NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE

NORMALE
Definiţie:Menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o
temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de bine.

I. Independenţa în satisfacerea nevoii

-Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză.
Menţinerea echilibrului este asigurată de funcţionarea centrilor termoreglatori, situaţi în hipotalamus.
căldura fiind rezultatul proceselor oxidate din organism, mai ales prin activitatea musculară şi
glandulară.In pierderea de căldură - termoliza - intervin mecanisme fizice, căldura pierzându-se prin
piele, plămâni, rinichi.Pierderile se realizează prin:
- evaporare, care reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării transpiraţiei şi evaporării
ei prin piele. Respiraţia antrenează o pierdere de căldură şi, astfel, răcirea corpului;
- radiaţie, care reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde electromagnetice, atunci
când temperatura mediului înconjurător este mai mică decât temperatura corpului;
- conducţie, care reprezintă pierderea căldurii prin contactul direct al corpului cu obiecte
reci (băi reci, cuburi de gheaţă);
- convecţie, care reprezintă pierderea căldurii printr-o circulaţie de aer în jurul corpului
(evantai, vânt rece).
Temperatura mediului înconjurător influenţează termogeneza astfel:
- când temperatura mediului înconjurător scade, pe cale reflexă, se produce o creştere a
activităţii musculare (tremurături) şi deci se intensifică procesele oxidative;
- când temperatura mediului înconjurător creşte, se produce pe cale reflexă o diminuare a
proceselor oxidative;
în pierderile de căldură intervin mecanisme fizice:
- vasoconstricţie, în caz de frig, deci pierderi reduse de căldură;
- vasodilataţie, în caz de temperatură crescută a mediului, deci pierderi mai mari de
căldură.
Echilibrul dintre termogeneza şi termoliza se numeşte homeotermie
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factori biologici
- Vârsta • Nou-născutul şi copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită imaturităţii centrului
reglator, de aceea temperatura lor corporală este uşor influenţată de cea a mediului ambiant.
Temperatura corpului la nou-născut este cuprinsă între 36,1 şi 37,8° C.
- Adultul, îşi menţine temperatura corpului între 36-37° C
- Vârstnicul, prin diminuarea proceselor nervoase, este predispus la temperaturi în jur de
35-36° C (prin diminuarea proceselor oxidative).
- Exercitiul, in timpul activitatii musculare foarte intense temperatura corpului poate creşte
cu 2,2-2,7° C peste valorile normale, dar revine când activitatea încetează. Temperatura corpului
scade în timpul inactivităţii.
-Alimentaţia- ingestia de alimente, în special proteinele, ridică temperatura corpului.
-Variaţia diurnă- temperatura corpului variază în funcţie de ora zilei: este minimă între orele 3-5
dimineaţa (remisiune matinală), datorită diminuării proceselor metabolice în timpul somnului; este
maximă seara, între orele 18-23 (exacerbarea vesperală);valorile matinale sunt cu 0,5° C mai mici
decât cele vesperale
-Sexul - la femei temperatura corporală înregistrează valori peste 37° C în a doua jumătate a ciclului
menstrual, în timpul ovulaţiei.
Factori psihologici
-Anxietatea
-Emoţiile puternice pot determina o creştere a temperaturii corporale
Factori sociologici
-Locul de muncă cu condiţii de creştere sau scădere a temperaturii mediului ambiant pot
determina dereglări ale temperaturii corpului
-Climatul - umed şi cald determină creşterea temperaturii corporale, climatul rece şi umed
determină scăderea temperaturii corpului
- Locuinţa - temperatura încăperii influenţează temperatura corpului. Astfel: camera
supraîncălzită produce creşterea temperaturii corpului prin radiaţia aerului către individ. Acelaşi
fenomen, în sens invers, se întâmplă când temperatura locuinţei este scăzută.

Manifestări de independenţă
Temperatura corporală
-nou-născut şi copilul mic 36,1-37,8° C
-adult 36-37° C obţinută prin măsurare în cavitatea axilară
-vârstnic 35-36° C
-Prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect, vagin, cavitatea bucală) valorile sunt cu 0,3-
0,5° C mai mari decât cele axilare.
Pielea
-culoare roz, temperatură călduţă
-transpiraţie minimă
-senzaţie plăcută faţă de frig sau căldură
Temperatura mediului ambiant
-18-25° C
Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii
Când temperatura mediului ambiant este crescută, învaţă pacientul:
- să reducă din alimentaţie, alimentele cu valoare calorică mare; de exemplu, grăsimile
- să consume lichide şi alimente reci
- să aibă o bună ventilaţie în încăpere, la locul de muncă
- să aibă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de culoare deschisa
Când temperatura mediului ambiant este scăzută, învaţă pacientul:
- să crească cantitatea de alimente, în general, şi a celor calorigene
- să ingere lichide şi alimente calde
- să aibă în încăpere temperatura de 18-25° C
- să poarte îmbrăcăminte călduroasă

II. Depedenţa în satisfacerea nevoii de a menţine constantă temperatura

corpului
Sunt două probleme de dependenţă:
1. Hipertermia
2. Hipotermia
Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă
Surse de ordin fizic
-dereglări funcţionale ale hipotalamusului, provocate de anomalii cerebrale, de substanţe toxice
piretogene (bacterii, droguri)
-imaturitatea sistemului de termoreglare
-supraîncărcarea: căldura sau frigul excesiv la care este expus corpul
-dereglări hormonale: hipo- sau hiperfuncţia tiroidiană
Surse de ordin psihologic
-anxietatea
-mânia
Surse de ordin sociologic
-umiditatea şi temperatura ridicată din mediu
-umiditatea şi temperatura scăzută din mediu
-calitatea necorespunzătoare a hainelor
Lipsa cunoaşterii
- cunoştinţe insuficiente despre mediul înconjurător, despre sine
1.Hipertermia
Problema de dependenţă constă în ridicarea temperaturii corporale deasupra limitelor normale: 37° C
la adult.
Hipertermia poate constitui un mecanism de apărare a organismului, pentru că, în momentul invaziei
microbiene determină producerea de anticorpi printr-o creştere a metabolismului.

Manifestări de dependenţă
Subfebrilitatea : menţinerea temperaturii corporale între 37-38° C
Febră moderată: menţinerea temperaturii corporale între 38-39° C
Febră ridicată: menţinerea temperaturii corporale între 39-40° C
Hiperpirexie: menţinerea temperaturii corporale peste 40° C
Frisoane: contracţii musculare puternice
Piele roşie, caldă, umedă: pielea, la început, este palidă, apoi roşie, caldă şi transpirată
Piloerecţia: piele de găină, senzaţie de frig
Sindrom febril: grup de semne: cefalee, curbatură(durere musculara intensa), tahicardie,
tahipnee, inapetenţă, sete, oligurie, urini concentrate, convulsii, halucinaţii, dezorientare
Erupţii cutanate: macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecţioase
Febră continuă: menţinerea temperaturii corporale în perioada de stare a bolii peste 37° C cu
diferenţa sub 1° C între valorile înregistrate dimineaţa şi seara
Febră intermitentă: diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara în
perioada de stare a bolii, cele mai mici valori scăzând sub 37° C
Febră remitentă: diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara, în
perioada de stare a bolii, dar cele mai mici valori nu scad sub 37° C
Febră recurentă: perioade febrile de 4-6 zile, ce alternează cu perioade de afebrilitate de 4-6
zile, trecerile făcându-se brusc
Febră ondulantă: perioade febrile, ce alternează cu perioade de afebrilitate, trecerea făcându-se
lent

In evoluţia oricărei febre (hipertermie) se disting trei perioade:

- perioada iniţială (de debut)
- perioada de stare
- perioada de declin
Perioada de debut poate fi de câteva ore - debut brusc - sau de câteva zile -debut lent.
Perioada de stare poate să dureze zile sau săptămâni, aspectul curbei febrile fiind diferit, în funcţie
de boală.
Perioada de declin poate fi scurtă - declin în criză - sau de câteva zile - declin în liză.
- Intervenţiile asistentei -Pacient cu hipertermie

OBIECTIVE
Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice
-aeriseşte încăperea
-asigură îmbrăcăminte lejeră
-aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheaţă, fricţiuni
-încălzeşte pacientul în caz de frisoane
-administrează medicaţia recomandată de medic: antitermice, antibiotice
Pacientul să fie echilibrat hidroelec-trolitic
-calculează bilanţul ingesta-excreta pe 24 ore
-serveşte pacientul cu cantităţi mari de lichide
Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic
-schimbă des lenjeria de pat şi de corp
-menţine igiena tegumentelor
-pregăteşte psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare

2. Hipotermia

Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limite normale, cauzată de un dezechilibru
între termogeneză şi termoliză. Este mai puţin nocivă decât hipertermia.
In copilărie, hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare;
- la adult - de expunerea prelungită la frig, de dereglări endocrine, de abuzul de sedative
şi alcool;
- la persoana vârstnică, cauza este încetinirea activităţii sistemului nervos.
Manifestari de dependenta
Hipotermie: valori ale temperaturii corpului sub limita normală: 36° C
Hipotensiune arterială: scăderea tensiunii arteriale
Cianoza: coloraţie vineţie a buzelor, unghiilor, urechilor
Eritem: roşeaţa feţii, urechilor, mâinilor
Edem generalizat: tumefierea întregului corp
Durere: la nivelul regiunii expuse la frig
Oboseală: stare de epuizare musculară
Tulburări de vorbire: vorbire lentă
Somnolenţă: nevoie crescută de somn
Degeraturi: leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura scăzută
Apatie: indiferenţă
Parestezii: senzaţie de amorţeli şi furnicături în regiunea expusă la frig
- Intervenţiile asistentei-Pacient cu hipotermie
1.OBIECTIV: Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice
-încălzeşte lent pacientul cu pături, termofoare
-creşte treptat temperatura mediului ambiant
-recoltează sânge pentru cercetarea glicemiei, hemogramei,hematocritului
-pregăteşte pacientul pentru EKG
2.OBIECTIV: Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
-adiministrează lichide uşor călduţe, în cantităţi mici, la intervale regulate de timp
-calculează raportul ingesta-excreta pe 24 ore
3.OBIECTIV: Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor
-pune extremităţile pacientului în apă călduţă de 37° C
-masează extremităţile
- administrează tratamentul prescris: antibiotice, corticoizi, analgezice

TEHNICI DE EVALUARE SI INGRIJIRE ASOCIATE NEVOII DE A MENŢINE

TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE

Măsurarea temperaturii
Definitie-temperatura reprezinta rezultatul proceselor oxidative din organism,generatoare de
caldura.
Scop- explorator-evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză
Locuri de măsurare
- axilă, plică inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin
Materiale necesare
-termometru maximal,-casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile,recipient cu soluţie
dezinfectantă,tavă medicală,lubrifiant,alcool ,ceas.
Intervenţiile asistentei
-pregătirea materialelor lângă pacient
-pregătirea psihică a pacientului
-spălarea pe mâini
-se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se şterge cu o compresă, se scutură
-se verifică dacă este în rezervor mercurul
a)pentru măsurarea în axilă
-se aşază pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţia şezând
-se ridică braţul pacientului
-se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
-se aşază termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele
-se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe supra faţa anterioară a toracelui
-dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie de către
asistentă
-termometrul se menţine timp de 10 minute
b)pentru măsurarea în cavitatea bucală
-se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare
-pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas
-se menţine termometrul timp de 5 minute
c) pentru masurarea rectala
-se lubrifiază termometrul
-se aşază pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în semiflexie, asigurându-i
intimitatea
-se introduce bulbul termometrul în rect, prin mişcări de rotaţie şi înaintare
- termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării
- se menţine termometrul 3 minute
- după terminarea timpului de menţinere a termometrului, acesta se şterge cu o compresă
- se citeşte gradaţia la care a ajunsmercurul termometrului
- se spală termometrul, se scutură
- se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă (sol.cloramină 1%)
- se notează valoarea obţinută, pe foaia de temperatură
- notarea unui punct pe verticală, corespunzătoare datei şi timpului zilei, socotind, pentru fiecare linie
orizontală a foii,două diviziuni de grad
- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice
-în alte documente medicale, se notează cifric
interpretarea curbei termice

DE REŢINUT:
• în mod curent, temperatura se măsoară dimineaţa, între orele 7 şi 8, şi după-
amiaza, între orele 18 şi 19
• temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5
zecimi de grad mai joasă decât cea centrală
• măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la copii, la
pacienţii agitaţi, la cei cu afecţiuni ale cavităţii bucale; înainte cu 10 minute de
introducerea termometrului în cavitatea bucală, pacientul nu va consuma lichide reci
sau calde şi nici nu va fuma
• temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată axilar cu 0,4-0,5°
• măsurarea temperaturii în rect este contraindicată la pacienţii agitaţi şi la cei cu
afecţiuni rectale; pentru măsurarea rectală, copiii mici sunt aşezaţi în decubit dorsal, cu
picioarele ridicate, sau în decubit ventral
• măsurarea temperaturii în vagin urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea rectală,
introducându-se termometrul în vagin; este contraindicată în bolile aparatului genital
feminin; valoarea ei este mai mare cu 0,5° decât cea axilară
• pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate si
termometre electronice