării creditului acordat. De asemenea, warant-ul poate fi negociat, vândut băncii
dându-i acesteia posibilitatea să se refinanțeze de la alte instituții financiare.

Toate aceste tipuri de credite bancare (implicit operațiunile care le generează) sunt
majoritare în activitatea băncilor în general, a băncilor comerciale îndeosebi. De regulă,
ele sunt credite pe termen scurt destinate acoperirii nevoilor de producție și comercializare
ale agenților economici. Acoperirea necesarului de investiții ale agenților economici are la
bază alte căi de mobilizare a resurselor financiare, una din ele fiind și creditul, în speță
creditul obligatar.

c) Creditul obligatar are la bază câteva caracteristici mai importante:

 În calitate de debitor apar instituțiile de stat și entitățile private, acestea emit hârtii de
valoare respectiv titluri de creanță de natura obligațiunilor în scopul atragerii de
resurse financiare pe termen mediu și lung;
 În calitate de creditor apar cei care subscriu la aceste titluri emise respectiv care
investesc capitalurile lor disponibile, practic aceștia cumpără obligațiunile emise de
debitori pe piața primară de debitori și obțin un venit suplimentar sub formă de
dobânzi;
 Sumele mobilizate prin emisiunea și plasarea acestor valori mobiliare, acestor
obligațiuni au o destinație specială și anume satisfacerea nevoilor de investiții;
 titluri emise respectiv care investesc capitalurile lor disponibile, practic aceștia
cumpără obligațiunile emise de debitori pe piața primară de debitori și obțin un venit
suplimentar sub formă de dobânzi;
 Sumele mobilizate prin emisiunea și plasarea acestor valori mobiliare, acestor
obligațiuni au o destinație specială și anume satisfacerea nevoilor de investiții;
 Aceste titluri odată achiziționate reprezintă baza desfășurării altor operațiuni de credit.
Altfel spus, ele se vând în mod curent între firme și bănci pe de o parte, între bănci și o
Bancă Comercială sau de Emisiune pe de altă parte în cadrul operațiunilor de
optimizare a plasamentelor;
 Aceste titluri emise de stat sau societăți private reprezintă active importante în
patrimoniul fiecărei firme sau bănci.

7
 d) Creditul ipotecar reprezintă unul din cele mai importante tipuri de credite din
economie, acesta afirmându-se ca principală modalitate de sprijinire a proprietății
imobiliare. Creditul ipotecar are la bază o convenție încheiată între creditor și debitor și
ale cărui clauze mai importante vizează:

 Proprietatea care servește drept garanție a rambursării;

 Condițiile de remunerare a capitalului imobilizat;
 Scadențele de rambursare;
 Împrejurările în care datorită nerespectării clauzelor contractuale debitorul își
poate pierde proprietatea.

În practică, întâlnim următoarele tipuri de credit ipotecar:

 Creditul ipotecar cu dobândă fixă;

 Creditul ipotecar cu dobândă variabilă;
 Creditul ipotecar cu rambursare variabilă;
 Creditul ipotecar de anuități.

e) Creditul de consum este un credit pe termen scurt sau mediu acordat persoanelor
individuale și destinat acoperirii costului serviciilor de care beneficiază prin rețeaua de
comercializare. Privit în evoluție, creditul de consum a îmbrăcat două forme:

 Creditul deschis, cu rambursare neeșalonată a fost prima formă a creditului de

consum. Consta practic în posibilitatea acordată de comercianți clienților solvabili de a
achiziționa bunuri și servicii potrivit nevoilor lor urmând ca lichidarea și reglarea
datoriilor să se facă ulterior potrivit unor angajamente personale diferite de la caz la
caz;
 Creditul eșalonat.

În principal u fost doi factori care au condus la reglementarea creditului de consum pe baza
unor norme de creditare judicios elaborate:

 Creșterea spectaculoasă a producției de bunuri de folosință îndelungată și de valori

mari;
 Necesitatea asigurării accesului cumpărătorilor la aceste bunuri.

O formă relativ modernă a creditului de consum (eșalonat sau reglementat) este și creditul
revolving, a cărui extindere pe o scară largă a fost posibilă datorită amplificării utilizării
cardurilor bancare, respectiv, a cărților de credit. Acest credit se caracterizează prin
următoarele:

 Se acordă în cadrul unei convenții sau contract de împrumut stabilit între părți;
 Consumatorul are posibilitatea să efectueze plățile în totalitate, fie parțial și periodic în
funcție de posibilitățile financiare.

8
 Avantajele și dezavantajele creditului bancar

În categoria avantajelor, menționăm:

Flexibilitate: cu împrumuturile bancare, trebuie doar să vă faceți griji cu privire la efectuarea

plăților în rate regulate la timp. Acesta este un avantaj față de descoperirile de cont, unde
trebuie să plătiți întreaga sumă atunci când banca o solicită. În plus, băncile nu monitorizează
de obicei modul în care utilizați împrumutul, atâta timp cât efectuați plățile la timp, astfel
încât să îl puteți investi oricum considerați că este potrivit.

Rentabil: În ceea ce privește ratele dobânzii, împrumuturile bancare sunt de obicei cea mai
ieftină opțiune față de descoperirile de cont și cardurile de credit. Ratele mai mici ale dobânzii
la împrumuturile bancare vă vor economisi cu siguranță bani.

Profite reținute: În timp ce întreprinderile care emit capitaluri proprii pentru a strânge capital
dau adesea un procent din profiturile lor acționarilor, băncile solicită debitorilor să plătească
numai suma principală și a dobânzii pentru un împrumut. Ca atare, veți păstra toate profiturile
afacerii.

Beneficii fiscale: atunci când utilizați un împrumut bancar din motive comerciale, dobânda pe
care o plătiți pentru împrumut este o cheltuială deductibilă din impozit.

Din categoria dezavantajelor, fac parte:

Cerințe stricte: Deoarece multe împrumuturi bancare necesită o anumită formă de garanție,
întreprinderile noi și întreprinderile existente fără active pot avea dificultăți în obținerea
aprobării cererilor de împrumut. Dacă cei care împrumută aleg să meargă pentru împrumuturi
negarantate, aceștia sunt afectați de dobânzi mai mari. Mai nou, se fac și credite online,
precum credit online cu aprobare pe loc care nu au atâtea cerințe și le puteți obține la doar
câteva click-uri distanță.

Sarcina de rambursare: Cei care împrumută bani trebuie să efectueze plăți periodice către
băncile lor. Cei care rămân în urmă cu plățile se confruntă cu perspectiva de a fi confiscate
activele. Chiar dacă reușiți să efectuați plăți cu întârziere, banca vă poate raporta la birourile
de credit – o mișcare care vă afectează negativ scorul de credit. Cu un scor mai mic, obținerea
de împrumuturi în viitor devine mai dificilă. Sarcina rambursării este un dezavantaj în
comparație cu strângerea de bani prin acționari, deoarece acționarii nu necesită rambursări
regulate. În schimb, acestea sunt de obicei plătite dividende numai pe profit.

Sume de plăți neregulate: dacă obțineți un împrumut bancar cu o rată a dobânzii variabilă,
rata se modifică în funcție de condițiile pieței. Acest lucru face dificilă determinarea
cuantumului exact al plăților viitoare. În consecință, devine dificil să faceți planuri financiare
solide. Cu toate acestea, puteți profita de unele oferte, precum obținerea unui credit online în
rate cu dobândă 0% la primul credit.

9
 BIBLIOGRAFIE

Avantajele și dezavantajele unui credit bancar dacă vreți să începeți o afacere (greatnews.ro)

Creditul - referat credit referat (referatele.com)

Creditul Bancar | PDF (scribd.com)

(DOC) creditul bancar | Stanciu Adriana - Academia.edu

10