LP Combined

Consultație primară /control la domiciliu
Evaluarea pacientului și a nevoilor sale de IDC scala FIM/MIF (descriere, utilizare

practică); alte scale de evaluare utilizate în cadrul acordării IDC
Plan de ingrijire medico-sanitară: fișa individualizată de monitorizare și îngrijire la

domiciliu calificată
Monitorizarea parametrilor fiziologici: temperatură, respirație, puls, tensiune

arterială, diureză, scaun, tegumente (considerații fiziopatologice și clinice conexe)
Descrierea și metodologia de utilizare practică a pulsoximetrului

Îngrijirile Calificate la Domiciliu
• Reprezintă o alternativă pentru realizarea serviciilor de asistență
medicală necesare anumitor pacienți (cu sindrom de imobilizare)
• Asigură starea de bine a pacientului din punct de vedere: fizic și

psihic/ emoțional
Consultația primară
• Trebuie să evalueze nevolie fundamentale ale pacientului
• Trebuie să evalueze mediul în care locuiește pacientul
• Trebuie să evalueze rețeaua de suport familial

Nevoia de a respira
• Integritatea căilor respiratorii
• Prezența traheostomei
• Adaptarea camerei pacientului: fereastră pentru aerisire, mobilier
adecvat pentru poziții de facilitare respiratorie
• Dispozitive medicale: pentru aerosoli, pentru oxigenoterapie la
domiciliu (concentratoare de oxigen), pentru aspirarea secrețiilor
traheobronșice
Nevoia de a se alimenta și hidrata
• Aprecierea stării de nutriție a pacientului: Indice de Masă Corporală=
Greutate kg/ (Înălțime m)²
• Integritatea tubului digestiv
• Prezența stomelor digestive (gastrostomă, jejunostomă), a sondei
nazo-gastrice
• Aprecierea apetitului pacientului, a nevoilor dietetice (regimuri)
• Evaluarea statusului socio-economic al familiei
Nevoia de a elimina
• Aprecierea integrității tubului digestiv, prezenței de stome (colostomă)
• Aprecierea intergrității aparatului urinar; prezența sondei urinare fixe,
a sondajului urinar intermitent
• Prezența dispozitivelor de ajutor: fotolii rulante adaptate, scutece
pentru adulți, urinare, dispozitive tip ploscă, etc
Nevoia de mișcare și de menținere a unei
posturi corecte
• Depinde de integritatea musculo-scheletală și articulară
• Are legătură cu statusul psiho-cognitiv al pacientului
• Poate necesita dispozitive ajutătoare: diferite orteze, fotoliu rulant,
bastoane, cârje, etc
Nevoia de somn și odihnă
• Este legată de statusul psihic al pacientului: de prezența depresiei, a
insomniei, a inversării ritmului somn-veghe
• Contează asigurarea unui spațiu adecvat pentru odihnă: cameră cu
mobilier adecvat, fără zgomot, cu iluminare corespunzătoare, etc
• Evaluarea abuzului de somnifere
Nevoia de a se îmbrăca/ dezbrăca
• Are legătură cu integritatea musculoscheletală, neurologică și psihică
a pacientului
• Trebuie evaluată rețeaua de suport familial
Nevoia de homeostazie termică
• Este asigurată de integritatea mecanismelor termoreglării
• Are legătură și cu un mediu de locuit adaptat adecvat nevoilor termice
ale pacientului
Nevoia de a fi curat/ de integritate
tegumentară
• Este legată de integritatea musculo-scheletală și a funcțiilor
neurologice
• Trebuie evaluată rețeaua de suport familial
• Pot fi necesare dispozitive speciale: saltele antiescară/ perne de
posturare etc
Nevoi ale funcțiilor de relație
• - de a fi în siguranță
• - de a comunica
• - de aparteneță religioasă/ spirituală
• - de a se realiza
• - de a se recrea
• - de a învăța
Scale de evaluare
Functional Independence Measure (FIM)
• Are 18 subpuncte pentru evaluarea nivelului de
independență în mobilitate, auto-îngrijirea pacientului
și starea sa cognitivă.
• Este compusă dintr-un scor motor subtotal (13
itemuri) și un scor cognitiv subtotal (5 itemuri)
• Notarea de face cu puncte de la 1-7, punctajul maxim
posibil fiind de 126
• 7 -Independenţă completă
• 6 -Independenţă modificată (dispozitiv asistiv)
• Dependenţă modificată
• 5 -Supraveghere (Subiect = 100%)
• 4 -Asistenţă minimă (Subiect = 75%+)
• 3 -Asistenţă moderată (Subiect = 50%+)
• Dependenţă completă
• 2 -Asistenţă maximală (Subiect = 25%+)
• 1 -Asistenţă totală (Subiect = mai puţin de 25%)
Plan de îngrijire medico-sanitară
• „Îngrijirea la domiciliu a beneficiarilor se realizează în baza
evaluării nevoilor individuale şi a situaţiei personale a
fiecărui beneficiar”
• „Rezultate aşteptate: Beneficiarii primesc asistenţa şi suportul
necesar pentru realizarea activităţilor de bază ale vieţii zilnice
în funcţie de nevoile individuale, corelate cu gradul de
dependenţă/gradul de handicap”
„Fiecare beneficiar primeşte ajutorul necesar, în
funcţie de nevoile individuale”
• Fișa individualizată de monitorizare și îngrijire cuprinde:
• „- numele complet şi vârsta beneficiarului
• - activităţile planificate şi efectuate de îngrijitori, tipul de ajutor acordat,
programarea zilnică sau săptămânală, timpul aferent intervenţiei exprimat în ore/zi
sau ore/săptămână, materiale şi echipamente necesare activităţii de îngrijire
• - termenele de revizuire ale planului
• - numele complet, profesia/ocupaţia persoanei/persoanelor care au realizat planul
individualizat de asistenţă şi îngrijire
• - numele complet al responsabilului de caz
• - numele complet al îngrijitorului
• - semnătura beneficiarului, semnătura persoanei/persoanelor care au elaborat
planul, semnătura responsabilului de caz, semnătura îngrijitorului”
TEMPERATURA
• Normotermia = Eutermia: 35- 37 grade Celsius
• Depinde de sex, vârstă, moment al zilei, starea de conștiiență, gradul
de activitate, starea emoțională, stare de sănătate, de locul măsurătorii
(axilar, sublingual, intraauricular, intrarectal)
• Patologic: hipotermia <35 grdC
subfebrilitatea >37 grdC
febra >38 grdC
hiperpirexia >40 grdC
RESPIRAȚIA
• Frecvență normală: 12-20 respirații/ minut, SaO2>91%
• Variază cu: vârsta, starea de sănătate, starea de activitate fizică, starea de
conștiență, temperatura mediului înconjurător și a corpului
• Patologic: Apnee
Dispnee
Bradipnee
Tahipnee
Ortopnee
Respirație Cheyene-Stokes
Respirație Kusmaull
PULSUL (AV)
• Normal: 60-100 bpm, ritmice
• Variază cu vârsta, momentul zilei, antrenamentul și gradul de efort,
starea emoțională, temperatura corpului, tratamentul administrat,
starea de sănătate
• Patologic: Bradicardie
Tahicardie
Aritmie
TENSIUNEA ARTERIALĂ
• Ideală: 120/70 mmHg
• Normală: 90-140/ 60-90 mmHg
• Variază cu: starea de conștiență, vârsta, temperatura corpului, starea
emoțională, medicația administrată, activitatea fizică, starea de
hidratare
• Patologic: hTA TAs <90mmHg
HTA grdI TA>140mmHg
HTA grd II TA>160 mmHg
Puseu hipertensiv Tas>180 mmHg
DIUREZĂ
• Normală: 1000-1500 ml urină/zi (40-50ml/oră)
• Variază cu vârsta, patologii asociate, tratamente efectuate, consumul
anumitor alimente, hidratarea, temperatura mediului
• Patologic: Anuria <100 ml urină,zi
Oligurie <500 ml urină/zi
Poliurie >2000 ml urină/zi
SCAUN
• Normal: câte 1 scaun de aspect normal după fiecare masă principală
• Variază cu: vârsta, consumul de lichide și de fibre alimentare, starea de
sănătate, tratament, starea de activitate fizică
• Patologic: Constipație
Diaree >3 scaune moi/24 ore
TEGUMENTELE
• La fiecare vizită se verifică: culoarea, consistența, temperatura.
• Aspectul variază cu starea emoțională, cu nivelul de hidratare, cu
patologii asociate
Patologic: Paloare
Hiperemie/ cianoza
Diverse erupții
Alte leziuni cutanate (escare de decubit)
https://youtu.be/MDXoLQYfnmA
Nursingul plăgilor:
Îngrijirea plăgilor simple, îngrijirea plăgilor
suprainfectate - abordare în IDC
PLAGA (RANA)
• Definitie = distrugerea tesuturilor provocata de o actiune mecanica/
termica/ chimica/ electrica, cuprinzand mereu pielea
• Actiunea mecanica produce plagi: taiate (inclusiv chirurgicale)/ prin
intepare/ prin contuzie/ prin muscatura/ prin arma de foc
• Plaga poate fi: simpla (cu margini liniare)/ compusa (cu margini
nergulate)/ complicata (cu suprainfectii)/ superficiala (afecteaza
numai pielea)/ profunda (penetranta -cand intereseaza cavitatile
seroase sau perforanta- cand intereseaza organele interne)
• ! Orice plaga trebuie considerata suprainfectata !
• Desi, infectarea unei rani incepe la 6 ore de la producerea ei
PANSAMENTE SI BANDAJE
Pansament = complexul de masuri chirurgicale care se iau pentru
ingrijirea unei plagi: evaluare, hemostaza, debridare, acoperire cu un
material steril, bandajare
• Pansamentul ofera mediul ideal de vindecare pentru o plaga
• Bandajul = orice material folosit pentru a tine pansamentul pe loc
NOTIUNI GENERALE DE INGRIJIRE A
PLAGILOR
• Hemostaza: metode indirecte (ridicarea partii afectate/ presiunea
directa asupra plagii/ aplicarea agentilor vasoconstrictori – adrenalina/
folosirea de agenti hemostatici – buretii de fibrina) si metode directe
(ligaturare si cauterizarea vaselor lezate)
• Curatarea si debridarea plagilor: eliminarea parului (radere/ taiere
scurta), curatarea mecanica (ser fiziologic eliberat sub presiune in
plaga, dintr-o seringa), debridarea (chirurgicala pentru tesuturile gri-
cenusii/ devitalizate)
• ! Se curata si zonele invecinate plagii (cu alcool/ apa oxigenta/ tinctura
de iod,etc) !
FUNCTII PANSAMENT
• Protectia - se face prin acoperirea plagilor cu comprese sterile +/-
impregnate cu bacitracina/ neomicina/ etc
• Imobilizarea – se face folosind atele/ benzi adezive, etc
• Controlul edemului – (edemul apare la 48 ore post-traumaticsi dureaza
maxim 7 zile). Se aplica pansamente usor compresive (prin benzi elastice)
si se ridica plaga peste nivelul vaselor mari toracice
• Absorbtia – este utila pentru indepartarea sangelui/ a secretiilor seroase/
purulente
• Debridarea – se face mecanic prin indepartarea compreselor dupa ce s-au
uscat in plaga (si au fost reumezite cu ser fiziologic)
• Administrarea topica de medicamente – rar ultilizata
• Pansamente biologice – inlocuiesc temporar prezenta grefei cutanate
REGULI GENERALE DE APLICARE A
PANSAMENTELOR
• Se folosesc materiale sterile/ foarte curate
• Se acopera toata plaga si zonele vecine (la minim 15- 20 cm distanta)
• Se opreste sangerarea
• Pansamentul trebuie bine fixat, fara sa ischemieze tesuturile din jur
• Capetele bandajului nu se lasa libere
• Nu se acopera degetele mainilor/ picioarelor (decat daca sunt lezate) –
pentru a vizualiza modificarile de la nivelul unghiilor
PALGILE SUPRAINFECTATE
Semne suprainfectie:
-durere locala
- roseata
-senzatie pulsatila
-cresterea temperaturii locale
-aparitia de secretii locale/ fetide
-febra
Tratament:
-Cultura secretie plaga
-Pansament absorbant
-Solutii antiseptice +/- antibiotice
-Schimbarea zilnica a pansmentului / ori de cate ori este nevoie
-+/- anbioterapie generala
https://youtu.be/zRftgpFcNGY
https://youtu.be/KRj-582OHpg
https://youtu.be/WOqhbeZJ4zE
https://youtu.be/Hb547lj9AKI
https://youtu.be/WJsfkwJ3o58
https://youtu.be/bls_VSB0TCA
https://youtu.be/Vo1Tpk0UJk8
Bibliografie
• http://www.brainkart.com/article/Uses--Guidelines-and-Typ voles-of-
bandages-_2308/
• http://bsgtn.blogspot.ro/2016/01/first-aid-bandages.html
• F.Popa „Chirurgie- elemente de minima chirurgie, traumatismele si
infectia chirurgicala” volI, Ed National, 1998
• I.Turai „Mica chirurgie fiziopatologica”, Ed Medicala, 1966
• https://www.mountnittany.org/articles/healthsheets/5799
Îngrijirea stomelor (îngrijirea
pacientului cu gastro-/și traheostomă
și/sau canulă traheală)
Îngrijirea fistulelor
DISFAGIA
Disfagia = tulburare a deglutiţiei, datorată fie unui obstacol mecanic, fie unei tulburări motorii
Odinofagia = durere la deglutiţie
Cauze neurologice de disfagie:

- AVC (ischemice sau hemoragice)
- traumatisme cranio-cerebrale (TCC)
- demenţe (Alzheimer, etc.)
- tumori cerebrale
- hidrocefalie
- intoxicaţii
-boli demielinizante și degenerative (scleroza multiplă, scleroză laterală amiotrofică, miastenia gravis etc.)
Cauze non-neurologice de disfagie:
- neoplazii (cavitate bucală/ faringe/ esofag/ tiroidă/ coloana vertebrală, etc)
- infecții (abcese/ flegmoane ale țesuturilor vecine căii digestive)
- traumatisme locale (musculare/ ligamentare/ osoase)
- leziuni după radioterapie locală
- leziuni după chirurgie locală (tiroidiană, etc)
GASTROSTOMA
• Dispozitiv protetic
• Se aplica in cazul:
- Leziunilor ireversibile ale tubului digestiv: stenoze esofagiene
(neoplazice, leziuni caustice)
- Starilor vegetative/ de minima constienta prelungite cu tulburari de
deglutitie
• Aplicarea sa nu produce modificari irevesibile – se poate indeparta cu
mare usurinta
Gastrostomia percutană endoscopică
•intervenţie minim invazivă, necesită doar anestezie locală
•durează în jur de 30 minute
•plaga abdominală se pansează steril câteva zile după inserţie
•fixarea internă (la peretele stomacului) se realizează cu un disc de
fixare sau balon,
in funcţie de kit
Nutriţia prin gastrostomă
• Nutriţia enterală pe gastrostotomă se poate începe la 6-8 ore după inserţia
sistemului, iniţial cu apă
• După 10 zile de la operaţie, asepsia nu mai este necesară
• Tubul se poate fixa la peretele abdomnal cu bandă adezivă
R E G I M D E N T R I Ț I E ( A L I M E N T E PA S AT E ) P E S O N D Ă
NAZO-GASTRICĂ/ GASTROSTOMĂ
ORA CANTITATE OBSERVAȚII
8.00 MASĂ:
•O u cu piure + 5 0 ml pentru ”spălare”
Iau rt/ s a n a + b i s cu i t i 200ml s o n d a n a z og a s t r i c ă /
sau gastrostomă
 O r e z c u l ap t e
10.00 GUSTARE:
 Branză de vacă sau 200ml + 5 0 ml pentru ”spălare”
banană s o n d a n a z oga s t r i c ă /
 B is cu i ț i c u lap te gastrostomă
12.00 HIDRATARE:
 C e a i / a p a p lat a/ s u c 200ml
d e fru cte
14.00 MASĂ: 200ml + 5 0 m l p e n t r u ”s p ă l a r e ”
 supa de legume cu s o n d a n a z oga s t r i c ă /
carne / supa de gastrostomă
o a s e / p iu re/ o r e z
16.00 GUSTARE: + 5 0 m l p e n t r u ”s p ă l a r e ”
 ficat d e p u i / p e ș t e 200ml s o n d a n a z oga s t r i c ă /
gastrostomă
18.00 HIDRATARE:
 ceai/ l ap te/ s u c d e 200ml
fru cte
20.00 MASĂ: + 5 0 m l p e n t r u ”s p ă l a r e ”
 supa de legume cu 200ml s o n d a n a z og a s t r i c ă /
carne gastrostomă
24.00 HIDRATARE:
 a p a p lat a/ ceai / 200ml
compot
6.00 HIDRATARE: 200ml
 a p a p lat a/ ceai /
compot
Ingrijire zilnică (de 1-2 ori pe zi)
•Se memorează numărul ghidului de la capătului dispozitivului de fixare (dacă tubul
este marcat)
• Se îndepărtează dispozitivul de fixare de peretele abdominal
• Se examinează pielea pentru iritaţii, infecţii
• Se spală pielea din jurul tubului cu soluţie salină sterilă sau cu apă şi săpun neutru
• Se usucă bine, prin tamponare cu tifon (nu vată)
•Se rotează tubul 180° şi se mişcă sus-jos 1-2 cm, pentru a preveni aderenţele
peritoneale
• Se repoziţionează sistemul de fixare la nivelul ghidului iniţial
•Pentru sistemele moderne, cu dispozitiv de fixare, nu este necesară aplicarea de
pansamente, leucoplast, etc.!
•Înainte şi după fiecare „masă”, tubul se spală cu 20-40 ml apă, de preferinţă
caldă
Complicaţiile gastrostomiei
• durere locală, imediat după intervenţie
• peritonită (abdomen acut, durere severă, febră, etc.)
• aderenţe peritoneale (durere, fără febră)
• hemoragii
• tulburări de digestie şi tranzit (greaţă, vomă, diaree, reflux esofagian)
•refluxul esofagian predispune la aspiraţie, la pacienţii neurologici! – mese mici,
cu pacientul în şezând, sau ridicat cu patul, în limita posibilităţilor, utilizare de
prokinetice (Metoclopramid)
• iritaţia pielii din jurul stomei
• refluxul soluţiilor administrate pe lângă tub
• înfundarea tubului
Dacă tubul se înfundă
•se aspiră cu seringa soluţia rămasă în tub
•se injectează 5 ml apă caldă (35°), se clampează 5 minute, apoi se îndepărtează
clema şi se încearcă sucţiune. Dacă tubul s-a desfundat, se spală cu apă
•se injectează 5 ml apă carbogazoasă şi se clampează 1 oră. După îndepărtarea
clemei, se tentează sucţiune. Dacă tubul s-a desfundat, se spală cu apă.
•Dacă aceste manevre nu repermeabilizează tubul, sistemul trebuie înlocuit. Se pot
încerca şi soluţii enzime cu pancreatice (tripsina)
Pe termen lung
•dacă problema care împiedica nutriţia per os se rezolvă, gastrostoma se va
îndepărta
•sistemele de gastrostomie au durate de viaţă variabile, în funcţie de model: 2
luni – 2 ani, după care se înlocuiesc
•igiena orală nu trebuie neglijată, chiar dacă această cale nu mai este folosită
pentru alimentaţie şi chiar dacă pacientul nu este conştient
•pacientul conştient, fără alte probleme majore locomotorii, poate face baie,
poate inota, etc., după cicatrizarea iniciziei abdominale – dacă dispozitivul de
fixare externă este bine poziţionat, iar tubul este etanş inchis (capac + clamă)
FISTULE
• Reprezinta comunicari anormale care se formeaza intre diferite cavitati
ale organismului sau intre mediul intern si exteriorul organismelui
• Pot reprezenta o cale „fiziologica” de evacuare a produsilor patologici
din organism (ex: fistulizarea spontana a unui abces dentar/ a unei
adenopatii suprainfectate, etc)
• De multe ori, reprezinta aparitia unei comunicari patolgice intre
organe cavitare vecine (in conditii neoplazice/ unei denutritii severe/ la
marii longevivi/ erorilor chirurgicale/ dupa radioterapie/ dupa
interventii chirurgicale): fistule recto-vaginale, eso-bronsice, eso-
traheale, arterio-venoase, etc
• Exista fistule create artificial, de necesitate: fistule arterio-venoase
(pentru hemodializa)
TRATMENTUL SI INGRIJIREA
FISTULELOR
• Initial, este chirurgical – se incearca „punerea in repaus” a zonei
afectate (prin realizarea de stome in amonte: colostome, nefrostome,
etc) pentru favorizarea unei vindecari spontane
• Ulterior, se pot incerca proceduri reconstructive chirurgicale
• Ingrijirea la domiciliu, presupune asigurarea functionarii stomelor
realizate de necesitate si asigurarea conditiilor cat mai aseptice ale
ariilor fistulizate
• Fistulele arterio- venoase folosite in hemodiazliza se panseaza
(comprese sterile uscate) si se protejeaza impotriva oricaror traume
mecanice
TRAHEOSTOMA
• Reprezinta o comunicare „de necesitate” intre mediul intratraheal si
aerul inconjurator
• Se realizeaza in cazul obstructiei laringiene/ traheale: neoplazii
(laringo-traheoale, faringiene, etc), stenozelor traheale (dupa intubatie
oro-traheala cu durata mai mare de 96 ore), tulburarilor de dinamica
aeriana in caile respiratorii superioare (prin paralizia corzilor vocale),
sau prin sindrom respirator restrictiv sever (tetraplegii complete inalte)
• Orificiul de traheostoma (de cele mai multe ori este dispus cu un
sistem protetic: canula traheala)
INGRIJIRE TRAHEOSTOMA
PE TERMEN LUNG
• Canula si dispozitivul de traheostoma pot fi indepartate, daca nu mai sunt
necesare
• Orificiul de traheostoma poate fi suturat sau poate fi lasat liber (daca nu se
inchide spontan, poate fi acoperit cu un pansament simplu)
• Daca este obligatorie prezenta tubului de traheostoma, acesta trebuie
schimbat periodic- conform indicatiilor chirurgului toracic/ medicului ORL
• ! Trebuie respectate recomandarile de ingrijire date de medicul care a
instalat dispozitivul (chrirg toracic, medic ORL) !
• !!! Pacientul cu traeostoma trebuie sa evite agentii bacterieni/ praful in aerul
inspirat; temperatur ambientala trebuie sa fie de 18- 23 °C, cu umditate
corespunzatoare!
https://youtu.be/lDgyVHbRbpI
https://youtu.be/ip9GCNqnTbk
https://youtu.be/Kx5vmIwCYr4
https://youtu.be/25BkOeGO16k
Bibliografie
• https://www.researchgate.net/figure/The-trachea-tracheostomy-tube-and-surrounding-
structures_fig1_51609092
• http://trialexhibitsinc.com/gallery/exhibit/1272/open-tracheostomy-and-tube-placement
• https://www.sinjune.com/portex-cuffed-blue-line-adjustable-flange-tracheostomy-tube-100-523-
070.html
• https://webshop.no.alere.com/portex-trach-kanyle-mcuff-og-sugeport.aspx
• https://www.mountnittany.org/articles/healthsheets/2910
• https://www.emag.ro/canula-traheostomie-biesalski-fahl-medizintechnik-diametrul-intern-9-mm-
fm-17900-09/pd/DGP6C4BBM/
• http://www.valdomedica.ro/orl.html
• https://www.imedicale.ro/consumabile-medicale/oxigen-spirometrie/masti-canule-oxigen.html
• http://www.medi-store.ro/produse/instrumente-medicale-din-inox/orl/canula-traheostomie-cu-
balonas.html
Nutritia pacientului oncologic
Masaj limfedem şi contenţie elastic
Masaj limfedem cu pompa de compresie
Urmărirea alimentației și/sau a dietei
• Greutate ideală =50+0,75X(Talia(cm)-150)+(vârsta(ani)-20)/4
• Greuatea ideală =0,9X(50+0,75X(talia(cm)-150)+(vârsta(ani)-
20)/4)
Obezitate: G>15%GI
Subnutriție: G<10%GI
• Indice de Masă Corporală= Greutatea (kg)/(Talie (m))²
• Normal = 18,5-24,9 kg/m²
• Subnutriție <18,5 kg/m² -ușoară 17-18,4 kg/m²
-moderată 16-16,9 kg/m²
-severă < 16 kg/m²
• Suprapondere = 25-29,9 kg/m²
• Obezitate >30 kg/m² -grdI 30-34,9 kg/m²
-grdII 35-39,9 kg/m²
-grd III >40 kg/m²
Principiile alimentare și valoarea lor nutritivă
• PROTEINELE= substanțe macromoleculare, formate din aminoacizi.
• Au rol structural, energetic și funcțional.
• Surse naturale: carne, pește, lapte, brâzeturi, ouă, cereale,
leguminoase.
• Necesar proteic: 3-4 g/kgc/zi (sugar)
1,2-1,5 g/kgc/zi (adult)
1 g/kgc/zi (vârstnic)
• LIPIDELE=compuși chimici rezultați din
esterificarea acizilor grași cu diferiți alcooli.
• Rol: calorigen (furnizează o cantitate mare de energie
organismului), plastic (fac parte din membranele
celulare, formează depozite lipidice), sunt solvenți
pentru vitamine liposolubile.
• Surse: origine vegetală (diferite uleiuri), origine
animală (unt, smânână, untură), de sinteză
(margarine).
• Necesar lipidic: 5-6 g/kgc/zi (sugar)
1-1,5 g/kgc/zi (adult)
1g/kgc/zi (vârstnic)
• GLUCIDELE =compuși ce conțin carbon, hidrogen și
oxigen în proporții asemănătoare cu apa (HIDRAȚI DE
CARBON).
• Rol: energetic, structural (intră în structura membranelor
celulare, a țesutului conjunctiv, a hormonilor, enzimelor,
etc), de stimulare a tranzitului intestinal.
• Surse: animale (ficat), vegetale (zahăr, făinoase, legume,
pâine, fructe).
• Necesar: 10-12 g/kgc/zi (sugar)
6-10 g/kgc/zi (sportiv de performanță)
• VITAMINELE= compuși organici esențiali , necesari în cantități
minime, cu rol în procesele metabolice.
• Vitamine liposolubile: A, D, E, K.
• Vitamine hidrosolubile: vitamine complex B (B1, B2, B6, B12), C
• MINERALE =6% greutatea corpului
• Sunt macroelemente (carbon, hidrogen, oxigen, azot,
calciu, fosfor, sodiu, potasiu, clor, magneziu, sulf) și
microelemente (fier, cupru, zinc, fluor, iod, cobalt,
mangan, crom,seleniu, brom).
• Roluri: structural (intră în toate celulele și lichidele
interstițiale), reglează balanța hidro-electrolitică a
organismului, influențează permeabilitatea
membranară, intră în structura unor enzime, reglează
funcţia sistemului nervos şi muscular.
• APA formează până la 4/5 din greutatea corpului.
• Roluri: solvent pt substanţe din organism, loc de
desfăşurare a reacţiilor chimice din organism, este un
electrolit slab care poate influenţa viteza de
desfăşurare a reacţiilor metabolice.
• Bilanţul hidric, normal ingestia lichidiană trebuie să
fie egală cu excreţia hidrică.
• Necesar: aprox 35-40ml/kgc/zi (2500ml)
Pacientul neoplazic
• 15- 50% din pacienții neoplazici sunt denutriți
• Malnutritia apare datorită: neoplaziei/
radioterapiei/chimioterapiei/tratamentului chirurgical/depresiei
• Neoplaziile produc malnutritie prin activarea excesivă a răspunsului
imun al organismului
Nutritional Risk Screening
Cașexia
• Definitie: scaderea cu >5% din greutate (in ultimele 6 luni) sau
scadere cu >2% la pacienti cu IMC < 20kg/m2 (si/sau cu sarcopenie
preexistenta)
• În neoplazii apare involuntar, se însoțește de pierderea masei
musculare +/- lipidice
• Există: precașexie (pierderea >1kg, dar <5kg in ultimele 6 luni)
cașexie
cașexie refractară (in stadiile neoplazice terminale)
• Este un factor de prognostic negativ prin epuizarea organismului și
creștera riscului efectelor adverse ale tatamentului oncologic
Dieta în neoplazii
•Normocalorică
•Normoproteică
•Normolipidică
•Normoglucidică
•Hidratare adecvată
MASAJUL
• Definitie= stimulare mecanica a tesutului prin aplicatii ritmice de
presiune si intinderi. Actioneaza asupra tesuturilor moi.
• Efectele masajului: depind de metoda folosita, presiunea exercitata si
durata aplicarii:
- Efecte reflexive
- Efecte mecanice
- Efecte psihologice
Efecte reflexive
• Induce relaxarea pacientului, sedare.
• Efectele se obtin prin actiunea asupra pielii si a tesutului conjunctiv
superficial.
• Stimularea tesuturilor moi stimuleaza receptorii senzitivi din piele si
din fasciile superficiale.
• Mangaierea pielii declanseaza o serie de raspunsuri, ca rezultat al
stimularii senzitive a receptorilor cutanati.
• Aceste mecanisme reflexe par sa fie guvernate de sistemul nervos
autonom.
Efecte mecanice
• Tehnicile mecanice se adreseaza de obicei structurilor moi profunde
(muschi, tendoane, fascii).
• Roluri:
- intinderea musculara
- elongatia fasciilor
- mobilizeaza aderentele tesuturilor moi
Efecte psihologice
• Mainile terapeutului, aplicate pe pacient, dau senzatia pacientului ca
cineva il ajuta.
• Efect sedativ general (scade anxietatea, stres-ul) cu relizarea senzatiei
‘ de bine’
MECANISM DE ACTIUNE MASAJ
Mobilizeaza lichidul interstitial:
= scade edemul
= creste fluxul sanguin local (efect vasodilatator)
= creste intoarcerea venoasa
Reduce redoarea si durerea musculara
Moduleaza senzatia dureroasa (‘teoria portii’)
Previne si elimina aderentele
Faciliteaza relaxarea
Scade excitabilitatea neuromusculara
Incetineste instalarea atrofiilor musculare
Faciliteaza inlaturarea acidului lactic
Ajuta la restabilirea mobilitatii articulare si creste gradul de mobilitate
INDICATII
• limfedem
• sdr miofasciale/ fibromialgie
• trat cicatricilor, aderentelor
• trat contracturilor musculare (ex. durere lombara joasa)
• afectarea tesuturilor moi periarticulare (bursite, tendinite)
• entorse, fracturi (creste mobilitatii articulare, preventia atrofiilor, a redorii)
• paralizii flasce, imobilizare (pt drenaj)
• amputatii : se foloseste mai ales frictiunea profunda pentru a preveni formarea de
aderente/ tesut cicatriceal si fixarea acestora pe os/tes profunde
• algoneurodistrofia
• sdr Raynaud
• claudicatie intermitenta
CONTRAINDICATII
• Masajul este contraindicat cand:

poate provoca o agravare a afectiunii de fond,
poate distruge tesutul,
poate determina o extindere a afectiunii.
CONTRAINDICATII ABSOLUTE
• neoplazii
• boli inflamatorii in puseu acut, in special articular (sinovita)
• boli infectioase (abcese, infectii tegumentare), stari febrile
• fragilitate capilara, tromboze/prezenta trombilor, tromboflebite
• placi de aterom (risc de embolii)
• litiaze renale, biliare
CONTRAINDICATII RELATIVE
• leziuni cutanate : psoriazis, eczema, prurit
• tesut cicatriceal incomplet vindecat
• zone de atrofie tegumentara
• grefe de piele
• calcificari in tesuturi moi
• defecte de coagulare patologice/terapeutice (tratament anticoagulant)
• tesuturi inflamate sau edematoase la care masajul ar putea accentua edemul (celulita)
• varice
• fragilitatea capilara la copii si batrani, prezenta echimozelor
• asocieri de spasmofilie cu polientezopatie
• zone topografice: fosa poplitee, triunghiul lui Scarpa, plica cotului
• durerea cronica (masajul creeaza dependenta)
Masajul limfedem
• Masajul activeaza circulatia limfatica. Circulatia limfatica este
dependenta de factorii externi: gravitatia, contractia musculara,
miscarea. Masajul favorizeaza drenajul limfatic, scade edemul.
• Presiunea mecanica aplicata asupra tesuturilor moi mobilizeaza orice
lichid care nu e legat chimic. Lichidul se va deplasa spre zonele cu
rezistenta minima, sub actiune fortei statice a mainii, dar o presiune
‘mobila’ va reusi sa creeze un gradient de presiune. Presupunand ca nu
exista rezistenta semnificativa, presiunea e mai scazuta proximal de
mana care avanseaza. Lichidul mobilizat paraseste celulele si
interstitiul, intra in sistemul limfatic si venos (are regim de presiune
joasa), al caror sistem valvular va preveni refluxul.
Masajul limfedem
• Masajul se va efectua, de obicei, dinspre distal spre proximal, centripet,
pentru a dirija fluidul spere inima care va suporta , impreuna cu rinichii, o
incarcare suplimentara. Cantitatea de lichid mobilizat e mica astfel incat nu
exista repercursiuni majore asupra inimii; totusi, trebuie tinut cont de
aceasta sarcina suplimentara la bolnavii cu insuficienta cardiaca si renala.
• Exceptie: adeptii ‘ terapiei decongestive limfatice’ (in limfedem) abordeaza

mai intai zonele limfatice proximale, apoi pe cele distale; explicatia este ca
mai intai trebuie deschise canalele limfatice proximale (probabil reflex)
pentru a permite mobilizarea distala a fluidului. Exista studii care atesta o
reducere a volumului mb edematiat cu 59-69%, cu rezultate persistente pe
termen lung.
CONTENTIA ELASTICA
- Se aplica mai ales la nivelul membrelor inferioare pentru a preveni
staza venoasa din sindromul de imobilizare.
- Aplicatia se face cand pacientul este in decubit in pat, inainte ca acesta
sa fie verticalizat.
POMPA DE COMPRESIE PENTRU
MASAJ LIMFEDEM
Descrierea și utilizarea practică a scalelor și
a manevrelor ADL (B-ADL Basic Activities
of Daily Living) pentru activităţile
esenţiale/ curente / bazale de autoîngrijire și
respectiv IADL (Instrumental ADL)
Dizabilitatea (OMS)
• =este o disfuncție (posibil cognitivă) de dezvoltare,
intelectuală, mentală, fizică, senzitivă sau a unor combinații ale
acestora
• Termenul include disfuncții (cu referite la probleme
structurale/ funcționale ale organismului uman), limitări ale
activității (profesionale) și restricții (de integrare în activitățile
vieții cotidiene)
•INSTRUMENTE
Activities of Daily Living (ADL)
Basic Activities of Daily Living (B-ADL)
• Apreciază activități cotidiene pentru care respondentul poate prezenta
dificultăți fizice, mentale, emoționale sau de memorare.
• ADL se referă la 5 activități: îmbăiere (baie/ duș), îmbrăcare
independentă, independența deplasării (mersului), coborâre din pat,
alimentație independenă
• B-ADL se referă la activități bazale: autoîngrijire prin igienă
personală, îmbrăcat, alimentație, mersul la toaletă, continență
sfincteriană
Activitate Descriere Scor
Autonomie 2
Igienă corporală Ajutat parţial 1
Dependent 0
Autonomie 2
Îmbrăcare Autonomie pentru îmbrăcare, dar ajutor pentru 1
încălţare
Dependent 0
Autonomie 2
Mersul la toaletă Ajutat 1
Ajutat la pat 0
Continent 2
Continenţă sfincteriană Incontinenţă ocazional 1
Incontinent 0
Mănâncă singur 2
Alimentaţia Ajutat pentru tăiat cu cuţitul 1
Dependent 0
Instrumental Activities of Daily Living
(IADL)
• Scala evaluează activități mai complexe: folosirea unei hărți pentru
deplasare, pregătirea unei mese prin gătit, efecuarea cumpărăturilor,
utilizarea telefonului, întreținerea curățeniei, gestionarea banilor
IADL
A. Abilitatea de a folosi telefonul

1. Foloseste telefonul din proprie initiativa; cauta in agenda si formeaza numarul…………..………1
2. Formeaza cateva numere de telefon bine cunoscute…………………………………………………………...1
3. Raspunde la telefon, dar nu poate sa formeze………………………………………………………………………1
4. Nu utilizeaza deloc telefonul…………………………………………………………………………………………………0
B. Cumparaturile
1. Isi asigura toate cumparaturile necesare independent de alte personae………………………………1
2. Face cumparaturi de mica anvergura independent de alte persoane……………………………………0
3. Necesita insotire pentru orice drum in scopul cumparaturilor…….……………………………………….0
4. Incapabil sa faca cumparaturi……………………………………………………………………………………………….0
C. Pregatirea alimentatiei
1. Planifica, pregateste si serveste masa corespunzatoare independent de alte personae………1
2. Pregateste masa corespunzatoare, daca i se ofera ingredientele necesare………………………….0
3. Incalzeste si serveste alimente preparate in prealabil sau prepara masa necorespunzatoare.0
4. Necesita sa ii fie preparata si servita masa……………………………………………………………………………0
D. Curatenia casei
1. Mentine menajul casei singur cu asistare ocazionala (munca grea)………………………………………1
2. Face curatenie zilnica usoara (spala vase, face patul)……………………………………………………………1
3. Face curatenie zilnica usoara, dar nu poate mentine un nivel adecvat de curatenie…….……...1
4. Necesita ajutor cu toate treburile casnice…………………………………………………………………………….1
5. Nu participa la nici o activitate de curatenie in casa……………………………………………………………..0
E. Spalatul rufelor
1. Spala complet rufele personale…………………………………………………………………………………………….1
2. Spala rufe mici, limpezeste lenjerie………………………………………………………………………………………1
3. Spalatul rufelor trebuie facut de o alta persoana………………………………………………………………….0
F. Mijlocul de transport
1. Se deplaseaza independent cu transportul in comun sau conduce masina personala…..………1
2. Se deplaseaza cu taxiul, dar nu foloseste alte mijloace de transport in comun……....……………1
3. Se deplaseaza cu transportul in comun cand este asistat de o alta persoana………………………..1
4. Se deplaseaza limitat cu taxiul sau masina, doar daca este acompaniat de o alta persoana….0
5. Nu se deplaseaza deloc…………………………………………………………………………………………………………0
G. Responsabilitate pentru automedicatie
1. Este capabil sa-si autoadministreze medicatia corect si la timp…………………………………………….1
2. Se poate automedica daca mediactia este fractionata pe zile si pe doze………………………………0
3. Nu e capabil sa-si autoadministreze medicatia……………………………………………………………………..0
H. Capacitatea de a gestiona finante
1. Gestioneaza finantele personale independent de alte personae (calculeaza bugetul, plateste
chiria si utilitatile, merge la banca)……………………………………………………………………………………….1
2. Gestioneaza cheltuielile zilnice, dar necesita ajutor la banca sau cumparaturi mari…..…………1
3. Incapabil sa gestioneze finante…………………………………………………………………………………………….0
Corelații ADL/ IADL
•Par să crească nivelul de acceptare al ajutorului robotizat în viața
cotidiană; atât de către populația tânără, cât și de către cea mai în vârstă
• Femeile par să fie afectate mai mult de deteriorarea ADL/ IADL,
comparativ cu bărbații
• Pacienții cu status economic mai precar (inclusiv cu niveluri
educaționale mai scăzute și cu acces dificil la serviciile medicale) sunt
afectați mai frecvent de compromiterea ADL/ IADL
• Incapacitatea realizării IADL/ ADL/ B-ADL reprezintă o amenințare
pentru orice categorie populațională odată cu înaintarea în vârstă
• https://youtu.be/xYYNzkyTBjs
• https://youtu.be/AELrxrG9IJs
Bibliografie
• Hall et al „Acceptance and perceived usefulness of robots to assist with
activities of daily living and healthcare tasks”, ISSN: 1040-0435 (Print)
1949-3614 (Online) Journal
homepage:http://www.tandfonline.com/loi/uaty20
• Serrano-Alarcón M et al „Ageing under unequal circumstances: a cross sectional
analysis of the gender and socioeconomic patterning of functional
limitations among the Southern European elderly” International Journal for
Equity in Health201716:175
• BLEIJENBERG N et al „DISABILITY IN THE INDIVIDUAL ADL,
IADL, AND MOBILITY AMONG OLDER ADULTS: A PROSPECTIVE
COHORT STUDY” J Nutr Health Aging
Recoltare analize: Măsurare rapidă a glicemiei, INR și alte
analize efectuabile la domiciliu,de urgență
Alte investigatii la domiciliu utile: ECG, oscilometrie
(descrierea metodologiei și dobândirea aptitudinilor practice
de utilizare ale aparaturii aferente)
Metode practice de aplicare a medicației parenterale, la
domiciliul pacientului: perfuzia, injecția
intravenoasă,intramusculară,subcutanată; îngrijirea inserției de
cateter venos central.
GLICEMIA
• Arată valorile glucozei în sâgele circulant
• Valori normale: 80- 130 mg/dl
• Rezultatele depind de tipul sângelui (venos/ capilar, etc), ingestia de alimente,
medicație, starea de graviditate, patologii asociate.
• HIPOGLICEMIA ESTE O URGENȚĂ MEDICALĂ!!!
• Glicemia se măsoară, la domiciliu, folosind glucometrul (și teste, lanseata/ ace/
pen înțepare)
• Sunt în testare dispozitive de măsurarea glicemiei fără puncție vasculară
Metodologie
• Se spală și se usucă tegumentul (de obicei, pulpa indexului), nu se
dezinfectează cu alcool
• Se pregătește glucometrul și penul pentru puncție
• Se puncționează degetul, nu se apasă în jur
• Picătura de sânge se poziționează pe test
• Se citește rezultatul
• Se dezinfectează pulpa degetului
INR (International Normalized Ratio)
• Arată PT (timpul de protrombină), la nivel standardizat
• Este o măsură a coagulării sangvine, cu valoare normala de 1
• La pacienții cu tratament anticoagulant cumarinic, valorile INR trebuie
să fie 2-3/ 2-4 (în funcție de recomandările medicale)
• VALORILE INR>4 REPREZINTĂ O URGENȚĂ MEDICALĂ!!!
• Există aparate de măsurare INR la domiciliu (Coagulometre)
Alte analize sangvine la domiciliu
• Colesterol (Total, HDL, LDL)
• Trigliceride
• Hemoglobină
• Acid uric
ELECTROCARDIOGRAMA
• Arată activitatea electrică a inimii
• 3 Derivații unipolare ale membrelor: aVL, aVF, aVS
• 3 Derivații bipolare ale membrelor: DI, DII, DIII
• 6 Derivații precordiale: V1, V2, V3, V4, V5, V6
ECG normala
Metodologie
• Se degresează tegumentele cu alcool
• Pe braţul drept – electrodul cu clema roşie
• Pe braţul stâng – electrodul cu clema galbenă
• Pe piciorul stâng - electrodul cu clema verde
• Pe piciorul drept - electrodul cu clema neagră.
• V1 - spaţiul IV i.c., parasternal dreapta.
• V2 - spaţiul IV i.c., parasternal stânga.
• V4 - spaţiul V i.c. stâng, pe linia medioclaviculara (vârful inimii).
• V3 - la mijlocul distanţei dintre V2 şi V4
• V5 - la intersecţia dintre planul orizontal care trece prin V4 şi linia axilară anterioară
• V6 - la intersecţia dintre planul orizontal care trece prin V4 şi linia axilară mijlocie
IMA
Fibrilatie atriala
OSCILOMETRIA
• Este un test pentru aprecierea permeabilității trunchiurilor arteriale
principale la nivelul membrelor
• Indicele oscilometric(IO) arată diferențamsistolo-diastolică în
diametrul arterei studiate
•IO depinde de presiunea arterială, de rezistența periferică, de
elasticitatea vasculară
IO
• IO este relevant când se compară rezultatele pentru aceleași segmente
de membre, măsurate în condiții similare
•Valori patologice IO sunt la diferențe >1 la membrul controlateral
•Scad IO: obezitatea, edemul, frigul, hipotensiunea arterială,
medicamentele vasoconstrictoare
•Cresc IO: efortul fizic, căldura, hipertensiunea arterială,
medicamentele vasodilatatoare
Instrumentarul și materialele necesare
• Instrumentarul și materialele necesare îngrijirii bolnavului trebuie să fie
asigurate de asistent(ă) (trebuie să le poarte cu sine într-o geanta
corespunzătoare).
• Astfel, el/ea trebuie să aibă seringi în număr și capacitate corespunzătoare
injecțiilor și prelevărilor de sânge, pe care le va efectua.
• Seringile trebuie să fie împachetate în ambalajul lor original, sterilizat.
• Mai sunt necesare 2-3 pense, o foarfecă, sonde pentru evacuarea urinii, 1-2
termometre, mănusi de cauciuc, vată și tifon steril, leucoplast, un burete de
baie, săpun, alcool, tinctură de iod.
• Ar fi logic să viziteze mai întai cazurile mai grave.
• La alcătuirea programului de zi, va ține seama de toate criteriile de urgență,
gravitate, infecțiozitate, domiciliu si posibilitate de transport.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Medicamentele sunt substanţe sau asocieri de substanţe
utilizate cu scop:
•terapeutic, pentru ameliorarea sau/şi tratarea bolilor şi
simptomelor;
•preventiv, pentru a preveni apariţia manifestărilor
patologice.
Clasificarea medicamentelor după uz
• Medicamente de uz intern - cuprind toate medicamentele care
acţionează după ce ajung în circulaţia sanguină pe diferite căi: orală
(per os) sau parenterală (pe altă cale decât cea digestivă)
Medicamentele de uz intern se prezintă sub următoarele forme:
pudre, siropuri, picături, poţiuni, suspensii, comprimate, tablete,
drajeuri, capsule, granule, supozitoare.
• Medicamente de uz extern - unele sunt aplicate pe suprafaţa pielii
sănătoase, altele sunt folosite pentru tratarea unor leziuni cutanate
• Medicamentele de uz local - sunt destinate tratamentului
afecţiunilor locale, spre exemplu colirurile pentru afecţiunile
oculare sau aerosolii în diferite afecţiuni pulmonare
Administrarea medicamentelor prin injecţii parenterale
Scop
•Introducerea în organism a unor medicamente,
substanţe active, cu ajutorul unor seringi şi ace sterile,
ocolind tubul digestiv.
Tipuri de injecţii
Injecţiile se pot face:
•fie în ţesuturile organismului: intramuscular, subcutanat,
intradermic;
•fie direct în circulaţia sanguină: injecţia intravenoasă.
Pregătirea materialelor
• seringi sterile adaptate volumului de injectat;
• ace sterile: pentru aspirarea medicamentului de injectat,
pentru realizarea injecţiei;
• medicamentele prescrise;
• comprese sterile;
• soluţii antiseptice;
• un garou (în caz de injecţie i.v.);
• o tavă medicală curată;
• un container pentru ace
Pregătirea pacientului
• se oferă informaţii despre procedură şi despre modul de

administrare;
• se realizează instalarea confortabilă şi fără risc a
pacientului pentru ca injectarea să se facă în cele
mai bune condiţii.
Efectuarea procedurii
• se verifică prescripţia medicală, data prescripţiei produsului,

integritatea ambalajelor înainte de a începe procedura;
• prepararea medicamentului de injectat este în funcţie de condiţionarea
substanţei active: fiolă cu doză unică, flacon cu doze multiple, flacon
cu pulbere de dizolvat.
În cazul fiolei / flaconului cu doză unică:
• se pune o compresă îmbibată în soluţie antiseptică în jurul gâtului fiolei şi
se dezinfectează timp de 30 de secunde (timp de contact recomandat de
precauţiile universale);
• se rupe gâtul fiolei;
• se montează acul de aspiraţie (mai gros) la amboul seringii; fiola ţinută
între indexul şi degetul mare al mâinii nedominante este poziţionată cu
deschiderea în jos pentru a aspira conţinutul său;
• se aruncă fiola;
• se tapotează uşor seringa şi se elimină bulele de aer;
• se îndepărtează acul de aspiraţie şi se aruncă în container;
• se adaptează la seringă acul pentru injectare şi se repune seringa în
ambalaj;
protecţia acului va fi lăsată pe loc până în momentul injecţiei.
În cazul unui flacon cu doze multiple
• se verifică data deschiderii flaconului şi modul de conservare:
ca regulă generală, un flacon deschis de mai mult de 8 ore, nu mai
este utilizat; în cazul insulinei, poate fi utilizată timp de 30 de zile
de la deschiderea flaconului;
• se şterge dopul de cauciuc al flaconului cu o compresă îmbibată în
soluţie antiseptică (în cazul primei utilizări trebuie mai întâi să
se îndepărteze căpăcelul metalic de deasupra);
• se montează la seringă acul de aspiraţie;
• se aspiră cantitatea prescrisă din flaconul ţinut răsturnat;
• se îndepărtează bulele de aer din seringă;
• Se îndepărtează acul de aspiraţie şi se aruncă în container; se
adaptează la seringă acul pentru injecţie protejat (capişonat).
În cazul flaconului cu pulbere de dizolvat
• se aspiră în seringă solventul (lichidul) pentru dizolvare;

• se injectează în flaconul cu pulbere solventul;
• se asigură flaconul până la dizolvarea completă a pulberii, fără să se retragă acul
cu seringă;
• se aspiră medicamentul diluat în seringă şi se elimină bulele de aer;
• se îndepărtează acul cu care s-a aspirat, se aruncă în container şi se adaptează acul
pentru injecţie lăsându-l în teaca protectoare.
Administrarea medicamentelor prin injecţii
intramusculare (I.M.)
Scop: Introducerea unei soluţii medicamentoase în ţesutul muscular cu

ajutor
unei seringi şi a unui ac sterile.
Linii directoare
•injecţia i.m. este efectuată, în general, când se doreşte o absorbţie rapidă sau
când calea orală este contraindicată;
•cantitatea de soluţie administrată pe cale i.m. variază în funcţie de medicament;
în mod normal, nu se administrează mai mult de 5 ml. în acelaşi loc;
Administrarea medicamentelor prin injecţii
intramusculare (I.M.)
• alternarea locurilor injectării este importantă pentru

confortul pacientului, pentru prevenirea traumelor asupra ţesutului
şi facilitarea absorbţiei;
• locurile de elecţie includ: cadranul supero-extern fesier, treimea medie
a feţei externe a coapsei, muşchiul deltoid;
• se vor evita zonele contractate sau care prezintă noduli;
Injecţia intramusculară (I.M.)
Injecţia intramusculară (I.M.)
• seringi sterile de capacităţi corespunzătoare volumului de injectat;
• ace sterile etalon de 19-22 mm grosime, lungi de 5-10 cm.;
• soluţii antiseptice;
• comprese de tifon / tampoane de vată;
• mănuşi de unică folosinţă (opţional);
• tăviţă renală;
• containere speciale pentru colectarea materialelor.
• se stabileşte locul pentru injecţie după inspectarea zonelor de elecţie;
• se poziţionează pacientul în funcţie locul ales şi de starea sa generală.
• se spală mâinile;
• se montează acul la seringă folosind tehnica aseptică;
• se îndepărtează capacul acului prin tracţiune;
• se scoate aerul;
• se dezinfectează locul ales;
• se întinde pielea folosind mâna nedominantă;
• se introduce rapid acul în ţesut în unghi de 90° ţinând seringa în mâna dominantă între
police şi celelalte degete;
• se aspiră încet trăgând pistonul înapoi cu mâna dominantă pentru a verifica poziţia
acului;
• se injectează lent soluţia în ţesutul muscular, câte 10 secunde pentru fiecare ml soluţie;
• se masează locul injecţiei cu un tampon cu alcool exercitând o uşoară presiune;
• se notează procedura în Fişa de proceduri (nume. data şi ora administrării, tipul soluţiei,
doza).
Incidente/Accidente
• amorţeli, furnicături sau alterarea funcţiei musculare în zona
injecţiei determinate de nerespectarea locurilor de elecţie şi de
iritarea nervului sciatic;
• paralizia membrului inferior prin înţeparea nervului sciatic;
• embolie prin injectarea într-un vas de sânge a soluţiei uleioase;
• noduli prin injectarea unor soluţii care precipită sau a unui amestec
de soluţii incompatibile;
• pătarea/ pigmentarea pielii prin injectarea unor soluţii colorate
• flegmon prin nerespectarea regulilor de asepsie şi antisepsie.
Administrarea medicamentelor prin injecţia
subcutanată (S.C)
Scop: Furnizarea unei căi de administrare a unor medicamente ca:
insulina, anticoagulantele
Linii directoare
-zonele de elecţie pentru injecţia s.c. includ:
•regiunea periombilicală la 2-3 cm distanţă faţă de ombilic şi faţă de
linia de centură;
•faţa dorsolaterală a braţului la 8-12 cm deasupra cotului;
•faţa antero-laterală a coapsei la 5-6 cm deasupra genunchiului;
• locurile de injecţie trebuie alternate în ordinea mişcării acelor de
ceasornic pentru a preveni traumatizarea ţesutului şi a favoriza
absorbţia;
• la administrarea heparinei subcutanat, se va evita masarea locului
pentru a preveni formarea hematomului;
• nu se dezinfectează zona cu alcool în cazul injecţiei cu insulină
• nu se aspiră atunci când se fac injecţii cu insulină şi cu heparină (în
acest ultim caz aspirarea poate produce hematom);
• dacă apar echimoze la locul injecţiei cu heparină, se recomandă
aplicarea unei pungi cu gheaţă în primele 5 minute după injectare
urmată de compresie locală;
Materiale necesare
• seringi sterile de capacităţi corespunzătoare volumului de soluţie
sau
seringi preumplute;
• ace sterile de 2-4 cm lungime;
• soluţia de injectat condiţionată în fiolă;
• soluţii dezinfectante;
• comprese tifon / tampoane de vată;
• mănuşi de unică folosinţă (opţional);
• recipiente pentru colectarea deşeurilor.
• se selectează zona cea mai potrivită pentru injecţie utilizând reperele anatomice;
• se dezinfectează locul ales, se lasă să se usuce;
• se scoate aerul cu excepţia situaţiei în care soluţia este livrată în seringă preumplută;
• se administrează injecţia: se pliază tegumentul între policele şi indexul mâinii nedominante,
fixându-l şi ridicându-l de pe planurile profunde;
• se pătrunde cu rapiditate în ţesutul subcutanat în unghi de 45° sau 90° în funcţie de reprezentarea
ţesutului adipos şi de lungimea acului;
• se verifică poziţia acului prin aspirare; se injectează lent soluţia medicamentoasă;
• se extrage acul cu o mişcare sigură şi rapidă; se dezinfectează;
• se notează procedura în Fişa de proceduri (nume, dată, ora administrării, tipul soluţiei, doza).
ZONELE DE ELECŢIE PENTRU INJECŢIA S.C.
Injectarea insulinei: locul si tehnica administrarii
• Locul de injectare: În mod teoretic, insulina poate fi administrată în
oricare din urmatoarele regiuni: abdomen , coapsa superioară, braţ, fesă.
• În prezent, acele disponibile sunt atât de subţiri şi fine, încât reacţiile

cutanate apar mai rar şi locurile de injectare se vindecă notabil mai repede.
Schimbarea locului de injectare nu mai este astfel atât de des necesară.
Incidente/Accidente
• durere violentă prin atingerea unei terminaţii nervoase sau/şi distensie

bruscă a ţesutului;
• congestia zonei de inoculare care devine indurată şi dureroasă.
Administrarea medicamentelor prin
injecţie intravenoasă directă
Scop
•Furnizarea unei linii pentru administrarea intravenoasă a medicamentelor
în scop explorator sau terapeutic.
Linii directe
•injecţia intravenoasă nu va fi efectuată în venele de la braţul cu
mastectomie, cu paralizie sau alte tulburări circulatorii şi neurologice;
•se va evita utilizarea braţului dominant pentru injecţia intravenoasă, când
este posibil, pentru a ajuta pacientul să-şi păstreze independenţa;
•venele din extremitatea distală (de jos) a membrului superior sau inferior
nu vor fi utilizate decât la recomandarea medicului întrucât viteza de
circulaţie a sângelui la acest nivel este de regulă, mai mică şi predispune la
embolism;
Locuri de elecţie
Venele abordate pot fi:

•venele de la plica cotului (exceptând zona medială)
•venele de pe partea dorsală a mâinii;
•venele de pe partea posterioară a gambei;
•venele jugulare;
•venele epicraniene la nou născut şi sugar.
• tavă medicală
• seringi sterile cu amboul situat periferic de capacităţi adecvate
cantităţii de medicament prescris;
• ace cu bizoul ascuţit dar scurt;
• comprese sterile/tampoane de vată;
• fiolă sau flacon cu soluţia izotonă sau hipertonă;
• mănuşi de unică folosinţă
• se verifică locurile de elecţie evitând zonele cu echimoze, pilozitate

accentuată sau cu semne de infecţie
• se aspiră soluţia din flacon conform procedurii standard;
• se elimină bulele de aer din seringă menţinând seringa în poziţie verticală;
• se schimbă acul cu altul capişonat;
• se leagă garoul, se palpează traiectul venei; se dezinfectează larg zona
aleasă pentru injecţii;
• se efectuează puncţia venoasă conform procedurii;
• se verifică poziţia acului prin aspirare; se desface garoul dacă acul este în
venă;
• se injectează lent soluţia medicamentoasă observând locul puncţionat şi
reacţiile pacientului; se extrage rapid acul adaptat la seringă;
• se comprimă locul injecţiei cu tampon cu alcool, 3-5 minute pentru
hemostaza completă.
Incidente/Accidente
• flebalgie prin injectarea prea rapidă a soluţiei sau prin
introducerea unor substanţe iritante pentru intima
vasului (ex: soluţiile hipertone);
• hematom prin perforarea venei sau prin retragerea
acului fără eliberarea garoului;
• ameţeli, lipotimie, colaps;
• reacţii anafilactice la soluţiile injectate în scop
explorator (soluţii iodate).
Injecția intravenoasă
Montarea cateterului venos periferic pentru perfuzii
Ce sunt perfuziile?
•Perfuziile reprezintă procedeul care permite injectarea lentă și continuă a

unui lichid în circulația sangvină, de obicei printr-o venă.
Perfuziile venoase permit administrarea de medicamente, de soluții
electrolitice (sodiu, potasiu etc.) și/sau glucozate ("seruri"), de derivate
de sânge sau de produse de hrănire artificială (pe bază de glucide, de
lipide și de acizi aminați). Ele sunt indispensabile de îndata ce calea orală
și tubul digestiv nu mai pot fi utilizate.
Cele mai obișnuite perfuzii administrate de medici și intens solicitate de

pacienți sunt:
-Serul fiziologic, care conține apă 99,1% și sare (cloruraăde sodiu) 0,9%
-Glucoza, care conține apă 90-95% si “zahăr” (gulcoză) 5-10%
Când sunt indicate perfuziile:
Perfuziile sunt indicate, de obicei când:
•- Un medicament este din fabricație administrabil doar prin
perfuzie, la administrare pe cale bucală sau intramuscluară nu se
absoarbe sau este foarte iritant.
•- Este nevoie de o acțiune rapidă a unui medicament, care se
adaugă în serul fiziologic sau glucoza perfuzată: stare de șoc,
infarct miocardic, colică renală/ biliară, tensiune arterială scazută,
etc.
•- Pacientul are lipsă de apă (deshidratare) si nu o poate bea din
diferite motive.
Montarea cateterului venos periferic (pentru perfuzii)
• Cateterul venos periferic (denumit uzual și branulă sau
canulă intravenoasă, este folosit pentru menținerea unei linii
venoase pentru o perioadă) cuprinsă intre 24 și 96 de ore,
permițând administrarea facilă de fluide și medicamente
intravenoase.
• Constă în puncţionarea unei vene periferice, în condiţii de
asepsie riguroasă, şi administrarea unor soluţii
medicamentoase, intermitent sau continuu, în circulaţia
venoasă.
Principii generale
• Acest cateter este lăsat pe loc în funcţie de nevoi şi/sau în funcţie de
durata tratamentului.
• Retragerea sa va fi imperativă şi imediată înaintea oricărei suspiciuni
de inflamaţie sau infecţie a locului puncţionat sau în cazul unor semne
generale de infecţie susceptibile de a fi legate de prezenţa cateterului;
• Cateterul nu poate fi menţinut (în condiţii normale, fără complicaţii)
mai mult de 96 de ore (4 zile); de regulă, se schimbă locul inserţiei la
48-72 ore;
Indicaţii terapeutice Indicaţii şi contraindicaţii
•hidratare şi aport electrolitic;
•alimentaţie parenterală;
•aport de medicamente;
•transfuzie cu sânge şi derivate de sânge.
Contraindicaţii absolute
Nu se va puncţiona braţul care:
•prezintă fistulă arterio-venoasă;
•implant ortopedic;
•ablaţia ganglionilor axilari.
Contraindicaţii relative
În cazul în care:
•braţul este paralizat sau traumatizat;
•există leziuni cutanate şi infecţii la locurile de puncţionare.
• o pereche de mănuşi de unică folosinţă;

• un garou;
• comprese sterile/tampoane de vată;
• soluţii antiseptice iodate sau clorhexidină alcoolică dacă pacientul este alergic la
iod;
• pungi cu soluţii de perfuzat
• medicamentele prescrise pentru administrarea în perfuzie
• catetere / branule de dimensiuni diferite;
• plasturi, pansamente adezive de tip folie sau plasă;
• se spală mâinile; se îmbracă mănuşi sterile;
• se aplică garoul (nu se menţine mai mult de 3 minute) şi se
dezinfectează larg zona de puncţionare;
• cu mâna nedominantă se exercită o presiune uşoară asupra pielii
pentru a stabiliza vena cercetată;
• se introduce cateterul / branula cu vârful mandrenului orientat în sus
şi se puncţionează vena;
• se opreşte înaintarea acului în momentul în care pe ac vine sânge;
• se fixează cu tamponul cateterul în timp ce se retrage mandrenul; se
desface garoul;
• se fixează cateterul / branula cu un pansament ocluziv steril
Incidente/Accidente
• extravazarea soluţiei în afara venei şi tumefierea dureroasă a
zonei;
• necroza ţesutului în caz de extravazare de soluţii hipertone;
• infecţia locală detectată prin semne inflamatorii locale: eritem,
durere, căldură locală, tumefacţie şi lezarea funcţiei
segmentului respectiv;
• obstruarea cateterului / branulei cu cheaguri de sânge în absenţa
manevrelor standard de întreţinere zilnică;
• edemul pulmonar acut (tuse, expectoratie, polipnee, cresterea
TA) prin hiperhidratare la bolnavii cardiaci, în cazul în care nu
se calculează corect numărul de picături pe minut şi nu se
respectă timpul de perfuzare.
• Embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul
circulator
CATETERULUI VENOS PERIFERIC
(denumit uzual și branulă sau canulă intravenoasă)
Perfuzor steril Perfuzor minut
Truse perfuzie/ Perfuzor cu ac
Participarea la punerea şi îndepărtarea cateterului venos central
• Terapia venoasă centrală este o procedură de mare tehnicitate care intră în atribuţiile medicului.
Asistentul medical ajută efectiv medicul în realizarea acestei proceduri.
• Cateterul venos central este un cateter venos steril, care se introduce transcutan, într-o venă centrală de calibru mare,
aşa cum sunt venele subclaviculară, jugulară și femurală
Indicaţii
• colaps circulator periferic (venele periferice sunt colabate prin prăbuşirea circulaţiei periferice;
• administrarea unor cantităţi mari de fluide în urgenţe;
• tratament intravenos îndelungat;
• nutriţie parenterală cu soluţii polinutritive (ex. Kabiven);
• monitorizarea presiunii venoase centrale.
Dezavantaje
• este mai costisitoare decât terapia venoasă periferică;
• risc crescut de complicaţii: pneumotorax, sepsis, formarea de trombi;
• perforarea de organe şi vase în timpul montării;
• scăderea gradului de mobilizare a pacientului.
Supravegherea cateterului şi a pacientului
• se schimbă pansamentul cateterului la fiecare 48 ore, iar fixatorul la 3 zile sau o
dată pe săptămână dacă nu se udă sau se murdăreşte;
• perfuzorul se schimbă la 72 ore şi soluţiile perfuzabile de lungă durată la 24 ore,
utilizând tehnicile aseptice;
• se verifică periodic locul de inserţie pentru a surprinde eventualele semne de
inflamaţie, deconectare sau drenaj;
• se monitorizează cu atenţie pacientul pentru a surprinde precoce semnele unor
complicaţii:
• embolie: paloare, cianoză, tuse seacă, dispnee, tahicardie, sincopă, şoc;
• pneumotorax: respiraţie superficială, asimetria mişcărilor toracice, tahicardie,
junghi toracic;
• se anunţă medicul şi se intervine de urgenţă în caz de complicaţii.
Pentru îndepărtarea cateterului venos central
• mănuşi de unică folosinţă;

• trusă cu pense sterile, bisturiu;
• comprese sterile;
• pansament transparent, adeziv;
• foarfece sterilă, unguent cu betadină;
• recipiente sterile cu medii de cultură pentru însămânţarea sângelui
recoltat de pe vârful cateterului extras, dacă este necesar.
Îndepărtarea cateterului
• se îndepărtează şi se aruncă pansamentul vechi, fixatorul;
• se inspectează zona de inserţie a cateterului pentru a vedea dacă
sunt semne de inflamaţie; se taie firele de sutură utilizând
bisturiul şi o pensă sterilă;
• se scoate cateterul printr-o mişcare sigură;
• se aplică unguent cu betadină pe locul de inserţie, se acoperă cu
o compresă sterilă şi se fixează cu un bandaj adeziv, transparent
şi semipermeabil;
• se inspectează cateterul pentru a vedea dacă este întreg şi dacă nu
prezintă semne de infecţie;
• în cazul în care se suspectează o infecţie, se taie vârful
cateterului cu o foarfece sterilă, se introduce în recipientul steril
cu mediu de cultură, se etichetează şi se trimite la laborator
pentru examinare
Posibilele complicații pot fi:
-Sângerare, cauzată de inserarea cateterului in venă
-Colaps pulmonar (alipire a pereților alveolari provocată de colabarea
plămânilor prin pneumotorax), riscul de colaps pulmonar depinde de
abilitățile persoanei care insera cateterul și de regiunea anatomică unde este
plasat; este mai frecvent în cazul inserării la nivelul toracelui, deși riscul
este totuși mic
-Infecție care necesită tratament cu antibiotice sau scoaterea cateterului
-Înfundarea sau răsucirea (torsi unea) cateterului; irigarea
regulată a cateterului previne instalarea blocajului, iar in cazul torsiunii este
necesară repoziționarea cateterului
-Deplasarea cateterului, un cateter care s-a deplasat poate fi repoziționat
uneori, dacă nu este posibil se va înlocui cu altul.
-Durere la nivelui locului de inserție in venă a cateterului
Cateter venos central
!De reținut!
Dacă substanța de injectat este apoasă sau uleioasă:
•Soluțiile apoase se pot injecta intramuscular și intravenos.
•Soluțiile uleioase se pot administra numai
intramuscular deoarece dau accidente grave (embolii
uleioase) iar la nivel intradermic sau subcutanat nu se
resorb și pot da nastere la flegmoane.
•Sărurile metalelor grele (iod, bismut, mercur) nu se
injectează
intravenos.
•Clorura de calciu, soluțiile concentrate de clorură de Na,
glucoză concentrate nu se administrează intramuscular sau
subcutanat, ci numai intravenos, deoarece necrozează tesutul.
Manevre terapeutice pentru evitarea complicaţiilor vasculare
ale membrelor inferioare/escarelor de decubit: mobilizare,
masaj, aplicaţii medicamentoase, utilizarea colacilor de
cauciuc şi a rulourilor - abordare în IDC
Îngrijirea escarelor multiple- abordare in IDC
Evaluarea mobilităţii, a capacităţii de auto-îngrijire, a riscului
de apariţie al escarelor sau gradul escarelor, identificarea
nevoilor nutriţionale, implementarea intervenţiilor stabilite în
planul de îngrijiri şi reevaluarea periodică - de către asistentul
medical
MOBILITATEA
CAPACITATEA DE AUTOINGRIJIRE
• In perspectiva IDC, mobilitatea vizeaza abilitatile de indeplinire a sarcinilor
vietii cotidiene
• Mobilitatea este dezideratul diametral opus al sindromului de imobilizare
• In functie de gradul deficientelor/ handicapului, mobilitatea poate fi
asigurata in mod independent sau prin intermediul diferitelor dispozitive
ortetice/ protetice
• Mobilitatea demonstreaza adaptabilitatea pacientului si este dependenta
de capacitatile sale cognitive
• Analiza evolutiei clinice a pacientului se face folosind scale standardizate:
ADL, IADL, BADL, FIM, MMSE
Activitate Descriere Scor
Autonomie 2
Igienă corporală Ajutat parţial 1
Dependent 0
Autonomie 2
Îmbrăcare Autonomie pentru îmbrăcare, dar ajutor pentru 1
încălţare
Dependent 0
Autonomie 2
Mersul la toaletă Ajutat 1
Ajutat la pat 0
Continent 2
Continenţă sfincteriană Incontinenţă ocazional 1
Incontinent 0
Mănâncă singur 2
Alimentaţia Ajutat pentru tăiat cu cuţitul 1
Dependent 0
IADL
A. Abilitatea de a folosi telefonul

1. Foloseste telefonul din proprie initiativa; cauta in agenda si formeaza numarul…………..………1
2. Formeaza cateva numere de telefon bine cunoscute…………………………………………………………...1
3. Raspunde la telefon, dar nu poate sa formeze………………………………………………………………………1
4. Nu utilizeaza deloc telefonul…………………………………………………………………………………………………0
B. Cumparaturile
1. Isi asigura toate cumparaturile necesare independent de alte personae………………………………1
2. Face cumparaturi de mica anvergura independent de alte persoane……………………………………0
3. Necesita insotire pentru orice drum in scopul cumparaturilor…….……………………………………….0
4. Incapabil sa faca cumparaturi……………………………………………………………………………………………….0
C. Pregatirea alimentatiei
1. Planifica, pregateste si serveste masa corespunzatoare independent de alte personae………1
2. Pregateste masa corespunzatoare, daca i se ofera ingredientele necesare………………………….0
3. Incalzeste si serveste alimente preparate in prealabil sau prepara masa necorespunzatoare.0
4. Necesita sa ii fie preparata si servita masa……………………………………………………………………………0
D. Curatenia casei
1. Mentine menajul casei singur cu asistare ocazionala (munca grea)………………………………………1
2. Face curatenie zilnica usoara (spala vase, face patul)……………………………………………………………1
3. Face curatenie zilnica usoara, dar nu poate mentine un nivel adecvat de curatenie…….……...1
4. Necesita ajutor cu toate treburile casnice…………………………………………………………………………….1
5. Nu participa la nici o activitate de curatenie in casa……………………………………………………………..0
E. Spalatul rufelor
1. Spala complet rufele personale…………………………………………………………………………………………….1
2. Spala rufe mici, limpezeste lenjerie………………………………………………………………………………………1
3. Spalatul rufelor trebuie facut de o alta persoana………………………………………………………………….0
F. Mijlocul de transport
1. Se deplaseaza independent cu transportul in comun sau conduce masina personala…..………1
2. Se deplaseaza cu taxiul, dar nu foloseste alte mijloace de transport in comun……....……………1
3. Se deplaseaza cu transportul in comun cand este asistat de o alta persoana………………………..1
4. Se deplaseaza limitat cu taxiul sau masina, doar daca este acompaniat de o alta persoana….0
5. Nu se deplaseaza deloc…………………………………………………………………………………………………………0
G. Responsabilitate pentru automedicatie

1. Este capabil sa-si autoadministreze medicatia corect si la timp…………………………………………….1
2. Se poate automedica daca mediactia este fractionata pe zile si pe doze………………………………0
3. Nu e capabil sa-si autoadministreze medicatia……………………………………………………………………..0
H. Capacitatea de a gestiona finante

1. Gestioneaza finantele personale independent de alte personae (calculeaza bugetul, plateste chiria si utilitatile, merge la
banca)……………………………………………………………………………………….1
2. Gestioneaza cheltuielile zilnice, dar necesita ajutor la banca sau cumparaturi mari…..…………1
3. Incapabil sa gestioneze finante…………………………………………………………………………………………….0
Repere recomandate pentru evaluarea severităţii disfuncţiei
cognitive:
Uşoară: MMSE ≥ 21 Moderată: MMSE=10-20 Severă:

MMSE ≤ 9
Testul MMS(E) după Folstein, citat de Nourhashemi F., Vellas B., Albarede J-L. -
Guide de poche de l’Evaluation Geriatrique Hospitaux de Toulouse, 1997
RISCUL DE APARITIE A ESCARELOR
Escarle sunt ulceraţii de decubit = leziuni trofice cutanate ce apar ca rezultat al
presiunii locale continue
Factori de risc:
• Pacienţi imobilizaţi la pat sau în fotoliu rulant
• Vărstnici, în special carenţaţi, denutriţi, instituţionalizaţi
• Paralizii de diverse cauze
• Neuropatii periferice (DZ, etc.)
• Vasculopatii periferice (DZ, ATS)
• Fragilitate cutanată de diverse alte cauze (boli dermatologice, boli genetice, etc.)
• Malnutriţie, deshidratare
• Demenţe de orice tip
• Incontinenţa urinară sau fecală
ESCARELE
Scala NORTON de evaluare a riscului de escare
Factor de risc 4 3 2 1
1.Stare generală Bună Medie Alterată Foarte alterată
2.Funcţii psiho- Alert Apatic Confuz Inconştient

cognitive
3.Autonomie/ Fără Merge cu Deplasare Doar la nivelul
activitate ajutor ajutor imposibilă patului
4.Mobilitate Normală Uşor Foarte Imobilitate
limitată limitată
5.Incontinenţă Fără Uneori Urinară Urinară +
fecală
Scor maxim = 20 puncte
Scor ≥ 14 – fără risc de escară
Scor < 14 – cu risc de escară
NEVOI NUTRITIONALE
• Greutate ideală barbati =50+0,75X(Talia(cm)-150)+(vârsta(ani)-20)/4
• Greuatea ideală femei=0,9X[50+0,75X(talia(cm)-150)+(vârsta(ani)-
20)/4]
Obezitate: G>15%GI
Subnutriție: G<10%GI
• Indice de Masă Corporală= Greutatea (kg)/(Talie (m))²
• Normal = 18,5-24,9 kg/m²
• Subnutriție <18,5 kg/m² -ușoară 17-18,4 kg/m²
-moderată 16-16,9 kg/m²
-severă< 16 kg/m²
• Suprapondere = 25-29,9 kg/m²
• Obezitate >30 kg/m² -grdI 30-34,9 kg/m²
-grdII 35-39,9 kg/m²
-grd III >40 kg/m²
Principiile alimentare și valoarea lor nutritivă
• PROTEINELE= substanțe macromoleculare, formate din aminoacizi.
• Au rol structural, energetic și funcțional.
• Surse naturale: carne, pește, lapte, brâzeturi, ouă, cereale,
leguminoase.
• Necesar proteic: 3-4 g/kgc/zi (sugar)
1,2-1,5 g/kgc/zi (adult)
1 g/kgc/zi (vârstnic)
• LIPIDELE=compuși chimici rezultați din esterificarea
acizilor grași cu diferiți alcooli.
• Rol: calorigen (furnizează o cantitate mare de energie
organismului), plastic (fac parte din membranele
celulare, formează depozite lipidice), sunt solvenți
pentru vitamine liposolubile.
• Surse: origine vegetală (diferite uleiuri), origine
animală (unt, smânână, untură), de sinteză
(margarine).
• Necesar lipidic: 5-6 g/kgc/zi (sugar)
1-1,5 g/kgc/zi (adult)
1g/kgc/zi (vârstnic)
• GLUCIDELE =compuși ce conțin carbon, hidrogen și
oxigen în proporții asemănătoare cu apa (HIDRAȚI DE
CARBON).
• Rol: energetic, structural (intră în structura membranelor
celulare, a țesutului conjunctiv, a hormonilor, enzimelor,
etc), de stimulare a tranzitului intestinal.
• Surse: animale (ficat), vegetale (zahăr,făinoase, legume,
pâine, fructe).
• Necesar: 10-12 g/kgc/zi (sugar)
6-10 g/kgc/zi (sportiv de performanță)
• VITAMINELE= compuși organici esențiali , necesari în cantități
minime, cu rol în procesele metabolice.
• Vitamine liposolubile: A, D, E, K.
• Vitamine hidrosolubile: vitamine complex B (B1, B2, B6, B12), C
• MINERALE =6% greutatea corpului
• Sunt macroelemente (carbon, hidrogen, oxigen, azot,
calciu, fosfor, sodiu, potasiu, clor, magneziu, sulf) și
microelemente (fier, cupru, zinc, fluor, iod, cobalt,
mangan, crom,seleniu, brom).
• Roluri: structural (intră în toate celulele și lichidele
interstițiale), reglează balanța hidro-electrolitică a
organismului, influențează permeabilitatea
membranară, intră în structura unor enzime, reglează
funcţia sistemului nervos şi muscular.
• APA formează până la 4/5 din greutatea corpului.
• Roluri: solvent pt substanţe din organism, loc de
desfăşurare a reacţiilor chimice din organism, este un
electrolit slab care poate influenţa viteza de
desfăşurare a reacţiilor metabolice.
• Bilanţul hidric, normal ingestia lichidiană trebuie să
fie egală cu excreţia hidrică.
• Necesar: aprox 35-40ml/kgc/zi (2500ml)
REGIM DE NTRI ȚIE (ALIMENTE PASATE) PE SOND Ă
NAZO-GASTRIC Ă/ GASTROSTOM Ă

8.00 MASĂ:
• Ou cu piure + 50ml pentru ”sp ălare”
200ml sonda nazogastrică/
 Iaurt/ sana+biscuiti
gastrostomă
sau
 Orez cu lapte
10.00 GUSTARE:
 Branză de vacă sau 200ml + 50ml pentru ”sp ălare”
sonda nazogastrică/
banană gastrostomă
 Biscuiți cu lapte
12.00 HIDRATARE:
 Ceai/ apa plata/ suc 200ml
de fructe
14.00 MASĂ: 200ml + 50ml pentru ”sp ălare”
 supa de legume cu sonda nazogastrică/
oase/ piure/ orez
16.00 GUSTARE: + 50ml pentru ”sp ălare”
 ficat de pui/ pește 200ml sonda nazogastrică/
gastrostomă
18.00 HIDRATARE:
 ceai/ lapte/ suc de 200ml
fructe
20.00 MASĂ: + 50ml pentru ”sp ălare”
 supa de legume cu 200ml sonda nazogastrică/
carne gastrostomă
24.00 HIDRATARE:
 apa plata/ ceai/ 200ml
compot
 apa plata/ ceai/
compot
ESCARELE
Diagnostic diferenţial
• Dermatite iritative
• Leziuni de raclaj, excoriaţii
• Leziuni („arsuri”) de la leucoplast, sfâşieri
• Arsuri termice, chimice
• Ulcer diabetic, gangrenă
• Leziuni de maceraţie
!! Escarele se asociază relativ frecvent cu leziuni iritative sau de

maceraţie
ESCARELE
Stadializare
Stadiul I = piele intactă
• Eritem ce nu dispare în 15 minute
• Decolorare
• Căldură locală sau temperatură scăzută local
• Edem
• Induraţie sau înmuiere
ESCARELE
Stadiul II = soluţie de continuitate sau vezicule
• Pierdere de substanţă ce nu afectează întreaga grosime a pielii
• Fundul plăgii este de obicei roşu sau roz, fără detritus
• Craterul poate fi lucios sau uscat
Sau
• Veziculă seroasă sau sero-sangvinolentă intactă/ ruptă
ESCARELE
Stadiul III = grăsimea subcutanată vizibilă
• Pierdere de substanţă ce afectează întreaga grosime a pielii
• Fundul plăgii este constituit din grăsimea subcutanată sau fascie
• Pot fi prezente buzunare, bride, detritusuri
• Pot fi foarte adânci în zonele bogate în ţesut gras
ESCARELE
Stadiul IV = pierdere de substanţă ce depăşeşte grăsimea
subcutanată
• Poate afecta muşchii, tendoanele, ligamentele, capsulele artic.,
fasciile profunde, osul
• Prezintă adesea detritus, bride, buzunare
• Poate prezenta fistule
• Risc de osteită, sepsis
Escară fesieră infectată, cu

detritus masiv necrotico-
purulent, la pacient vârstnic,
instituţionalizat
ESCARE – profilaxie
Profilaxie
1. Îngrijirea cutanată meticuloasă
a) Inspecţia periodică a tegumentelor
b) Palparea periodică a tegumentelor
c) Igiena corporală şi tegumentară
d) Protecţia tegumentelor împotriva microleziunilor survenite în
timpul transferurilor
e) Protecţia tegumentelor împotriva altor agenţi traumatici:
mecanici, chimici, termici
2. Evitarea presiunii în dreptul proeminenţelor osoase
a) Modificarea posturii
b) Saltele antiescară
c) Perne antiescară
Îngrijirea cutanată meticuloasă
a) Inspecţia tegumentelor trebuie să fie imprimată în rutina
zilnică a pacientului şi a personalului de îngrijire. Tegumentele
trebuie examinate în mod sistematic:
• în fiecare dimineaţă şi seară
• ori de câte ori pacientul este întors sau se administrează un
tratament injectabil
• când pacientul este îmbrăcat şi dezbrăcat
saltea antiescară – www.efarma.ro pernă antiescară – www.efarma.ro
pernă antiescară – www.ortopedica.ro

pernă antiescară – www.triamed.ro
b) Palparea tegumentului
• în special la pacienţii cu o pigmentaţie mai închisă, la care este
dificil de realizat verificarea vizuală
• Se apreciază existenţa semnelor clasice de inflamaţie „calor, tumor"
(se verifică dacă temperatura este normală sau crescută, dacă zona
este indurată şi edemaţiată, în comparaţie cu aria contralaterală,
simetrică)

• spălarea zilnică (apă şi săpun) şi uscarea cu un prosop absorbant,
moale;
• nu se indică uscarea prin fricţionarea pielii
• Regiunea perineală se spală de câte ori e necesar la purtătorii de
scutece, atenţie la diaree!!
• Pielea trebuie menţinută mereu uscată şi curată
• Trebuie evitate: umezeală şi căldură locală, forţele de frecare sau
forfecare intratisulară şi respectiv presiunea
• Zonele expuse la perspiraţie intensă sau secreţii sebacee abundente,
precum şi zona perineală, trebuie spălate de câteva ori pe zi, cu
săpun moale/ lichid, cu pH 5,5 - neutru, apă calduţă şi apoi uscate
prin tamponare
• Se poate aplica o loţiune sau cremă conţinând lanolină
• Nu trebuie lăsate zone de tegument umed, care pot predispune la
maceraţie şi iritaţie
• Soluţiile conţinând alcool sau săpunurile dure îndepărtează
lipidele de la nivelul tegumentului, provocând uscarea şi scăderea
rezistenţei cutanate, favorizând infecţiile!!

• Aplicarea pulberilor fine de talc pe zonele de tegument predispuse
la umezire se face într-un strat subţire, uniform, evitând
conglomerarea particulelor în mici granule, care se pot constitui în
factori abrazivi, în timpul schimbării poziţiei pacientului sau în
timpul spasmelor musculare
• Trebuie evitate excesul de loţiuni şi aplicarea lor viguroasă, care
pot predispune la abraziune, maceraţie şi ulceraţie
• Tegumentele picioarelor trebuie înmuiate în apă călduţă săpunită
(nu în detergent) timp de 20 de minute, în scopul efectuării
pedichiurii şi îndepărtării zonelor hipercheratozice de la nivelul
călcâiului

• Unghiile trebuie tăiate drept şi nu prea scurt pentru a nu favoriza
suprainfectarea şi dezvoltarea ulterioară de panariţii
• Unghia încarnată de la nivelul halucelui poate constitui un factor
„trigger" de agravare a spasticităţii
• La pacienţii incontinenţi trebuie acordată o atenţie deosebită
tegumentelor regiunii perineale. Cateterele uretrale trebuie cercetate
cu regularitate şi schimbate săptămânal sau la nevoie
• În cazul pierderilor de urină pe lângă sonda vezicală fixă, pielea se
spală imediat cu apă şi săpun şi se menţine uscată. După fiecare
scaun, zona perineală este toaletată cu apă şi săpun.
d) Protecţia tegumentelor împotriva microleziunilor repetate
survenite în cursul transferului (asistat sau efectuat de către
pacient)
• Trebuie evitate forţele de frecare/ forfecare care predispun la
abraziunea tegumentară, ruperea fibrelor elastice şi de colagen din
structura ţesutului tegumentar
• Efectuarea pasivă a transferului (de către kinetoterapeut sau
persoanele de îngrijire) implică ridicarea pacientului şi nu tragerea
(târârea) pe planurile de sprijin
• Personalul de îngrijire trebuie să-şi îndepărteze ceasurile şi
bijuteriile pentru a evita lezarea tegumentelor pacientului
d) Protecţia tegumentelor împotriva microleziunilor repetate
survenite în cursul transferului
• Corpul bolnavului trebuie sprijinit cu suprafaţa palmară a mâinilor
şi nu cu vârful degetelor
• Niciodată nu trebuie folosiţi pantalonii pacientului sau alte haine
pentru a realiza ridicarea şi transferul
• Dacă e posibil, pacientul trebuie instruit să realizeze singur
manevra de transfer (din pat – pe fotoliul rulant), folosind o placă
de transfer bine lăcuită sau talcată, pentru a facilita alunecarea
Placă de
transfer
e) Protecţia tegumentelor împotriva altor agenţi traumatici,
• Lenjeria de pat, intimă, hainele trebuie să fie curate şi uscate,
schimbate ori de câte ori este necesar. Ele vor fi confecţionate din
material absorbant, bumbac; trebuie evitate fibrele artificiale
(nailon, poliester) care împiedică circulaţia aerului şi favorizează
menţinerea umezelii
• Hainele nu trebuie să aibă cute şi pliseuri, iar dispozitivele de
închidere trebuie să fie simple şi să nu favorizeze escarele. Trebuie
evitate benzile elastice constrictive
• Încălţămintea trebuie să fie confortabilă şi se recomandă purtarea
unui număr mai mare
• Se interzice aplicarea de sticle cu apă fierbinte; acestea pot
determina arsuri severe
e) Protecţia tegumentelor împotriva altor agenţi traumatici,
• Nu se aplică perne electrice, gheaţă, parafină, etc.
• Se pot aplica doar comprese răcoroase
• Pacientul trebuie să îşi menţină membrele paralizate la depărtare de
sistemele de încălzire (sobă, calorifer electric, radiator auto)
• Trebuie asigurată o perfectă funcţionare a instalaţiei de apă caldă,
pentru a evita scurgerile de apă fierbinte, în momentul duşului.
Înainte de a introduce pacientul în cadă, trebuie testată temperatura
apei de către o persoană sănătoasă
• Pacientul trebuie sfătuit să nu aplice “în poală” lichide fierbinţi
(cana cu ceai sau cafea) sau caustice, scrumiere, etc.
2. Evitarea presiunii în dreptul proeminenţelor osoase
(sacrum, zona trohanteriană, maleolele tibială, peroneală,
coate)
a) Modificarea posturii pacientului = întoarcerea periodică
(decubit lateral, alternând cu decubitul dorsal) şi evitarea
decubitului pe proeminenţele osoase sunt elemente esenţiale în
profilaxia escarelor
• Pacientul trebuie posturat în aşa fel încât greutatea corporală să fie
repartizată pe o zonă cât mai întinsă.
• Durata perioadei de timp între întoarceri 3-4 ore, în funcţie de
status-ul trofical pacientului, prezenţa/absenţa leziunilor cutanate,
toleranţa pacientului. La fiecare întoarcere, zonele supraiacente
proeminenţelor osoase cu risc sunt examinate
b) Saltele antiescară
• Folosirea saltelelor gofrate, din bucăţi de burete spaţiate la 5-10
cm între ele permite ca zonele predispuse la escare să fie practic
menţinute în aer, evitându-se presiunea mecanică.
• Folosirea saltelelor celulare „antidecubit", umplute cu apă sau
cu aer, prevăzute cu dispozitive electronice de modificare
secvenţială a presiunilor este utilă, dar nu trebuie abandonată
tehnica de întoarcere (la 4-6 ore) şi inspecţia tegumentară
sistematică
Saltea pneumatică cu
modificarea
secvenţială a presiunii
Saltea celulară
pneumatică
c) Evitarea presiunilor în fotoliul rulant (la nivelul tuberozităţilor
ischiatice)
• Fotoliul rulant este dotat cu o pernă protectoare de burete de 10
cm grosime; pernele cu miez de latex cele din silicon sau cele
multicelulare “în fagure de albine" au o calitate superioară şi un
preţ ridicat
• Pernele trebuie să fie schimbate sau reînnoite la nevoie.
c) Evitarea presiunilor în fotoliul rulant (la nivelul
tuberozităţilor ischiatice)
• Pacientul (paraplegic) trebuie învăţat să realizeze
depresurizarea alternativă a zonei ischioanelor, la 20-30 de
minute. La tetraplegic aceasta va fi realizată de cadrele
medicale/ familie
• pacienţii vârstnici, chiar cu tegumente indemne, trebuie să-şi
limiteze durata şederii în fotoliul rulant la
maxim 6-8 ore, urmate de perioade de
decubit
• Nu se vor folosi perne în formă de colac!
ESCARE – terapie
TERAPIA escarelor constituite va fi adaptată statusului
general al pacientului:
• extensia deficitelor neurologice
• posibilităţile de mobilizare
• patologii coexistente/ pre-existente
• stare de nutriţie, posibilităţile pacientului de a se hrăni per os
ESCARE – terapie
Ghidată de evaluarea escarelor:
• număr
• poziţionare
• stadiu
• întindere (suprafaţă)
• fistule/ buzunare
• prezenţa detritusurilor, a crustelor
• prezenţa colonizării bacteriene (puroi, inflamaţie extensivă,
necroze, sfaceluri, miros neplăcut, stare septică)
ESCARE – terapie
În cazul apariţiei escarelor la nivel ischiatic/ sacrat, pacientul va
renunţa la utilizarea fotoliului rulant până la vindecarea
escarei (cu excepţia escarelor de grad I, care permit
bolnavilor fără alte comorbidităţi menţinerea poziţiei şezând
timp de maxim 2-3 ore)
Terapia include:
1. suport nutriţional
2. toaleta escarelor şi a tegumentelor învecinate
3. debridarea escarelor (atunci cînd e necesar)
4. pansarea escarelor
5. managementul infecţiilor
6. chirurgie plastică
7. fizioterapie
ESCARE – terapie
1. Suportul nutriţional
• evaluarea stării de nutriţie la aceşti pacienţi şi corectarea
carenţelor existente este obligatorie
• în special la pacienţii cu escare multiple, întinse, de gradul III
şi/ sau IV, alimentaţia (per os, enterală şi/ sau parenterală)
trebuie să furnizeze minimum 35 kcal/kgc/zi, cu un aport
proteic de 1,25-1,5 g/kgc/zi – la persoanele cu funcţie renală
în limite normale
ESCARE – terapie
2. Toaleta escarelor şi a tegumentelor învecinate
– se va realiza la fiecare schimbare a pansamentului; se pot
utiliza:
- apă distilată
- ser fiziologic
- soluţie Ringer
- soluţii cu surfactanţi sau/ şi cu agenţi antimicrobieni, în funcţie
de aspectul clinic al leziunii
ESCARE – terapie
3. Debridarea – necesară pentru escarele ce prezintă:
• detritus necrotic/ purulent abundent la nivelul patului ulcerului
• margini devitalizate
• crepitaţii, fluctuenţă
• sepsis consecutiv infectării lor
! Nu se vor îndepărta crustele escarelor calcaneene!
ESCARE – terapie
4. Pansarea escarelor – tipul de pansament steril şi frecvenţa
înlocuirii acestuia se va alege în funcţie de aspectul şi evoluţia
leziunii, precum şi în funcţie de recomandările producătorilor:
• Pansamente simple
• Pansamente cu hidrocoloizi
• Pansamente cu hidrogel
• Pansamente cu alginaţi
• Pansamente cu Ag
ESCARE – terapie
Pansamentele cu hidrocoloizi (Hydrocol)
- str. int. hidrocoloid menţine umiditatea mediului, propice pentru
creşterea ţesutului de granulaţie şi epitelizare
- str. ext. este o membrană semipermeabilă, care diminuează
fricţiunea
Pansamente cu hidrogel (TenderWet)
- plăgi cu secreţie redusă/ absentă, cu necroze, cruste, infecţie
- curăţare a plăgii, datorită efectului de "absorbţie - clătire“;
stimulează apariţia ţesutuli de granulaţie
- necesită activare cu Ringer
- se schimbă la 24 ore sau mai frecvent
ESCARE – terapie
Pansamente cu alginaţi (Sorbalgon – alginat de calciu)
– capacit. mare de absorbţie
- pentru plăgi cu exsudat moderat – masiv, infectate sau nu
- curăţă plaga şi stimulează ţesutul de granulaţie
- formează un gel la contactul cu exsudatul
- se schimbă zilnic sau mai frecvent (dacă se îmbibă rapid cu exsudat
şi se transformă complet în gel)
- există şi meşe Sorbalgon, se poate utiliza în plăgi adânci, cu
buzunare, etc.
Pansamente cu argint (PolyMem silver, etc.)
- diverse tipuri de pansamente care conţin şi ioni de argint, cu
acţiune bacteriostatică
ESCARE – terapie
5. Managementul infecţiilor
• Debridarea, curăţarea şi pansarea regulată a leziunilor decubit,
respectând regulile de asepsie, contribuie decisiv la prevenirea
colonizării lor semnificative
• La pacienţii taraţi, denutriţi, cu patologie severă asociată, poate fi
necesară optimizarea răspunsului anti-infecţios al gazdei
• Utilizarea antisepticelor/ antibioticelor topice, în diluţii adecvate,
este indicată la bolnavii cu escare masiv colonizate. De asemenea,
se pot folosi pansamente cu agenţi antimicrobieni (argint, etc.)
• În cazul infecţiilor sistemice cu punct de plecare la nivelul escarelor
este necesară administrarea sistemică a antibioticelor
ESCARE – terapie
6. Intervenţia chirurgicală – repararea prin chirurgie plastică a
pierderii de substanţă reprezintă o indicaţie la:
• pacienţii cu escare gradul III şi/sau IV fără tendinţă de vindecare
prin tratament conservator,
• în cazul în care fie pacientul îşi exprimă dorinţa de a accelera
vindecarea
• ulcerele, prin întinderea şi profunzimea lor, determină pierderi
masive de plasmă şi carenţează bolnavul, impietând asupra
procesului de recuperare;
• intervenţia chirurgicală de drenaj/ debridare largă reprezintă o
indicaţie în cazul în care escarele se asociază cu celulită progresivă,
sau sunt suspectate ca sursă de sepsis
Escară sacrată operată
ESCARE – terapie
7. Metode de terapie fizicală utile în profilaxia şi
tratamentul escarelor
• Folosirea dispozitivelor electronice de stimulare electrică
funcţională (functional electrical stimulation – FES) pentru
muşchiul gluteus maximus vizează îmbunătăţirea troficităţii, a
tonusului şi vascularizaţiei musculare, având ca efect menţinerea
unei „interfeţe de sprijin" naturale, cu rol protector.
• Stimularea electrică directă a plăgii (curenţi de joasă frecvenţă şi
joasă intensitate, monofazici, sau curenţi galvanici, cu electrozii
plasaţi în vecinătatea leziunii) accelerează semnificativ
vindecarea în stadiile III-IV, după unele studii
• Câmpurile magnetice pulsate, de joasă frecvenţă au efecte
inconsistent demonstrate asupra vindecării leziunilor de decubit
ESCARE – terapie
7. Metode de terapie fizicală utile în profilaxia şi
tratamentul escarelor
• Ultrasunetele de joasă frecvenţă pot fi luate în cosiderare atât
pentru accelerarea vindecării, cât şi pentru debridare, atunci când
este vorba de detritusuri de consistenţă moale
•Lumina polarizată (Bioptron®) poate fi utilă

ca adjuvant
•LASER
•Terapia prin presiune negativă (NPWT –
negative pressure wound therapy) pare să
ameliorareze fluxul sangvin local, să
stimuleze granulaţia şi să diminueze nivelul
colonizării în plagă
!! Escarele nu se masează!!
Manevre terapeutice pentru prevenirea
complicațiilor respiratorii: posturare,
tapotaj, gimnastică respiratorie, aspirație
traheală, inhaloterapie
Oxigenoterapia la domiciliu (descrierea

aparaturii și a manevrelor de utilizare
adecvate)
Disfunctiile ventilatorii
• IDC sunt importante pentru:
- controlul/ ameliorarea simptomelor/ complicatiilor
respiratorii
- educarea pacientului pentru indeplinirea ADL
• Ne putem intalni cu disfunctii ventilatorii:
- obstructive (BPOC, astm bronsic, mucoviscidoza)
- restrictive (neurogene: intoxicatii barbiturice, TCC,
AVC, polinevrite; musculoscheletale: miopatii,
cifoscolioze, spondilita anchilozanta, obezitatea,
pahipleurite, sarcina, tumori abdominale/ toracale)
- mixte (pneumoconioze)
Posturare
(drenaj postural)
• Asigura migrarea secretiilor din arborele traheo-bronsic spre
eliminare, cand avem de a face cu disfunctii respiratorii
obstructive/mixte
• Principiu: se creeaza un gradient de inaltime intre zonele pulmonare
incarcate de secretii si caile respiratorii mari
• Durata: 30 minute, dimineata, la trezire
Tapotaj
• Amelioreaza eliminarea secretiilor excesive in disfunctii pulmonare
obstructive/ mixte
• Se face cu fermitate si grija dinspre bazele pulmonare catre caile
respiratorii superioare
• ! Nu se aplica peste contuzii/ fracturi/ tumori toracice !
Gimnastică respiratorie
• Presupune:
- relaxarea respiratorie,
- corectarea posturilor vicioase ale toracelui (cifozelor/ scoliozelor/
gibozitatilor),
- reantrenarea organismului la efort
• O metoda foarte simpla o reprezinta exercitiile de canto
Aspirația traheală
• Se realizeaza folosind aparate speciale (aspiratoare
traheo-bronsice) prin intermediul unor sonde speciale
sterile
• Poate fi facuta prin narine/ cavitatea bucala/
traheostoma
• Se realizeaza ori de cate ori este necesar
• Secretiile traheo-bronsice pot fi fluidificate anterior
folosind divrse substante (ser fiziologic, etc)
• ! Aspiratia traheo bronsica excesiva poate produce
leziuni ale cailor respiratorii !
https://www.youtube.com/watch?v=vIu6HJTH0ec
Nebulizarea
• Reprezinta administrarea
medicamentelor (dizolvate in apa
sau sub forma de vapori) la
nivelul mucoaselor nazale si/ sau
ale cavitatii bucale, folosind un
dispozitiv special (neublizator)
Inhaloterapie
• Se realizeaza folosind un nebulizator, dupa ce i se explica detaliat
pacientului procedura
• Aparatul se sterilizeaza dupa fiecare utilizare
• Pot fi nebulizate substante medicamente diverse: antibiotice,
antiinflamatorii steroidiene, bronhodilatatoare, mucolitice, etc
• Concentratia medicamentelor administrate si durata tratamentului sunt
stabilite de medicul specialist
• Asistentul medical trebuie sa urmareasca reactiile pacientului in timpul
tratamentului si sa infomeze medicul curant cu privire la orice reactie
adversa apatruta in timpul tratamentului
Ventilatia noninvaziva (VNI)
• Ventilatia non-invaziva se refera
la asigurarea suportului
ventilator fara ajutorul unei cai
artificiale invazive (sonda de
intubatie sau de traheostomie).
• Se folosesc masti de diferite
marimi/ canule nazale si
concentratoare de oxigen
• 1. VNI este o metoda de tratament cu eficienta in terapia insuficientei respiratorii acute
hipercapnice, a edemului pulmonar acut cardiogenic si a insuficientei respiratorii acute
hipoxemice la pacientii imunodeprimati.
• 2. VNI nu substituie intubatia traheala si ventilatia mecanica atunci acestea au indicatii
clare
• 3. VNI evita complicatiile legate de intubatia traheala
• 4. VNI reduce timpul de spitalizare in sectia de terapie intensiva
• 5. VNI reduce morbiditatea si mortalitatea in special in cazul pacientilor cu insuficienta
respiratorie acuta hipercapnica
• 6. VNI poate fi efectuata si in afara sectiilor de terapie intensiva cu conditia existentei
echipamentelor corespunzatoare de ventilatie si monitorizare si a unui personal special
instruit.
• 7. Ghidurile practice bazate pe studii clinice controlate standardizeaza aplicarea VNI si
reduce rata esecurilor acesteia.
Avantaje VNI
• Evita accidentele datorate intubatiei oro-traheale: pneumonie
nozocomiala, sinuzita, otita, trauma cailor aeriene
• Reduce morbiditatea si mortalitatea, numarul de zile de spitalizare in
terapie intensiva
• Amelioreaza confortul pacientului, care poate manca, bea, vorbi,
permitand ventilatia intermitenta
• Pauzele de ventilatie pot fi folosite pentru administrarea medicatiei per
os, pentru nebulizare sau fizioterapie respiratorie
• Mentine mecanismele de protectie ale cailor respiratorii
• Poate fi realizata si in afara sectiilor de terapie intensiva
Dezavantaje VNI
• Masca poate sa fie inconfortabila sau sa permita pierderi aerice
importante, ceea ce poate duce in final la esecul VNI. Din acest motiv
trebuie sa fie disponibile mai multe marimi si tipuri de masca.
• Exista riscul de leziuni, ulceratii, necroze, in special la nivelul nasului,
din cauza presiunii exercitate de masca. In acest sens se recomanda
folosirea unor manşoane tegumentare pentru protejarea zonelor
predispuse la astfel de leziuni
• Caile aeriene nu sunt protejate si nu pot fi aspirate
• Necesita personal antrenat si posibilitatea de monitorizare continua,
gazometrie sangvina frecventa.
• Absolute:
Contraindicatiile VNI
• Stopul respirator
• Imposibilitatea protejarii cailor aeriene (coma, sedare)
• Obstructia cailor aeriene
• Incapacitatea de a elimina secretiile
• Instabilitatea hemodinamica majora, aritmiile amenintatoare de viata
• Pneumotoracele nedrenat
• Relative:
• Fracturile/arsurile faciale
• Chirurgia recenta la nivelul fetei, cailor aeriene superioare sau la nivelul tractului digestiv
• Secretiile abundente
• Ocluzia intestinala
• Voma
• Comorbiditatile severe
• Obezitatea masiva
• Anxietatea extrema
• Hipoxemia severa refractara la administrarea de oxigen
Masca faciala
Avantaje:
• Permite respiratia orala
• Permite vizualizarea secretiilor,
vomei
• Pierderile aerice sunt mai mici
• Necesita mai putina cooperare din
partea pacientului
Dezavantaje:
• Pacientul nu poate manca, vorbi, bea
• Confort redus
Masca nazala/ narine
Avantaje:
• Mai usor de tolerat
Dezavantaje:
• Necesita un pasaj nazal patent
• Necesita respiratia cu gura inchisa pentru a minimaliza pierderile
• Este preferata la pacientii cu insuficienta respiratorie cronica, la cei
claustrofobi sau dupa 24 de ore de la instituirea tratamentului, daca
starea clinica s-a ameliorat.
Recunoașterea - stări febrile
- criză anginoasă și infarct miocardic acut
urgențelor - edem pulmonar acut
pacientului - sincopă
- hematemeză și melena
îngrijit la - vomă
- obstructie bronsica cu aspirație
domiciliu - enterocolită
- crize convulsive
- tromboflebită
- artite acute
- paralizii
Introducere
• Medicina de urgență este o specialitate medicală care se adresează
pacientului suferind boli sau leziuni cu potențială sancțiune medicală
acută.
• Scopul intervenției de urgență este resuscitarea și stabilizarea
pacientului (aflat în suferință) înaintea prezentării sale într-o unitate
medicală adecvată.
SINDROMUL FEBRIL
• Este o stare de creștere a temperaturii centrale care de obicei (dar nu neapărat) face
parte din răspunsul defensiv al organismelor multicelulare la agresiunea
microorganismelor sau a diferitelor substanțe considerate patogenice sau non-self de
acestea.
• Temperatura normală variază cu:
- momentul zilei (temperaturile maxime se întâlnesc la 6 a.m. și la 4 p.m.)
- locul unde este măsurată (cavitatea bucală, axilă, intrarectal); temperatura
intrarectală este considerată cea mai concludentă
- activitatea fizică (temperatura crește proporțional cu efortul fizic)
- vârsta (vârstnicii au temperaturi normale cu valori mai mici față de
adulți)
- sex (există variații ale temperaturii cu fazele ciclului menstrual)
• Febra este definită prin creșteri de temperatură (indiferent de momentul
zilei):
> 37,7 °C (în cavitatea bucală)
≥ 38 °C (intrarectal)
> 37,5 °C (axilar)
• Simptome în puseul febril: confuzie/ delir, convulsii febrile infantile,
polipnee, tremor muscular, adoptarea unei poziții fetale, piloerecție,
uscăciunea mucoaselor și tegumentelor, cefalee, anorexie, greață, somnolență,
stare de rău generalizată.
• Temperatura mai mare de 43 °C poate provoca decesul (sunt descrise și
situații de supraviețuire la mai mult de 46 °C) !!!
• ! La vârstnic, răspunsul inflamator sistemic poate fi însoțit de temperaturi
normale!
• Cauze -infecțioase: virale, bacteriene, fungice
• -neinfecțioase: neoplazii, traumatisme, boli autoimune,
supraîncălzire
Primul ajutor
• Evaluare clinică: termometrizare, TA, AV, oximetrie digitală, diureză,
aprecierea statusului cognitiv
• Scurtă evalure a etiologiei posibile și rezolvarea sa dacă este cazul
(eliberarea CRS, sondaj vezical urinar, normalizarea temperaturii ambientale
etc)
• Administrarea de antitermice i.v – Algocalmin, Paracetamol (! Alergii
medicamentoase)
• Comprese reci la nivelul membrelor superioare +/- membre inferioare
• Hidratare adecvată PEV: Ser Fiziologic/ Ringer/ Glucoză 5% (! HTA, DZ)
• Apelare 112/ transport într-un serviciu de urgență
ANGINA PECTORALĂ
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
• Angina pectorală este un sindrom clinic carcterizat prin discomfort toracic,
epigastric, în mandibulă, toracic posterior, în membrele superioare apărut
tipic la efort, stres emotional, după masă, în primele ore ale dimineții și
ameliorat în repaus sau după administrarea de nitroglicerină. Durata maximă
a durerii este de 10 minute.
• Angina instabilă reprezintă agravarea bruscă a tabloului de angina
pectorală
stabilă: durerea e mai frecventă, mai severă, apare la un prag mai mic sau în
repaus. Durata maximă este de 20 minute.
• Infarctul miocardic acut reprezintă o formă de angină prelungită, asociată
cu necroză miocardică. Durata acuzelor dureroase este > 30 minute.
• Durerea anginoasă = presiune, apăsare, greutate, strangulare,
constricție, arsură.
• Cauze: ischemia miocardică (coranoropatie aterosclerotică,
cardiomiopatie hipertrofică, cadiomiopatie dilatativă, stenoză aortică).
• Pacienții cu diferite neuropatii (ex: diabetică, etanolică) pot să dezvolte
angină silențioasă și să prezinte echivalente de durere: dispnee,
palpitații, fatigabilitate, slăbiciune, greață, neliniște.
• Pragul dureros poate varia la același pacient, în momente diferite.
Primul ajutor
• Oprirea activității, liniștirea pacientului, posturarea în decubit dorsal
• Administrarea Nitroglicerinei (1/2 comprimat sau 1 puf) sublingual
• Evaluare clinică: TA, AV, oximetrie digitală, glicemie glucotest,
efectuarea ECG, aprecierea statusului cognitiv
• Corectarea hipo-/ hipertensiunii arteriale, hipoglicemiei
• Dacă durerea nu dispare în 15 minute, se mai administrează
Nitroglicerină sublingual (se poate repeta schema de maxim 3 ori!)
• Se apelează 112!!!
EDEMUL PULMONAR ACUT
(EPA)
• EPA = prezența lichidului în interstițiul pulmonar și în alveole, cu riscul
colabării alveolare
• EPA - cadiogen (hemodinamic): stenoză mitrală, mixom atrial, proteze
valvulare trombozate, cardiomiopatie hipertrofică (obstructivă sau
neobstructivă), IMA, tulburări de ritm cardiac (fibrilație atrială cu ritm rapid),
cardiomiopatie dilatativă, miocardite, insuficiență mitrală, insuficiență
aortică, factori precipitanți ai unei suferințe cardiace vechi (febră, infectii,
anemii, tireotoxicoză, dezechilibre volemice)
- necardiogen (lezional): SDRA (sindromul detresei respiratorii
acute), în șoc (septic, hemoragic, traumatic), infecții bacteriene (Gram
negative), infecții virale respiratorii (V. Influenzae), inhalarea de gaze toxice
(NO2), aspirarea sucului gastric, CID, heroina
Tablou clinic EPA
• Dispnee cu polipnee și ortopnee dramatică
• Barbotarea secrețiilor respiratorii
• Expectorație spumoasă, aerată, rozată
• Cianoză foarte intensă, tegumente marmorate
• Tahicardie
• Hipotensiune arterială
• Hipoxemie (saturația oxigenului < 90%)
Primul ajutor
• Poziționarea pacientului în poziție șezândă
• Evaluare oximetrie periferică, TA, AV
• Oxigenoterapie (2,5 l/min)
• Scăderea volemiei: Furosemid (1f=20mg/2ml) 2f i.v., se repetă după
15 min. Se pot administra 4-8 fiole (nu apare hipotensiunea!)
• Vasodilatație periferică: Nitroglicerină (1f= 5mg) 4f PEV în 500ml Ser
fiziologic/ Glucoză 5%/ sol Ringer (nu se administrează la TA< 90
mmHg, la AV< 60/min sau AV> 120/min!)
• Apel 112 !!!
SINCOPA
• Definiție: pierderea cunoștinței, cu imposibilitatea menținerii tonusului
postural, urmată de recuperarea spontană.
• Etiopatogenie: scăderea temporară a perfuziei cerebrale.
• Cauze: cardio-vasculare: hipotensiune (ortostatică), IMA, disecție de aortă,
valvulopatii (stenoză aortică, insuficiență aortică), aritmii (fibrilație cu ritm
rapid, tahicardie ventriculară, bradiaritmii sevre, boală de nod sinusal),
cardiomiopatie hipertrofică, șoc hemoragic, deshidratare severă
metabolice: hipoglicemie, hiperuricemie, hiponatremie,
hiperventilația
neurologice: crize convulsive generalizate (absențe), accident
ischemic tranzitor, hemoragie subarahnoidiană, polineuropatie (diabetică,
etc), sincopă vaso- vagală.
Primul ajutor
• Așezarea pacientului în poziție laterală stabilă
• Masajul sino-carotidian (Nu se efectuează la vârstnici!!)
• Evaluare: glicemie (glucotest), TA, AV, SaO2, +/- electrocardiogramă
• Oxigenoterapie 2,5 l/min
• PEV Glucoză 5%
• Apel 112!!
Hemoragia digestivă superioară (HDS)
Hematemeza, melena
• HDS reprezintă pierderea de sânge la nivelul tubului digestiv (în partea
lui superioară, până la unghiul Treitz) și se manifestă ca hematemeză și/
sau melenă.
• Hematemeza vărsătură cu sânge roșu și/ sau parțial digerat (”în zaț de
cafea”).
• Melena scaun lucios, ”negru ca păcura”, cu miros caracteristic, de
consistență moale.
• Fiziopatologie: anemie posthemoragică, scăderea masei circulante
(hipovolemie), creșterea vâscozității sângelui, coagulare intravasculară
diseminată, șoc.
Cauze HDS
• –digestive: varice esofagiene rupte, esofagită de reflux, hernie gastrică
transhiatală, cancer esofagian, tumori benigne esofagiene, ulcer gastro-
duodenal, gastrita eroziva, cancer gastric, polipoze gastro-duodenale,
stomac operat, duodenite acute, cancer duodenal.
-glande anexe digestive: hipertensiune portală (ciroză hepatică),
cancerul pancreatic, pancreatite cronice/ acute.
-extradigestive: coagulopatii congenitale, dobândite (anticoagulante,
trombolitice, AINS), trombocitopenii, hemofilia, purpure vasculare
Primul ajutor
• Evaluarea pacientului: paloare cutaneo- mucoasă, transpirații reci,
vertij, măsurarea AV (tahicardie), măsurarea TA (hipotensiune arterială),
cuantificarea diurezei, tușeu rectal.
• PEV ser fiziologic, sol Ringer lactat
• Oxigenoterapie 2,5 l/min
• Sondă nazo-gastrică
• Sondă urinară fixă
• Apel 112!!!
VOMA
• Voma reprezintă expulzia violentă, spastică a conținutului gastric prin
cavitatea bucală, ca urmare a contracțiilor antiperistaltice la nivelul stomacal.
• Voma/ vărsătura poate fi precedată de greață sau nu (vărsături centrale).
• Conținutul vărsăturii: resturi alimentare (digerate sau nu), secreții gastrice
(suc gastric, bilă), sânge.
• Complicații: aspirația în căile respiratorii, diselectrolitemii, deshidratarea,
sindromul Mallory- Weiss (leziuni hemoragice ale mucoasei esofagiene).
Cauzele vărsăturilor
• - abdominale: gastro-duodenite, cancere digestive, abdomen acut
chirugical (ocluzii intestinale, peritonite, sarcină ectopică ruptă,
apendicită acută, hemoperitoneu, etc), colică renală, sarcina.
- extraabdominale: efecte secundare medicamentoase, intoxicații,
sindrom migrenos, hipertensiune intracraniană (tumori cerebrale,
traumatisme cranio-cerebrale, hemoragii subarahnoidiene), status
postoperator, stări de impregnare neoplazică.
Primul ajutor
• Așezarea pacientului în poziție laterală stabilă
• Evaluare: TA, AV, diureză, temperatură, SaO2, starea de conștiență
• Administrarea antiemetice i.v/ i.m: Metoclopramid/ Ondansetron
(!Alergii medicamentoase)
• PEV: soluție Ringer 500 ml
• Apel 112!!
OBSTRUCȚIE BRONȘICĂ CU ASPIRAȚIE
• Reprezintă pătrunderea accidentală a unui corp străin în căile
respiratorii superioare (CRS).
• Aspirația în CRS se produce datorită dissingergismului muscular local
și a presiunii mai mici în CRS.
• Cauze: stări de conștiență modificată (stare de minimă conștiență, stare
vegetativă), status post AVC sau TCC (cu pareză de corzi vocale), copii,
vârstnici, patologie ORL (inflamații, tumori faringiene).
• Pot fi aspirate: conținutul vărsăturii, alimente, saliva, medicamente.
Primul ajutor
• Evaluare: cianoză tegumentară, dispnee importantă/ apnee, măsurarea
SaO2 (oximetrie periferică)
• !!!!!Tentativa de dezobstrucție RAPIDĂ a CRS: eliminarea secrețiilor
(aspirator secreții), extragerea corpilor străini solizi (cu pensă
anatomică/Kocher/ Pean), manevre de presiune asupra diafragmului
• Oxigenoterapie 2,5 l/min după dezobstrucție
• Apel 112!
ENTEROCOLITA
• Reprezintă inflamația acută a tubului digestiv la nivelul intestinului
subțire (enterita) și/ sau gros (colita).
• Cauze: intoxicații; infecții: parazitare, virale, bacteriene, fungice; boli
autoimune; neoplazii digestive; intoleranțe digestive: gluten, lactoză;
reacții adversemmedicamentoase (colchicina, etc).
• Fiziopatologie: deshidratare, hipovolemie (hipotensiune arterială,
tahicardie, staremde șoc), diselectrolitemii.
• Clinic: sindrom diareic acut (>3 scaune apoase în ultimele 24 ore),
oboseală, stare de rău, febră, amețeli, meteorism abdominal, crampe
abdominale
Primul ajutor
• Evaluare: TA, AV, SaO2, temperatură, aspect scaun, diureza, stare de
conștiență.
• PEV soluție Ringer + 1 f Metpclopramid/ Ondansetron +/- 1 NO SPA
+/- 1 fAlgocalmin (!Alergii medicamentoase!)
• Transport într-un serviciu de gastro-enterologie
CRIZELE CONVULSIVE
• Sunt episoade de perturbare funcțională cerebrală manifestată prin tulburări
de motricitate +/- de sensibilitate +/- de conștiență.
• Clasificare – crize generalizate: tonico- clonice, tonice, mioclonice, absențe
- crize parțiale: motorii, senzitive, vegetative, parțial complexe
• Cauze: epilepsia, consum etanolic, hipoglicemia, hipocalcemia, tumori
cerebrale, hemoragii cerebrale (TCC, AVC hemoragic, hemoragia
subarahnoidiana - HSA, hemoragia subdurala - HSD), febra, hipoxemia.
• Clinică: mişcări tonice sau clonice neregulate în tot organismul sau numai în
anumite regiuni ale corpului, stare de conştienţă prezentă sau alterată până la
comă, muşcarea limbii, emisie spontană de urină sau de materii fecale.
Primul ajutor
• Posturarea pacientului în poziţie laterală stabilă
• Evaluare: TA, AV, SaO2, temperatură, glicemie, starea de conştienţă
• Diazepam 1f i.v sau i.m.
• Apel 112!!!
TROMBOFLEBITA
• Reprezintă ocluzia unui teritoriu venos prin formarea unui tromb
intraluminal, cu apariţia modificărilor inflamatorii locale.
• Poate fi superficială sau profundă şi frecvent apare după perfuzarea
endovenoasă cu folosirea branulelor.
• Etiopatogenie este favorizată de stază locală, status proinflamator
generalizat şi de hipercoagulabilitate.
• Clinic: la nivel local observăm: edem, hiperemie, creşterea
temperaturii, sensibilitate palpatorie.
Primul ajutor
• Evaluare: examen local, temperatură axilară, TA, AV, SaO2
• Se înlătură factorul declanşator.
• Se face crioterapie locală prin comprese reci sau gheaţă aplicată prin
intermediul unui tifon steril, timp de maxim 15 minute.
• Se pot administra antialgice p.o: Algocalmin, Paracetamol. Atenţie la
alergiile medicamentoase!
• Se îndrumă pacientul către un serviciu de cardiologie sau de chirurgie
cardiovasculară.
PARALIZIILE
• Definiţie: pierderea capacităţii de mişcare a unui muşchi sau a unei grupe de
muşchi
• Cauze: afectarea SNC: tumori cerebrale sau medulare, TCC, AVC, TVM,
infecţii SNC, hipoxemie, demielinizări, sindroame demenţiale
afectarea nervilor din afara SNC: pareze a frigore, traumatisme
locale, compresiuni locale, nevroame
afectarea musculară: miopatii, miastenia gravis, denutriţie,
caşexie, boli endocrine, efecte adverse medicamentoase, traumatisme
musculare.
• Clinic: deficit motor total sau parţial, hipotonie sau hipertonie musculară,
atrofie musculară, fibrilaţii sau fasciculaţii musculare.
Primul ajutor
• Pentru paraliziile acute: evaluarea statusului cognitiv, TA, AV, SaO2,
temperatură, glicemie glucotest
• Posturarea pacientului în decubit dorsal
• Oxigenoterapie
• ! Nu se scade brusc TA!
• Apel 112!
ARTRITE ACUTE
• Definiţie reprezintă inflamaţia acută articulară, însoţită de creşterea
temperaturii locale, hiperemie locală, durere intensă locală, tumefacţie
locală şi diminuarea mobilităţii locale.
• Pot afecta una sau mai multe articulaţii simultan.
• Cauze: acutizarea suferinţelor artrozice articulare vechi; boli
autoimune: poliartrita reumatoidă, artrita gutoasă, spondilartropatii
seronegative; artrite septice
Primul ajutor
• Evaluare: TA, AV, SaO2, examen local
• Posturarea pacientului în decubit dorsal cu aşezarea articulaţiei în
poziţie cât mai fiziologică
• Administrarea de antialgice p.o: Paracetamol, Algocalmin. ! Alergii
medicamentoare!
• Apel 112 sau îndrumarea în serviciu de urgenţe reumatologice.
• https://www.labroots.com/trending/cardiology/2335/preventing-heart-failure-after-acute-myocardial-
infarction
• https://litfl.com/wp-content/uploads/2018/08/ECG-Anterolateral-AMI-STEMI-2.jpg
• https://www.healthnavigator.org.nz/media/1437/recovery-
position.jpg?width=650&height=433.0075187969925
Îngrijirea pacientului protezat post amputația unui
membru pelvin sau superior
Îngrijirea pacientului cu neuroproteze cibernetice
(bionice)
Managementul practic al problemelor locomotorii ale
pacienților imobilizați la domiciliu (descrierea
dispozitivelor ortetice și/sau protetice și a manevrelor
adecvate de aplicare și utilizare).
Amputatia
Definitie= pierderea unei parti a corpului uman, indiferent de dimensiune
https://www.cardio.com/blog/limb-salvage-vs-amputation
Cauze ale amputatiilor
• Congenitale
• Traumatice
• Ischemice (prin suferinta vasculara):ATS, DZ, IVC
• Neoplazice
• Infectii (lepra)
• Inflamatii
Ortezele
• Definitie = dispozitive externe care se aplica la nivelul unui segment al
corpului pentru a preveni sau a corecta disfunctionalitatile acelui
segment.
https://www.proteus-ec.com/images/2019/09/30/2.5.jpg
Clasificare orteze
• Dupa tipul de mobilizare articulara:
- Statice
- Dinamice
• Dupa obiectivul terapeutic:
- De repaus si de protectie articulara
- De substituie functionala
- De corectie
Ortezele membrului superior
MÂNA
• Orteza pumn- mână:
-pentru poziționarea și stabilizarea mâinii
-pentru îmbunătățirea mobilității mâinii https://e-medicalbroker.com/eng_pl_Orliman-articulated-wrist-hand-orthosis-with-ROM-4433_1.gif
-pentru prevenirea deviațiilor în flexie sau extensie ale mâinii

-poate fi folosită pentru: imobilizările posttraumatice (fracturi/entorse/luxații),
afecțiuniile reumatologice (poliartrita reumatoidă), neurologice(mâna
spastică)
-poate fi curățată prin spălare
-medicul indică perioada de utilizare
COTUL
• Orteza de cot:
- poate fi folosită în spasticitate (AVC, TVMC), în leziuni de plex
brahial, în afecțiuni inflamatorii (epicondilite)
https://braceid.com/product/upper-extremity/rom-elbow-orthosis/
UMĂRUL
• Orteza de umăr:
- se folosește pentru luxații/ subluxații scapulo-humerale
- în patologie postraumatică, neurologică (AVC, TVM), inflamatorie
(bursite subacromio deltoidiene)
https://www.dme-direct.com/media/catalog/product/cache/8f6ca0afcb1653eb277a1c4cee0a093f/f/i/file_671_1.webp
https://bracelab.com/media/catalog/product/cache/d1d90e53e31fba3b912399f70a56ad30/3/2/3203_ortho_ankle_foot_afo_closing2_rgb_web_1.jpg
Ortezele membrului inferior
PICIORUL
• Ortezele piciorului:
- se folosesc pentru posturare, pentru conservarea mobilității articulare,
pentru reeducarea mersului
- în sechele posttraumatice, neurologice (spasticitate post AVC/ TVM/
HD; pareze periferiferice nerv sciatic popliteu)
GENUNCHIUL
• Ortezele genunchiului:
- pot fi folosite în sechele posttraumatice (entorse, luxații, leziuni
meniscale/ de tendoane), statusuri postoperatorii, în sechele
neurologice/ neurochirurgicale (urmate de spasticitate), în afecțiuni
inflatorii locale
- sunt utile pentru: păstrarea mobilității articulare, stabilizarea
articulației
https://cdn3.volusion.com/mqnu5.mamc7/v/vspfiles/photos/5202X-5212X-2.jpg?v-cache=1530526902
Coloana vertebrală
CERVICO-TORACO-LOMBO-SACRATĂ
• Otrezele cervico-teoraco lombo-sacrate:
- se folosesc în sindroame algice invalidante (afecțiuni degenerative/
reumatologice), în suferințe neurochirurgicale (vertebrale/ discale)
http://www.albertaoandp.com/spinal-orthoses
https://www.jaypeedigital.com/book/9789351526407/chapter/ch2
Pregatirea pacientului preprotezare
• Trebuie initiata inaintea realizarii interventiei chirurgicale
• Pacientii trebuie sa invete un program de gimnastica medicala pentru
conservarea masei musculare si osoase
• Pacientul trebuie sa invete realizarea cat mai independenta a
transferurilor.
• Scopul este conservarea efectuarii independente a ADL
https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTzElCuQ6JAcjN-7mgubZDA75kupHe6-LSEZV_WBW9QjCeYsQjut-xIL8C0hhUyxAfwZYk&usqp=CAU
Montarea protezei
Momentul protezarii depinde de:
- Maturarea bontului de amputatie
- Statusul cardio-vascular al pacientului
- Toleranta sa la efort (trebuie sa reziste minim 20 min in ortostatism)
https://static.independent.co.uk/s3fs-public/thumbnails/image/2016/03/15/18/pg-24-ballet-amputee-1-eptv.jpg?quality=75&width=1200&auto=webp
Montarea protezei
• Montarea protezei pentru membrul inferior se face din ortostatism
• Proteza este individualizata prin „dulia” adaptata dimensiunilor
bontului
• In functie de moment, exista proteze:
- Premergatoare (pt primele 6 luni postamputatie)
- Definitive
Reguli pentru pacient
• Trebuie sa cunoasca structura protezei
• Trebuie sa-si monteze singur proteza
• Treuie sa invete inspectia bontului minim de 2 x /zi
• O proteza utilizata corect, este valabila10 ani
Complicatii ale protezarii
• Leziuni tegumentare
• Atrofii musculare
• Osteoporoza
• Durerea neuropata
Protezele bionice
• Sunt proteze a caror coordonare se face prin intermediul unor senzori
EMG care inregistreaza impulsurile nervoase ajunse la nivel muschilor
amputati.
• In anumite situatii, protezele bionice pot functiona precum cele clasice
https://consultqd.clevelandclinic.org/bionic-arms-neurorobotic-sensory-motor-fusion-restores-natural-behaviors/
Orteze bio-electrice
• Sunt otreze a căror coordonare se face prin intermediul unor senzori

electromiografici (EMG) care înregistrează impulsurile nervoase ajunse
la nivel mușchilor afectați.
https://m.lzdntxqz.com/media/story_section_text/5322/cnt-01-myopro-arm-orthosis-photo_hires.jpg
https://www.researchgate.net/publication/343577783/figure/fig5/AS:963474339405833@1606721591879/Lower-limb-exoskeleton-control-scheme-a-Joint-torque-control-system-based-on-cognitive.png
Exoschelet
https://www.researchgate.net/publication/334976616/figure/fig1/AS:788715270066178@1565055782712/Fronto-lateral-view-of-the-Twin-exoskeleton-A-lateral-view-B-with-a-particular-focus.png
Paracenteza
Îngrijirea tubului de dren
Alimentaţie parenterală - alimentaţie
artificială pe cateter venos central sau
periferic
Paracenteza
• Definitie = este o metoda de drenaj prin care se asigura evacuarea de
secretii (patologice sau cu potentialmpatologic) existente la nivelul
cavitatii peritoneale, care formeaza ascita
• Ascita poate fi provocata de: infectii peritoneale (bacteriene-
tuberculoase, fungice), neoplazii, insuficienta cardiaca, boala renala
(sindrom nefrotic), denutritie severa, ciroza
• In cavitatea peritoneala se poate acumula sange dupa traumatisme
abdominale, rupturi de organe intraabdominale
• Cavitatea peritoneala se foloseste si pentru realizarea dializei
peritoneale
Paracenteza
• Scopul paracentezei este: - diagnostic
- curativ
• De obicei se realizeaza in fosa iliaca stanga, cat mai decliv, dupa un
control ecografic abdomino-pelvin si dupa golirea vezicii urinare
Paracenteza
• Se realizeaza dupa antisespsie locala riguroasa
• Nu se punctioneaza in zone cu leziuni tegumentare, trebuie multa
atentie in cazul in care pacientul prezinta tulburari de coagulare
• Dupa punctionare se poate fixa un tub de dren (din plastic) printr-un
fir “la piele”
Paracenteza
Ingrijira tubului de dren
• Tubul de dren trebuie sa fie: direct, decliv, constituit din materiale care
sa-i asigure eficacitatea.
• In functie de cantitatea si fluiditatea lichidului preluat de tubul de dren,
exista riscul colmatarii acestuia cu detritusuri, puroi, cheaguri sangvine,
devenind ineficient
• In cazul blocarii tubului de dren, acesta se aspira cu o seringa sterila,
apoi se suprima (de preferat, in mediul spitalicesc)
Paracenteza
Ingrijira tubului de dren
• Daca nu exista complicatii de drenaj, tubul se panseaza zilnic/ la doua
zile folosind comprese sterile si solutii antiseptice (rivanol, betadina,
etc).
https://www.niddk.nih.gov/-/media/Images/Health-Information/Kidney/TransferExchange_550x551.png
https://www.mayoclinic.org/-/media/kcms/gbs/patient-consumer/images/2013/08/26/10/43/my00282_im04513_mcdc7_peritoneal_dialysisthu_jpg.jpg
Paracenteza
Semne de alarma
• Stare de soc: transpiratii profuze, confuzie, hipotensiune arteriala - se
opreste drenajul lichidului
• Semne de inflamatie locala: eritem, tumefactie, senzatie pulsatila
• Febra
• Dureri abdominale
• Oprirerea tranzitului intestinal pentru gaze si materii fecale
https://d3i71xaburhd42.cloudfront.net/aa9c9099832be6e6955347ae302c7e477cc9f29f/12-Figure1-1.png
CATETERUL VENOS PERIFERIC
(denumit uzual și branulă sau canulă intravenoasă)
https://medlineplus.gov/ency/imagepages/19872.htm
https://www.stick-to-safety.com/news/newsroom/detail///iv-cannulation-procedure-for-nurses/
https://mkd-medicale.ro/images/companies/1/perfuzoare.jpg?1638782840319
https://magazin-bbraun.ro/440-large_default/intrafix-air-g-cu-exadrop.jpg
https://i.ytimg.com/vi/GAqywdQw_6E/maxresdefault.jpg
https://magazin-bbraun.ro/283-large_default/infuzomat-space-line-standard.jpg
Cateter venos central
https://www.polymedicure.com/wp-content/uploads/2019/05/Novocent.jpg
https://nci-media.cancer.gov/pdq/media/images/756806-571.jpg
Alimentație parenterală
https://www.fresenius-kabi.com/in/images/Aminoven.jpg
https://www.medicalnutritionindustry.com/files/_processed_/5/a/csm_parenteral_nutrition_eeecb948de.png
Supravegherea cateterului şi a pacientului
• se schimbă pansamentul cateterului la fiecare 48 ore, iar fixatorul la 3 zile sau o
dată pe săptămână dacă nu se udă sau se murdăreşte;
• perfuzorul se schimbă la 72 ore şi soluţiile perfuzabile de lungă durată la 24 ore,
utilizând tehnicile aseptice;
• se verifică periodic locul de inserţie pentru a surprinde eventualele semne de
inflamaţie, deconectare sau drenaj;
• se monitorizează cu atenţie pacientul pentru a surprinde precoce semnele unor
complicaţii:
• embolie: paloare, cianoză, tuse seacă, dispnee, tahicardie, sincopă, şoc;
• pneumotorax: respiraţie superficială, asimetria mişcărilor toracice, tahicardie,
junghi toracic;
• se anunţă medicul şi se intervine de urgenţă în caz de complicaţii.
Incidente/Accidente
• extravazarea soluţiei în afara venei şi tumefierea dureroasă a zonei;
• necroza ţesutului în caz de extravazare de soluţii hipertone;
• infecţia locală detectată prin semne inflamatorii locale: eritem, durere, căldură
locală, tumefacţie şi lezarea funcţiei segmentului respectiv;
• obstruarea cateterului / branulei cu cheaguri de sânge în absenţa manevrelor
standard de întreţinere zilnică;
• edemul pulmonar acut (tuse, expectoratie, polipnee, cresterea TA) prin
hiperhidratare la bolnavii cardiaci, în cazul în care nu se calculează corect numărul
de picături pe minut şi nu se respectă timpul de perfuzare.
• Embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator
https://youtu.be/IWufgduExvE
https://youtu.be/63W-haF-zr8
https://youtu.be/hXsTTNJM6Dk
https://youtu.be/PmcW7r-2taA
Aspiratia gastrica si aspiratia
cailor respiratorii
Aspiratia gastrica
• Reprezinta evacuarea continutului gastric prin intermediul unei sonde
nazogastrice sau prin canula de gastrostoma
• Se relizeaza in cazul stazei gastrice (pareza digestiva, obstructie
neoplazica) sau in cazul hematemezei
• Poate avea si scop diangnostic (TBC pulmonar la copii)
https://www.researchgate.net/profile/James-Ankrum/publication/231608907/figure/fig1/AS:300377128882181@1448626896989/PLACEMENT-OF-NG-TUBE_W640.jpg
https://www.researchgate.net/publication/330932288/figure/fig1/AS:723673531047936@1549548623211/Aspiration-therapy-AspireAssist-consists-of-a-PEG-tube-to-aspirate-gastric-food-a-valve_W640.jpg
Aspirația traheală
• Se realizeaza folosind aparate speciale (aspiratoare traheo-bronsice)
prin intermediul unor sonde speciale sterile
• Poate fi facuta prin narine/ cavitatea bucala/ traheostoma
• Se realizeaza ori de cate ori este necesar
• Secretiile traheo-bronsice pot fi fluidificate anterior folosind divrse
substante (ser fiziologic, etc)
• ! Aspiratia traheo bronsica excesiva poate produce leziuni ale cailor
respiratorii!
https://www.promed.ro/wp-content/uploads/2020/03/aspirator-chirurgical-armo-line.png
https://sp-ao.shortpixel.ai/client/to_webp,q_glossy,ret_img,w_300,h_300/https://labextrade.com/wp-content/uploads/2021/03/013-suctioning-the-trach-tube.jpg
https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTA69tuTk1Z2aQ818c2FgIsGefYi4W8Gg7r0w&usqp=CAU
https://youtu.be/udxHIUUzrRk
https://youtu.be/979jWMsF62c
https://youtu.be/fwvVdw3tzg0
https://youtu.be/uf0ms5XzwZo
Administrarea medicamentelor
prin nebulizare
Ventilația noninvazivă
Nebulizarea
• Reprezinta administrarea
medicamentelor (dizolvate in apa
sau sub forma de vapori) la
nivelul mucoaselor nazale si/ sau
ale cavitatii bucale, folosind un
dispozitiv special (neublizator)
Inhaloterapie
• Se realizeaza folosind un nebulizator, dupa ce i se explica detaliat
pacientului procedura
• Aparatul se sterilizeaza dupa fiecare utilizare
• Pot fi nebulizate substante medicamente diverse: antibiotice,
antiinflamatorii steroidiene, bronhodilatatoare, mucolitice, etc
• Concentratia medicamentelor administrate si durata tratamentului sunt
stabilite de medicul specialist
• Asistentul medical trebuie sa urmareasca reactiile pacientului in timpul
tratamentului si sa infomeze medicul curant cu privire la orice reactie
adversa apatruta in timpul tratamentului
• Ventilatia non-invaziva se refera
la asigurarea suportului
ventilator fara ajutorul unei cai
artificiale invazive (sonda de
intubatie sau de traheostomie).
• Se folosesc masti de diferite
marimi/ canule nazale si
concentratoare de oxigen
• 1. VNI este o metoda de tratament cu eficienta in terapia insuficientei respiratorii acute
hipercapnice, a edemului pulmonar acut cardiogenic si a insuficientei respiratorii acute
hipoxemice la pacientii imunodeprimati.
• 2. VNI nu substituie intubatia traheala si ventilatia mecanica atunci acestea au indicatii
clare
• 3. VNI evita complicatiile legate de intubatia traheala
• 4. VNI reduce timpul de spitalizare in sectia de terapie intensiva
• 5. VNI reduce morbiditatea si mortalitatea in special in cazul pacientilor cu insuficienta
respiratorie acuta hipercapnica
• 6. VNI poate fi efectuata si in afara sectiilor de terapie intensiva cu conditia existentei
echipamentelor corespunzatoare de ventilatie si monitorizare si a unui personal special
instruit.
• 7. Ghidurile practice bazate pe studii clinice controlate standardizeaza aplicarea VNI si
reduce rata esecurilor acesteia.
Avantaje VNI
• Evita accidentele datorate intubatiei oro-traheale: pneumonie
nozocomiala, sinuzita, otita, trauma cailor aeriene
• Reduce morbiditatea si mortalitatea, numarul de zile de spitalizare in
terapie intensiva
• Amelioreaza confortul pacientului, care poate manca, bea, vorbi,
permitand ventilatia intermitenta
• Pauzele de ventilatie pot fi folosite pentru administrarea medicatiei per
os, pentru nebulizare sau fizioterapie respiratorie
• Mentine mecanismele de protectie ale cailor respiratorii
• Poate fi realizata si in afara sectiilor de terapie intensiva
Dezavantaje VNI
• Masca poate sa fie inconfortabila sau sa permita pierderi aerice
importante, ceea ce poate duce in final la esecul VNI. Din acest motiv
trebuie sa fie disponibile mai multe marimi si tipuri de masca.
• Exista riscul de leziuni, ulceratii, necroze, in special la nivelul nasului,
din cauza presiunii exercitate de masca. In acest sens se recomanda
folosirea unor manşoane tegumentare pentru protejarea zonelor
predispuse la astfel de leziuni
• Caile aeriene nu sunt protejate si nu pot fi aspirate
• Necesita personal antrenat si posibilitatea de monitorizare continua,
gazometrie sangvina frecventa.
• Absolute:
Contraindicatiile VNI
• Stopul respirator
• Imposibilitatea protejarii cailor aeriene (coma, sedare)
• Obstructia cailor aeriene
• Incapacitatea de a elimina secretiile
• Instabilitatea hemodinamica majora, aritmiile amenintatoare de viata
• Pneumotoracele nedrenat
• Relative:
• Fracturile/arsurile faciale
• Chirurgia recenta la nivelul fetei, cailor aeriene superioare sau la nivelul tractului digestiv
• Secretiile abundente
• Ocluzia intestinala
• Voma
• Comorbiditatile severe
• Obezitatea masiva
• Anxietatea extrema
• Hipoxemia severa refractara la administrarea de oxigen
Masca faciala
Avantaje:
• Permite respiratia orala
• Permite vizualizarea secretiilor,
vomei
• Pierderile aerice sunt mai mici
• Necesita mai putina cooperare din
partea pacientului
Dezavantaje:
• Pacientul nu poate manca, vorbi, bea
• Confort redus
Masca nazala/ narine
Avantaje:
• Mai usor de tolerat
Dezavantaje:
• Necesita un pasaj nazal patent
• Necesita respiratia cu gura inchisa pentru a minimaliza pierderile
• Este preferata la pacientii cu insuficienta respiratorie cronica, la cei
claustrofobi sau dupa 24 de ore de la instituirea tratamentului, daca
starea clinica s-a ameliorat.
• https://youtu.be/pEKFKZiLNaA
• https://youtu.be/Ns7vZnhreYk
• https://youtu.be/OHQK5PUTQ_
0
Sondajul vezical, îngrijirea sondei urinare şi administrarea
medicamentelor intravezical pe sondă vezical: tehnici de
sondaj vezical intermitent, schimbare a sondei
Alimentarea prin gastrostoma percutana prin abord endoscopic
(PEG)
Schimbarea sondei nazogastrice si respective PEG.
Training reabilitativ în redobândirea controlului asupra
deglutiției
Aplicarea supozitoarelor.
Clisma, microclisma la domiciliu.
Tulburari mictionale
• Pot fi produse prin prezenta obstacolelor mecanice ce impiedica
evacuarea urinei (adenomul de prostata, calculi urinari, etc.), prin
afectiuni neuro-musculare ale aparatului urinar
• Pot fi de tip: incontinenta, retentie, mixt
Gestioarea tulburarilor mictionale
Pentru indeplinirea corecte a functiei de excretie renala, la pacientii cu
tulburari mictionale se practica sondajul urinar vezical permanent (cu
sonde cu balonas Foley) si/ sau intermitent (cu sonde Nelaton).
Schimbarea sondei urinare fixe
• Oricand este nevoie (in caz de blocare)
• Sau la 10- 14 zile
• Inlocuirea dispozitivului se face in conditii de asepsie maxima, cu
blandete si rabdare
Nutriţia parenterală prin gastrostomă
• Nutriţia enterală pe gastrostotomă se poate începe la 6-8 ore după inserţia
sistemului, iniţial cu apă
• După 10 zile de la operaţie, asepsia nu mai este necesară
• Tubul se poate fixa la peretele abdomnal cu bandă adezivă
REGIM DE NTRIȚIE (ALIMENTE PASATE) PE SONDĂ
NAZO-GASTRICĂ/ GASTROSTOMĂ
8.00 MASĂ:
• Ou cu piure + 50ml pentru ”spălare”
200ml sonda nazogastrică/
 Iaurt/ sana+biscuiti
gastrostomă
sau
 Orez cu lapte
10.00 GUSTARE:
 Branză de vacă sau 200ml + 50ml pentru ”spălare”
banană sonda nazogastrică/
 Biscuiți cu lapte gastrostomă
12.00 HIDRATARE:
 Ceai/ apa plata/ suc 200ml
de fructe
14.00 MASĂ: 200ml + 50ml pentru ”spălare”
 supa de legume cu sonda nazogastrică/
oase/ piure/ orez
16.00 GUSTARE: + 50ml pentru ”spălare”
 ficat de pui/ pește 200ml sonda nazogastrică/
gastrostomă
18.00 HIDRATARE:
 ceai/ lapte/ suc de 200ml
fructe
20.00 MASĂ: + 50ml pentru ”spălare”
 supa de legume cu 200ml sonda nazogastrică/
carne gastrostomă
24.00 HIDRATARE:
 apa plata/ ceai/ 200ml
compot
 apa plata/ ceai/
compot
Ingrijire zilnică (de 1-2 ori pe zi)
• Se memorează numărul ghidului de la capătului dispozitivului de fixare (dacă tubul
este marcat)
• Se îndepărtează dispozitivul de fixare de peretele abdominal
• Se examinează pielea pentru iritaţii, infecţii
• Se spală pielea din jurul tubului cu soluţie salină sterilă sau cu apă şi săpun neutru
• Se usucă bine, prin tamponare cu tifon (nu vată)
• Se rotează tubul 180° şi se mişcă sus-jos 1-2 cm, pentru a preveni aderenţele
peritoneale
• Se repoziţionează sistemul de fixare la nivelul ghidului iniţial
• Pentru sistemele moderne, cu dispozitiv de fixare, nu este necesară aplicarea de
pansamente, leucoplast, etc.!
• Înainte şi după fiecare „masă”, tubul se spală cu 20-40 ml apă, de preferinţă
caldă
Complicaţiile gastrostomiei
• durere locală, imediat după intervenţie
• peritonită (abdomen acut, durere severă, febră, etc.)
• aderenţe peritoneale (durere, fără febră)
• hemoragii
• tulburări de digestie şi tranzit (greaţă, vomă, diaree, reflux esofagian)
• refluxul esofagian predispune la aspiraţie, la pacienţii neurologici! – mese mici,
cu pacientul în şezând, sau ridicat cu patul, în limita posibilităţilor, utilizare de
prokinetice (Metoclopramid)
• iritaţia pielii din jurul stomei
• refluxul soluţiilor administrate pe lângă tub
• înfundarea tubului
Dacă tubul se înfundă
•se aspiră cu seringa soluţia rămasă în tub
•se injectează 5 ml apă caldă (35°), se clampează 5 minute, apoi se îndepărtează
clema şi se încearcă sucţiune. Dacă tubul s-a desfundat, se spală cu apă
•se injectează 5 ml apă carbogazoasă şi se clampează 1 oră. După îndepărtarea
clemei, se tentează sucţiune. Dacă tubul s-a desfundat, se spală cu apă.
•Dacă aceste manevre nu repermeabilizează tubul, sistemul trebuie înlocuit. Se pot
încerca şi soluţii enzime cu pancreatice (tripsina)
Pe termen lung
•dacă problema care împiedica nutriţia per os se rezolvă, gastrostoma se va
îndepărta
•Sonda nazo-gastrica se utilizeaza pentru o perioada de timp limitata (1-2
saptamani), timp in care i se verifica pozitia, permeabilitatea si integritatea
structurilor anatomice pe care le strabate
•sistemele de gastrostomie au durate de viaţă variabile, în funcţie de model: 2
luni – 2 ani, după care se înlocuiesc
•igiena orală nu trebuie neglijată, chiar dacă această cale nu mai este folosită
pentru alimentaţie şi chiar dacă pacientul nu este conştient
•pacientul conştient, fără alte probleme majore locomotorii, poate face baie,
poate inota, etc., după cicatrizarea iniciziei abdominale – dacă dispozitivul de
fixare externă este bine poziţionat, iar tubul este etanş inchis (capac + clamă)
Colonul neurogen
disfuncţie a motilităţii intestinale şi a controlului sfincterului anal, care
apare ca urmare a unei afectări severe a SNC, în special după TVM
(traumatisme vertebro-medulare) sau alte injurii medulare (infecţii,
tumori, hemoragii, ischemii, etc.)
în mod fiziologic, bolul fecal este împins de contracţii segmentare,

succesive, ale colonului (=peristaltism), până în ampula rectală
peristaltismul este stimulat, în mod fiziologic, de prezenţa alimentelor în

stomac şi duoden (reflex gastro-colic şi duodeno-colic – se declanşează
la cca. 20-30 minute de la ingestia alimentelor), precum şi de distensia
anselor intestinale, prin prezenţa fecalomului
motilitatea intestinală este stimulată de nervul vag (N10) (parasimpatic)

Colonul neurogen
Clasificare
Activitate reflexă prezervată Colon neurogen flasc
(fără activitate reflexă)
Reflex anal prezent (contracţie Reflex anal absent
anală vizibilă la înţeparea uşoară a
pielii înconjurătoare)
Reflex bulbo-anal prezent (contracţie Reflex bulbo-anal absent
anală la presiune pe glandul
penisului/clitoris)
Leziunea morfologică situată (cel mai Leziunea morfologică situată (cel mai
adesea) la nivel T12 sau superior adesea) la nivel L1 sau inferior
 Prezenţa sau absenţa senzaţiei ano-rectale se poate testa prin tuşeu rectal (cu
mănuşă şi lubrefiant)
 !!! A nu se înţepa pielea pacientului (pt. testarea reflexului anal) până la
sângerare. Regiunea perianală este în mod special expusă riscului de infecţii
 reflexele descrise mai sus sunt absente în faza de şoc spinal (imediat după TVM,
cu o durată de 1-6 săptămâni, caracterizată de flacciditate). Se vor testa în mod
repetat, până la remiterea acestei faze
Colonul neurogen
Colonul neurogen din TVM se manifestă prin:
- constipaţie cronică (datorată diminuării peristaltismului
intestinal şi/sau inhibării reflexului de defecaţie)
- incontinenţă fecală
- absenţa senzaţiei de defecaţie (anestezia mucoasei ano-
rectale face ca pacientul să nu simtă nevoia de defecaţie)
Colonul neurogen
Constipaţia
Definiţie: tranzit intestinal încetinit pentru materii fecale (mai rar de 1
scaun/ 48 h)
Poate determina creşterea consistenţei materiilor fecale → fecaloame
dure → defecaţie dificilă, dureroasă
Constipaţie cronică = ≤ 3 scaune/ săptămână, ≥ 3 săptămâni
Colonul neurogen
Complicaţiile constipaţiei cronice
• Fisuri anale; prolaps anal; hemoroizi

• Distensia colonului → perforaţie
• Diverticuloză intestinală
• Reflux gastro-esofagian (supradistensie cronică)
• Episoade de disreflexie autonomăla pacienții cu afectare
medulară sup de T6
Colonul neurogen
Managementul constipaţiei
• Creşterea mobilităţii şi a nivelului de activitate (cel puţin

posturare periodică în şezând, la pacienţii total dependenţi)
• Masaj abdominal
• Dieta:
• la ore regulate
• volum adecvat
• aport de lichide ≥ 1.5 l/zi (8-10 căni de apă/ zi)
• fructe, legume, cereale, în special integrale, eventual pere, suc de
prune, cafea (dacă nu e contraindicată)
• Se evită bananele şi brânza (constipă)
• Suplimente cu fibre alimentare – însă în lipsa unui aport adecvat de
lichide, determină constipaţie!
Colonul neurogen
• Stabilirea unui orar pentru defecaţie – la pacienţii cooperanţi; se
ia în considerare tiparul anterior constipaţiei, precum şi stilul de viaţă
al persoanei respective; se va programa la 30 minute după o masă
(reflexul gastro-colic favorizează defecaţia)
• Laxative
• Biofeedback, terapie comportamentală – în special la copii
Colonul neurogen
• Laxativ = substanţă care cresc volumul şi înmoaie scaunul

• Purgativ = substanţă ce provoacă eliminarea de scaune lichide – se
utilizează pe termen scurt
Clasificare
• Purgative stimulante ale motilităţii intestinale/ drastice (iritanţi ai
mucoasei) – bisacodil (Dulcolax, Stadalax – cp şi sup.), fenolftaleina
(Ciocolax), oxifenisatina (Fenisan), ulei de ricin, antrachinone –
produse vegetale (rubarbă, aloe, senna, frangula – Cortelax, Dantron)
• Purgative osmotice (agenţi hiperosmolari) – lactuloza (are şi acţ
eubiotică), sorbitol, sare amară (MgSO4), sare Glauber (Na2SO4), etc.
Colonul neurogen
Laxative – Clasificare
• Laxative de volum = fibre vegetale nedigerabile + şi coloizi
hidrofili – tărâţe, seminţe de psylium, de in; metilceluloză
(Citrucel, Metamucil)
• Laxative prin înmuierea scaunului/ ag. tensioactivi (emolienţi)
– docusat sodic (Sintolax), ulei de parafină (se poate introduce şi în
clisme), glicerina (supozitoare)
Colonul neurogen
Asigurarea evacuării
• Utilizare de lubrefianţi (supozitoare cu glicerină)
• micro/miniclisme pentru a favoriza evacuarea fecaloamelor
mari, impactate şi a preveni fisurile anale; deasemenea, ele
stimulează reflexul de defecaţie
• Tuşeu rectal (evacuator) – pentru a declanşa reflexul de
defecaţie sau pentru a goli ampula rectală
Colonul neurogen
Management
În perioada de şoc spinal pacientul nu are peristaltism (are ileus
paralitic) şi reflexe →
tuşeu rectal evacuator zilnic
se pot utiliza supozitoare cu glicerină dacă fecalomul este dur,
deshidratat, pentru a facilita evacuarea manuală
rezoluţia şocului spinal este marcată de reapariţia zgomotelor
intestinale la asculaţie abdominală şi de creşterea progresivă a
tonusului sfincterului anal (dacă leziunea este superior de T12) la
testare manuală
După rezoluţia şocului spinal

evacuarea fecalelor la 2-3 zile (nu zilnic) poate fi un element de
training (stimulare a reluării peristaltismului fiziologic) la pacienţii cu
leziuni medulare incomplete
Disreflexia autonomă (DA)
Vasoconstricţie masivă (tranzitorie) în teritoriile de sub nivelul leziunii → pusee
severe de HTA → risc de hemoragii intracraniene, retiniene, infarct
miocardic, infarct cerebral, convulsii, etc.
Reflexele vasomotorii parasimpatice ale trunchiului cerebral încearcă să

contrabalanseze puseul tensional prin hipertonie vagală compensatorie, cu
bradicardie, vasodilataţie (roşeaţă) şi transpiraţii profuze în teritoriul aflat
deasupra leziunii
Managementul disreflexiei autonome
Depistarea şi îndepărtarea factorilor declanşatori
Controlarea permeabilităţii cateterului vezical, înlăturarea factorilor
mecanici externi (cudarea compresivă a sondei)
Golirea pungii colectoare de urină
Înlocuirea imediat a sondei vezicale dacă e obstruată
Dacă DA este declanşată de tușeul rectal, manevra trebuie oprită
până la disiparea simptomatologiei clinice. Folosirea unui unguent cu
anestezic suprimă aferenţele senzitive şi relaxează sfincterul anal
Desfacerea hainelor strânse
Căutarea altui trigger (escară, unghie încarnată)
Ridicarea pacientului în poziţie şezând
Managementul disreflexiei autonome
Intervenţia farmacologică:
un agent hipopresor – Nifedipină 10 mg (tableta se sfărâmă în
dinţi şi se ţine sublingual) sau Nitroglicerină sublingual, Clonidină
0,1-0,2 mg p.o., Hidralazină 10-20 mg i.m./i.v.
Dacă TA are valori de 200 mm Hg fără o cauză evidentă se
administrează Nifedipină 10 mg. Dacă valorile TA se menţin ridicate,
după 30-60 minute se repetă administrarea dozei de 10 mg
Nifedipină.
Nifedipina administrată sublingual poate fi absorbită incomplet; se
preferă masticarea şi înghiţirea
În cursul episodului de DA valorile TA pot fluctua rapid; TA trebuie
atent monitorizată (supraveghere la 2-5 minute) până la stabilizare

LP Combined

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LP Combined

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Consultație primară /control la domiciliu

Evaluarea pacientului și a nevoilor sale de IDC scala FIM/MIF (descriere, utilizare

Plan de ingrijire medico-sanitară: fișa individualizată de monitorizare și îngrijire la

Monitorizarea parametrilor fiziologici: temperatură, respirație, puls, tensiune

Descrierea și metodologia de utilizare practică a pulsoximetrului

• Asigură starea de bine a pacientului din punct de vedere: fizic și

• Trebuie să evalueze mediul în care locuiește pacientul

• Trebuie să evalueze rețeaua de suport familial

Cauze neurologice de disfagie:

• Masajul este contraindicat cand:

• Exceptie: adeptii ‘ terapiei decongestive limfatice’ (in limfedem) abordeaza

Mersul la toaletă Ajutat 1

Continenţă sfincteriană Incontinenţă ocazional 1

A. Abilitatea de a folosi telefonul

• se oferă informaţii despre procedură şi despre modul de

• se verifică prescripţia medicală, data prescripţiei produsului,

• se aspiră în seringă solventul (lichidul) pentru dizolvare;

Scop: Introducerea unei soluţii medicamentoase în ţesutul muscular cu

• alternarea locurilor injectării este importantă pentru

• În prezent, acele disponibile sunt atât de subţiri şi fine, încât reacţiile

• durere violentă prin atingerea unei terminaţii nervoase sau/şi distensie

Venele abordate pot fi:

• se verifică locurile de elecţie evitând zonele cu echimoze, pilozitate

•Perfuziile reprezintă procedeul care permite injectarea lentă și continuă a

Cele mai obișnuite perfuzii administrate de medici și intens solicitate de

• o pereche de mănuşi de unică folosinţă;

• mănuşi de unică folosinţă;

A. Abilitatea de a folosi telefonul

G. Responsabilitate pentru automedicatie

H. Capacitatea de a gestiona finante

Uşoară: MMSE ≥ 21 Moderată: MMSE=10-20 Severă:

2.Funcţii psiho- Alert Apatic Confuz Inconştient

ORA CANTITATE OBSERVAȚII

!! Escarele se asociază relativ frecvent cu leziuni iritative sau de

Escară fesieră infectată, cu

pernă antiescară – www.ortopedica.ro

c) Igiena corporală şi tegumentară

c) Igiena corporală şi tegumentară

c) Igiena corporală şi tegumentară

•Lumina polarizată (Bioptron®) poate fi utilă

Oxigenoterapia la domiciliu (descrierea

-pentru prevenirea deviațiilor în flexie sau extensie ale mâinii

• Sunt otreze a căror coordonare se face prin intermediul unor senzori

în mod fiziologic, bolul fecal este împins de contracţii segmentare,

peristaltismul este stimulat, în mod fiziologic, de prezenţa alimentelor în

motilitatea intestinală este stimulată de nervul vag (N10) (parasimpatic)

• Fisuri anale; prolaps anal; hemoroizi

• Creşterea mobilităţii şi a nivelului de activitate (cel puţin

• Laxativ = substanţă care cresc volumul şi înmoaie scaunul

După rezoluţia şocului spinal

Reflexele vasomotorii parasimpatice ale trunchiului cerebral încearcă să

S-ar putea să vă placă și