ADEVĂRULUI

Revistă creştină  ·  August 2013  · Gratis

În a ce st
număr
„Satana v-a cerut să vă cearnă”
Următoarea îmbucătură
Capul sus, spre soare!
Povestiri despre două femei
Rugăciunea lui Nancy pentru struguri
 Sămânţa adevărului
Cuprins
Publicată lunar de: Rubrica Editorului
Christian Aid Ministries
“Satana v-a cerut să vă cearnă”. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
O. P. 1 - Gh. P.1,
C. P. 1 Suceava 720300 Rubrica învăţătorului
samantaadevarului@icamro.org “Lucrăm și noi împreună la bucuria voastră”. . . . . . . . . . . 5
România Sfânta Scriptură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Cum să înfrunți suferința. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Comitetul executiv:
David Troyer Rubrica părinţilor
Paul Weaver Ce trebuie să-i învețe părinții pe copiii lor . . . . . . . . . . . 15
Roman B. Mullet
Taina căsătoriei - Soțul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
James R. Mullet
David King
Următoarea îmbucătură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Philip Troyer
Rubrica istorică
Comitetul de Eroi care mă inspiră. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
îndrumare: Mari descoperiri în arheologia biblică—
Ernest Hochstetler
Stela Merenpta. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Perry Troyer
Johnny Miller Rubrica practică
James Mullet Uimitorul măr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Nate Bange Mulțumitori pentru gâtul pe care îl avem. . . . . . . . . . . . 24
Clay Zimmerman Capul sus, spre soare! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Editor: Rubrica tineretului
Alvin Mast Povestiri despre două femei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Mărul — satisfacția rodniciei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Editor adjunct:
Dragonii din Peru. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
James K. Nolt

Rubrica pentru copii

Grafica:
Rugăciunea lui Nancy pentru struguri. . . . . . . . . . . . . . . 31
Gicu Cotleţ
Testul lui Brian. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Kristi Yoder
Respectul față de alții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
Coordonator traduceri
Rubrica ”O carte în serial”
Mihaela Sveduneac
Martirul din catacombe (Partea aVIII-a). . . . . . . . . . . . . 35
Foto copertă: Pagină publicitară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Benjamin Beachy

O poezie pentru azi

© 2013 Toate drepturile rezervate. Este
interzisă orice reproducere de text sau frag- Cât prețuiește? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
mente din text fără aprobarea prealabilă a
editurii. Excepţie se poate face numai pen-
tru citate scurte sau concluzi generale ale Coperta din spate
unui pasaj.
Vorbirea noastră. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
 „Nu vă scriem altceva decât ce citiți și
cunoașteți. Și trag nădejde că până la sfârșit veți
cunoaște, cum ați și cunoscut în parte, că noi
suntem lauda voastră, după cum și voi veți fi lauda
noastră în ziua Domnului Isus.” 2 Cor. 1:13-14

Rubrica
Editorului
“Satana v-a cerut să vă cearnă”
—James K. Nolt

„Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.”
Afirmația sinceră a Domnului Isus ar fi
trebuit să-l uimească pe Petru, să-i atragă
atenția. Dar nu a fost așa. Petru a răspuns
cu mândrie: „Doamne, [...] cu Tine sunt
gata să merg chiar și în temniță și la
moarte”. (Luca 22:33) Dar Petru nu era
gata și faptele lui de mai târziu au arătat
aceasta. Satana a vrut să-l cearnă pe Petru
și Petru a căzut drept în capcana ce i s-a
întins – mințind, jurându-se și tăgăduind
că L-ar fi cunoscut pe Domnul Isus, care
nu-i făcuse niciodată vreun rău.
Domnul Isus a făcut afirmația aceasta
când a comemorat Paștele cu ucenicii Săi
și le-a vorbit despre suferințele prin care
avea să treacă. Tocmai instituise „Cina cea
de taină” la această întâlnire pascală cu
ucenicii Săi. Ca răspuns la avertismentul
Lui că unul dintre ei Îl va vinde, ucenicii
au discutat cine este cel mai mare între ei.
Ca răspuns, Domnul Isus le-a dat o lecție
scurtă, dar eficientă, despre ce înseamnă
slujirea. „Ci cel mai mare dintre voi, să
fie ca cel mai mic; și cel ce cârmuiește, ca
cel ce slujește”. (Luca 22:26b)
În ciuda comportamentului lor
neplăcut, Domnul Isus le-a făcut o
promisiune scumpă: „De aceea vă pre-
gătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu
Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncați și să
beți la masa Mea în Împărăția Mea, și să
ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați
pe cele douăsprezece seminții ale lui
Israel”. (Luca 22:29, 30) În împrejurarea
aceasta, Domnul Isus l-a avertizat solemn
pe Petru, repetându-i numele, ca să scoată
în relief ce avea să-i spună: „Simone,
Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca
grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca
să nu se piardă credința ta; și după ce te
vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe
frații tăi”. (Luca 22:31, 32)
Domnul Isus ne-a oferit o Împărăție,
dar Satana vrea să ne cearnă. Prin urmare,
creștinii devin câmpul de bătălie al celor
două împărății. Cu toate acestea, eu mă
simt zidit în credință de cuvintele acestea:

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 3
 „Eu M-am rugat pentru tine”. Domnul
Isus S-a rugat pentru Petru și pentru
noi toți. „Și Mă rog nu numai pentru
ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine
prin cuvântul lor.” (Ioan 17:20) Zi de
zi, „avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus
Hristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1)
Satana a dorit să-i cearnă pe ucenici,
ispitindu-i să se lupte între ei pentru
cine este „mai mare”, în loc să-și îndrepte
privirile asupra Domnului Isus și să
lupte împreună împotriva unui vrăjmaș
comun.
Când creștinii se luptă pentru
supremație, de fapt tocmai atunci Satana îi
nimicește pe toți. Satana a vrut să-l cearnă
pe Diotref în felul acesta. „Dar Diotref,
căruia îi place să aibă întâietatea între ei,
nu vrea să știe de noi.” (3 Ioan 9b) Satana
vrea ca noi, creștinii, să ne concentrăm
atenția asupra agendei noastre personale
și să încercăm să ne însușim întâietatea,
care de fapt Îi aparține numai lui Hristos.
„El este Capul trupului, al Bisericii. El
este începutul, Cel întâi născut dintre cei
morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă
întâietatea.” (Coloseni 1:18)
Satana a încercat să-l cearnă pe Iuda și
l-a prins în capcana iubirii de bani. Iuda
părea să aibă grijă de săraci, dar apostolul
Ioan a observat pofta lui Iuda după bani
și înșelăciunea lui. „Zicea lucrul acesta nu
pentru că purta grijă de săraci, ci pentru
că era un hoț, și ca unul care ținea punga,
lua el ce se punea în ea” (Ioan 12:6). Și
chiar atunci, după ce la Cina cea de taină,
„a intrat Satana în Iuda”, (Ioan 13:27a)
el a săvârșit cea mai groaznică faptă din
istoria lumii: L-a vândut pe neprihănitul
Fiu al lui Dumnezeu pentru treizeci de
arginți. După ce l-a folosit pe Iuda în
scopul acesta, Satana l-a făcut pe Iuda să
4  Sămânța adevărului • August 2013
se spânzure singur, curmându-și viata.
Satana a vrut să-l cearnă pe Dima.
„Căci Dima, din dragoste pentru
lumea de acum, m-a părăsit și a plecat
la Tesalonic.” (2 Timotei 4:10a) Când
cineva cade în capcana lui Satan de a
iubi lumea de acum mai mult decât pe
Dumnezeu, va experimenta un dezastru
spiritual în viața sa. „Dacă iubește cineva
lumea, dragostea Tatălui nu este în el.”
(1 Ioan 2:15b) Satan a dorit să-l cearnă
pe tânărul pe care Solomon l-a văzut
de la fereastra palatului său. „Am zărit
printre cei neîncercați, am văzut printre
tineri pe un băiat fără minte. Trecea
pe uliță, la colțul unde stătea una din
aceste străine, și a apucat pe calea care
ducea spre locuința ei. ...Și, iată că, i-a
alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o
curvă și cu inima șireată” (Proverbele
7:7-8, 10). Satan îi atrage în capcană pe
mulți oameni prin fapte imorale, muzică,
filme, pornografie și așa mai departe, dar
Cuvântul lui Dumnezeu este clar când
spune că cel credincios trebuie să-L lase
pe Dumnezeu să-i curețe inima și chiar
gândul imoralității.
Satana a vrut să-l cearnă pe Anania și
l-a convins că poate merge mai departe
cu prefăcătoria și cu înșelăciunea lui.
Dar Duhul Sfânt i-a descoperit lui Petru
adevărul. „Petru i-a zis: «Anania, pentru
ce ți-a umplut Satana inima ca să minți
pe Duhul Sfânt»...?” (Faptele Apostolilor
5:3a). Biblia afirmă cu claritate că partea
mincinoșilor „este în iazul, care arde cu
foc și cu pucioasă, adică moartea a doua”
(Apocalipsa 21:8b).
Aceste personaje din Biblie sunt doar
câteva exemple ale celor ce au fost prinși
în cursa Diavolului, ca să-i facă voia. (2
—continuare la pagina 14
 „Învățăturile Tale sunt minunate: de
aceea le păzește sufletul meu. Descoperirea
cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor
fără răutate.” Psalmul 119:129-130

Rubrica
Învăţătorului
„Lucrăm şi noi împreună la
bucuria voastră”
—Glenn Sensenig

O mare parte a activităţii unui lider
bisericesc este aceea de a-i ajuta pe cei ce
sunt în nevoie. Un lider credincios va simţi
povara responsabilităţii de a-i ajuta în mod
eficient pe membrii bisericii să ajungă la
sfinţenie şi la o relaţie reală cu Domnul.
Pavel simţea în inima lui o astfel de povară
pentru credincioşii din Corint, care aveau
mare nevoie de învăţare şi corectare. Dar
Pavel le-a oferit, de asemenea, susţinere
şi încurajare, aşa cum este ilustrat în
cuvintele: „Nu doar că am avea stăpânire
peste credinţa voastră; dar vrem să lucrăm
şi noi împreună la bucuria voastră; căci staţi
tari în credinţă.” (2 Corinteni 1:24)
Acest verset prezintă trei aspecte care se
referă la liderii bisericeşti. Primul: „nu doar
că am avea stăpânire peste credinţa voastră”
se aplică la lucrurile pe care liderii nu ar
trebui să le facă. Al doilea punct: „vrem să
lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră”
se aplică la lucrurile pe care liderii trebuie să
le facă. Al treilea „căci staţi tari în credinţă”
sugerează lucrurile pe care liderii nu le pot
înfăptui; ci doar Dumnezeu le poate face.
Lucruri pe care liderii nu ar
trebui să le facă
„Nu... că am avea stăpânire peste credinţa
voastră” indică faptul că există posibilitatea
ca liderii să exercite un control inadecvat
şi nebiblic asupra membrilor bisericii. Ca
lideri, trebuie să avem grijă ca lucrarea
noastră să fie motivată doar de dragostea
şi grija spirituală pentru curăţia şi puterea
bisericii. Uneori, se poate ca fiecare dintre
noi să permitem ca firea pământească să-
şi spună cuvântul şi, astfel, să acţionăm în
moduri care nu sunt corecte.
Nu ar trebui să ne asumăm locul lui
Dumnezeu când vine vorba de viaţa spirituală
a celor din biserica noastră. Ei au nevoie de
libertate ca să ia singuri unele decizii şi să
meargă pe drumul cel drept. Romani 14
vorbeşte despre aceasta. Unele lucruri sunt
chestiuni amorale, care ţin de bunul simţ, în
limitele căruia noi îi încurajăm pe membrii
bisericii să se comporte. Dar dacă acele

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 5
 chestiuni nu au legătură cu viaţa spirituală, ar
trebui să evităm să susţinem ideea că modul
nostru de-a face lucrurile este singurul mod
pe care Dumnezeu îl va binecuvânta.
Nu ar trebui să ne folosim autoritatea într-o
manieră reacţionară. Observaţi cuvintele
lui Pavel din 2 Corinteni 1:23: „Iau pe
Dumnezeu martor faţă de sufletul meu că
n-am mai venit până acum la Corint tocmai
ca să vă cruţ.”
Biserica din Corint avea nişte probleme
serioase. Dar Pavel nu a dat buzna să rezolve
repede lucrurile. Dimpotrivă, el le-a acordat
oamenilor destul timp ca să corecteze singuri
lucrurile, pentru că scopul lui era să creeze
condiţiile ca membrii bisericii să facă ceea
ce trebuie. Ar trebui ca şi noi să avem acelaşi
scop.
Nu ar trebui să facem confuzie între
preferinţele noastre personale şi cerinţele
bisericii. Este bine să avem preferinţe
personale cu privire la unele lucruri. Dar,
dacă noi avem idei diferite decât cele
promovate de biserică, o să-i ducem în
confuzie pe fraţi. Niciodată nu trebuie să-i
facem pe oameni să se simtă vinovaţi că
nu au făcut un lucru pe care noi îl dorim,
când de fapt ei împlinesc cerinţele bisericii
şi trăiesc conform cu acestea.
Ar trebui să evităm să agreăm o anumită
categorie socială din biserică. Este uşor să-i
favorizăm pe presupuşii noştri susţinători
înfocaţi. Dar noi suntem chemaţi să fim
lideri pentru întreg trupul, nu doar pentru o
parte. Predica şi sfătuirea noastră trebuie să
vizeze ajutorarea tuturor.
Trebuie să fim atenţi să nu ne asumăm
meritele pentru ajutorarea oamenilor. Vrem
ca oamenii să primească ajutor. Vrem să
crească spiritual. Vrem să aprecieze biserica.
Vrem să trăiască integri. Dar când aceste
lucruri se întâmplă, nu trebuie să le punem
6  Sămânța adevărului • August 2013
pe seama noastră, a familiilor noastre sau
a altor persoane. Este bine să ne bucurăm
de progresul spiritual al altora, dar creşterea
este lucrarea Domnului, nu a noastră.
Întotdeauna Dumnezeu este Cel ce merită
lauda.
Lucruri pe care liderii trebuie
să le facă
„...vrem să lucrăm şi noi împreună la
bucuria voastră.”
Ca să facem aceasta, noi, în calitate de
lideri, trebuie să creăm şi să menţinem în
adunare o atmosferă în care viaţa spirituală
poate creşte. Nu există creştere acolo unde
este ceartă şi tulburare.
Trebuie să ne ocupăm de acele chestiuni care
provoacă frământare în adunare. Pavel l-a lăsat
pe Tit în Creta ca să ”pună în rânduială ce
mai rămânea de rânduit şi să aşeze prezbiteri
în fiecare cetate.” Şi aceasta pentru că acolo
existau „mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,
cărora trebuie să li se astupe gura.” (Tit 1:5,
10, 11) Biserica se aseamănă cu o grădină;
buruienile trebuie plivite pentru ca plantele
bune să crească.
Acesta este şi scopul lui Pavel în epistolele
sale către corinteni. El a tratat pe rând
problemele care aduceau agitaţie, afirmând
de fapt: „Nu aşa trebuie să fie lucrurile. Aveţi
un duh de ceartă. Îl duceţi pe fratele vostru în
faţa judecătorului. Voi toleraţi imoralitatea.
Aceste chestiuni aduc tulburare şi trebuie să
le rezolvaţi.” Dacă urmăm sfaturile lui Pavel,
în biserică se va crea o atmosferă propice
creşterii vieţii spirituale.
Trebuie să lăsăm Scriptura să aibă locul
central în cadrul învăţăturii şi sfătuirii noastre.
Trebuie să expunem mereu principiile
biblice, deoarece nu putem pretinde că toţi
le înţeleg foarte bine. Putem să ne întoarcem
în trecut şi să credem că o învăţătură sau alta
a fost înţeleasă, dar trebuie să ne amintim
 că generaţiile se schimbă şi fiecare generaţie
trebuie învăţată şi sfătuită. Aşa că este necesar
să continuăm să explicăm, să convingem, să
ajutăm oamenii să înţeleagă cum să aplice
principiile Scripturii în viaţa zilnică.
Uneori, membrii bisericii întreabă: „De
ce biserica adoptă această poziţie?” Noi
ar trebui să primim cu braţele deschise
întrebări de acest fel şi să nu le privim ca pe
o ocazie când să răspundem: „Pur şi simplu,
asta este poziţia noastră!” Dimpotrivă, noi ar
trebui să o vedem ca pe o şansă excelentă de
a da învăţătură peste învăţătură oamenilor
din biserică, şi mai ales celor tineri. Trebuie
să vorbim deseori despre temelia vieţii
creştine – ce însemnă să trăim în biruinţă,
cum să facem faţă ispitelor obişnuite şi cum
să punem în practică convingerile noastre în
situaţii reale de viaţă. De exemplu, este bine
să predicăm despre doctrina nonrezistenţei,
dar ar trebui să oferim şi aplicaţii specifice.
De asemenea, ar trebui să includem ideea
nonrezistenţei şi în alte mesaje.
Ar trebui să fim gata să explicăm acţiunile
noastre din domeniul slujirii administrative.
De exemplu, în slujirea unui diacon, nu
ar trebui să existe nimic ascuns despre
logica din spatele unei decizii cu privire
la ajutorarea unei persoane. Dacă cineva
întreabă: „De ce, în acest caz, aţi procedat
într-un fel şi în alt caz în alt fel?”, atunci
noi ar trebui să oferim o explicaţie logică.
Niciodată nu este bine ca liderii să spună:
„Există lucruri pe care pur şi simplu nu ţi le
putem spune.” Această atitudine dă naştere
neîncrederii şi suspiciunii, în loc să lucreze
la bucuria celorlalţi.
Trebuie să fim deschişi faţă de membrii
bisericii. Nu ar trebui să le oferim indicii
şi apoi să-i lăsăm pe ei să ghicească ce
vrem să spunem. Dacă ne hotărâm să
facem un proiect, trebuie să-l împărtăşim
“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28)
membrilor bisericii şi apoi să-l punem în
practică. Dar dacă ne implicăm prea repede
într-o chestiune, s-ar putea ca, de fapt, să
împiedicăm chiar acel lucru pe care vrem să-l
înfăptuim. S-ar putea să fie cel mai bine să
lăsăm problema să se liniştească puţin pentru
ca noi să putem întrevedea în ce direcţie
merg lucrurile. Dacă procedăm astfel, de
asemenea noi trebuie să facem acest lucru
cunoscut membrilor, pentru ca astfel ei să
ştie că problema este sub urmărirea noastră
şi nu o trecem cu vederea. Scopul nostru
suprem ar trebui să fie acela de-a face cât mai
uşor posibil pentru membrii bisericii să facă
ceea ce trebuie.
Trebuie să-i ajutăm pe membri să-şi exprime
credincioşia faţă de Domnul şi biserică
printr-o trăire creştină consecventă. În ordinea
priorităţilor din slujirea noastră, pe primul
loc ar trebuie să fie prioritatea de a inspira
credinţă şi o relaţie reală cu Dumnezeu, astfel
încât membrii bisericii să aibă înăuntrul
lor mărturia Duhului Sfânt. În al doilea
rând, noi trebuie să le inspirăm dragostea
şi credincioşia faţă de biserică, pentru că
biserica este direct legată de relaţia noastră cu
Domnul. În al treilea rând, noi ar trebui să-i
ajutăm să pună în practică principiile asupra
cărora biserica a căzut de acord. Credinţa
şi relaţia personală cu Dumnezeu trebuie
să fie întotdeauna pe primul loc, pentru că
fără acestea fraţii noştri nu pot rămâne în
picioare când dau singuri piept cu încercările
dinafară.
Lucruri pe care liderii nu pot să
le facă
„Staţi tari în credinţă.” Implicit, noi,
liderii, putem ajuta membrii bisericii să stea
tari în Dumnezeu. Dar unele lucruri nu le
putem face.
Nu putem crea o legătură de credinţă care
să conecteze o altă persoană cu Dumnezeu.
7
 Nici nu putem produce spiritualitate în
altă persoană; acesta este rezultatul alegerii
personale. Scriptura afirmă: „Căci este
un singur Dumnezeu, şi este un singur
mijlocitor între Dumnezeu şi oameni:
Omul Isus Hristos.” (1 Timotei 2:5) Noi
trebuie să înţelegem întotdeauna acest
adevăr şi să respectăm integritatea relaţiei
fiecărui individ cu Domnul.
Un alt pasaj spune: „Cine eşti tu,
care judeci pe robul altuia? Dacă stă în
picioare sau cade, este treaba stăpânului
său.” (Romani 14:4a) Nu putem spune cu
certitudine care este relaţia altui slujitor cu
Dumnezeu. Putem vedea roada, dar doar
Dumnezeu vede inima. Există o lucrare
spirituală pe care Dumnezeu o face în om,
lucrare în care nu pot fi implicaţi liderii
spirituali, deşi aceştia trebuie, bineînţeles,
să încurajeze acea lucrare.
Nu putem face ca lucrarea lui Dumnezeu
să se producă instantaneu. Din acest motiv,
Pavel a aşteptat şi nu s-a dus imediat la
Corint. El dorea ca, atunci când se va
întoarce, să găsească în biserica din Corint
ceva cu care el să poată începe să lucreze.
Învăţături privitoare la viaţa creştină şi
calitatea de membru în biserică
Sfânta Scriptură
Astăzi ne bucurăm de privilegiul de a
avea o Biblie a noastră. Lucrul acesta e
posibil doar de câteva secole. Înainte de a
fi descoperită presa de tipărit, Bibliile mari,
voluminoase, scrise de mână erau legate cu
un lanț de amvon pentru că erau foarte rare
și valoroase. Acum putem cumpăra, cu bani
8  Sămânța adevărului • August 2013
Acest lucru ilustrează faptul că atunci când
este nevoie de schimbări spirituale în inima
poporului, trebuie să-i dăm lui Dumnezeu
suficient timp şi ocazii ca El să le producă.
Am putea spune: „Iată cum trebuie să
gândeşti... Pentru că este aşa de clar, de ce
nu-ţi schimbi mentalitatea chiar acum?” Dar
nu întotdeauna este aşa de uşor. De obicei,
viaţa spirituală se dezvoltă încetul cu încetul;
şi s-ar putea să ia mult timp şi răbdare să
cultivăm dragoste pentru principiile Bibliei
şi loialitate faţă de biserică.
Spiritualitatea nu constă într-o entitate
mistică numită „biserica”; ci stă în membrii
ei individuali care sunt spirituali. Nu există
o „biserică” abstractă care are convingeri;
convingerile aparţin membrilor ei. Noi
putem încuraja şi hrăni spiritualitatea şi
convingerile, dar nu le putem face să ia fiinţă.
Fie ca Dumnezeu să ne dea putere nouă,
liderilor, să ajutăm la credinţa membrilor,
astfel încât ei să crească în convingerile lor
şi în dragostea lor pentru Hristos, pentru
biserică şi pentru oamenii pierduţi.
Din The Christian Contender, oct. 2011
Rod and Staff Publishers, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.
destul de puțini, exemplare ale acestei cărți
eterne.
Cu toate acestea, valoarea Sfintei Cărți
nu poate fi măsurată în lei, dolari sau euro.
Unde altundeva am putea găsi răspunsuri la
întrebările pe care omul și le pune de o viață?
 De unde venim? Încotro mergem? Ce e bun
și ce e rău? Cum putem avea pace și fericire?
Biblia e o comoară neprețuită pentru că
vorbește de planul de răscumpărare al lui
Dumnezeu pentru rasa umană și despre
viața veșnică, celor care îi acceptă mesajul.
Versete de studiat
2 Timotei 3:16, 17 ”Toată Scriptura
este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca
să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea
înţelepciune în neprihănire, pentru ca
omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu
totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
2 Petru 1:19-21 ”Şi avem cuvântul
prorociei făcut şi mai tare; la care bine
faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care
străluceşte într-un loc întunecos, până se
va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de
dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă mai
întâi de toate, să ştiţi că nici o prorocie
din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.
Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin
voia omului; ci oamenii au vorbit de la
Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”
Matei 24:35 ”Cerul şi pământul vor
trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
Adevăruri de cântărit
O carte inspirată
Miracolul Bibliei poate fi rezumat în
expresia: de inspirație divină. Asta înseamnă
că Dumnezeu a pus cuvintele Sale în mintea
și inima oamenilor evlavioși, care mai apoi
le-au scris pentru ca și alții să le citească. 2
Timotei 3:16, 17; 2 Petru 1:19-21.
Articolul I al confesiunii noastre de
credință folosește termenii plenary and
verbal inspiration (inspirație plenară
și verbală). Plenar înseamnă complet,
absolut. Cu alte cuvinte, noi credem că
cele 66 de cărți ale Bibliei sunt revelația lui
Dumnezeu. Nimic nu mai poate fi adăugat
“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28)
și nimic nu mai poate fi scos. Galateni 1:8,
9; Apocalipsa 22:18, 19.
Verbal se referă la cuvânt. Dumnezeu le-a
dat oamenilor sfinți de altădată și cuvintele,
nu doar ideile. Prin urmare, când citim
Biblia, trebuie să ne gândim că e ca și cum
am auzi răsunându-ne clar în urechi vocea
lui Dumnezeu. Credem că Dumnezeu a vrut
să spună exact ce a spus. Ieremia 36:1, 2.
Scrierea și păstrarea Bibliei
Biblia conține aproximativ 800 000 de
cuvinte și a fost scrisă într-o perioadă de
peste 1500 de ani de către aproximativ 40
de autori diferiți. Cu toate acestea, cele 66
de cărți se dovedesc atât de unitare, încât
pot sta fără probleme împreună, între
aceleași coperți. De fapt, dacă punem sub
semnul întrebării sau scoatem una din cărți,
desființăm întreg mesajul.
Toți suntem conștienți că nu avem copiile
originale ale Cuvântului lui Dumnezeu. Și
dacă le-am avea, nu le-am putea citi pentru
că nu au fost scrise în limba noastră. Trebuie
să le fim recunoscători celor care și-au
sacrificat timpul și viețile ca noi să avem o
traducere a Bibliei.
Cuvântul lui Dumnezeu a fost copiat și
tradus de nenumărate ori, dar Dumnezeu a
9
 făcut ca el să se păstreze în chip fidel. Pentru
a se asigura de acuratețea și exactitatea
scrierii, scribii evrei numărau cu mare
atenție și efort cuvintele și chiar literele
atunci când copiau Scripturile.
Când unii împărați au încercat să
distrugă Biblia, Dumnezeu a păstrat-o
în chip miraculos. Unii au spus că Biblia
e demodată și că va ajunge să fie uitată.
Dar ea a dovedit că rezistă tuturor testelor,
pentru că Autorul ei e Însuși Dumnezeu.
Ieremia 36:20-32; Matei 5:18; Matei
24:35; Psalmul 119:160; Ioan 17:17.
Responsabilitatea noastră față
de Biblie
„Biblia e... o carte cu multă autoritate...
singurul model infailibil de credință și
trăire.” Unii oameni pun sub semnul
întrebării autoritatea Bibliei: de exemplu,
unii spun că scrierile lui Pavel au fost doar
pentru oamenii zilelor lui sau doar pentru
bisericile-destinatar. Și totuși, Pavel însuși a
afirmat că scrie pentru „toţi cei ce cheamă
în vreun loc Numele lui Isus Hristos”. 1
Corinteni 1:2; 1 Corinteni 4:17.
În timpurile Vechiului Testament era
lucru știut că nimeni nu se putea atinge de
Cuvântul lui Dumnezeu fără a fi pedepsit.
Fiii lui Aron, Nadab și Abihu, au fost uciși
de Dumnezeu datorită neascultării față
de Cuvântul Lui. Sunt și alte exemple ce
se pot da cu privire la efectele neascultării
în vremurile vechi-testamentare. Leviticul
10:1-11, 1 Împărați 13:26.
Ce se întâmplă astăzi? Îi mai pedepsește
Dumnezeu pe cei care nu ascultă de
Cuvântul Său? Răspunsul e da. Nu poate
fi salvat omul care, în mod deliberat,
dovedește neascultare față de Cuvântul lui
Dumnezeu. Să nu ne înșelăm cu gândul că
și noi putem scăpa doar pentru că aparent
și ceilalți sunt trecuți cu vederea. Într-o zi,
10  Sămânța adevărului • August 2013
Dumnezeu va regla toate conturile. 1 Ioan
2:3, 4; Eclesiastul 8:11; 2 Tesaloniceni 1:8,
9; Evrei 2:1-3.
Creștini fiind, găsim împlinire și bucurie
într-o viață trăită în deplină ascultare de
Cuvânt. Ne aducem aminte că ne-am
predat viețile lui Dumnezeu și că El ne-a dat
o natură nouă și dorințe noi. Acea natură
nouă vrea să cunoască voia lui Dumnezeu
și s-o împlinească. Până la urmă, cei ce
„împlinesc poruncile Lui” sunt salvați
pentru veșnicie. 2 Corinteni 5:17; Matei
7:24-27; Apocalipsa 22:14.
Versete de memorat
Psalmul 12:6, 7 ”Cuvintele Domnului
sunt cuvinte curate, un argint lămurit în
cuptor de pământ, şi curăţat de şapte ori.
Tu, Doamne, îi vei păzi şi-i vei apăra de
neamul acesta pe vecie.”
Întrebări
1. De ce este valoroasă Biblia?
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
2. Ce înseamnă expresia de inspirație
divină?
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
3. Cum știm că Biblia este completă și nu
are nevoie de adăugiri sau revizuiri?
________________________________
________________________________
 ________________________________
________________________________
______________________________
4. De ce nu le-a fost frică lui Ioiachim
și servitorilor lui să ardă sulul? (Ieremia
36:20-25)
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
_______________________________
5. De ce nu a putut Ioiachim să distrugă
Cuvântul lui Dumnezeu aruncându-L în
foc?
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
_______________________________
6. Dați cel puțin patru exemple ale felului
prompt în care a pedepsit Dumnezeu
neascultarea față de Cuvântul Său.
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
_______________________________
7. Cine sunt cei care prin contribuția lor
au făcut posibil ca noi să avem Biblii astăzi?
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
_______________________________
“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 11
8. Care este tema centrală a Bibliei? (Ioan
20:30, 31)
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
_______________________________
Gânduri de adâncit
1. De ce nu a scris Dumnezeu Biblia cu
mâna Lui în loc să se folosească de om?
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
______________________________
2. De ce ne dă pace ascultarea deplină de
Cuvântul lui Dumnezeu?
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
______________________________
3. În ce mod putem arăta respect și
apreciere față de Biblie?
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
Luat din Instructions for Christian Living
and Church Membership
Eastern Mennonite Publications
Ephrata, PA 17522
Tradus și folosit cu permisiune.
 Cum să înfrunți
suferinya
De departe și de aproape, am
primit sute de scrisori, multe pline
de mărturisiri despre supărări, prea
personale ca să fie menționate. Nu e de
mirare că lacrimile curg. Viața ta este
așa de grea, încercările prin care treci
sunt așa de multe la număr, și povara ta
e așa de grea încercând să depășești toate
aceste probleme.
O, suflete tulburat, o inimă îndurerată,
privește în sus! Dumnezeu știe prin ce
treci. Lui Îi pasă de tine. Și „nu lipsește
de nici un bine pe cei ce duc o viață fără
prihană”. (Psalmul 84:11b) Slujba ta
este să trăiești pentru El, să-L pui pe El
pe primul loc în viața ta. Pentru că dacă
vei face lucrul acesta, ai promisiunea Lui
solemnă că nu te va lipsi de niciun bine.
El are un plan mult mai bun pentru
viața ta decât ai tu. Și El vrea ca tu să ai
ce este mai bun.
Amintește-ți: Dumnezeu este
atoateînțelept. Prin urmare, El știe
ce este mai bine. Apoi Dumnezeu
este atotiubitor. De aceea El va face
tot ce e mai bine. Acum dacă El este
atoateînțelept și știe ce este mai bine, și
atotiubitor și va face ce e mai bine, cu
siguranță te poți încrede în El.
Niciun tată nu s-a îngrijit mai bine
de copiii lui ca Dumnezeu. Niciun
soț nu și-ai iubit soția mai mult ca El.
Dumnezeu nu te-a uitat nici măcar o
clipă. El care vede vrabia căzând și care
12  Sămânța adevărului • August 2013
—Oswald J. Smith
cunoaște toate firele de păr din capul
tău, a declarat: „Nicidecum n-am să te
las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei
13:5b) și se va ține de cuvânt. El te
iubește cu o dragoste veșnică.
Isus a fost ispitit în toate felurile ca și
tine. De aceea, El poate să te înțeleagă.
Biblia spune că „În toate necazurile lor
n-au fost fără ajutor”. (Isaia 63:9) El
a știut ce înseamnă să suferi și să fii
singur în suferință. Toți ucenicii Lui
L-au părăsit și au fugit. În grădina
El are un plan mult mai
bun pentru viața ta decât
ai tu. Și El vrea ca tu să ai
ce este mai bun.
Ghetsimani S-a rugat singur. Acolo a
plâns singur. Nimeni nu L-a înțeles. Toți
au interpretat greșit faptele Lui. Și când
a murit, a murit singur. O, dragul meu,
amintește-ți de Ghetsimani, de Golgota.
Amintește-ți de Calvar. Și în suferința și
singurătatea Lui gândește-te la El.
Și apoi, permite-mi să-ți amintesc
faptul că „toate lucrurile lucrează
împreună spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeu”, (Romani 8:28) fiindcă este
adevărat. Toate lucrurile. Dezamăgirea
aceea amară, pierderea celui pe care
l-ai iubit, pierderile grele, scaunul gol,
leagănul gol, cea mai tristă experiență
 din viața ta – toate lucrurile – Dumnezeu
va veghea ca ele să lucreze împreună
spre bine. El nu poate face altfel. Pur și
simplu trebuie să te încrezi în El.
Dragostea Lui nu va dezamăgi
niciodată. Alții se pot schimba; El
nu se va schimba niciodată. El este
„același ieri, azi și în veci”. (Evrei 13:8)
Dragostea omenească este întotdeauna
nesigură. Dragostea dumnezeiască nu se
schimbă, ci este neschimbătoare. Și ce
bogată și fără margini este dragostea lui
Dumnezeu! Ce ocean de dragoste este
iubirea Lui! Și cum dorește El să o reverse
peste copiii Lui, umplând golurile și
legând inimile rănite. Cât de necuprinsă
este dragostea Lui! Și poate fi a ta. O,
atunci înseamnă că trebuie s-o accepți.
Apropie-te cu încă un pas. Vino mai
aproape. Iubește-L mai mult. Curând
vei fi conștient de o astfel de dragoste
și compasiune, de îndurare și blândețe,
astfel de pace și mângâiere că vei fi mai
mult decât mulțumit. Dragostea Lui îți
va vindeca inima rănită și îți va închide
rănile. Dumnezeu te înțelege.
Dumnezeu cunoaște a ta durere,
El știe durerea ta cea grea;
O, încrede-te în El în întuneric
Și nu vei fi nicicând dezamăgit.
El îți cunoaște a tale adânci dorințe,
Simte cu tine durerea cea mai grea;
Atunci, lasă-L pe El să poarte a ta
povară,
Căci El te înțelege și de tine-i pasă.
Prin urmare, învață să cinezi cu
Isus. Intră în părtășie cu El. Lasă-L să
fie tovarășul și prietenul tău. Umblă
împreună cu El, vorbește cu El. Spune-I
“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 13
Lui totul despre inima ta îndurerată.
Despovărează-ți sufletul. Lasă-L pe El să
cunoască cele mai adânci taine ale vieții
tale. Te poți încrede în El, căci te va
înțelege imediat. Așadar, spune-I Lui. Și
apoi vei auzi șoapta: „Taci! Fără gură!” și
apoi va fi „o liniște mare”. (Marcu 4:39)
Ce mai prieten și ce frate.
Noi în Isus am aflat!
Căci Isus veșnic ne-aude,
Și ne ajută de-am strigat.
Și eu am suferit. În durerea mea
m-am întors cu fața spre Dumnezeu.
În singurătate I-am spus Lui totul,
vărsându-mi inima, căutându-L în
întuneric, predat voii Lui, și El nu
m-a dezamăgit. „Seara vine plânsul, iar
dimineața, veselia”. (Psalmul 30:5) A fost
prima promisiune pe care am luat-o din
partea lui Dumnezeu. Odată, pe când
eram singur în munți iar soarele apunea
peste dealurile depărtate de la vest, am
auzit glasul Lui și o, ce bucurie, ce pace
am primit! Era ca liniștea după trecerea
furtunii, ca raza de soare după ploaie.
Cântecul Lui mi-a umplut inima. El m-a
întâlnit. Și chiar în ceasul acela, demult
– încă nu pot să-mi amintesc – am stat
jos și am scris printre altele, cuvintele
acestea:
Aș putea aduce viziunea mai aproape,
Ca să-Ţi arăt ce este-al meu;
Să-Ţi spun că necazurile cele mai
grele
Nu sunt peste puterea Ta de
Dumnezeu.
Și pentru fiecare viață un plan a fost
făcut,
 De către marele Maestru Arhitect de
sus;
Testat de bucurii și de necazuri,
Cum El a vrut, dovadă a dragostei
Celui
de sus.
Și totuși necazurile vin, și învățături
sublime,
Aduc inimii acele lecții pe care le are
de-nvățat;
De rază de soare și ploaie are nevoie
mica sămânță –
Și Dumnezeu îi poruncește omului din
fiecare.
Întuneric și beznă, dincolo de a mea
putință de-a înțelege,
“Satana v-a cerut să vă cearnă”
—continuare de la pagina 4
Timotei 2:26) Satana dorește să te prindă
și pe tine în capcana lui, dar Biblia
spune: „Supuneți-vă dar lui Dumnezeu.
Împotriviți-vă Diavolului, și el va fugi
de la voi.” (Iacov 4:7) Satana dorește
să te cearnă și pe tine, dar „Dumnezeu,
care este credincios, nu va îngădui să
fiți ispitiți peste puterile voastre; ci,
împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul
să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.” (1
Corinteni 10:13) Satana dorește să te
cearnă și pe tine ca pe grâu; de aceea, „Fiți
treji, și vegheați! Pentru că potrivnicul
vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu
care răcnește și caută pe cine să înghită”
(1 Petru 5:8). „Satana se preface într-un
înger de lumină”, (2 Corinteni 11:14b)
dar „Cel ce este în voi este mai mare
14  Sămânța adevărului • August 2013
Au fost până am îngenuncheat înaintea
voii Sale,
Acum totul este lumină, inexprimabilă
în strălucirea ei
O, minunată dragoste, dincolo de
putința mea de a-nțelege.
Vezi, eu am zis din inimă: „Facă-se nu
voia mea, ci voia Ta”. Și pacea a venit peste
mine. O, nu, nu este ușor să spui asta, dar
spune-o, inimă îndurerată, și va fi cea mai
dulce experiență pe care o vei cunoaște.
„Facă-se nu voia mea, ci voia Ta.”
Din Herald of His Coming
Gospel Revivals Inc.
PO Box 279 Seelyville, IN 47878
Fax: 812-442-6201
gospelrevivals@cs.com
Tradus și folosit cu permisiune.
decât cel ce este în lume”. (1 Ioan 4:4b)
Satana a venit la poporul lui Dumnezeu
din toate generațiile, dar eforturile lui de
acum s-au intensificat, întrucât sfârșitul
se apropie. „Căci se vor scula Hristoși
mincinoși și proroci mincinoși; vor face
semne mari și minuni, până acolo încât
să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și
pe cei aleși.” (Matei 24:24) Haideți să-L
rugăm pe Dumnezeu că ne cerceteze
viețile, ca să ne asigurăm că El deține
controlul asupra noastră. Satana dorește
să te cearnă, dar noi sperăm că ediția
aceasta a revistei Sămânța Adevărului te
va încuraja să umbli biruitor cu Domnul
Isus și să ajungi în Împărăția Lui, unde
vei mânca și bea la masa Sa, împreună
cu El.
 „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să
le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor
tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei
pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei
scula.” Deuteronom 6:6-7

Rubrica
Părinţilor
Ce trebuie să-i înveţe părinţii
pe copiii lor
1. Respect. În primul rând faţă de părinţi. asculte cu bucurie şi de bunăvoie. Părinţii trebuie
Respectul este esenţial când îi educăm şi îi învăţăm
pe copii. Copiii care îşi respectă părinţii vor fi
ascultători chiar şi atunci când părinţii nu sunt de
faţă.
Respectul faţă de părinţi este fundamental când
îi educăm pe copii să-L cinstească pe Dumnezeu
şi lucrurile spirituale. Copiii ar trebui să înveţe
să respecte Numele lui Dumnezeu, Cuvântul şi
Biserica Lui. Ei nu ar trebui lăsaţi să folosească
Numele Domnului în deşert, să se joace neglijent
cu cărţile de cântări ale bisericii, să şuşotească şi să
mestece gumă în timpul programelor de închinare.
Copiii ar trebui, de asemenea, să înveţe să
respecte persoana şi proprietatea altora. Aceasta
implică să fie gata să dea cu bucurie jucăriile lor
altor copii şi să ceară permisiunea înainte să atingă
lucrurile care aparţin altor persoane.
Copiii ar trebui să arate respect pentru persoanele
în vârstă prin faptul că sunt atenţi şi răspund când
aceştia li se adresează.
Prin natura lor, copiii sunt egoişti, iar respectul
nu vine în mod automat. Oricum, cei mai fericiţi
şi adaptaţi copii sunt cei care au învăţat să nu
trăiască numai pentru ei înşişi, ci să ţină seama de
sentimentele celorlalţi.
2. Ascultarea. Copiii ar trebui să înveţe să
să ştie să facă diferenţa între plânsul de răzvrătire
al unui copil şi plânsul din cauza unei nevoi. De
timpuriu, copiii ar trebui să înveţe ce înseamnă:
nu, opreşte-te, mergi, vino. Neascultarea lor nu ar
trebui să ne distreze, ci ea trebuie corectată cu
fermitate şi dragoste prin disciplinare.
3. Onestitatea. Minciuna şi înşelăciunea
vin de la sine şi, dacă nu sunt corectate, se vor
dezvolta. Dacă scapă nepedepsiţi, copiii pot
deveni aşi în a minţi. Lipsa onestităţii, precum şi
neascultarea, trebuie disciplinate. Părinţii trebuie
să aibă încredere în copiii lor cât mai mult posibil.
Dacă întotdeauna sunt suspectaţi, atunci copiii
se pot simţi descurajaţi. În orice caz, dacă avem
încredere în ei dincolo de nivelul vârstei sau al
maturităţii lor, copiii pot fi ispitiţi să ne înşele. Ei
trebuie învăţaţi că onestitatea este singura soluţie
corectă, indiferent de cât de mult îi costă.
Părinţii îi învaţă onestitatea prin exemplul
propriu. Relatăm noi lucrurile exact aşa cum s-au
întâmplat? Copiii noştri văd şi aud. Ei ştiu cum
facem noi afaceri, cum ne plătim facturile şi cu ce
inimă dăruim.
dintr-o predică a lui Daniel Stauffer
Din The Christian Contender, aug. 2010
Rod and Staff Publishers, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 15
 Taina căsătoriei

-Soțul —Isaac D. Martin

Soţul are nevoie de ajutor De exemplu, Israel a primit mană în

„Nu este bine ca omul să fie singur; am pustie. Această hrană specială conţinea toate
ingredientele de care avea nevoie trupul. Dar
să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Genesa
poporul a căzut în capcana poftei. Nu au fost
2:18b)
cumpătaţi când Dumnezeu le-a dat carne.
Unii bărbaţi nu se căsătoresc niciodată.
Domnul a ucis pe mulţi dintre ei pentru că au
Isus a spus că aceasta se datorează diverselor
poftit.
motive. (Matei 19:12) Apostolul Pavel a
Nevoia omului de a avea o soţie este de
fost de părere că cei necăsătoriţi pot să-L
asemenea obiectul abuzului. Dorinţa normală
slujească pe Domnul fără a fi distraşi. Vezi 1
de întovărăşire a fost pervertită. În loc să se
Corinteni 7. El a tras concluzia că fiecare om însoare cu scopul de a trece prin viaţă alături
are propriul lui dar. de o soţie, bărbatul îşi foloseşte soţia ca să-şi
Într-adevăr, căsătoria este un dar. Fiecare satisfacă poftele. Acest lucru este păcat. Există
soţ creştin ar trebui să-I mulţumească lui puţini necreştini care să fi experimentat valoarea
Dumnezeu pentru darul căsătoriei. Nu şi intensitatea dragostei focalizate. Când dispare
putem fi mulţumitori dacă nu ne bucurăm atracţia fizică dintre parteneri, ei încep să
de căsătoria noastră. Şi nu ne putem bucura poftească în afara căsătoriei.
de căsătorie dacă nu ne comportăm în acord Dumnezeu vrea ca să ne controlăm pofta
cu planul lui Dumnezeu pentru noi. când ne aşezăm la o masă îmbelşugată. Deseori,
Mântuirea este pe primul loc oamenii păcătuiesc când mănâncă mai mult
decât au nevoie. La fel este şi cu nevoia noastră
Omul a fost creat de Dumnezeu cu nevoia
de a dormi. Unii dorm prea mult. Lenea este
de a avea o soţie. Apoi omul a căzut din starea
un păcat. De asemenea, omul trebuie să lucreze.
de neprihănire şi acum are o nevoie mult mai
Unii lucrează prea mult şi nu se odihnesc
profundă – nevoia de Isus. El trebuie să fie
suficient. Şi acesta este un păcat.
mântuit.
Principiul se aplică şi la
Deoarece omul este
relaţiile dintre soţ şi soţie.
păcătos, nevoile sale
Soţul creştin nu trebuie
fizice normale devin Când soţul renunţă
să se gândească doar la
motive de ispită. la sine, este foarte satisfacerea dorinţelor
Nevoia de hrană este
pervertită în poftă de probabil ca şi soţia să proprii. El trebuie să
încerce să împlinească
îmbuibare. Bineînţeles renunţe la eul ei, şi nevoile soţiei. Efeseni
că nu este greşit să ne astfel legătura lor va fi 5 prezintă clar cum un
bucurăm de mâncare. Un
creştin învaţă să aprecieze una deosebită. soţ creştin ar trebui să-şi
iubească soţia aşa cum Hristos
multe mâncăruri simple.
a iubit Biserica. Soţul evlavios
Dar dorinţa de a se răsfăţa cu
vrea să vadă că soţia lui îşi găseşte
delicatese este un semn al poftelor
împlinirea în rolul ei, tot aşa cum şi el
necumpătate ale firii.

16  Sămânța adevărului • August 2013

 doreşte să-şi găsească satisfacţie în rolul lui.
Dumnezeu a vrut ca mariajul să fie o relaţie
reciprocă. Când soţul renunţă la sine, este
foarte probabil ca şi soţia să renunţe la eul ei,
şi astfel legătura lor va fi una deosebită. Dacă
soţul sau soţia va picura puţin egoism, atunci
strălucirea va dispărea în curând.
Bărbatul are nevoie de un Mântuitor care
să-l elibereze din poftele lui. Are nevoie de
un Domn să-l conducă şi are nevoie de harul
lui Dumnezeu. Uneori, tânărul este tulburat
de dorinţe care nu trebuie satisfăcute în afara
căsătoriei. În primul rând, el trebuie să fie
în părtăşie cu Dumnezeu şi să-I permită lui
Isus să-i conducă viaţa. Dacă nu face aceasta,
bărbatul acela nu este gata să-şi aşeze soţia pe
primul loc în viaţa sa. Trebuie mai întâi de toate
să dezvolte o dragoste centrată pe Dumnezeu.
Trebuie să-I ceară Domnului să-l înveţe ce
înseamnă o dragoste focalizată. Cu cât iubirea
este mai focalizată, cu atât valoarea ei creşte în
ochii celui care iubeşte.
Pe un bărbat creştin nu-l caracterizează să
fie un macho pentru că un astfel de om este
controlat de diavolul. În loc să ne arătăm
Urmqtoarea ‘mbucqturq
Aerul de seară era plin de murmurul ultimelor
conversaţii în timp ce frații şi surorile ieşeau din
clădirea bisericii după întâlnirea de rugăciune şi
se îndreptau spre mașinile lor.
— Cum te mai descurci cu coşurile tale de
piersici? o întrebă Rhoda pe Karen.
Karen îşi frecă puţin pe spate pruncul agitat
şi îşi întinse mâna ca s-o ţină în frâu pe micuţa
Faith, care încă mai avea un grad mare de
energie la sfârşitul zilei.
— Cred că va trebui să mă ocup mâine de
cele ce mi-au rămas, răspunse Karen obosită.
— Aş fi bucuroasă să te ajut, se oferi Rhoda,
“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 17
bărbăţia, haideţi să căutăm să fim asemenea
lui Isus. Bărbatul credincios nu se laudă că este
capul familiei. El este smerit gândindu-se că
femeia a ales să accepte protecţia şi conducerea
lui. Se roagă permanent pentru înţelepciunea
de a şti cum să se îngrijească mai bine de acest
ajutor oferit de Dumnezeu.
Soţul care se simte constrâns să-şi etaleze
bărbăţia sau care îi aminteşte mereu soţiei că
el este capul se comportă ca un copil răsfăţat.
Satisfacţia lui este necugetată şi greşită pentru
că dăunează celuilalt. El se comportă împins
mai mult de frică decât de dragoste. Poate că
este ignorant, dar totuşi comportamentul lui
este necugetat. Situaţia este tragică pentru că,
având o astfel de mentalitate, el nu se poate
bucura niciodată de căsătorie, aşa cum a
plănuit-o Dumnezeu. Ar trebui să-şi analizeze
cu atenţie relaţia lui cu Domnul sau să înceapă
o relaţie cu El. Va descoperi că, dacă relaţia cu
Dumnezeu este prioritară pentru el, aceasta va
rezolva multe din problemele sale.
Din The Mystery of Marriage
Rod and Staff Publishers, Inc.
Box 3, Crockett, Kentucky 41413
Tradus și folosit cu permisiune.
cu atenţie. Sau poate că
îţi este mai uşor să te
descurci singură.
— O, nu e vorba de
asta, răspunse Karen încet.
Se legăna ușor, încercând să-l ţină
pe pruncul Daniel mulţumit. Cum să-ţi spun
– se eschivă ea – nu prea ne putem permite să
angajăm mână de lucru pentru ajutor. Încerc
să-mi ajut soţul să economisim bani. El nu prea
are de lucru în ultima vreme. Şi apoi, cu starea
asta economică… viitorul pare cam sumbru.
Vocea ei se stinse treptat.
 Rhoda încuviinţă din cap.
— Ştiu. Este destul de greu pentru mine, iar
eu nu am o familie de hrănit şi îmbrăcat. Dar de
fapt, nu m-am aşteptat să fiu plătită când m-am
oferit să te ajut cu piersicile. Ne aflăm aici ca să
ne ajutăm unii pe alţii. Chiar mi-ar plăcea să te
ajut pentru privilegiul acesta, dacă se poate.
Karen zâmbi obosită.
— Eşti binevenită, dar cred că ar trebui să
te plătesc. Fetele nemăritate trebuie şi ele să-şi
câştige existenţa.
Rhoda dădu să plece.
— Ne vedem mâine, dacă va vrea Domnul.
Şi nu vreau să mă plăteşti!
— Mă simt aşa de ruşinată de pesimismul
pe care l-am exprimat aseară, începu Karen
să-i mărturisească Rhodei în timp ce lucrau la
piersici a doua zi.
— O, nu. Nu trebuie să-ţi ceri scuze,
răspunse Rhoda repede. Uneori mă deranjează
faptul că doar afişăm zâmbete pe feţele noastre
şi nu vorbim decât lucruri banale. Mă simt
binecuvântată când pot cunoaşte problemele cu
care se confruntă alţii. Mă ajută să mă gândesc
mai mult la alţii, în loc să mă gândesc doar la
mine. Şi, de asemenea, mă ajută să ştiu cum să
mă rog mai bine pentru alţii. Am fost bucuroasă
că ţi-ai deschis inima faţă de mine.
Uneori mă concentrez prea mult asupra
mea, continuă Rhoda, simţindu-se uşurată că
putea fi deschisă să-şi exprime simţămintele.
Proiectul meu de croitorie nu arată nici el prea
promiţător. Ne aflăm împreună în dificultatea
aceasta economică. Mă întreb cât de mult se vor
mai înrăutăţi lucrurile…
— Este greu uneori să nu te îngrijorezi,
încuviinţă Karen. Dar noi suntem cu adevărat
încă foarte binecuvântaţi. Încă nu suferim de
foame şi de lipsa îmbrăcămintei.
După un moment de contemplare, întrebă:
— Ai auzit de inundaţiile din Thailanda?
Rhoda o privi îngrijorată.
— Nu.
— Am auzit că doar în câteva zile de ploaie
18  Sămânța adevărului • August 2013
apa a ajuns la câţiva metri înălţime. A devastat
cu adevărat toată ţara.
— O, răspunse Rhoda în tăcere.
Se gândea la recolta minunată de care avuseseră
parte încă o dată. Se gândea la cămările pline (şi
poate arhipline). Se gândea la casele lor calde şi
uscate.
Karen vorbi din nou.
— Fratele meu Kevin ne-a povestit de o mică
problemă pe care o au ei cu băieţelul lor, ori de
câte ori stau la masă. Chiar dacă are gura plină,
se agită să primească următoarea îmbucătură.
Rhoda râse, imaginându-şi scenariul.
— Kevin povestea că aşa tindem noi,
oamenii, să fim. Avem gurile pline, ca să zic aşa;
suntem binecuvântaţi cu de toate în prezent, şi
totuşi nu reuşim să preţuim şi să ne bucurăm
de binecuvântările de-acum pentru că ne
îngrijorăm pentru „următoarea îmbucătură”.
Rhoda încuviinţă gânditoare.
— Este un gând foarte provocator pentru
mine, unul de care va trebui să-mi aduc aminte,
recunoscu ea. Îţi mulţumesc că l-ai împărtăşit cu
mine.
Orele plăcute ale dimineţii trecură, în timp
ce Rhoda şi Karen lucrară împreună. Câteva
ore mai târziu, coşurile de piersici erau goale,
iar borcanele pline stăteau pe tejgheaua de la
bucătărie, aşteptându-şi rândul la sterilizare.
— Îţi mulţumesc pentru ajutor, zise Karen în
timp ce Rhoda se pregătea să plece.
— Îţi mulţumesc că m-ai lăsat să te ajut,
răspunse Rhoda. Cred că tu m-ai ajutat pe
mine. Încă mai savurez povestioara pe care mi-ai
spus-o.
În următoarele zile, Rhoda se gândi deseori
la dilema băieţelului de doi ani. Se hotărî să-I
mulţumească lui Dumnezeu pentru multele
binecuvântări de care se bucura în prezent în loc
să se agite în legătură cu următoarea îmbucătură.
Dumnezeu, care îi purtase de grijă până acum,
va continua lucrarea aceasta după voia Sa.
Din The Christian Example, nov. 2010
Rod and Staff Publishers, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.
 „Adu-ți aminte de zilele din vechime,
Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de
oameni, Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, Pe
bătrânii tăi, și îți vor spune.” Deuteronom 32:7

Rubrica
Istorică
Eroi care mq inspirq
—Clair Schnupp

Eroi! Da, avem cu toţii eroi şi este nevoie
de ei. Mama mi-a spus multe povestiri
despre marii oameni ai Bibliei şi multe
istorisiri despre misionari. Aceste povestiri
ale credinţei, ale curajului şi ale jertfei
m-au inspirat şi m-au călăuzit în viaţă.
Arthur Moyer a fost vărul mamei mele.
El a slujit ca profesor la şcoala Welsh
Mountain Mission School. Mama mi-a
povestit deseori despre cât de mult Arthur
Moyer Îl iubea pe Domnul Isus şi cât de
dornic a fost să renunţe la confortul casei
sale şi să ajungă profesor misionar.
El a fost primul misionar menonit martir
în America. Într-o noapte a ieşit afară ca
să-i dea nişte porumb unui om care venise
la furat. Când l-a văzut pe Arthur venind,
acesta l-a împuşcat. Mai târziu în noaptea
aceea, după ce a cântat toate versurile
imnului „Cel ce Te-ai deschis mie”, Arthur
a murit la spitalul din Lancaster.
Familia lui a cerut să nu se aducă nicio
acuzaţie împotriva celui ce a comis crima
aceasta. Toți credeau că iertarea era calea
de urmat. Povestirea aceasta a pătruns în
cele mai adânci fibre ale fiinţei mele. Voiam
să fiu un misionar ca Arthur. El a devenit
unul din eroii mei.
David Livingstone este un alt erou de-al
meu. Mama mi-a povestit cum a ajuns el
în interiorul Africii. S-a luptat cu leii. S-a
luptat cu ţânţarii şi cu malaria. A murit
pe genunchi lângă patul lui de campanie,
rugându-se. După moartea lui, africanii
i-au scos inima şi au îngropat-o sub un
copac. Apoi i-au îmbălsămat trupul pentru
lunga călătorie înapoi către Westminster
Abbey, unde a fost înmormântat.
Am citit recent despre un aspect
neplăcut al moştenirii lui Livingstone. La
înmormântarea lui, mulţi demnitari i-au
adus elogii pentru tot ce a făcut pentru
Africa, în timp ce fiii lui, care niciodată nu
îşi recunoscuseră tatăl, au stat la distanţă.
Aceasta m-a întristat. Este un aspect al
vieţii lui Livingstone pe care nu îl apreciez.
Nu doresc ca fiii mei să simtă la fel pentru
mine.
Un alt erou admirat este dl. Garrett. El
a slujit mulţi ani ca misionar în partea de

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 19
 nord a orașului Ontario. A venit din Anglia
prin anul 1930 ca răspuns al chemării de
a sluji oamenilor din zona Big Trout Lake.
Ca să ajungă la Big Trout Lake trebuia să
meargă pe jos mai multe sute de kilometri,
după ce călătorise cu trenul. La câţiva ani
după sosirea lui la Big Trout Lake a călătorit
în sud ca să se căsătorească. În prima parte
a călătoriei a mers pe jos până la Winnipeg.
Odată ajuns la Winnipeg, a călătorit cu
trenul până la Toronto. D-lui Garrett îi
plăcea să povestească cum a călătorit de
la Big Trout Lake la Winnipeg împreună
cu poştaşul şi ceata lui de câini. Râdea şi
povestea că a fost cea mai rapidă călătorie
de câteva sute de kilometri pe care a făcut-o
vreodată pe jos. El ştia că mireasa lui se afla
la capătul călătoriei şi că, din spate, ceata
de câini îi încolţeau călcâiele. Termina
spunând că acea călătorie a fost cea mai
lungă şi obositoare din toate, dar că mireasa
lui a fost vrednică de toate aceste eforturi.
El povestea despre multe vremuri bune
sau vremuri grele prin care a trecut. Pe
parcursul vieţii lui a călătorit mii de
kilometri pe jos, încălţat cu şoşoni. Povestea
cum deseori îi oboseau picioarele şi îl
dureau. De asemenea, povestea de vremuri
în care a răbdat de foame şi de vremuri de
belşug. Îşi termina povestirile spunând cât
de mult l-a sprijinit Domnul în toate.
Şi-a părăsit ţara natală ca tânăr ca să
urmeze chemarea lui Dumnezeu de a sluji
în zona de nord a orașului Ontario. A
slujit timp de mai mult de şaizeci de ani
popoarelor băştinaşe (amerindiene, n.t.)
din zona aceasta. Chiar şi la bătrânețe, când
locuia la Winnipeg, împreună cu fata lui, îi
vizita pe băştinaşii care se aflau spitalizaţi.
El L-a slujit pe Hristos cu credincioşie
până la capătul vieţii sale lungi şi pline de
credincioşie. El este un model pe care vreau
să-l urmez – un erou al credinţei care L-a
slujit pe Hristos până la capăt.
20  Sămânța adevărului • August 2013
În fiecare generaţie sunt oameni care
răspund chemării lui Dumnezeu şi într-un
fel devin eroi pentru alţii care îi privesc şi îi
urmează. Apoi mai sunt cei ce sunt chemaţi
dar care nu merg. Ei îşi irosesc şansa de
a avea binecuvântata viaţă care să lase în
urmă un exemplu demn de urmat.
Mă gândesc la un om pe care l-am vizitat
la sfârşitul lungii sale vieţi. El mi-a povestit
cum, la vârsta de cincisprezece ani, a primit
chemarea de a fi misionar, dar a fost prea
ocupat cu liceul, grupurile de tineret,
cariera, maşinile, curtarea fetelor, căsătoria
şi cumpărarea unei case. Mi-a povestit cum
n-a pierdut niciodată chemarea şi în dese
rânduri a intenţionat să vândă totul şi să se
mute în ţara chemării sale. Dar n-a reuşit
niciodată să pună în practică aceste intenţii.
Câteva din ultimele lui declaraţii au fost:
„Sunt în vârstă şi pe moarte. Niciodată nu
am ascultat de Domnul ca să fiu misionar.”
Cu lacrimi în ochi a spus: „L-am dezamăgit
pe Isus al meu.”
Eu nu vreau să Îl dezamăgesc pe Isus al
meu. Dar tu?
Un alt erou pe care l-am cunoscut în
călătoriile mele este un om care a simţit
chemarea lui Dumnezeu de a merge
în zona arctică a Canadei. Era băiat de
doisprezece ani, trăind în Europa, când l-a
chemat Dumnezeu. La vârsta de douăzeci
şi unu de ani şi-a părăsit ţara şi a călătorit
cu vaporul până în zona arctică. Acolo ca
tânăr misionar a învăţat limba locală. A
trăit printre băștinași şi i-a învăţat despre
Domnul Isus decade la rând.
După mai mulţi ani de când se mutase
în Canada, a întâlnit pe o tânără misionară
care Îl iubea pe Domnul. A urmat o idilă
între ei. Nici chiar clima aspră şi rece a
zonei arctice nu a putut răci căldura celor
cincizeci şi ceva de ani de căsnicie plină de
dragoste. Împreună L-au slujit pe Domnul
Isus şi au condus pe mulţi oameni la El.
 Chiar şi acum, când este în vârstă, el îi înainte de a muri a spus: „M-am luptat
vizitează pe cei ce ajung la pușcărie, la spital lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea,
sau la altar, şi va continua să facă aceasta am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă
atâta vreme cât îl vor purta picioarele pe cununa neprihănirii…” (2 Timotei 4:7-
acest pământ. 8)
Şi eu vreau să fac la fel. Ce se poate spune Ce mod de a sfârşi viaţa aceasta! A
despre tine? murit în pace, ştiind că a făcut tot ce
Cel mai mare erou al meu este apostolul i-a stat în putinţă pentru Isus, şi însăşi
Pavel. El era un om hotărât în tot ce făcea. moartea nu îl putea despărţi de credinţa
Ca evreu şi prigonitor al creştinilor, a şi devotamentul faţă de Mântuitorul lui.
călătorit în lung şi-n lat ca să-i nimicească Vreau să-L urmez pe Pavel cum L-a
pe urmaşii lui Hristos. Dar în tot efortul urmat şi el pe Hristos. Nu vrei să faci şi
acesta a văzut dragostea şi devotamentul tu aceasta? A-L sluji pe Hristos oriunde
lor faţă de Hristos. ne-am afla este tot ce putem face.
Saul trebuia să fi văzut acea pace care
Din The Focus iulie 2011
era pe faţa lui Ştefan în timp ce acesta era Tradus şi folosit cu permisiune.
omorât cu pietre. Pe când Ştefan îşi dădea
ultima suflare, se poate
să-l fi auzit rugându-se
lui Dumnezeu să nu le
ţină în seamă păcatul.
Cu alte cuvinte, el Îl
ruga pe Dumnezeu să îi
ierte.
Când Saul a fost
doborât la pământ de
lumina strălucitoare pe
drumul Damascului,
a fost gata să spună
„da” lui Isus. Saul,
prigonitorul creştinilor,
a făcut o întorsătură de
180 de grade şi a devenit
apostolul Pavel, ajutând
la zidirea bisericii
creştine. Ce convertire
extraordinară!
Apoi Pavel a devenit
cel prigonit. A ajuns să
înţeleagă ce înseamnă să
Îl urmezi pe Hristos. A
fost bătut, închis, ţinut
flămând şi, în cele din
urmă, decapitat. Dar

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 21
 Mari descoperiri în arheologia biblica˘

Stela Merenpta
Acest articol a apărut pentru prima —Gary Byers MA
dată în publicaţia din vara anului 2004 în
”Biblia și Spada”.

Singura menţiune despre Israel din scrierile
egiptene şi cea mai timpurie menţionare a
Israelului, în alte părţi în afară de Biblie, este
un monument de granit, înalt de 2,1 m, din
templul mortuar al Faraonului Merenpta.
O inscripţie hieroglifă în cinstea victoriei
recente a Faraonului asupra Libiei se termină
prin referinţa la o campanie mai timpurie în
Canaan. O parte din înregistrare afirmă:
Israel este risipit, dar nu şi sămânţa lui; şi
Hurru (Canaan) devine văduvă din cauza
Egiptului.
lui Merenpta despre distrugerea Israelului a
fost greşită; Israel a continuat să trăiască şi să
conducă Canaanul în următorii 600 de ani!
Pentru studii aprofundate
Bryant G. Wood, Pharaoh Merenptah Meets Israel (Faraonul Merenpta
faţă în faţă cu Israelul), Bible and Spade 18.3 [2005]: 65-82.
Michael Hasel, Merenptah’s Reference to Israel: Critical Issues for the
Origin of Israel (Referniţa lui Mernepta la Israel: probleme critice
pentru originea Israelului) în: Critical Issues in Early Israelite History.
Editat de Richard S. Hess, Gerald A. Klingbeil, şi Paul J. Ray Jr.
Winona Lake, IN: Eisenbrauns, 2008, 47-60.
Kenneth A. Kitchen, The Physical Text of Merenptah’s Victory
Hymn [The “Israel Stela”], (Textul scris al imnului de biruinţă a
lui Merenpta), The Journal of the Society for the Study of Egyptian
Antiquities 24 [1994]: 71–76.

Numită Stela Merenpta (stela este cuvântul Acest articol a fost publicat de
Associates for Biblical Research
grecesc care desemnează un monument www.BibleArchaeology.org
Tradus și folosit cu permisiune.
inscripţionat) şi păstrată astăzi în muzeul
egiptean, aceasta a fost descoperită la
Thebes, de către Flinders Petrie, în 1896.
Faraonul Merenpta a domnit din 1212 până
în 1202 î. Hr., iar campania lui în Canaan a
avut loc prin jurul anului 1210 î.Hr. Astăzi,
noi nu avem nicio înregistrare că Israel ar fi
locuit în Egipt. Putem motiva aceasta dacă
ne gândim la descrierea biblică a celor zece
urgii, a exodului şi a trecerii Mării Roşii.
Monumentele egiptene aveau rolul de a
impresiona zeităţile sau duşmanii acestora,
iar istoria israeliţilor nu ar fi impresionat
pe niciunul. Folosind cronologia Bibliei,
referinţa lui Merenpta datează din perioada
Judecătorilor, când Israel era aşezat în
Canaan. Documentul este o importantă
referinţă istorică pentru că plasează în timp
şi spaţiu Israelulul. Dar nu uita că declaraţia

22  Sămânța adevărului • August 2013

 „Să căutați să trăiți liniștiți, să vă vedeți
de treburi, și să lucrați cu mâinile voastre,
cum v-am sfătuit.” 1 Tesaloniceni 4:11

Rubrica
Practică
Uimitorul măr
—Martha Kauffman Weaver

T e-ai întrebat vreodată câte

soiuri de fructe a creat
Dumnezeu? Printre acestea, mărul
este unul dintre cele mai cunoscute.
Dacă din întâmplare locuieşti lângă
o livadă de meri, poţi vedea cum se
schimbă pomii pe parcursul întregului an.
Iarna pomii goi par fără viaţă. Când vine
primăvara, ramurile lor încep să dea semne de
viaţă în timp ce flori minunate înfloresc brusc.
Albinele încep să zumzăie şi să adune nectarul
din flori pentru a face miere. Treptat, încep
să apară mere micuţe, verzi. Acestea continuă
să crească până când sunt destul de coapte,
numai bune de mâncat. Unele se coc vara
devreme, în timp ce altele aşteaptă până când
se apropie vremea rece de toamnă. Acestea din
urmă ţin mai mult timp decât cele culese în
timpul zilelor călduroase de vară.
Mărul are multe soiuri şi gusturi diferite.
Unele sunt galbene la coacere, altele roşii, în
timp ce altele au nuanţe diferite. Vei vedea că
unele mere sunt mai bune dacă sunt mâncate
crude, iar altele dacă sunt pregătite. Dacă vei
intra într-o piaţă vei vedea varietatea mare de
mere expuse. Cumpără mai multe soiuri şi
observă diferenţa de gust dintre ele.
Merele pot fi zdrobite pentru a
obține suc sau cidru dulce. Acesta
se folosește la prepararea gemului
de mere şi a oţetului, folosit la
conservarea alimentelor. Oţetul
de mere poate fi folosit şi ca agent de
curăţare.
Merele îţi implică simţurile. Le poţi vedea,
atinge şi mirosi. Apoi le guşti şi descoperi
aroma lor delicioasă, şi auzi ronţăitul lor în
gură. De fapt, este bine să păstrezi o bucată din
mărul tău până la sfârşitul mesei ca să-ţi cureţi
parţial dinţii cu ea.
Merele sunt cunoscute pentru valoarea lor
nutritivă. Cineva a spus odată o zicală: „Un
măr pe zi de doctor te va feri.” Lucrul acesta
poate că nu este întotdeauna adevărat, dar este
adevărat că un măr la masa ta de prânz este mai
bun decât alimentele conservate.
Biblia compară în diverse ocazii pomii şi
fructele cu viaţa spirituală. Isus s-a uitat la
un pom. El a spus că un pom se cunoaşte
după roadele lui, dacă este bun sau rău. El a
vrut să spună că tot astfel, oamenii se cunosc
după modul în care îşi trăiesc viaţa. Psalmul 1

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 23
 compară pe omul neprihănit cu cel nelegiuit.
Cel ce îşi găseşte plăcerea şi cugetă la legea
Domnului „este ca un pom sădit lângă un
izvor de apă.” El va prospera şi va aduce multă
roadă. Pomii care au apă îndeajuns cresc mai
bine. Psalmul ne învaţă că prin studierea
şi ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu
vei crește devenind o persoană fericită şi
Multumitori
‚ pentru gâtul
pe care îl avem
Idolii sunt făcuţi să aibă gât, dar nu le este de
niciun folos, cum nu le sunt nici celelalte părţi. „Au
mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu
scot niciun sunet din gâtlejul lor.” (Psalmul 115:7)
Numai Dumnezeu a putut crea minunăţiile gâtului.
Cum ai putea respira dacă n-ai avea gât? Chiar
dacă uneori gâtul te doare, (ai roşu în gât) este
uimitor că simptomul acesta nu apare din cauza
utilizării, folosirii în mod abuziv sau a expunerii
la particulele transportate de aer. (Într-o iarnă
obişnuită milioane de americani au roşu în gât –
în mod normal aceasta constituie un avertisment
că germeni dăunători au străpuns linia defensivă
externă a trupului.)
Ţesuturile care alcătuiesc gâtul sunt delicate
şi rezistente. Protejate doar de un strat subţire de
mucus şi salivă, gâtul are de suportat mâncăruri şi
băuturi cu temperaturi variind de la sub zero grade
(cum ar fi îngheţata) până la cafeaua fierbinte. La
fiecare cincisprezece secunde, pe lângă membranele
acestea trec rafale de aer cu o viteză de 16 km/h.
Un strănut sau un acces de tuse trimite aer pe lângă
membrane cu o viteză apropiată de 320 km/h.
Zilnic, un miliard de particule de praf din 13 215
m³ de aer confruntă gâtul. David a spus: „Nu mai
pot strigând, mi se usucă gâtlejul.” (Psalmul 69:3a)
Gâtul nu este esenţial doar pentru respiraţie, este
de asemenea folosit şi pentru a înghiţi. Nenumărate
perechi de muşchi lucrează împreună în jur de
3.000 de ori pe zi în fracţiuni de secundă, ajutându-
24  Sămânța adevărului • August 2013
binecuvântată.
Data viitoare, când vei mânca un măr,
mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru varietatea
merelor şi fructelor care cresc pentru tine.
Gândeşte-te la alte lecţii pe care le poţi învăţa
de la meri.
Din Partners, sept. 2011
Christian Light Publications, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.
—Howard Bean
ne să înghiţim. Biblia ne spune să nu ne lăcomim
la mâncat, folosindu-se de un limbaj figurativ:
„Pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.”
(Proverbele 23:2)
Pe lângă toate acestea, gâtul este vital şi pentru
vorbire. De obicei, scoatem din gât între 20.000
şi 30.000 de cuvinte care presupun dilatări şi
contracții musculare rapide. Unele cuvinte sunt
blânde, înţelepte, agreabile şi atractive. Pentru cel
rău şi necredincios „gâtlejul lor este un mormânt
deschis” (Romani 3:13), lucru care are de-a face cu
moartea spirituală.
Când aerul este trimis în sus de plămâni,
vibrează în corzile vocale formând sunete înalte şi
joase. Felul în care Dumnezeu ne-a făcut capabili
să vorbim ar trebui să ne facă să-I aducem laude de
pe buzele noastre.
Un alt aspect minunat al felului în care ne-a
făcut Dumnezeu este lupta pe care gâtul o duce
împotriva germenilor care vin în contact cu el.
Bacteriile intră în gât fie prin respiraţie, fie prin
mâncare. Gâtul are multe capcane (cunoscute
ca „inelul limfatic al lui Waldeyer”) formate din
ţesuturi limfoide care atrag germenii pe care apoi îi
năpădesc cu leucocite şi anticorpi, care se găsesc în
sistemul circulator.
În timp ce „înghiţi” informaţiile acestea,
gândeşte-te bine la minunăţiile gâtului.
Midwest Mennonite Focus
Editor: Howard Bean
Tradus şi folosit cu permisiune.
 Capul sus, spre soare!
„Ţine-ţi privirea aţintită spre soare şi nu
vei putea vedea niciodată umbra. Învaţă
de la floarea soarelui.”
F loarea soarelui pare să urmărească
soarele. Cum reuşeşte? Termenul
folosit pentru a descrie fenomenul este
heliotropism. Poate că ai văzut un câmp
plin cu luminoasa floarea soarelui care-şi
îndreaptă pălăriile spre răsărit în fiecare
dimineaţă. Până la amiază, pălăriile lor
se întorc în sus, înspre soare. Mai târziu,
florile se întorc spre vest.
Încearcă să urmăreşti floarea-soarelui
câteva minute. Ai văzut-o mişcându-se?
Probabil că nu. Pălăria florii se mişcă tot
atât de încet ca soarele pe cer. Florii îi va lua
toată ziua să-şi schimbe complet direcţia
pălăriei. Ce face ca această plantă să se
întoarcă după soare?
De fapt, mişcarea florii are loc în tulpină,
“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 25
—Lorrie Ziemba
—Helen Keller
la baza pălăriei plantei. Celulele din
tulpină cresc prin diviziune şi alungire. Pe
partea tulpinii care este expusă mai puţin
la lumina solară, celulele cresc mai rapid
decât pe partea dinspre soare. Aceasta se
întâmplă pentru că celulele de pe partea
însorită sunt ocupate să folosească lumina
soarelui ca să producă hrană pentru întreaga
plantă. Creşterea accentuată din partea mai
puţin însorită determină pălăria plantei să
se îndoaie sau să se „încovoaie” către partea
cu mai puţină creştere, partea însorită.
Noaptea, când dispare lumina soarelui,
creşterea celulelor se va egaliza, iar pălăria
plantei va lua o poziţie la întâmplare.
Această mişcare a pălăriei de floarea-
soarelui continuă câtă vreme planta este
tânără şi creşte rapid.
Aşa că Helen Keller avea dreptate.
Floarea-soarelui îşi întoarce faţa către soare,
cel puţin atunci când este tânără. Ea mai
avea dreptate când ne sugera să imităm
floarea-soarelui ţinându-ne privirea sus,
înspre soare!
Din Nature Friend Magazine
© Dogwood Ridge Outdoors
Tradus și folosit cu permisiune.

Rubrica
Tineretului
Povestiri despre două femei
M-am măritat toamna trecută. Înainte de
nuntă, împreună cu logodnicul meu Marvin,
ne interesam să găsim nişte mobilă bună, la
mâna a doua, pentru casa noastră.
Într-o zi am primit un telefon de la Marvin.
„Una din colegele mele de la spital se mută şi
trebuie să-şi vândă mobila”, zise el. „Spune că
noi suntem primii pe lista ei.” Prin urmare, în
după-amiaza aceea am mers în vizită la Teresa
acasă.
Am întâlnit-o pe Teresa de două ori: o
dată când am mers ca să vedem mobila ei de
vânzare, şi a doua oară când am mers ca s-o
luăm. Teresa avea o casă frumoasă, modernă
26  Sămânța adevărului • August 2013
„Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu
filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina
oamenilor, după învățăturile începătoare ale
lumii, și nu după Hristos” Coloseni 2:8
—Jackie Miller
şi amenajată cu gust. Avea şi un Ford Mustang
nou-nouţ, de culoare roşie, părul vopsit blond,
haine elegante, ochii machiaţi cu albastru şi
un temperament agitat şi nervos.
Dinţii ei fuseseră albiţi, iar pielea îi fusese
bronzată puternic. (Poate că v-aţi dat seama
că bronzul pieli ei venea de la un salon de
înfrumuseţare şi nu de la lucrul petrecut pe
câmp, la plivit parcela de căpşuni.)
De asemenea, Teresa era divorţată şi în
prezent avea un prieten. Acum se pregătea
să se mute la prietenul ei, care era de fapt şi
motivul pentru care voia să îşi vândă mobila.
Ne-a invitat prin casă, spunându-ne care
lucruri erau de vânzare. Am coborât şi la
demisolul bine amenajat ca să vedem mobila
de dormitor.
— O, copiii au stricat complet
covorul în locul acesta; ignoraţi,
vă rog, chestiunea aceasta, se
plânse ea.
M-am uitat puţin la covorul
cu pricina şi mi s-apărut că arăta
foarte bine, dar pe tot parcursul
vizitei noastre Teresa şi-a tot
cerut scuze pentru felul în care
fiii ei „stricaseră” casa. Nu avusese
 loc nicio stricăciune majoră la nimic din ce mult decât mine. Îl poţi folosi şi ca mijloc de
puteam vedea, dar probabil că ea era foarte a-l ţine pe Marvin sub călcâie, glumi ea.
pretenţioasă cu privire la întreţinerea casei ei. Am zâmbit scurt, dar am asigurat-o că nu
— Mi-aş dori să nu fi scăpat de toate lucrurile credeam că voi avea nevoie de făcăleţ pentru
astea, dar pur şi simplu nu am unde le pune, aşa ceva. Ea răspunse pe un ton serios:
explică ea. Casa prietenului meu este decorată — Nu, nici eu nu cred că vei avea nevoie de
ca o cabană de vânătoare şi oricum lucrurile aşa ceva. Tu vei avea un soţ foarte bun. Te va
mele nu s-ar asorta cu ale lui. Dădea agitată trata aşa cum se cuvine.
din mâini. Discutaţi între voi şi informaţi-vă După ce am încărcat toată mobila, i-am
dacă vreţi să cumpăraţi ceva. mulţumit Teresei, iar ea ne-a urat toate cele
Peste câteva săptămâni ne-am întors ca bune.
să luăm mobila pe care ne hotărâserăm s-o — Sper că toate lucrurile se vor potrivi de
cumpărăm. Teresa era la fel de agitată ca mai minune în viaţa voastră, adăugă ea.
înainte. În drumul spre casă m-am gândit la Teresa şi
— Nu-mi vine să cred că toată viaţa mea se la privirea din ochii ei. Era a unei femei dure,
duce aşa de uşor pe uşă, se văita ea, în timp dar avea şi o umbră de tristeţe în ochii ei.
ce Marvin şi fratele lui scoteau canapeaua din
***********
casă. Şi toate acestea din cauza unui bărbat!
Apoi m-am gândit la o altă femeie: mătuşa
Am intrat şi în bucătăria decorată în stilul
mea Ida. Ea poartă o rochie albastră cu mâneci
ardeilor chilli. În timp ce bărbaţii ridicau
lungi. Ida are pantofi negri, cu şireturi, foarte
frigiderul, ea se întoarse spre mine.
practici. Părul ei a început să încărunţească.
— Uite, îţi dau toate ornamentele astea, se
Ida nu se duce la sala de fitness, şi nici nu ar
oferi ea, şi orice alt lucru de aici. Pur şi simplu
arăta prea bine în pantalonii strânşi de culoare
ţi le dăruiesc. Nu avem un loc pentru ele în
maro ai Teresei. Ochelarii pe care mătuşa Ida îi
casa cealaltă.
are sunt aceeași pe care i-a cumpărat în urmă
M-am urcat pe un scaun ca să ajung la vasele
cu vreo zece ani. Ida nu înţelege de ce ar fi
ornamentale de culoare roşie, galbenă şi verde
necesar să-şi albească dinţii. Faţa ei este ridată.
care împodobeau partea de sus a dulapurilor
Câteodată se mişcă încet datorită artritei de
de bucătărie.
care suferă.
— Este un teanc de scrisori, aici în spatele
Şi Ida are o casă frumoasă, dar este
poliţei, am zis eu. Vrei să ţi le dau?
foarte modestă în comparaţie cu a
Teresa îşi dădu ochii peste cap.
— Nu, lasă-le acolo aşa cum sunt. Cu
siguranţă aparţin fostului meu soţ, zise ea cu
amărăciune. El ascundea mereu lucruri de
mine.
Am văzut un făcăleţ mare şi frumos pe
dulap.
— Mai ai nevoie de făcăleţ? am întrebat eu.
Nu voiam să-l iau, dacă ea nu era gata să se
despartă de el.
— Poţi să-l iei, răspunse ea. L-am avut timp
de douăzeci şi cinci de ani, dar nu l-am folosit
decât foarte rar. Sper că tu îl vei folosi mai

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 27
 Teresei. Ida nu are aşa de multe ustensile
şi aparate electrocasnice moderne. Aer
condiţionat la Ida acasă înseamnă a deschide
sau a închide ferestrele. Stilul decorativ al
casei ei include un fotoliu de culoare albastră
cu spătar rabatabil, un covoraş făcut din
rochii vechi şi purtate şi o placă ornamentală
cu versete biblice gravate, care atârnă pe unul
din pereţi.
Ida găteşte mâncăruri simple şi delicioase şi
nu mănâncă niciodată peste măsură. Ea are o
greutate normală şi sănătoasă şi este mulţumită
de aspectul fizic pe care Dumnezeu i l-a dat.
Are un soţ creştin devotat care o iubeşte
nespus de mult. Înainte de a se căsători, el a
ştiut că ea suferă de artrită şi că aceasta risca
să le complice vieţile, dar a iubit-o şi aşa.
Prin urmare, s-a căsătorit cu ea. El a trebuit
să sacrifice aşa de mult pentru soţia lui, dar a
făcut-o întotdeauna de bunăvoie.
Spunea: „A meritat!” Niciodată nu i-a părut
rău că s-a căsătorit cu ea. O ajută prin casă şi
face tot ce poate ca s-o facă să se simtă mai
bine.
La rândul ei, ea îl slujeşte în măsura în
care sănătatea îi permite. Ida primeşte cu
recunoştinţă tot ce face soţul pentru ea,
chiar dacă nu vrea să fie o povară pentru el.
Ea îşi împarte bărbatul cu toţi credincioşii
˘ – satisfactia
Marul ‚ rodniciei
„Ca un măr între copacii pădurii, aşa este
prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau
la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru
cerul gurii mele.” (Cântarea Cântărilor 2:3)
Ce alt copac este mai plăcut decât mărul
toamna? Cine nu „gustă”, ca Sulamita,
plăcerea de a se odihni la umbra lui răcoroasă,
în timp ce se bucură şi de fructele lui
28  Sămânța adevărului • August 2013
din biserică şi comunitate care au nevoie de
ajutorul oferit de el.
Împreună au câţiva copii şi toţi Îl slujesc pe
Domnul şi au căsnicii şi familii puternice. Ea
îşi iubeşte şi apreciază familia pe care o are.
Ida este gânditoare şi graţioasă. Îi face pe
ceilalţi să se simtă bine în prezenţa ei. Are ochi
blânzi şi o voce plăcută. Ea râde, dar niciodată
în hohote.
Este creştină. Ea urmează principiile pe care
Dumnezeu i le-a dat pentru a avea o viaţă de
împlinire. Ornamentele Mustangului roşu,
pantalonii maronii la modă şi sertarul de la
măsuţa de toaletă plin cu bijuterii sclipitoare
nu ar atrage-o niciodată. Ea nu are nevoie de
lucrurile acestea. De ce şi le-ar dori?
Ida este fericită, este frumoasă şi are pace în
suflet.
Nu este desăvârşită, dar Îl iubeşte pe
Dumnezeu şi se străduieşte să fie ascultătoare
de El. Sunt sigură că şi Teresa are trăsături
bune. Dar trăsăturile acestea bune nu sunt de
ajuns.
Domnul să mă ajute să văd deşertăciunea
podoabelor şi să-mi dea o dorinţă adâncă după
lucrurile cu adevărat preţioase: lucrurile care o
fac pe Ida fericită, frumoasă şi plină de pace.
Din Companions, nov. 2010
Christian Light Publications, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.
—Simeon V Rudolph
suculente şi proaspete? Merii satisfac gustul,
asigurând o hrană sănătoasă pentru trup şi
fiind o pildă pentru ilustrarea adevărurilor
spirituale.
1. Isus este „mărul între copacii pădurii”.
Fiecare familie care Îl cunoaşte pe Hristos
ca „preaiubit” găseşte în El izvorul tuturor
satisfacţiilor din viaţă. Părtăşia zilnică
 împreună cu El
deschide uşa resurselor
nelimitate, căci în El
„sunt ascunse toate
comorile înţelepciunii
şi ale ştiinţei.”
(Coloseni 2:3b) La
umbra prezenţei Sale,
El ne descopere toate
lucrurile pe care le-am
făcut vreodată, apoi
Se oferă să ne cureţe
de orice păcat şi să ne
răsplătească pentru tot
ce am făcut bine. El
ne ajută să ne vedem
aşa cum suntem, apoi
ne învaţă şi ne ajută
să ne îndreptăm. Ne
promite mai mult decât
am sperat vreodată –
pentru acum şi veşnicie.
De ce s-ar întoarce vreo
familie ca să găsească
împlinire sub un alt
„pom” din „pădurea”
lumii?
2. Hristos este „între
tineri”. El este „întâiul
născut” şi „capul”
în marea familie de
fii şi fiice ale Tatălui. Întreaga familie este lui Hristos descrisă de standardele bisericii.
împlinită în El, iar El este totul în familia Când naşterea din nou transformă pe tinerii
Lui, biserica. „Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce din familie, se deschide o nouă fereastră prin
sunt sfinţiţi, sunt dintr-unul. De aceea, Lui
care se poate vedea Hristos „printre tineri”.
nu-I este ruşine să-i numească «fraţi».” (Evrei
Roada lui Hristos se înmulţeşte acasă, iar
2:11)
satisfacţia rodniciei nu cunoaşte limite. (vezi
Orice familie evlavioasă iubeşte biserica.
Dragostea lor crescândă pentru Hristos are 3 Ioan 4)
ca rezultat o loialitate tot mai mare faţă 3. Odihna sub domnia lui Hristos aduce
de trupul Lui. Ei aud glasul lui Hristos în desfătare. Familiile sunt binecuvântate când
învăţătura şi predicarea din biserică. Ei Hristos este capul familiei. Zbuciumul
văd natura lui Hristos arătată în caracterul şi certurile nu îşi găsesc locul când soţul
membrilor credincioşi. Ei găsesc voia şi calea îşi iubeşte şi conduce familia, soţia este

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 29
 supusă şi tinerii şi copiii umblă cu respect
pe calea adevărului. Într-o lume tot mai
necredincioasă şi rea, familiile creştine
demonstrează clar bucuria şi frumuseţea
evlaviei.
Sub domnia lui Hristos, Evanghelia
înfloreşte şi aduce roadă acasă. Puterea lui
Dumnezeu ne izbăveşte de puterea celui
rău şi a întunericului. Separarea practică de
lume face ca dragostea să ne fie îndreptată
spre Dumnezeu şi biserică. Închinarea
regulată şi slujirea creştină umplu viaţa cu
scop şi bucurie. Evlavia zilnică constituie
un parfum care desfată familia, Îi face
plăcere lui Dumnezeu şi uimeşte lumea
care ne priveşte.
4. Roada lui Hristos aduce satisfacţie. În
ciuda multelor lucruri contrafăcute din
Dragonii
lume, familiile creştine din zilele noastre
trebuie să reafirme adevărul şi să se dedice
La muzee şi în alte locuri turistice din Peru, ghizii îţi vor spune că strămoşii lor au creat o
cultură care reprezintă doar lucrurile văzute cu ochii lor. Aşadar, oare ce a văzut olarul care a
fost inspirat să înfăţişeze un dragon?
Notă editorială: Evoluționiștii spun că dragonii sunt
specii preistorice care au existat cu milioane de ani în
urmă. In acest articol ni se dovedește că dragonii au
fost contemporani cu oamenii din Biblie.
Peru este o ţară fascinantă. Are munţi,
pădure tropicală, litoral şi deşerturi (de fapt,
are unul dintre cele mai uscate deşerturi din
lume). Dar un alt aspect foarte interesant al
ţării sunt dragonii.
Ca în multe alte ţări din lume, există dovezi
că dragonii sunt legaţi de trecutul ţării Peru.
În vreme ce unele culturi au doar legende
30  Sămânța adevărului • August 2013
în mod constant adevărului pe care numai
Hristos îl are şi care poate aduce satisfacţie
în viaţă. Plăcerile pământeşti umplu numai
mintea, dar nu şi inima. Banii cumpără
multe lucruri, dar nu pot cumpăra fericirea.
Prestigiul aduce cinste pământească, dar nu
slavă eternă. Oferta de împlinire în viață pe
care o oferă tehnologia nu este decât un
abur care trece.
Binecuvântată este familia care refuză să
schimbe dulceaţa vieţii trăite cu Hristos pe
sfârşitul amar al fericirii contrafăcute a lui
Satan. Ea se bucură de tot ce are Dumnezeu
mai bun de oferit acum, iar în veşnicie va
„mânca din pomul vieţii, care este în raiul
lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 2:7)
Retipărit din Home Horizons
Eastern Mennonite Publications
Tradus și folosit cu permisiune.
din Peru
—Bodie Hodge
orale despre dragoni, iar altele au lăsat doar
pictograme sau petroglife (cum ar fi arta
peşterilor sau gravarea pereţilor), Peru a creat
şi ceramică pe lângă alte referinţe la dragoni.
În timpul unei excursii recente în Peru,
unde am avut prilejul să văd ruine antice
uimitoare, precum Machu Picchu, desenele de
la Nasca şi Sacsayhuaman, ghidul a accentuat
deseori că aceste culturi au reprezentat doar
lucrurile pe care băştinaşii le-au văzut. Astfel,
am văzut multe reprezentări ale păsărilor,
ale maimuţelor, ale păianjenilor şi ale altor
animale obişnuite - pe vase, pe haine şi chiar
—continuare la pagina 34
 „Fiule, păzește sfaturile tatălui tău, și
nu lepăda învățătura mamei tale: leagă-
le necurmat la inimă, atârnă-le de gât.”
Proverbele 6:20, 21

Rubrica
pentru copii

Rugăciunea lui Nancy

pentru struguri —L. D. W.

— Mamă! strigă Nancy, în strălucind.

vârstă de trei ani. Încet,
îşi trase pe ea cămaşa
de noapte. Mama se
uită în sus din locul
de unde o legăna pe
micuța Ruth.
— Ai nevoie de ceva?
răspunse mama.
— Mamă, repetă Nancy,
aude oare Dumnezeu rugăciunile
noastre?
— De ce? Sigur, Nancy. Dumnezeu
aude tot ce rostim în rugăciunile noastre. El
răspunde întotdeauna, dar uneori răspunsul
Lui e „nu”, îi explică mama. De ce m-ai
întrebat?
— O, mi-aş dori ceva, zise Nancy în timp
ce se uită pe fereastră în noapte. Îndată se
întoarse cu faţa spre mama. Pot să-L rog pe
Dumnezeu să-mi dea ce-mi doresc?
— Cu siguranţă, Nancy. Dar aminteşte-ţi să
te rogi spunând „dacă este voia Ta”. Pot să ştiu
şi eu ce îţi doreşti tu aşa de mult? o întrebă
mama.
— Struguri, răspunse Nancy cu ochii
— Struguri! exclamă mama. Cred că nu ai
mai mâncat de multă vreme struguri.
Nancy era diferită de alte fetiţe. Nu
putea mânca cereale şi lapte. Aceasta
însemna că nu putea mânca prăjituri,
biscuiţi, brânză şi nici îngheţată.
Consuma în schimb multe fructe, iar
strugurii erau fructele ei preferate.
— N-ai vrea să ne rugăm acum?
întrebă mama. Nancy se plecă pe
genunchi, iar mama i se alătură. Nancy se
rugă: „Doamne Dumnezeule, Îţi mulţumesc
că ne auzi rugăciunea. Te rog, trimite-mi nişte
struguri, dacă este voia Ta. Amin”.
Nancy sări bucuroasă în pat. Îi ură mamei
sale „noapte bună” şi curând adormi.
Dimineaţa următoare, Nancy îşi aminti
imediat ce se rugase cu o seară înainte. Va veni
răspunsul azi? Ea spera că aşa va fi.
La micul dejun Nancy mâncă ouă şi o
banană, în timp ce restul familiei mâncă
cereale.
— Îmi plac ouăle, îi spuse ea mamei. Mă
bucur că ouăle nu îmi fac rău.
Mama îi zâmbi şi spuse:

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 31
 — Şi eu mă bucur, Nancy. Ce ne-am face
dacă n-am avea ouă?
— Ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu
pentru ouă, îi zise tatăl lui Nancy. El a făcut
găinile care ne dau ouă.
Nancy îi răspunse cu un zâmbet. După
ce terminară toţi de mâncat, era momentul
de închinare în familie. După ce a fost citită
povestirea biblică, trebuiau să se roage.
— Tată, zise Nancy, ai putea să te rogi pentru
struguri?
— Struguri?
Mama se grăbi să-i explice. Îndată ce termină
de povestit, tatăl se uită înapoi la Nancy.
— Desigur, îi răspunse el zâmbind. Să ne
rugăm.
După ce tatăl se rugă, Nancy a fost bucuroasă.
Ştia că Dumnezeu le auzise rugăciunile. În
după-amiaza care a urmat, Nancy se uita pe
fereastră surprinsă.
— Mamă! strigă ea în timp ce alergă la mama
ei. Mamă, Grace şi mama ei au venit la noi!
— Chiar? întrebă mama în timp ce se grăbi
spre uşă, ca să spună un bun-venit surorii
Dorcas şi lui Grace.
Testul lui Brian
Brian se uita pierdut
la lucrarea de control
pe care învăţătoarea tocmai
i-a înmânat-o. Ar fi trebuit să învăţ, se gândi
el. Dar seara trecută, vecinul lui l-a rugat să
meargă la pescuit. Nu putea să rateze aşa ceva,
nu?
Stând în banca lui, îşi aruncă privirea prin
clasă. Toţi ceilalţi scriau, inclusiv Shari, care
stătea chiar lângă el. Brian putea vedea cu
uşurinţă ce scria Shari. Ea lua întotdeauna
32  Sămânța adevărului • August 2013
Îndată Nancy şi Grace erau ocupate cu
păpuşile lor. Spre marea lor dezamăgire, sora
Dorcas şi Grace nu au stat prea mult şi acum
trebuiau să plece.
— La revedere! spuse Nancy în timp ce
Grace se grăbi să iasă din casă la microbuzul
care o aştepta. Nancy se întoarse în sufragerie,
dar deodată se opri. Pe masă erau struguri!
— Mamă, spuse ea nerăbdătoare. Cine a
adus struguri?
— Sora Dorcas, răspunse mama. A adus şi
câteva produse de patiserie, dar i-a părut rău că
tu nu te poţi bucura de ele. Aşa că s-a gândit
să-ţi aducă nişte struguri.
— Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciune!
exclamă Nancy. Ar trebui să-I mulţumim.
— Da, Nancy. Cu siguranţă, ar trebui să-I
mulţumim lui Dumnezeu pentru ce ne-a
dăruit şi pentru prietenii creştini grijulii. N-ai
vrea să-I mulţumim chiar acum?
Împreună, Nancy şi mama îngenuncheară
în sufragerie şi se rugară.
Din Wee Lambs,martie 2012
Rod and Staff Publishers, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.
—Alan Cliburn
note mari.
Învăţătoarea era ocupată la catedră şi nu se
uita înspre clasă. Lui Brian îi trecu prin minte
să copieze răspunsurile de pe foaia lui Shari.
Nu vroia să ia notă mică la testul de ştiinţe.
Brian era ispitit să trişeze.
Nu şi-a propus asta, dar
s-a ivit ocazia. Mai mult,
nimeni nu se uită, îşi
spuse acesta.
Aici greşea. Cineva ne
 vede întotdeauna. Dumnezeu ştie tot ce facem.
Ispita nu e un lucru nou. A apărut în grădina
Edenului. În viaţa noastră întotdeauna apar
ispite de multe feluri. Dar fiecare aduce cu ea
un moment de decizie: poţi să cedezi ispitei sau
să fi destul de puternic ca să spui: „Nu!”
Priveşte în 1 Corinteni 10:13 „Nu v-a ajuns
nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea
omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu
Respectul faţă de alţii
Mama se aşeză împreună cu micuța
Madeline, în timp ce tatăl deschise Biblia
pentru timpul de închinare de dimineaţă.
Luke şezu şi el pe canapeaua de un albastru
deschis lângă tatăl său. El citea din aceeaşi
Biblie ca şi tatăl lui, iar Marsha avea propria
ei Biblie şi o carte de imnuri. Henry se
aşeză pe podea.
Tatăl, mama, Marsha şi Luke citiră pe
rând versetele din Filipeni 2:1-11. Luke
asculta cu atenţie.
— Tată, la ce se referă a privi pe alţii mai
presus? întrebă Luke după ce terminară de
citit pasajul biblic.
Tatăl citi din nou versetul: „Fiecare să
privească pe altul mai presus de el însuşi.”
— Tu ce crezi că vrea să spună versetul
acesta, Luke?
Luke se scărpină puţin pe frunte.
— Ar trebui să-i respectăm pe alţii şi să-i
punem pe ei pe primul loc, îşi dădu el cu
părerea.
— Aceasta este ideea, îl încurajă tatăl.
Priveşte pe alţii mai presus de tine însuţi.
Fii bun şi amabil cu ei.
Mama părea gânditoare.
— Mă gândesc la un exemplu, zise ea.
Când eram copil, un cuplu care părea
diferit de noi a vizitat biserica noastră.
Fraţii şi surorile mai în vârstă erau amabili
“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 33
va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci,
împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi
din ea, ca s-o puteţi răbda.“
Brian s-a întors cu spatele la Shari, a rostit o
rugăciune scurtă şi a scris în grabă un răspuns.
A trecut testul!
Din Partners, iunie 2010
Christian Light Publications, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.
cu ei, dar unii copii stăteau şi se uitau
insistent la ei.
Tatăl aprobă din cap.
— A te uita îndelung la alţii nu este un
gest frumos. Şi nu va dovedi că îi privim pe
alţii mai presus de noi înşine. Versetul cinci
ne spune să avem gândul lui Hristos. Ce are
aceasta de-a face cu respectul faţă de alţii?
— Isus a fost întotdeauna bun şi amabil
cu toată lumea, zise Marsha. El chiar S-a
atins de cei bolnavi, cum ar fi leproşii, ca să
îi vindece, pentru că i-a iubit.
— Da, aşa este, a fost de acord tatăl.
Isus ne iubeşte pe toţi şi niciodată nu ar
fi nepoliticos sau obraznic sau impertinent
cu cineva.
Luke se tot gândea. Apoi zise:
— V-amintiţi de duminica trecută când
au fost mulţi vizitatori la biserică? O
familie avea o fetiţă într-un scaun cu rotile.
Am văzut pe unii copii care stăteau şi se
holbau la ea.
— Am văzut pe un tată care a mers şi a
vorbit cu ei, adăugă Marsha. Poate că le-a
spus că nu este politicos să priveşti îndelung
la cineva.
— Am vorbit cu fata aceea, zise mama.
Nu putea să-mi răspundă. Dar mi-a zâmbit
fericită. Astfel de copii pot să gândească şi
să aibă sentimente ca şi noi. Lor le place
 când copiii sunt amabili cu ei.
— Dacă de mici copiii nu învaţă să-i
respecte pe alţii, vor avea probleme în
viaţă, spuse tatăl. Vreau ca voi, copii, să
învăţaţi din astfel de experienţe să fiţi
mereu blânzi şi amabili cu alţii.
— Mamă, zise Luke, a mai venit cuplul
acela vreodată în vizită la biserica voastră?
Mama clătină din cap.
— Nu cred că au mai venit vreodată,
răspunse ea. Câteodată mă întreb dacă
motivul pentru care nu au revenit la
Dragonii din Peru
biserică nu a fost nepoliteţea acelor copiii.
Tatăl închise Biblia şi privi în jur la
—continuare de la pagina 30
la desenele faimoase de la Nasca (ce pot fi
observate doar de la înălţimi mari).
O bucată de ceramică, expusă la Muzeul
Naţiunii din Lima, Peru (Museo de la
Nación), provine din cultura Moche (de fapt,
toate articolele expuse aparţin acestei culturi),
care a înflorit între anii 400 şi 1100 d.Hr.1
Astfel că, atunci când am întâlnit ceramică
ce ilustra dragoni, concluzia noastră logică
a fost că şi artiştii din Moche au întâlnit
aceste făpturi. Bineînţeles, deseori oamenii
îşi bat joc şi spun că e imposibil ca dragonii
să fi existat, dar dacă ne gândim la legătura
dintre dinozauri şi dragoni, nu ne vine greu
să credem că dragonii au existat într-adevăr.2
Fiind nişte animale de uscat, dinozaurii
(sau dragonii de pe uscat) au fost creaţi în a
şasea zi (Genesa 1:24-31), au urcat în arca lui
Noe (Genesa 6:20) şi apoi au coborât de pe
arcă în lumea de după Potop. (Genesa 8:16-
19) Se înţelege de ce multe culturi au văzut
aceste făpturi din când în când înainte ca ele
1 Cultura Moche a apărut la intersecţia dintre cultura
Nasca şi cultura Incaşă.
2 Cuvântul dragon a fost cuvântul folosit pentru
reptilele mari înainte de a fi inventat cuvântul dinozaur, în 1841.
34  Sămânța adevărului • August 2013
familia lui. Apoi spuse lui Luke:
— Luke, îţi mulţumesc pentru întrebarea
pe care ai pus-o. A fost un lucru bun pentru
fiecare dintre noi să învăţăm ce înseamnă
respectul faţă de alţii.
— Vreau să nu uit să îi privesc pe alţii
mai presus de mine însumi, spuse Luke.
Cred că asta înseamnă să fiu bun şi amabil
cu alţii.
— Aşa este, fu de acord tatăl. Dacă
suntem buni şi amabili ca Isus, îi vom
ajuta pe alţii să dorească să-L cunoască şi
ei pe Isus.
Din Wee Lambs, martie 2012
Rod and Staff Publishers, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.
să dispară. La fel s-a întâmplat şi cu anticii din
Peru.
Întotdeauna m-am întrebat ce ar spune
lumea dacă ar afla că dinozaurii au fost numiţi
de către cercetători pur şi simplu dragoni,
atunci când au început pentru prima dată să
sape după oasele lor.3 În loc de denumirea de
dragon, Sir Richar Owen a inventat, în 1841,
cuvântul dinozaur, care înseamnă „şopârla
teribilă”. Dar dacă s-ar folosi cuvântul dragon
în loc de dinozaur, atunci ce controversă ar
mai fi astăzi?
NOTE
Bodie Hodge și-a terminat facultatea și masteratul
de inginer mecanic la Universitatea ”Souther Ilinois”
din Carbondale. După ce s-a alăturat misiunii
”Answers in Genesis” conduce mai multe echipe de
cercetare și coordonează scrierea câtorva cărți printre
care și cartea ”New Answers 1-3”.
Din Answers oct.-dec. 2010
Answers in Genesis
www.answersingenesis.org
Tradus și folosit cu permisiune.
3 Oasele de dinozaur sunt rămăşiţele făpturilor care
au murit în timpul Potopului şi au fost îngropate în sedimentele
Potopului în jurul anului 2348 î. Hr., conform cu cronologia
Arhipiscopului Ussher.
 „De altă parte, știm că toate
lucrurile lucrează împreună spre binele
celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume,
spre binele celor ce sunt chemați după
planul Său” Romani 8:28

Rubrica
“O carte în serial”

artirul
din
atacombe
Partea a VIII-a — Richard L. Roberts

Capitolul 11
Oferta
Nu este mai mare dragoste decât
să-şi dea cineva viaţa pentru
prietenii săi.
Era seară în cazarma pretoriană. Lucullus era
în camera lui aşezat lângă lampa ce împrăştia
o lumină strălucitoare. Tresări la o bătaie în
uşă. Se ridică dintr-o dată şi deschise. Un
om intră şi înaintă în tăcere până în mijlocul
camerei. Acolo îşi dădu la o parte marginile
unei mantii mari cu care era învelit şi-l privi
pe Lucullus.
— Marcellus! strigă celălalt uimit şi înaintă
să-şi îmbrăţişeze vizitatorul cu vădite semne
de bucurie.
— Dragă prietene, spuse el, cărei situaţii
fericite datorez această întâlnire? Tocmai mă
gândeam la tine, întrebându-mă când ne vom
întâlni din nou.
— Mă tem că întâlnirile noastre nu vor
mai fi foarte dese acum, spuse Marcellus cu
tristeţe. Vizita aceasta am făcut-o riscându-mi
viaţa.
— Adevărat, spuse Lucullus, luând parte la
tristeţea celuilalt. Eşti dat în urmărire şi s-a
pus un preţ pe capul tău. Totuşi, aici eşti în
siguranţă la fel ca în zilele fericite, înainte

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 35
 ca nebunia să pună stăpânire pe tine. Ah,
Marcellus! De ce nu se pot întoarce din nou
acele zile?
— Nu-mi mai pot schimba natura şi nici să
desfac ceea ce este făcut. Mai mult, Lucullus,
deşi ceea ce-mi este sortit ţi se poate părea
ceva foarte greu, să ştii că niciodată nu am
fost atât de fericit.
— Fericit? strigă celălalt profund surprins.
— Da, Lucullus! Deşi chinuit, nu sunt
lepădat, deşi sunt persecutat, nu-s cuprins de
disperare.
— Persecuţia pornită de împărat nu este
puţin lucru.
— Ştiu foarte bine. Văd cum fraţi de-ai
mei cad în fiecare zi. Laţul din jurul meu
se strânge pe zi ce trece. Am prieteni care
pleacă de lângă mine şi nu mai apar înapoi.
Tovarăşii noştri de suferinţă merg în oraş, dar
când se întorc sunt aduşi morţi şi aşezaţi în
morminte.
— Şi totuşi spui că poţi fi fericit?
— Da, Lucullus, am pacea despre care
lumea nu ştie nimic! O pace venită de sus,
care este mai presus de orice înţelegere.
— Ştiu, Marcellus, că eşti prea curajos ca să
te temi de moarte; dar nu am ştiut niciodată
că ai suficientă tărie de caracter să înduri cu
calm tot ceea ce ştiu că suferi acum. Curajul
tău este supraomenesc sau mai degrabă este
curajul nebuniei.
— Vine de sus, Lucullus. Domnul meu
Isus Hristos este pentru mine mai mult
decât bogăţiile şi onorurile lumii. Cândva
eram incapabil de a simţi în felul acesta, dar
acum lucrurile vechi au trecut şi toate s-au
făcut noi. Susţinut de această putere nouă
pot suporta cele mai rele lucruri care pot
veni asupra mea. Nu aştept altceva în viaţă
decât suferinţă şi ştiu că voi muri în agonie;
totuşi gândul acesta nu poate birui credinţa
puternică care este în mine.
— Mă doare, spuse Lucullus cu tristeţe,
să te văd atât de hotărât. Dacă aş vedea
36  Sămânța adevărului • August 2013
cel mai mic semn de îndoială în tine, aş
trage nădejde că va veni vremea când îţi vei
schimba sentimentele. Dar îmi pari atât de
neînduplecat pe calea ta.
— Doamne, dă-mi putere să rămân
credincios până la sfârşit! spuse Marcellus
energic. Dar nu am venit să vorbesc despre
sentimentele mele. Am venit, Lucullus, să-ţi
cer ajutor. Mi-ai promis odată că-mi vei arăta
prietenie dacă voi avea nevoie de ajutor. Am
venit acum să apelez la tine.
— Tot ce-mi stă în putere, este deja al tău,
Marcellus! Spune-mi ce vrei.
— Ai un prizonier.
Domnul meu Isus Hristos
este pentru mine mai mult
decât bogăţiile şi
onorurile lumii.
— Da, mulţi.
— Acesta este un băiat.
— Cred că oamenii mei au capturat un
băiat cu puţin timp în urmă.
— Acest băiat este prea neimportant pentru
a merita să fie capturat. Este neînsemnat
pentru mânia împăratului. Și totuși este în
puterea ta. Am venit, Lucullus, să te implor
să-l eliberezi.
— Vai, Marcellus, ce-mi ceri! Ai uitat
disciplina armatei romane sau jurământul
militar? Nu ştii că dacă aş face acest lucru,
aş încălca jurământul şi m-aş face trădător?
Dacă mi-ai cere să mă arunc în sabie, aş
face-o mai degrabă decât aceasta!
— Nu am uitat jurământul militar şi nici
disciplina din cazarmă, Lucullus. Credeam că
băiatul, ce poate fi cu greu socotit mai mult
decât un copil, s-ar putea să nu fie considerat
 prizonier. Porunca împăratului se referă şi la
copii?
— El nu face nicio diferenţă în ceea ce
priveşte vârsta. Nu ai văzut copii ca acesta
suferind moartea în Colosseum?
— Vai! Am văzut! spuse Marcellus,
ducându-se cu gândul la acele fete tinere al
căror cântec atinsese cândva cu atâta durere
şi dulceaţă inima lui. Atunci, şi acest băiat
trebuie să sufere?
— Da, spuse Lucullus, doar dacă nu se
leapădă de creştinism.
— Lucru pe care nu-l va face niciodată.
— Atunci îşi va înfrunta soarta. Legea face
asta, Marcellus, nu eu. Eu nu sunt decât un
instrument. Nu da vina pe mine.
— Nu te învinovăţesc. Ştiu cât de mult
te simţi obligat să asculţi poruncile. Dacă
ai o funcţie, atunci trebuie să-ţi îndeplineşti
sarcinile. Lasă-mă să-ţi fac o altă propunere.
Dacă eliberarea prizonierilor nu este permisă,
atunci schimbul de prizonieri este legal.
— Da.
— Dacă ţi-aş spune despre un prizonier
mult mai important decât acest băiat, ai
accepta schimbul, nu-i aşa?
— Dar voi nu aţi luat niciunul dintre ai
noştri ca prizonier.
— Nu, dar avem putere asupra propriilor
noştrii oameni. Iar pentru capturarea
unora dintre noi împăratul a pus o mare
recompensă. Pentru aceştia, o sută de astfel
de băieţi ar putea fi schimbaţi cu uşurinţă.
— Este un obicei printre creştini ca să
se trădeze unul pe altul? întrebă Lucullus
surprins.
— Nu, dar uneori un creştin îşi va da viaţa
pentru a salva pe altul.
— Imposibil!
— Este adevărat în acest caz.
— Cine este cel care se oferă pentru acest
băiat?
— Eu, Marcellus.
La această declaraţie uluitoare, Lucullus se
“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 37
dădu înapoi.
— Tu! strigă el.
— Da, eu însumi!
— Glumeşti! Este imposibil!
— Sunt cât se poate de serios. Acesta este
motivul pentru care mi-am riscat viaţa ca
să vin la tine. Îmi arăt interesul faţă de acest
băiat prin riscul pe care mi-l asum. Să-ţi
explic. Băiatul acesta, Pollio, este ultimul
dintr-o nobilă familie romană. Este singurul
fiu al mamei lui. Tatăl lui a murit în luptă.
Este din familia Servilii.
— Servilii! Mama lui este doamna Cecilia?
— Da. Este refugiată în catacombe. Viaţa
şi dragostea ei se învârt în jurul acestui băiat.
În fiecare zi îl lasă să meargă în oraş, ceea ce
este o aventură periculoasă, iar în absenţa lui
ea trece printr-o agonie de nedescris. Totuşi,
îi este teamă să-l ţină tot timpul înăuntru de
Uneori un creştin
îşi va da viaţa
pentru a salva pe altul.
frica faptului că aerul igrasios, care este atât
de dăunător copiilor, poate să-l omoare. Aşa
că ea îl lasă să se expună la ceea ce crede a fi un
pericol mai mic. Pe acest băiat îl ai prizonier.
Mama lui a auzit acest lucru, iar acum zace
între viaţă şi moarte. Dacă el moare, va muri
şi ea, şi astfel una din cele mai nobile şi pure
suflete din Roma va pleca dintre noi. Din acest
motiv mă ofer pe mine în schimbul băiatului.
Ce sunt eu? Sunt singur pe lume. Nimeni nu
depinde de mine în ceea ce priveşte prezentul
sau viitorul. Nu mă tem de moarte. Poate veni
acum, la fel de bine ca altădată. Mai devreme
sau mai târziu tot voi muri, şi mai degrabă
mi-aş da viaţa ca răscumpărare pentru un
 prieten decât să mor fără folos.
Din acest motiv, Lucullus, te implor, de
dragul legăturilor sacre ale prieteniei, fie-
ţi milă; de dragul promisiunii pe care mi-
ai făcut-o, ajută-mă acum şi ia-mi viaţa în
schimbul băiatului.
Lucullus se ridică şi păşi prin cameră agitat.
— Marcellus, de ce mă pui la o încercare
atât de grea? strigă el în cele din urmă.
— Propunerea mea este uşor de primit.
— Uiţi că viaţa ta îmi este preţioasă.
— Dar gândeşte-te la acest tânăr!
— Îmi pare atât de rău de el. Dar crezi că
pot primi viaţa ta drept garanţie?
— Este deja pusă ca şi garanţie şi va cădea
pradă mai devreme sau mai târziu. Te rog să
o accepţi cât încă poate fi folositoare.
— Nu vei muri atâta vreme cât pot preveni
acest lucru! Viaţa ta nu este pusă gaj. Pe zeii
nemuritori! Va trece mult timp până îţi vei
lua locul în arenă.
— Nimeni nu mă poate salva odată ce
sunt luat prizonier. Vei putea încerca să faci
tot ce-ţi stă în putinţă. Ce vei putea face
pentru a salva pe acela peste care cade mânia
împăratului?
— Pot face multe ca să o evit. Tu nu ştii ce
s-ar putea face. Dar chiar dacă nu voi putea
face nimic, tot nu voi asculta acum această
propunere.
— Dacă aş merge chiar la împărat, el mi-ar
accepta cererea.
— Te-ar aresta şi v-ar da la moarte pe
amândoi.
— Aş putea trimite un mesager cu
propunerea mea.
— Mesajul nu ar ajunge niciodată la el; sau
cel puţin nu înainte de a fi prea târziu.
— Atunci nu este nicio speranţă? spuse
Marcellus cu jale.
— Niciuna.
— Iar tu refuzi categoric să dai curs cererii
mele?
— Vai, Marcellus, cum pot să mă fac
38  Sămânța adevărului • August 2013
vinovat de moartea prietenului meu? Nu ai
deloc milă de mine. Iartă-mă dacă îţi refuz o
propunere atât de nerezonabilă.
— Facă-se voia Domnului, spuse Marcellus.
Trebuie să mă grăbesc înapoi. Vai, cum voi
duce acest mesaj de disperare?
Cei doi prieteni se îmbrăţişară în linişte, iar
Marcellus se depărtă lăsându-l pe Lucullus
uluit de propunerea aceasta.
Marcellus se întoarse în siguranţă în
catacombe. Fraţii care ştiuseră de misiunea lui
îl primiră cu o bucurie umbrită de tristeţe.
Doamna Cecilia se afla încă într-o stare
de apatie, doar pe jumătate conştientă de
lucrurile din jur. Uneori, mintea îi rătăcea
în delir vorbind de lucruri fericite din viaţa
ei. Dar viaţa pe care o dusese în catacombe,
alternanţa fericirii cu teama, a bucuriei cu
întristarea, anxietatea atotprezentă şi aerul
oprimant al locului îi copleşiră atât mintea cât
şi trupul. Natura ei delicată cedă sub presiunea
violenţei unui astfel de chin, iar această ultimă
lovitură i-a fost fatală. Probabil că nu-şi va mai
reveni niciodată.
În acea noapte vegheară în jurul patului ei.
Cu fiecare oră devenea mai slabă, iar viaţa i
se scurgea încet, dar sigur. Din acea stare nici
chiar întoarcerea fiului ei nu o mai putea salva.
Deşi gândurile pământeşti o părăsiseră, iar
sentimentele i se slăbiseră, pasiunea care o
stăpânise în ultimii ani continua să exercite
o putere nemaipomenită asupra ei. Buzele
murmurau cuvintele sacre care atât de mult
îi fuseseră sprijin şi mângâiere. Numele
scumpului ei băiat era rostit de pe buzele ei,
deşi pericolul în care acesta se afla era uitat.
Dar cel mai des era rostit Numele lui Isus.
În cele din urmă veni şi sfârşitul. După o
perioadă de linişte, ochii ei se deschiseră larg,
o fierbinţeală trecu peste faţa ei palidă şi suptă,
iar buzele ei murmurară slab: „Vino, Doamne
Isuse!” Cu acest murmur rămase fără viaţă,
spiritul pur al doamnei Cecilia se întoarse la
Dumnezeu, care-l dăduse.
 — Treisprezece ani.
Capitolul 12 La menţionarea numelui său, un murmur de
compasiune se auzi în sală deoarece numele lui
era binecunoscut în Roma.
Procesul lui Pollio — Eşti acuzat de crima de a fi creştin. Ce ai
de spus?
— Nu sunt vinovat de nicio crimă, spuse
Tu ai scos laude din gura pruncilor şi
băiatul. Sunt creştin, iar lucrul acesta îl
din gura celor ce sug.
mărturisesc cu bucurie înaintea oamenilor.
— Este la fel ca ceilalţi, spuse unul dintre
Era o încăpere mare dintr-o clădire situată
judecători. Toţi folosesc aceeaşi formulă.
nu departe de palatul imperial. Podeaua era
— Îţi recunoşti crima comisă?
din marmură lustruită, iar coloanele de porfir
— Nu sunt vinovat de nicio crimă, spuse
sprijineau cupola. Un altar cu o statuie a
Pollio. Credinţa mea îmi spune să mă tem de
unei divinităţi păgâne se afla într-un capăt.
Dumnezeu şi să-l cinstesc pe împărat. M-am
Magistraţii îmbrăcaţi în robe ocupau scaunele
supus tuturor legilor drepte şi nu sunt un
înalte aflate în partea opusă. În faţa lor câţiva
soldaţi păzeau un prizonier.
Cel arestat era Pollio.
Sunt creştin, iar lucrul acesta
Faţa lui era palidă, dar ţinuta lui era
dreaptă şi fermă. Inteligenţa remarcabilă îl mărturisesc cu bucurie
care îl caracterizase tot timpul nu-l părăsise
nici acum. Ochiul lui ager scruta totul. Ştia
înaintea oamenilor.
condamnarea inevitabilă ce va cădea peste el.
Cu toate acestea, nicio urmă de teamă sau
trădător.
ezitare nu se găsea în el.
— A fi creştin înseamnă trădare!
Ştia că singura legătură care-l putea ţine
— Sunt creştin, dar nu sunt trădător.
pe pământ fusese tăiată. În acea zi, dis-de-
— Legea statului îţi interzice să fii creştin
dimineaţă, vestea morţii mamei sale ajunsese
sub pedeapsa cu moartea. Dacă eşti creştin,
la urechile lui. Îi fusese adusă de către un
trebuie să mori.
om care crezuse că acest lucru îi va întări
— Sunt creştin! repetă Pollio cu fermitate.
hotărârea. Omul acela se numea Marcellus.
— Atunci trebuie să mori!
Reuşise să obţină o întrevedere prin bunătatea
— Aşa să fie!
lui Lucullus. Decizia lui era corectă. Atâta
— Băiete, ştii ce înseamnă să suferi moartea?
vreme cât trăia mama lui, grija faţă de ea i-ar
— Am văzut pe mulţi murind în ultimele
fi putut slăbi hotărârea. Acum că murise, era
luni. Dintotdeauna am aşteptat să-mi dau viaţa
şi el hotărât să plece. În credinţa lui simplă,
pentru Domnul meu când îmi va veni rândul.
credea că moartea îl va uni dintr-o dată cu
— Băiete, eşti tânăr. Ne este milă de tinereţea
mama lui pe care o iubise atât de mult. Cu
şi lipsa ta de experienţă. Ai fost învăţat în felul
astfel de sentimente şi gânduri îşi aştepta el
acesta încât abia de eşti responsabil pentru
interogatoriul.
nebunia ta prezentă. Din această cauză
— Cine eşti?
suntem dispuşi să fim îngăduitori cu tine.
— Marcus Servillius Pollio.
Această religie care te-a scos din minţi este
— Câți ani ai?
o nebunie. Tu ai ajuns să crezi că un sărman

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 39
 iudeu care a fost executat acum două sute de
ani este Dumnezeu. Poate fi ceva mai absurd
decât lucrul acesta? Religia noastră este religia
statului. Ea poate să satisfacă mintea celor tineri
şi a celor în vârstă, atât a celor ignoranţi, cât şi a
celor învăţaţi. Părăseşte-ţi superstiţia prostească
şi întoarce-te la religia veche şi înţeleaptă.
— Nu pot.
— Eşti ultimul dintr-o familie nobilă. Statul
recunoaşte meritele şi nobleţea neamului
Servilii. Strămoşii tăi au trăit în fast, bogăţie
şi putere. Acum însă eşti un băiat sărac şi
mizerabil, iar pe deasupra eşti şi arestat.
Fii înţelept, Pollio! Gândeşte-te la gloria
înaintaşilor tăi şi dă la o parte obstacolul acesta
nenorocit care te ţine departe de faima lor
ilustră.
— Nu pot.
— Ai trăit o viaţă mizerabilă de proscris.
Cel mai sărac cerşetor din Roma o duce mai
bine decât tine. El îşi obţine hrana cu mai
puţină muncă şi umilinţă. Iar adăpostul lui
este la lumina zilei. Mai presus de toate, este
în siguranţă. Viaţa lui îi aparţine în întregime.
Nu trebuie să trăiască într-o teamă continuă
faţă de justiţia romană. Dar tu a trebuit să-ţi
duci existenţa nenorocită în lipsuri, în pericole
şi în întuneric. Ce ţi-a dat religia cu care te
mândreşti? Ce a făcut pentru tine acest iudeu
divinizat? Nimic! Lucruri mai rele decât nimic.
Întoarce-te deci de la acest înşelător. Bogăţia,
confortul, prietenii, cinstea din partea statului
şi favoarea împăratului vor fi toate ale tale.
— Nu pot.
— Tatăl tău a fost un supus loial şi un brav
soldat. El a murit în luptă pentru ţara lui când
erai doar un prunc. Te-a lăsat moştenitor al
onorurilor lui, ultimul stâlp de susţinere al
casei lui. Prea puţin s-a gândit el la influenţele
înşelătoare care te-au înconjurat pentru a te
duce în rătăcire. Iar mintea mamei tale, slăbită
de durere, a cedat la şiretlicurile perfide ale
falşilor învăţători aducând, din ignoranţă,
ruina asupra ta. Dacă ar fi trăit nobilul tău tată,
40  Sămânța adevărului • August 2013
ai fi fost speranţa înaintaşilor lui, iar mama ta,
de asemenea, ar fi urmat în continuare credinţa
iluştrilor ei înaintaşi. Nu preţuieşti tu amintirea
tatălui tău? Nu are el nicio pretenţie de la tine
faţă de care să fii îndatorat ca fiu? Nu crezi că
este păcat să aduci ruşine numelui mândru pe
care-l porţi şi să arunci o pată atât de murdară
pe faima imaculată care ţi-a fost încredinţată
de părinţii tăi? Dă la o parte această înşelăciune
care te orbeşte! De dragul amintirii tatălui tău,
a cinstei familiei tale, întoarce-te din drumul
tău.
— Nu le aduc nicio ruşine. Credinţa mea
este curată şi sfântă. Pot muri, dar nu pot să fiu
necredincios Mântuitorului meu.
— Vezi cât de îngăduitori suntem cu tine.
Numele pe care-l porţi şi lipsa ta de experienţă
Pot muri, dar nu pot
să fiu necredincios
Mântuitorului meu.
ne stârneşte mila faţă de tine. Dacă ai fi fost
un prizonier obişnuit, ţi-am fi oferit, în câteva
cuvinte, să alegi între lepădare de credinţa ta
sau moarte. Dar suntem dispuşi să discutăm
mai mult cu tine pentru că nu dorim să vedem
cum se stinge o familie nobilă prin ignoranţa
sau îndărătnicia unui moştenitor decăzut.
— Vă mulţumesc pentru consideraţia
dumneavoastră, spuse Pollio, dar argumentele
dumneavoastră nu au nicio greutate pentru
mine pe lângă poruncile mai înalte ale
Domnului meu.
— Băiat nesăbuit şi neghiob! Mai este un
argument pe care-l vei găsi mai puternic.
Mânia împăratului este teribilă.
— Totuşi, mai teribilă este mânia Mielului.
— Vorbeşti un limbaj de neînţeles. Ce
este mânia Mielului? Nu te gândeşti la ce te
aşteaptă?
 — Prietenii şi tovarăşii mei au trecut deja
prin toate chinurile pe care le puteţi inventa.
Nădăjduiesc să pot avea tăria lor.
— Poţi să înduri terorile arenei?
— Sper să am o putere mai mare decât cea
a muritorilor.
— Poţi să faci faţă leilor sălbatici şi a tigrilor
care vor năvăli peste tine?
— Cel în care mă încred nu mă va părăsi
când am nevoie de El.
— Eşti foarte încrezător.
— Eu mă încred în Cel care m-a iubit şi S-a
dat pe Sine Însuşi la moarte pentru mine.
— Te-ai gândit la moartea prin foc? Eşti gata
să înfrunţi flăcările rugului?
— Vai! Dacă trebuie, nu mă dau înapoi.
Ce este mai rău va trece repede, iar apoi voi fi
pentru totdeauna cu Domnul.
— Fanatismul şi superstiţia au pus stăpânire
de tot pe tine. Nu ştii ce te aşteaptă. Este uşor
să faci faţă ameninţărilor, este uşor să rosteşti
cuvinte mari şi să faci mărturisiri curajoase.
Dar cum va fi când realitatea cumplită a acestor
lucruri va fi înaintea ta?
— Voi privi la Cel care nu-i abandonează
niciodată pe ai Săi în necaz.
— El nu a făcut nimic pentru tine până aici.
— El a făcut totul pentru mine. El Și-a dat
propria viaţă ca să trăiesc eu. Prin El am primit
o viaţă mai nobilă decât aceasta pe care voi
mi-o luaţi.
— Acesta este numai un vis pe care-l ai.
Cum este posibil ca un iudeu nenorocit să
poată face asta?
— El este plinătatea dumnezeirii. Dumnezeu
manifestat în trup. El a suferit moartea trupului,
ca noi să putem primi viaţa sufletului.
— Nu este nimic care să-ţi deschidă ochii?
Nu este destul faptul că această credinţă
nebunească nu ţi-a adus nimic altceva decât
mizerie şi chin? Trebuie să te ţii în continuare
de ea? Nici când moartea este inevitabilă nu te
întorci din rătăcirile tale?
— El îmi dă putere să biruiesc moartea; nu
“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...” (Rom. 8:28) 41
mă tem deloc de ea! Privesc moartea ca fiind
nimic altceva decât o schimbare de la o viaţă de
durere la o fericire veşnică. Dacă voi muri sfâşiat
de fiare sau ars de foc, este acelaşi lucru. El îmi
va da putere să merg înainte cu credincioşie.
El mă va ajuta şi-mi va duce spiritul imediat
să trăiască viaţa nemuritoare în cer. Moartea
cu care mă ameninţaţi nu mă înspăimântă,
ci viaţa la care mă chemaţi este mai groaznică
pentru mine decât o mie de morţi.
— Pentru ultima dată îţi mai dăm o şansă.
Tânăr nesăbuit, opreşte-te pentru un moment
din drumul tău nebunesc! Uită pentru moment
de sfaturile bolnave ale învăţătorilor tăi fanatici.
Gândeşte-te la ce ţi s-a spus. Viaţa este înaintea
ta; o viaţă plină de bucurie şi plăcere, o viaţă
bogată, cu toate binecuvântările. Cinste,
prieteni, bogăţie şi putere, toate sunt ale tale.
Un nume nobil şi posesiunile familiei tale te
aşteaptă. Sunt toate ale tale. Pentru a le câştiga
trebuie doar să iei cupa aceasta şi să aduci
libaţia pe altarul acela. Este un act simplu. Ia-o
şi fă-o repede. Salvează-te de agonia morţii.
Fiecare ochi era fixat asupra lui Pollio odată
ce i se făcuse această ultimă ofertă. Minţile
spectatorilor se umplură de uimire văzându-l
că rămâne nemişcat. Nu puteau să-şi explice
acest lucru.
Chiar şi acest ultim apel nu avu niciun efect.
Palid, dar hotărât, Pollio respinse cupa oferită.
— Niciodată nu-I voi fi necredincios
Mântuitorului meu!
La auzul acestor cuvinte se făcu linişte. Apoi
magistratul şef spuse:
— Ţi-ai rostit condamnarea. Afară cu el!
continuă el adresându-se soldaţilor.
Va urma...
Din Martirul din Catacombe
© 1993 Christian Light Publications, INC.,
Harrisonburg, Virginia, U.S.A.
Toate drepturile rezervate
Tradus și folosit cu permisiune.
 NOU!
Umbra păstorului
– de I.T. Thurston – Theodore Bryan era un orfan singuratic. Într-un moment
în care se simțea cel mai singur o voce l-a întrebat dacă nu vine la biserică. Era
vocea păstorului, care din acel moment avea să-i influenţeze viaţa foarte mult.
Oare va reuși Theo să fie un exemplu când va fi pus la încercare? 300 de pagini.
RO3048...20 Lei
Viaţa familiei creştine
– de John Coblentz – Fiecare capitol din această carte tratează un anumit set
de probleme practice pe care le întâmpină familia creştină. La sfârşitul fiecărui
capitol sunt plasate două secţiuni intitulate: „Să gândim împreună” şi „Să lucrăm
împreună”. În această carte veți găsi sfaturi despre educația copiilor, relațiile dintre
fete și băieți, cum să ai grijă de părinții bătrâni etc. 271 pagini. RO2001...12 Lei
70x7 Puterea de a ierta
– de Johann Cristoph Arnold – Iertarea este calea spre pace şi fericire. Este de
asemenea un mister care va rămâne ascuns în noi dacă nu căutăm să-l descifrăm.
Cartea aceasta nu intenţionează să expună teologia iertării – este imposibil
să-i spui cuiva cum să ierte – dar ilustrează necesitatea iertării. Iertarea este
posibilă. 150 de pagini. RO2010...9 Lei
Dumnezeu a creat malul mării
– de Sharon M. See – Dumnezeu a creat pescărușii, scoicile, meduzele, algele
de mare și altele. O carte cu ilustraţii care cu siguranţă îi va încânta pe copii.
28 de pagini. RO3045...5 Lei
O broască, minunea lui Dumnezeu
– de Rebecca Newswanger – „Te întrebi: de unde oare/ Au broscuţele picioare/
Aşa puternice de sar/ Şi ţopăie în salturi mari?” O carte frumos ilustrată, care cu
ajutorul versurilor îi învață pe copii despre broască. 21 de pagini. RO3042...5 Lei

Cumpără cele 5 cărți la numai 44 de lei

Produs # Cant. Descriere Preţ Total

Va rugăm să ne contactați în
cazul în care doriți un catalog
cu literatura pe care o avem
disponibilă. Oferim reduceri
pentru librării.
Comandă astăzi prin poştă,
Suma totală produse fax, telefon sau e-mail!
Taxe poştale
TAXE POŞTALE
TOTAL 0-20 Lei 4 Lei
Numele şi prenumele ____________________________________ 20,01 Lei-50 Lei 6 Lei
C.N.P. Nu livrăm comenzi fără CNP_________________________ 50,01 Lei-125 Lei 8 Lei
Str. ________________________________________Nr. ________ mai mari de 125 Lei 10%
Bloc _____________ Scara _________ Etaj ________ Ap. _______ Nu expediem comenzi în Moldova şi Ucraina.
Trimitem în EU comenzi plătite în avans.
Cod _____________________ Localitatea ___________________
Plata se face RAMBURS.
Jud./ Sector ____________________ Tel. ____________________ ICAM (CARTI)
Program de lucru • 8:00 – 16:00 Luni – Vineri O.P. 1, Gh.P.1, C.P. 1
Telefon: 0230/ 533 032 • Fax: 0230/ 533 037 • E-mail: comanda@icamro.org Suceava 720300 Romania
Aceste preţuri sunt valabile până la apariţia unei noi oferte. 8-13

42  Sămânța adevărului • August 2013

 Cât prețuiește?
Cum ai lăsat să se-ofilească floarea?
Cum ai pierdut cununa cea de sus?
Cum poți păta cu pași murdari cărarea?
Cât prețuiește-n ochii tăi iertarea?
Cât prețuiește Jertfa lui Isus?

De dragul Tău, înfiorând Calvarul,

Isus pe cruce mâinile și-a pus.
Cum poți uita cum a sorbit paharul?
Cât prețuiesc în ochii tăi amarul
și lacrima din ochii lui Isus?

Ce fericit erai când izbăvirea

un Cer de primăvară ți-a adus!
Dar unde-i pacea și neprihănirea?
Cât prețuiesc în ochii tăi iubirea
și dulcea-mbrățișare-a lui Isus?

Nu vezi pe dealuri cum se-nalță zorii?

Nu te gândești cu cine vei fi dus?
Vai, iată ziua când nepăsătorii,
toți cei ce-au supt din cupele Gomorii,
vor ști cât prețuiește-n veci Isus!

de Costache Ioanid

Notă: Pentru toate textele biblice din revistă s-a folosit traducerea
Cornilescu cu textul corectat gramatical (BISI).
 Vorbirea noastră
Prea iubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire,
zăbavnic la mânie. – Iacov 1:19

Pune în lumină o greșeală atunci când trebuie s-o pui; în intimitate,

dacă e posibil. Și după ce s-a întâmplat, nu atunci. Cei vinovați își asumă
mult mai repede vinovăția atunci când le e pusă în față fără martori;
ambele părți își păstrează calmul, iar cel acuzat e mișcat de îngăduința și
răbdarea celuilalt, care a văzut greșeala și a așteptat un moment potrivit
pentru a o menționa.
— Sydney Smith

Vorbele grele spuse de cei care au iubit sapă amintiri urâte; e ca atunci
când frumosul și sublimul sunt îngropate în vicii și zdrențe.
— George Elliot