Practica pedagogica – tema de lucru nr.

4
Profesor coordinator DPPD – ASE: Lect. Univ. dr. Vladimir-Aurelian ENĂCHESCU
Săptămâna 31.10 – 06.11.2022
Titlul temei de lucru: Identificarea de metode / tehnici de lucru la clasă
Materialul urmărit: youtube.com/watch?v=q7Rw8Lswk88

Dincolo de aspectul său de “buclă în timp”, materialul oferă o serie de elemente specifice
lucrului la clasă care sunt încă de actualitate şi pot fi sursă de inspiraţie. Am notat aici câteva.
1. Chiar aspectul de buclă în timp ne duce cu gândul la rolul repetiţiei în actul de
învăţare. Chiar dacă poate părea că spunem de multe ori acelaşi lucru şi nu se
schimbă nimic, trebuie perseverat până apare acel “click” care permite saltul în
învăţare.
2. Folosirea discuţiei de grup, antrenarea elevilor în activităţile de analiză – le dezvoltă
acestora implicarea în actul învăţării, spiritul critic şi capacitatea de observaţie şi de
evaluare/autoevaluare… În plus, îi învaţă să ofere şi să primească feed-back, o
abilitate care le va folosi întreaga viaţă. Atenţionarea ar fi asupra modului în care este
condusă discuţia, astfel încât să se evite subiectivismele, micile răutăţi, activităţile de
descurajare (copii trebuie orientaţi către critica constructivă, nu cea distructivă).
3. Remarcabilă este şi folosirea ghidajului, oferirea de repere familiare copilului,
pentru a-l conduce – din aproape în aproape – către descoperire (nu i se oferă
răspuns direct, ci este încurajat să gândească pentru a-şi răspunde singur, astfel încât
să poată aplica un proces de deducţie asemănător şi în alte situaţii, este învăţat
cumva să pescuiască).
4. Atenţia individualizată acordată fiecărui elev, fiecărei situaţii reprezintă un alt
element didactic demn de a fi reţinut.
5. Un aspect destul de subtil transmis, dar extrem de important pentru construirea şi
păstrarea climatului de încredere, deschidere, siguranţă este cel al respectului
oferit elevului, modului activ şi suportiv în care este ascultat şi încurajat să scoată la
suprafaţă temeri şi preocupări. Discuţia despre fantome merge în paşi mici, dar tot
mai profund, fără a ridiculiza, fără a oferi soluţii din afară şi fără a permite
intruziunile altora, sondând cu delicateţe şi răbdare pentru a ajuta copilul să-şi
descopere propriile soluţii.