Reprezentarea succesorală

Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia un moştenitor legal

de un grad mai îndepărtat (reprezentant) urcă în gradul, locul şi drepturile ascendentului lui
(reprezentat) care este decedat la deschiderea moştenirii, ca sa culeaga partea din moştenire care
i s-ar fi cuvenit defunctului, dacă ar fi trait.

Utilitatea reprezentării constă în faptul că, prin efectele pe care le produce, înlătură unele
consecinţe injuste ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi ale principiului egalităţii
între rudele de acelaşi grad. Dreptul de moştenire nu poate depinde de hazard (predecesul sau
supravieţuirea unor rude), iar moartea prematură a părinţiilor nu trebuie să dăuneze unora dintre
copii şi nici să profite altora. De exemplu, daca ambii copii ai defunctului ar fi decedati la data
deschiderii succesiunii si unul dintre ei ar fi lasat un copil, iar celalalt, trei. In acest caz, cei patru
nepoti ai defunctului (rude de gradul doi) vor imparti mostenirea astfel cum ar fi impartit-o si
parintii lor (reprezentati) daca ar fi trait. Astfel, primului nepot i se va atribui o jumatate din
masa succesorala, iar celorlalti trei, a doua jumatate, pe care urmeaza sa o imparta in mod egal
intre ei.

Domeniul de aplicare

Reprezentarea succesorală este admisă în privinţa descendenţilor copiilor defunctului şi a

descendeţilor din fraţi şi surori.

Întrucât reprezentarea derogă de la principiile devoluţiunii legale a moştenirii, dispoziţiile

care o prevăd sunt de strictă interpretare.

Condiţiile reprezentarii succesorale

Descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii din fraţi şi surori pot beneficia de

reprezentare numai dacă sunt îndeplinite trei condiţii - două în persoana celui reprezentat şi una
în persoana reprezentantului.

a) Cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moştenirii

Această cerinţă nu trebuie interpretată în sens de predeces, pentru ca o astfel de

interpretare ar atrage după sine imposibilitatea reprezentării comorienţilor şi a persoanelor
decedate în acelaşi timp (codecedate). Exemplu: cand tatal si unul dintre cei doi copii ai sai
decedeaza intr-un accident de avion. In ipoteza in care copilul decedat ar avea la randul lui
descendenti, acestia n-ar putea veni prin reprezentare la mostenirea bunicului lor pentru ca  nu se
poate dovedi predecesul. Astfel, mostenirea ar fi culeasa integral de celalalt copil, ramas in viata,
in virtutea principiului proximitatii gradului de rudenie. Or, aceasta solutie ipotetica ar fi vadit
inechitabila.
 Doar persoana moarta poate fi reprezentata, deci nu si cea care se afla în viaţă, chiar dacă
ea nu moşteneşte pentru ca a renuntat la mostenire, este nedemna sau a fost exheredata.

Tot astfel o persoană dispărută nu poate fi reprezentată, deoarece se considera ca traieste

pana cand instanta pronunta o hotărâre declarativă care ramane definitivă, conform art. 19 din
Decretul 31/1954. Totusi, reprezentarea este posibila daca ulterior instanta pronunta o asfel de
hotarare declarativa de moarte, iar ca data a mortii stabileste o data anterioara sau concomitenta
cu data deschiderii succesiunii. In schimb, daca data mortii stabilita prin hotarare se va situa
dupa momentul deschiderii succesiunii, cel declarat mort va mosteni el insusi, descendentii lui
urmand sa culeaga mostenire ce li se cuvine data si in cadrul patrimoniului lasat de acesta
prin retransmitere, deci nu prin reprezentare.

Interdicţia reprezentării persoanelor în viaţă la data deschiderii succesiunii mai are drept
consecinţă că reprezentarea nu poate opera per saltum sau omisso medio ci numai din grad în
grad vacant, trecând prin toate gradele intermediare.

b) Locul celui reprezentat să fie un loc util

Reprezentarea se admite numai în cazul în care cel reprezentat, dacă ar fi fost în viaţă la
data deschiderii moştenirii, ar fi avut vocaţie concretă la moştenire, adică ar fi putut moşteni.
Deci, singurul motiv pentru care nu poate moşteni este acela că a decedat.

c) Reprezentantul să îndeplinească toate condiţiile necesare pentru a culege moştenirea

lăsată de defunct

Aceste condiţii sunt:

să aibă capacitate succesorală, el neputând fi comorient sau persoană decedată în acelaşi

timp cu defunctul (codecedat), spre deosebire de cel reprezentat;

să aibă vocaţie succesorală generală proprie la moştenirea lăsată de defunct, fiindcă o

persoană care nu ar putea moşteni în nume propriu nu poate culege moştenirea nici prin
reprezentare. Această vocaţie generală urmează să se transforme în vocaţie concretă prin
reprezentare. Adoptatul cu efecte restrânse şi descendenţii săi nu pot veni la reprezentare şi nici
în nume propriu la moştenirea lăsată de rudele adoptatorului, ei beneficiind de reprezentare în
raport cu rudele din familia firească;

să nu fie nedemn faţă de defunct, să nu fi renunţat la moştenirea acestuia din urma si să

nu fi fost exheredat (in cazul mostenitorilor nerezervatari). Reprezentantul poate fi nedemn faţă
de reprezentat, deoarece nedemnitatea produce efecte numai in raport cu persoana fata de care s-
a savarsit fapta (imprumuta numai locul si gradul mai apropiat al ascendentuli sau). De
asemenea, reprezentantul poate sa renunte la mostenirea reprezentatului sau sa fie exheredat de
acesta.
 Modul cum operează reprezentarea

Atunci cand condiţiile arătate sunt îndeplinite, reprezentarea este admisă în toate cazurile,
la infinit şi operează de drept şi imperativ.

a) Reprezentarea este admisă în toate cazurile.

În privinţa rudelor de grad egal reprezentarea se admite pentru ca împărţirea moştenirii să se facă
pe tulpini cu respectarea principiului egalităţii între moştenitorii de gradul cel mai apropiat cu
defunctul, iar nu pe capete, în părţi egale în raport cu numărul descendenţilor care vin efectiv la
moştenire.

b) Reprezentarea este admisă la infinit (nemărginit)

Aceasta înseamnă că nu numai nepoţii, dar şi strănepoţii, răstrănepoţii etc. pot veni la moştenire
prin reprezentare, cu respectarea condiţiilor pentru fiecare salt în grad. De aceea descendenţii din
fraţi beneficiază de reprezentare numai până la gradul IV rudele colaterale de grad mai îndepărtat
neavând vocaţie legală la moştenirea defunctului.

c) Reprezentarea operează de drept şi imperativ

Voinţa descendenţilor poate influenţa regulile reprezentării numai prin renunţare la moştenire,
dar nu şi cu acceptarea ei cu efecte parţiale sau sub condiţie.
Regulile reprezentării succesorale nu pot fi modificate nici prin voinţa defunctului, deoarece, în
toate cazurile şi independent de problema calificării drepturilor moştenitorilor gratificaţi, voinţa
defunctului exprimată prin testament va putea produce efecte numai cu respectarea drepturilor
moştenitorilor rezervatari.