Şcoala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica Vodă” din Iaşi

PROIECT DE ABSOLVIRE

Examenul de certificare a calificării profesionale a

absolvenților învățământului postliceal sanitar nivel 5

Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea pacientului cu hernie de disc

Îndrumător
Prof. Nicu GURZON Candidat
Irina-Teodora VLEJU

Iași 2022
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU HERNIE DE DISC
 CUPRINS

Capitol Pagina

I. Argument

II. Îngrijirea pacientului cu hernie de disc

Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie
Obiectiv 2:
Prezentarea generală a afecțiunii (Hernie de disc)
a. Definiţia
b. Clasificare
c. Etiologia
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi prognostic
g. Tratament
h. Complicaţii
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea pacientului cu hernie de disc
a. Procedura nr. 1
b. Procedura nr. 2
c. Procedura nr. 3
a. Procedura nr. 4
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu hernie de disc
a) Culegerea datelor - interviu
b) Identificarea nevoilor fundamentale afectate - enunțarea
problemelor de dependență/diagnostice de îngrijire la
pacientul cu hernie de disc
c) Plan de îngrijire

Obiectivul 5:
Educaţia pentru sănătate la un pacient cu hernie de disc

III. Bibliografie – (prenume, nume, titlul cărţii, volum, ediţie,

editură, anul apariţiei, pagina)

IV. Anexe → Scheme, fotografii etc.

 ARGUMENT

Pentru foarte mulți pacienți, durerea neuropată este o realitate zilnică

tulburătoare care influențează fiecare aspect al vieții. Este binecunoscut faptul
că, peste 80% din populație suportă de-a lungul vieții cel puțin un episod de
durere vertebrală dizabilitantă. 1Hernia de disc este una dintre patologiile cu
complicații asupra integrității fizice, psihice și sociale.
Tratamentul conservator al herniei de disc include administrarea
antiinflamatoarelor nesteroidiene, terapie manuală (masaj), măsuri
fizioterapeutice și administrarea epidurală a corticosteriozilor. Cu toate că
hernia de disc se ameliorează în cursul a 3 luni de zile, până la 20% din cazurile
clinice ajung să fie operate pe motivul herniei discale.
Având în vedere prevalența destul de ridicată a herniei de disc și nivelul
destul de scăzut de conștientizare printre pacienți, este nevoie de o popularizare
a informației esențiale pentru a putea îmbunătăți managementul pacienților cu
hernie de disc.
Scopul acestei lucrări este de a identifica problemele de îngrijire specifice
pentru un pacient cu hernie de disc.

1
Revista Medicală
 I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HERNIE DE DISC

Obiectiv 1
Noțiuni generale de anatomie și fiziologie

 Noțiuni generale de anatomie

Coloana vertebrală - formațiune osoasă, situată în partea dorsală a trunchiului

și median, format dintr-o serie de elemente discoidale suprapuse numite
vertebre.
Segmentul axial al trunchiului este alcătuită din 33-34 vertebre dispuse
metameric - una deasupra alteia și sunt împărțite după regiunile care le aparțin
în vertebre: cervicală (7), toracală (12), lombară (5), sacrale (5), coccigiene (1).
Reprezintă suportul central, puternic și în același timp flexibil al capului și al
trunchiului, care permite gâtului și spatelui să realizeze mișcări ample.
Vertebrele - oase neregulate, ce alcătuiesc coloana vertebrală, au o parte
anterioară, denumită corp și o parte posterioară, denumită arc.
Se disting două tipuri de vertebre: vertebrele adevărate în număr de 24, acestea
constituind coloana vertebrală propriu-zisă sau rahisul, iar altele sudate în
număr de 9-10, formând oasele sacru și coccigene.
Structura vertebrei tip:
Vertebra tip - prezintă în partea sa anterioară corpul vertebral, iar posterior
arcul vertebral, care este legat de corpul vertebral prin doi pediculi vertebrali.

Configurația externă:
Corpul vertebral este partea cea mai voluminoasă și are forma unui cilindru
scurt, care prezintă două fețe (superioară și inferioară) și o circumferință. Cele
două fețe ale corpului vertebral sunt alcătuite din două lame de țesut osos fibros,
numită placă terminală.
Arcul vertebral - regiunea posterioară a vertebrei, ce prezintă în alcătuirea ei o
serie de apofize, musculare (apofiza spinoasă) și articulare (2 -apofize articulare
superioare, 2- apofize articulare inferioare). Între apofizele spinoase și apofizele
articulare se găsesc lamele vertebrale. Porțiunile care leagă arcul vertebral se
numesc pediculi.
Între corpul vertebral, pediculii vertebral și corpii vertebrali se află orificiul
vertebral, care prin suprapunere formează canalul vertebral, ce adăpostește
măduva spinării. 2
Configurația internă:
Discurile intervertebrale - formațiuni așezate între vertebrele adiacente, de la
nivelul coloanei vertebrale, în număr de 23, prima poziționată între axis și cea
de-a treia vertebra cervivală, iar ultima între corpul celei de-a cincea vertebra
lombară și fața articulară a bazei sacrului. Totalitatea discurilor intervertebrale
reprezintă aproximativ 25% din înălțimea rahisului.
Nucleu pulpos - elementul central al discului vertebral, având aspect de gel,
compus din colagen de tip II, apă (88%) și proteoglicani cu rol de rezistență a
compresiei mecanice.
Nucleul pulpos are o mare forță de imbibiție, mărindu-și volumul în repaus ,
putând da ( prin însumarea măririi tuturor discurilor) o alungire de până la 3 cm
a coloanei vertebrale la subiectul tânăr, sănătos. Nucleul pulpos nu este inervat.
Inelul fibros - structură de rezistență exterioară care învelește nucleul pulpos în
mai multe straturi, compus din colagen de tip I cu orientare oblică, apă și
proteoglicani.
Inelul fibros este inervat de ramurile nervoase provenite din nervii
sinuvertebrali care inervează ligamentul vertebral comun posterior.
Este caracterizat prin rezistență mecanică ridicată la tracțiune cu rol de protecție
intervertebrală.

 Noțiuni de fiziologie
Coloana vertebrală este un organ de improtanță vitală, având rol de susținere și
apărare a corpului uman.
Acesta are o poziție centrală în cadrul aparatului locomotor, fiind situată în
partea mediană și posterioară a corpului.
Regiunile colaonei vertebrale, prezintă fiecare caracteristici morfologice,
structurale și funcționala distincte.

2
Cezar Niculescu, Anatomie și fiziologia omului, Editura Corint Educational, 2014 pag- 60-61
Regiunile sunt:
Regiunea cervicală: formează primul segment al coloanei vertebrale, format
din 7 vertebre, notate cu litera (C). Primele două vertebre, atlas (C1) și axisul
(C2), prezintă un aspect particular, responsabile în proporție de 50% de flexia și
extensia gâtului (craniu, C1) și de rotirea laterală a capului. (C1 și C2).
Regiunea toracică: formează cel mai lung segment al rahisului, format din 12
vertebre, notate cu litera T1-T12.
Regiunea lombară: formează segmental inferior al rahisului, fomat din 5
vertebre, notate cu litera L1-L5.
Regiunea sacrală: rezultă din sudarea celor 5 vertebre sacrale, formând osul
sacru. Osul sacru, este un os median, nepereche, de formă trunghiulară, cu baza
în sus. Vârful unghiului, cu baza în jos, se unește cu vaza coccisului.
Regiunea coccigiană: rezultă din sudarea celor 4-5 vertebre coccigiene. Are
formă triunghiulară, cu baza îndreptată în sus spre vârful sacrului, care,
împreună cu acesta se și articulează.3
Datorită acestor regiuni, coloana vertebrală prezintă un grad mare de mobilitate.
Mișcările care le realizează sunt cele de flexie, extensie, înclinări laterale,
răsuciri (torsiune) sau circumdicție. Toate aceste mișcări se execută pe nucleul
pulpos, comportându-se ca o bilă mecanică.
Coloana vertebrală formează câteva curburi: lordoza cervicală şi lombară,
cifoza toracică şi sacrală, iar devierile axului fiziologic în unele afecțiuni poartă
denumirea de: scolioză sau chifoscolioză.
Funcțiile coloanei vertebrale:
Coloana vertebrală este însă și un organ de mare apărare. Ea cuprinde și apără
porțiuni întinse ale sistemului nervos central, precum și rădăcinile nervilor
spinali, artere importante însoțite de plexuri simpatice și o bogată rețea venoasă
care formează plexul venos vertebral.
Pe lângă toate acestea, coloana vertebrală mai apără viscerele gâtului, toracelui
și abdomenului.4

3
Cezar Niculescu-Anatomia și fizioogia omului, Editura Corint, București, 2014, pag 60-61
4
N. Diaconescu-Coloana vertebrală, Editura Medicală, București, 1997, pag 4-5
Coloana vertebrală, îndeplinește în organism un triplu rol:
- funcția de susținere (susține trunchiul spinal și componenetele sale);
- funcția de protecție (protejează măduva spinării împotriva agresiunilor
mecanice);
- funcția de mobilitate (participă la executarea diferitelor mișcări ale
trunchiului și corpului);5

Fig. 1. Anatomia coloanei vertebrale

5
 II. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HERNIE DE DISC

Obiectiv 2
Prezentarea generală a afecțiunii (Hernie de disc)

a) Definiție
Hernia de disc, cunoscută și sub numele de ruptură a discului
intervertebral, este o afecțiune neurologică. prin care o parte din discul
intervertebral apasă pe elementele anatomice din canalul spinal (rădăcinile
nervoase și măduva spinării). Acest lucru se întâmplă atuncii când inelul fibros
care menține discul pe loc se rupe, permițând nucleului central să alunece
înafară. Rezultatul constă in hernierea nucleului pulpos în canalul spinal.
Cel mai frecvent deplasarea se produce spre posterior și poate să apară în
orice parte a coloanei, de cele mai multe ori la nivelul inferior al coloanei (zona
lombară). Uneori hernia de disc apare la nivelul gâtului (cervical) și mai rar
toracic. Rezultatul constă în hernierea nucleului pulpos în canalul spinal.
Este important ca, calificarea termenului de hernie de disc să nu fie
confundată cu protruzia vertebrală, ce constă în deteriorarea graduală a coloanei
vertebrale, cauza principală fiind procesul de îmbătrânire.
Protruzia vertebrală reprezintă o deteriorare graduală a coloanei
vertebrale, cauza fiind procesul de îmbătrânire. Procesul constă în alunecarea
unilaterală a discului spre canalul spinal și rădăcina nervoasă, cauzând durere,
amorțeală și slăbiciune musculară pe aceea rădăcină nervoasă pe care o
afectează.
b) Clasificare
Clasificarea anatomo-patologică a hernie de disc în funcție de topografie:
Hernia de disc cervicală cuprinde regiunile cervicală. (C1-C7).
Localizarea cea mai fregventă este la nivel joncțiunii toracolombare (părțile
toracice și lombare ale coloanei vertebrale).
Hernia de disc toracală (T1-T12) cuprinde regiunea dorsală.
Localizarea cea mai frecventă este la nivel joncțiunii toracolombare (părțile
toracice și lombare ale coloanei vertebrale), în mijlocul spatelui.
Hernia de disc lombară (L1-L5), cuprinde regiunea lombară a rahisului.
Constituie localizarea cea mai frecventă a acestei patologii, deoarece la nivel
lombar se exercită cele mai mari presiuni. Cele mai dese localizări se află la
nivel inferior (L4-C1), mai rar la nivel superior (L1-L3), semnele caracteristice
la acest nivel fiind reprezentate de comprimarea în diverse grade ale rădăcinilor
cozii de cal.

c) Etiologia herniei de disc

Cauza principală a herniei de disc o reprezintă degenerarea discurilor
intervertebrale. Odată cu înaintarea în vârstă, aceste discuri încep să se
deshidrateze și astfel își pierd flexibilitatea.
De asemenea, hernia de disc poae fi rezultatul la nivelul coloanei vertebrale,
dezvoltându-se astfel fisuri la nivelul stratului exterior al discului. Nucleul
pulpos (aflat în interiorul discului), în urma traumatismului poate fi împins în
afară prin fisurile din capsulă sau se poate fragmenta.
Factori de risc ce nu pot fi evitați:
 înaintarea în vârstă. Procesul de îmbătrânire a discurilor intervertebrale
precum și accidentăriile fregvente ale discurilor sau mușchilor spinali
cresc predispoziția pentru apariția durerilor de spate, proces ce începe în
timpul perioadei de adult
 Factorii genetici: malformații congenitale ale coloanei și a canalului
vertebral
 Sexul masculin -bărbații sunt mai predispuși să producă p patologie
vertebrală decât sexul feminin
 Istoricul de accidentări la nivelul coloanei vertebrale, traumatisme sau
operații la nivelul acesteia;
 Gradul de hidratare a reducerea în dimensiuni a discului interbertebral
Factori de risc ce pot fi evitați:
 Serviciul sau alte activități ce cresc riscul de dezvoltare a herniei de disc,
cum ar fi poziția șezândă pe o perioadă lungă de timp, ridicarea de
obiecte grele, răsuciri sau aplecări fregvente, exerciții fizice grele, mișcări
repetitive sau vibrații constante ( condusul mașinii).
 exercițiil sportive efectuate incorect prin încordarea crescută a corpului ce
pot duce la afectarea coloanei vertebrale, practicarea exercițiilor
pretențioase după o perioadă lungă de timp.
  obezitatea- coloana vertebrală este solicitată de greutatea corporală fară
ca musculatura vertebrală să anihileze eforturile de îndoire. În acest caz,
coloana vertebrală va fi solicitată prin forțe de îndoire.
 -fumatul-nocotina dar și alte toxine pot deteriora capacitatea discurilor
intervertebrale de a absorbi substanțe nutritive necesare din sânge,
crescând astfel posibilitatea de distrugere a discurilor intervertebrale.
 -Efortul de tuse solocită atât musculatura abdominală cât și cea pelvină,
crescând implicit presiunea la nivelul coloanei vertebrale.

d) Simptomatologie
Simptomatologia hernie de disc este de multe ori inexistentă sau puțin
remarcată în stadiile incipiente, urmând un răsunet clinic important mai târziu,
în fazele cronice. Aceasta variază foarte mult, în funcție de localizarea leziunii,
precum și în funcție de țesutul moale implicat și afectat.6
Tabloul clinic al herniei de disc, se caracterizează prin:
 durere la schimbarea poziției corpului (ortostatism, șezut)
 slăbiciune musculară
 diminuarea reflexelor de sensibilitate și motilitate
 reducerea reflexului rotulian
 parestezii, amorțeli
 deficit motor
 pareză (formele grave)
 pierderea controlului sfincterian (formele grave)
Durerea resimțită de pacient poate varia în funcție de etajul herniat afectat și
de afectarea nervoasă la nivel spinal. Adesea pacienților le este greu să descrie
durerea produsă, deoarece este o experiență dureroasă specială, înfățișată ca o
arsură, înjunghiere, durere fulgerătoare, lancinată, electrică.
Durerea de la nivel cervical (C4-C5/C5-C6) se resimte la nivelul gâtului,
umerilor sau a membrelor superioare, urmează un traiect descendent la nivelul
brațului, însoțit de senzație de furnicătură, amorțeală, uneori slăbiciune
musculară, urmat de deficit al sensibilității profunde.
În cazul herniei de disc toracale (T4-T12) simptomele apar imediat după efort,
(tuse, strănut, modificări ale corpului) ele fiind de tip radicular. Rahialgia apare
6
Ciurea Alexandru, Tratat de Neurochirurgie, Editura Medicală, 2010, pag 587-588
timpuriu, de obicei este unilaterală și este însoțită de mici tulburări de
sensibilitate obiectivă (ex: creșterea tonusului la nivelul membrelor inferioare).
Simptomatologia în cazul acestei hernii, variază în funcție de localizarea herniei
(median sau lateral).
În hernia de disc dorsală mediană (T5-T6/T6-T7) durerea este resimțită
în umăr, braț, spate, torace, abdomen. Traiectul durerii este din față în spate (ca
un cerc), (zona inferioară a sternului, coaste, sân, abdomen). Reflexele cutanate
abdominale sunt diminuate.7
În cazul herniei de disc dorsală inferioară (T11-T12) datorită
comprimării conului medular și a cozii de cal, apar dureri radiculare violente,
precedate de tulburări de sensibilitate (pierderea controlului sfincterian) sau
tulburări de motilitate la nivelul coapselor.
Spre deosebire de celelalte forme de discopatii, hernia de disc toracală,
are o incidență mica, fiind mai predispusă în cazul unui traumatism vertebral.

Hernia de disc lombară, se face obișnuit postero-lateral și are loc în

segmental cel mai solicitata lombar (L4-L5, fie L5-S1).
Se manifestă prin dureri iradiate pe fesă, fața posterioară a coapsei,
membrul inferior, până la nivel distal, tendonul lui Achile, căcâi, planta,degetele
mici. Alteori are caracterul unei senzații de amorțeală dureroasă, resimțită la
nivel plantar și a degetelor.
Sindromul dureros, se împarte în două faze:
- faza acută (hernie ușoară);
- faza cronică (hernie cronică/ lomboștiatică).

In faza acută, durerea este accentuată la schimbarea poziției corpului, în

mers, poziția șezând, decubit dorsal sau vertebral, ortostațiune îndelungată,
ortostatism. Poziția ortostatism, tinde să mărească hernia discului, coprimă și
mai mult rădăcinile, greutatea corpului se transmite aproape integral ultimelor
discuri lombare și apare durerea. Din această cauză, unii bolnavi adoptă
poziția ,,în cucoș de pușcă” (decubit lateral) sau suprarepaus, ce fac coloana
lombară să defină cifotică și să amelioreze durerea.
În timpul crizei (faza cronică) bolnavul poate percepe o durere surdă,
continuă, peste care se suprapun uneori dureri vii, apare un deficitul motor ce

7
E. Proca, Tratat de patologie chirurgicală, Editura Medicală, 1984, pag-618
afectează tricepsul sural cu dificultatea mersului pe vârfuri. În marea lor
majoritate, pacienţii cu hernie de disc.lombară (HDL) se plâng de durere de
spate și durere radiculară, însoţite de „slăbiciunea“ picioarelor. În unele cazuri,
poate să apare o tulburări sfincteriene, asociate cu pierderi urinare.

e) Diagnostic

Diacnosticul de localizare a herniei de disc se face în urma examenului

clinic -semnele subiective și obictive, precum și a examenelor paraclinice-
examen radiologic, probe de laborator, cu rol de evaluare a severității herniei
de disc.
Diagnosticul clinic, se face pe seama semnelor subiective- anamneza
pacientului, (caracterul durerii, localizarea durerii, periodicitatea), semnelor
obiective- pozițiile vicioase ale pacientului (semnul Chiray present – pacientul
nu poate sta pe vîrfuri), adducția directă a membrului inferior și flexia degetelor
este imposibilă, reflexul rotulian și medio-plantare sunt abolite.
Diacnosticul diferențial. Este bazat pe date clinice și radiologice. Se vor
elimina: durerile cervicale de altă natură, sindromul sciatic, dar și diverse alte
afecțiuni (medulare, vertebrale, sciatice sau parasciatice) precum și durerile
localizate la nivelul membrului inferior, dare de o pseudosciatică și de algii
simulate.
Diagnosticul paraclinic
Pentru diagnosticul herniei de disc sunt obligatorii, examenele de
laborator, radiografiile de față și profil.
Testele imagistice cu valoare diagnotică, pot fi indicate pacienților cu
simptome severe, care nu au răspuns la îngrijirile conservatoarea plicate timp de
șapte-opt săptămâni. În asemenea cazuri, poate fi avută în vedere intervenția
chirurgicală și se apelează la testele imagistice atât pentru identificarea herniei
de disc associate cu compresiunea rădăcinii nervoase cât și în vederea precizării
localizării și existenșei acesteia.8
Radiografia simplă- este o investigașie uzuală cu 3 imagini clasice: de
față, profil și trei sferturi. Permite eliminarea altor cauze de tip tumoral sau
infecțios. In cele mai dese cazuri, se pot observa imagini tip osteofite, pensare
discală, iditatea coloanei, scolioză, care pot însoții hernia de disc. Această
investigație nu indică în mod direct o hernie de disc.

8
Postalache, N; Istoria universală a kinetoterapiei, Editura Fundația România de Mâine, București, 2007, pag-
75
 Examenul CT (tomografie compiuterizată) poate confirma diagnosticul
prin localizarea leziunii și mărimea acesteia, dimensiuniile canalului rahidian și
a foramenului.
Pe lângă toate acestea, examinarea poate fi efectuată și în ambulatoriu pe
scară largă.9
Înainte de realizarea acesteia, se poate injecta o substanță de contrast la
nivel spinal procedură numită mielogramă. Aceasta are scop evaluarea presiunii
exercitate la nivelul structuriilor nervoase în urma herniilor de disc multiple.
Această procedură este rar folosită, datorită riscului invaziv (infecțios
sau post/puncțional ) pe care pacienții nu le agreează.
Examenul RMN (Imagistica prin rezonanță magnetică nucleară) este
exploatarea de vârf care relevă cu certitudine existența herniei de disc,
comprimarea măduvei spinării sau a nervilor, precum și prezența unor anomalii
anatomice la nivel vertebral.
Principul investigației este realizarea unor secțiuni la nivelul coloanei
vertebrale în 3 planuri (axial, sagital și coronl).
Rămâne examenul de bază în diacnosticarea herniei de disc, pe care nici
o altă tehnică medicală nu o egalează. Prețul unui examen RMN este destul de
mare, iar interpretarea rezultatelor nu este întotdeauna ușoară

f) Evoluție și prognostic

În general, evoluția clinică a herniei de disc, este favorabilă, și în

majoritatea cazurilor, durerera și dizabilitatea asociată se rezolvă în circa două
săptămâni.
Evoluția, depinde de gradul de participare a factorului mecanic ( hernia
de disc), a factorului inflamator congestiv și de contractura musculară.

g) Tratament
Cu excepția urgențelor medico-chirurgicale, hernia de disc beneficiază de un
tratament conservator urmat sau nu de unul chirurgical.
Tratametntul conservator trebuie instituit pe o perioadă, care să nu
depășească 2-3 săptămâni.
Mijloacele de tratament conservator în patologia herniei de disc includ:
- trataemnt igieno-dietetic și postural;
- tratament medicamentos;
9
,, Tratat de neurochirurgie, Vol I, Autor Alexandru Ioan Ciurea, Editura Medica, pag 83
- tratamentul fizical;
- kinetoterapia;
- masaj;
- hidrotermoterapie;
- tratament balnear.

Tratamentul igieno-dietetic
Aceasta se compune dintr-un regim alimentar cu proteine de calitatea I
(carne, brânză,ouă lapte), nu există restricții alimentare.

Însă, se evită alimentele hipercalorice ( glucidele în exces) la persoanele cu

plus ponderal.
Se mai poate recomanda un tratament de tonifiere generală cu polivitamine de
tipul:
- Vitamina B (tractul nervos);
- Vitamina C (refacerea musculară);
- Vitamina E.

Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos de bază, se face cu antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS):
- acidul acetilsalcilic (2-4g/zi), sau de preferat fenilbutazona (2-4
supozitoare de 200mg/zi sau supozitoare de 250 mg/zi), cu respectarea
contraindicațiilor timp de 7-10 zile.
- Indometacinul (75 mg/zi sau supozitoare 100-150 mg/zi) este foarte activ
de asemenea și Ibuprofenul.
- Pe lângă Ibuprofen se poate utiliza și Ketoprofen, Diclofenac (drg sau
supozitoare 50-100 mg/zi) sau Piroxicam (drg sau supozitoare 20 mg/zi).
- În cazuri speciale, în spital se mai întrebuințează Tanderil, Percusone,
Ketazon, Tomanol ibrupofen și naproxen.
- La AINS se adaugă antialgice obișnuite: Paracetamol simplu sau
combinat (Paracetamol+Tramadol), Algocalmin, Mialgin.
Infiltrațiile epidurale cu cortizon
Corticoterapia este întrebuințată când medicațiile precedente, izolate sau
în asociere nu mai dau rezultate fiind recomandat în formele severe. În mod
curent se utilizează Prednison, (Supercortil), Medrol (4 mg), infiltrații epidurale
sau paravertebrale cu Hidrocortizon sau Xilină 1% în formele dureroase.
Pe perioada tratamentului cortizonic se recomandă regim hiposodat,
antiacide, anabolizante. Terapia este de scurtă durată (7 zile), efectul pe termen
lung fiind cortizonodependent.
Tratamentul medicamentos are indicații restrânse, recomandabil în stadiul
I al bolii și post-chirurgical.
Tratamentul fizical - constă în electroterapie, necesară în cazul herniei disc
și a lombosciaticii. Efectul electroterapiei este cel adjuvant, fără a putea
înlocui celelalte forme de tratament. Dintre metodele de electroterapie,
enumerăm: curenții diadinamici (CDD) curentul Tabert, curenții
exponențiali, ultrasunetul).10

Efectele electroterapiei au acțiune:

-antialgică
- antiinflamator
-hipeeremiant
-decontracturant
Kinetoterapia
Ca metodă
kinetoterapia folosește mișcarea sub forma exercițiului fizic. Ea constituie
o terapie naturală, activă și funcțională, -organică și psihică.
Tehnica cuprinde mijloace de bază, ce includ: gimnastica medicală,
terapia ocupațională, odihna activă și masajul, elementele ajutătoare, factorii
naturali de călire, elementele de asociere : balneo-fizioterapia ( și cura
balneară), tratament ortopedico-chirurgical, regim alimentar și vitaminoterapia.
O serie de exerciții de bază, in hernia de disc, este realizarea programului
Williams cu cele trei faze ale sale (I, II, III). Acestea, vor fi orientate în funcție
de starea fizică a pacientului și anume în stadiul bolii în care se află.11

10
Corneliu Borundel, Medicină internă pentru cadre medii, Editura All, București, 2010, pag-945
11
idem
Tratamentul ortopedico-chirurgical

Simptomatologia care obligă intervenție chirurgicală de urgență pentru

herniile de disc este reprezentată de sindromulul de cal, pareze, parlizii și
formele hiperalgice.
Decizia de intervenție chirurgicală, va lua în considerare rezultatele
testelor diagnostice (RMN, CT, mielogramă), examenul fizic, răspunsul la
tratamentul necgirurgical, precum și discuția medic-pacient din care să reiasă.
starea de sănătate a pacinentului de la tratament.

Intervenția chirurgicală vizează următaorele proceduri:

Disectomia - deschisă reprezintă înlăturarea chirurgicală (ablația) a
fragmentelor din discul herniat discal ( fragmentelor din discul herniat) care
comprimă una din rădăciniile nervoase.
După îndepărtarea discului intervertebral, spațiul liber se umple cu un
grefon osos, ce previne procesul de frecare și a colapsării.
Este considerată eficientă în cazul simptomatologiei severe și
insuccesului tratamentului nechirurgical
Medicina de specialitate, folosește microdisectomia lombară și
microdisectomia endoscopică, ca proceduri medicale, minim invasive, fără
coplicații post-operatorii. Accesul spre coloana vertebrală, se printr-o incizie
minimă a țesuturilor adiacente (2-3 cm).
Procedura chirurgicală, durează în medie o oră, nu necesită supraveghere
medicală îndelungată, externarea paciențiilor realizându-se la scurt timp (după
72 h).
În recuperarea post-operatorie, medicului specialist, poate indică
practicarea terapiei medicale (fizioterapie, balneoterapie, hidrotermoterapie).

h) Complicații

Din păcate există, situații în care discopatia lombară se asociază cu o

serie de complicații medicale.
Aparitia scaiticii lombare (S.L) caracterizată prin:
- durere continuă (lombar, sacrat, fesă, coapsă, molet, picior). Mai rar durerea
este discontinuă, stastică sau sub formă de parestezii. Este exarcerbată în
ortostatism prelungit, aplecare, redresare, tuse, strănut.
-semnul,,călcâiulu” durere ce apare la mersul pe călcâi-semn Schober pozitiv.
-semnul ,,vârful piciorului”-durere ce apare la mersul pe vârful piciorului
(bolnavul nu poate merge pe vârf);
-slăbiciune în ambele picioare și pierderea controlului vezicii urinare
-deficit motor: atonie sau atrofie musculară, reflexe tendinoase abolite, (L3,S1).
Apariția sindromul vertebral se caracterizează prin atitudi vicioase și
limitarea miscării coloanei vertebrale.
La inspcția coloanei se constată ștergerea lordozei lombare, cu aspect
de ,,spate plat” și apariția scoliozei lombare. Mișcarea și mobilitatea în sciatică
este redusă.

Obiectivul
Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
hernie de disc

Rolul autonom

Asistentul medical are obligația de a acorda îngrijiri medicale pacientului în

mod autonom și delegat.
Din punct de vedere autonom, asistentul medical menține și promovează
sănătatea, ușurează suferința, ajută la redobândirea independenței individului
din punct de al autonomiei, favorizează reintegrarea acestuia în familie sau
societate.
Pacientul cu hernie de disc necesită îngrijiri speciale din partea asistentului
medical generalist, îngrijiri ce vor fi planificate în funcție de diagnosticul de
nursing stabilit.
Atribuțiile asistentului medical ce le face în mod autonom legate de
bolnavul cu hernie de disc sunt:
 participă la asigurarea unui climat optim și de siguranță în salon, pe toată
perioada spitalizării.
 satisface nevoile afectate de boală ale pacientului, în funcție de starea
generală, de evoluție și de voință.
  identifică problemele de îngrijire ale pacientului, stabilește prioritățiile,
elaborează și implementează planul de îngrijire și evaluează rezultatele
obținute pe tot parcursul internării.
 pregătește bolnavul în vederea realizării investigațiilor specifice sau în
cazul intervențiilor chirurgicale.
 încurajează pacientul să își dobândească independența
 cu blândețe, răbdare, ascultă pacientul cu privire la problemele care îl
preocupă, vizat de strarea de sănătate, respectă drepturile pacientului
 explorarează nivelului de cunoștință a bolnavului, privind boala, modul
de manifestare, măsurile preventive și curative, modul de participare la
intervenții și la procesul de recuperare.
 -realizează educația sanitară.
Indeplinirea rolului necesită deprinderi și caapcități profesionale.

Rolul delegat

Prin rolul delegat al asistentului medical se înțelege toate intervențiile

asupra pacientului făcute doar lal indicația medicului curent.
Asistentul medical trebuie să aibe abilitatea de a îndeplini sarcini și de a
aplica îngrijiri medicale sub prescripție medicală, de a participa și a colabora
la aplicarea diferitelor tehnici invazive de îngrijire, de a aplica prescripțiile
medicale

Rolul delegat al asistentei medicale vizează abilitatea de a îndeplini sarcini și

de a aplica îngrijiri medicale sub prescripție medicală.
Printre atribuțiile delegate ale sistentului medical de găsesc următoarele:
supraveherea pacientului și
participă și ajută medicul la efectuarea tehnicilor speciale de investigații și
tratament
recoltează produse biologice în vederea examinării acestora
măsoară funcțiile vitale și parametrii vitali indicați de medic, al pacientului.
 Rolul delegat al asistentei medicale vizează abilitatea de a îndeplini
sarcini și de a aplica îngrijiri medicale sub prescripție medicală.
 Procedura nr. 1

MĂSURAREA ȘI NOTAREA ÎN F.O A TENSIUNII ARTERIALE (T.A)

1. Definiție
Tensiunea arterială reprezintă presiune excercitată de către sânge, asupra
pereților arteriali, atunci când inima bate (tensiunea arterială sistolică) și
atunci când inima se odihnește ( tensiunea arterială diastolică) . Aceasta
este.
2. Scop:
-Evaluarea stării de sănătate a pacientului privind volumul de sânge,
randamentul inimii și sistemul vascular.
-Determinarea presiunii sistolice și diastolice la internare pentru a
compara starea curentă cu valorile normale
-Aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul medicamentos și/ sau
cu fluide.
3. Loc: membrul superior stâng/drept
4. Materiale necesare:
-Stetoscop biauricular;
-Tensiometru cu manșetă adaptată vârstei;
-Comprese cu alcool medicinal;
-Culoare roșie (pix, cariocă, creion);
-Foaia de temperatură (F.T), caiet de adnotări personale
5. Pregătirea psihică a pacientului:
-Se anunță bolnavul, efectuarea tehnicii și scopul acesteia;
-Se asigură repaus psihic de cel puțin 15 minute înainte de măsurare T.A,
deoarece emoțiile influențează presiunea sângelui,
-Efectuarea măsurării se face la cel puțin 3 ore de la servirea mesei.
6. Pregătirea fizică a pacientului:
-Așezarea pacientului în poziție de decubit dorsal/ șezând/ semișezând sau
ortostatism
 7. Execuția tehnicii:

-Se spală mâinile cu apă și săpun;

-Se șterg olivele și părțile metalice ale setoscopului dacă este necesar, cu
comprese cu dezinfectant și se alege brațul potrivit pentru aplicarea
manșetei, permițând pacientului să adopte poziția sezând/ semiculcat sau
ortostatism în funcție de recomandările medicului, cu brațul susținut și palma
îndreptată în sus
-Se înregistrează numărul care corespunde primei bătăi puternice (minima-
diastolică), în timpul decomprimării manșetei
-După îngheierea tehnicii se înregistrează valorile măsurare, în carnetul personal
al A.M.
7. Notarea grafică a tensiunii arteriale:

-Valorile înregistrare sunt reprezentate într-un grafic, printr-un dreptunghi

de culoare albastră, așezată pe verticala timpului (D sau S).
- Latura de sus a dreptunghiului reprezintă tensiunea maximă ( tensiunea
sistolică) iar latura de jos reprezintă tensiunea minimă ( tensiunea diastolică).

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele așteptate/dorite:
T.A a pacientului este în limitele normale corespunzătoare vârstei, pacientul nu
acuză cefalee, tulburări de echilibru sau vertij.
Ingrijirii/intervenții după:
10. Incidente/ acidente:
 nu există posibile incidente sau accidente în timpul executării tehnicii
11.Observații:
Modificări ale T.A apar în:
 intoleranță la activitate
 alterarea randamentului inimii
 exces de volum lichidian
 alterarea nutriției și sănătății
 Procedura nr.2

MĂSURAREA, NOTAREA ȘI INTERPRETAREA PULSULUI

1.Definiție:
Puslul arterial reprezintă senzația de șoc percepută la palparea unei artere
superficiale, comprimată incompelt pe un plan dur.
Puslul ia naștere din conflictul dintre sângele existent în sistemul arterial și
cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se exterioriorizează prin destinderea
ritmică a arterei.
Această destindere ritmică poate fi palpată (apăsând ușor arterele pe suprafețe
dure osoase) sub forma unor zvâcnituri ușoare, ritmice, pulsatile, de unde
numele de puls.
2.Scop:
 Evaluarea funcției cardiovasculare-informații despre activitatea inimii și
starea arterelor;
 Aprecierea răspunsului inimii la medicația cardiacă, activitate sau stress;
 Evaluarea conduitei terapeutice;
 Recunoșterea complicațiilor.
Elementele care se apreciază sunt: ritmul (regularitatea), fregvența
(rapiditate), amplitudinea ( intensitate), tensiunea (volum), celeritate.
3.Loc: artera radiară;
artera femurală;
artera carotidă;
artera temporală superficială la copii
regiunea apicală
4.Materiale necesare:
-Ceas cu secundar sau cronometru;
-Pix/Creion de culoare roșie
-Foaie de temperature.

5.Pregătirea psihică a pacientului:

-Se anunță pacientul cu privire la efectuarea manoperei și modul de efectuare,
pentru a reduce emoțiile și teama acestuia
-Se asigură repaus psihic, de cel puțin 5-10 min. înainte de măsurare
6.Pregătirea fizică a pacientului:
-Pacientul este așezat în poziție confortabilă în funcție de starea generală,
decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp, articulația mâinii în
extensie, mâna în supinație (palma orientate în sus).
-Poziție semișezândă, cu antebrațul în unghi drept sprijinit pe suprafața patului.

7.Efectuarea tehnicii:
-Pentru măsurarea pulsului se reperează artera radială (denumită și șanțul
pulsului) de la extremitatea distală a antebrațului.
-Palparea pulsului se face cu vârful degetelui index, mediu și inelar de la mâna
dreaptă.
-Se exercită o ușoară presiune asupra peretelui arterial, până la perceperea
bătăilor pline ale pulsului,
-Se numără pulsațiile timp de 30 de sec și se îmulțește cu doi.
-Se înregistrează numărul pulsației cu pix roșu în F.O, cu o linie roșie,
valorile rubricilor calculându-se din 4 în 4.
9.Notare/interpretare:
-Se înregistrează numărul pulsației cu pix roșu în F.O, cu o linie roșie
orizontală, pentru valorile care cresc din 4 în 4 (ex. 64, 68, 76, 80); în rubrica
corespunzătoare pentru (D) dimineața sau (S) seara.
-Pentru valorile care cresc din 2 în 2 (ex.62, 66, 70), valoarea înregistrată se
notează printr-un punct de culoare roșie așezat în mijlocul pătratului din rubrica
corespunzătoare (D sau S).
-Se unește primul punct print-o linie cu săgeată de rubrica pulsului aflată în
partea dreaptă a sistemului de coordonare din F.T;
Curba pulsului se obține prin unirea punctelor care indică valorile ratei cardiace
măsurate bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere și îngrijire.

10.Intervenții/ îngrijire după tehnică:

Nu există intervenții după tehnică.
 8. Incidente și accidente:
- Nu există posibile incidente și accidente după efectuarea tehnicii.
9. Observații:
Pulsul este bine bătut, regulat, iar fregvența se înscrie în limitele normale
corespunzătoare vârstei;
 Tegumentele și mucoasele sunt normal colorate
 Pacientul este liniștit.

PROCEDURA NR.3
PUNCȚI VENOASĂ

1. Definiție:
Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncție.
2. Scop::
-recoltarea sângelui pentru examenele de laborator precum cele
biochimice, hamatologice, serotologice și bacteriologice:
-administrare unor medicamente sub forma injecției și a perfuziei venoase
-recoltarea sângelui în vederea transfuziei sale;
-stabilirea diagnosticului
-identificarea tulburărilor metabolice și endocrine
3. Locul puncției:
 Venele de la plica cotului (basilica și cefalica)
 Venele antebrațului;
 Venele de pe fața dorsală a mâinii;
 Venele femurale;
 Venele subclaviculare;
 Venele maleolare interne;
 Venele jugulare și epicraniene la sugar.

4. Materiale necesare:
 Alcool, tampoane;
 Ace sterile;
 Garou;
 Materiale necesare pentru recoltări;
 Mușama și aleză. Pernă elastică. Mănuși de cauciuc.

5. Pregătirea psihică a pacientului:

-Se anunță bolnavul, se explică tehnica și se încurajează. Se asigură confort

psihic și fizic;

6. Pregătirea fizică a pacientului:

- Se asigură poziția în decubit dorsal;
- Se verifică calitatea venelor.
7. Execuție:
 Inainte de realizarea procedurii se verifică indicația medicului privind
scopul puncției venoase.
 Se îmbracă mănușile de cauciuc;
 Se aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncției. Se recomandă
pacientului să strângă pumnul.
  Se palpează vena și se allege locul puncției. Se dezinfectează locul ales
 -se pătrunde în venă cu bizoul în sus cca. 1-2 cm. Se verifică poziția
acului în venă- prin aspirație din seringa;
 Se continua tehnica în funcție de scopull urmărit;
 Se îndepărtează staza venoasă. Se cere spacientulul să dechidă pumnul;
 Se aplică un tampon la locul puncției și se retrage acul brusc;
 Se menține tamponul 1-3 min-fără a îndoi brațul;
 Reorganizează locul și îndepărteazp materialele folosite;

 Se recoltează începând cu a doua picătură în funcţie de examenul
solicitat; - dacă fluxul e redus nu se presează zona existând risc de
diluare prin lichid tisular;
 Se aplică un tampon la locul puncției și se retrage acul brusc;
 Se menține tamponul 1-3 min. -fără a îndoi brațul;
 Notarea în F.O puncția executată, cantitatea de lichid extrasă,
eventualele incidente și accidente.
 Reorganizarea locului de muncă și îndepărtarea materialelor folosite;
8. Notare/Interpretare:
Notarea în F.O puncția executată, cantitatea de lichid extrasă, eventualele
incidente și accidente.
9. Ingrijire/intervenții după tehnică:
 Se face toaleta locală dacă este cazul. Se schimbă la nevoie lenjeria;
 Se asigură o poziție comodă. Se supraveghează pacientul.
 Se pregătește sângele recoltat pentru laborator, etichetat cu datele
pacientului si cantitatea de sânge.

10. Incidente/ accidente:

 Hematom-prin infiltrarea cu sânge a țesutului perivenos. Se retrage

acul și se comprimă locul 1-3 min;
 Perforarea venei-se retrage acul;
  Amețeli, paloare, lipotimie, colaps- se întrerupe puncția și se
acordă ajutor de urgență- se anunță medical.
Nu se repetă înțepătura în aceași zonă, se aplică comprese reci, favorizând
reabsorția

11. Observații:
 Pacientul are tegumente și mucosae normal colorate
 Semnele vitale sunt normale (puls, T.A, respirație, temperature);
 Pacientul a înțeles scopul puncției venoase;
 Pacientul nu a prezentat leșin, stare de greață, vomă, hematom.

PROCEDURA NR. 4

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ

SAU SUBLINGUALĂ
1. Definiție:
Reprezintă introducerea în organism pe cale orală sau sublinguală a ueni
cantități de medicamente care se absorb la nivelul mucoasei bucale, la
nivelul intestinului subțire și al intestinului gros, cu efect local sau general.
Tipuri de medicamente:
 Medicamente lichide sub formă de: solușie, mixture, infuzie, decoct,
tinctură, extract, ulei, emulsie.
 Medicamente solide sub formă de : pulberi, tablete, drajeuri, granule,
mucilagii.
2. Scop:
3. Loc:
4. Materiale necesare:
 Tavă medical
 Pahar/cană
 Apă/Ceai înndulcit
 Sticluță cu picurător/pipetă
 Linguriță
 Medicamentul prescris

5. Pregătirea psihică a pacientului:

 Se informează pacientul asupra efectului, gustului medicamentului și a
eventualelor efecte secundare;
6. Pregătirea fizică a pacientului:
 Se asigură o poziție comodă a pacientului astfel încât să-și poată lua
medicamentul, respectând condițiile de administrare;
 Tabletele și capsulele sunt luate cu apă, pentru a preveni antagonizarea
proprietățiilor chimice ale medicamentelor;
 Tabletele zdrobite sau lichidele pot fi amestecate cu o cantitate mica de
mâncare dacă aceasta nu este contraindicată de dietă.

7. Execuție:
  Se spală mâinile cu apă și săpun;
 Se verifică prescripția medicală; numele medicamentului, doza, aspectul
medicamentului, modul de administrare, calea de administrare,
 Se verifică numărul salonului și numele pacientului;
 Medicamentele sunt păstrate în blistere sau în forma de condiționare
proprie, până când sunt luate;
 Se decupează blisterul cu foarfeca dacă medicamentul nu este condiționat
într-o alveolă individuală;
 Pacientul este așezat într-o poziție comodă în care să poată bea lichidul în
funcție de starea acestuia- este ajutat în cazul în care nu poate să bea
singur;
 Asistenta medical se asigură că pacientul a înghițit toate medicamentele și
că nu au apărut efecte secundare.
 În F.O se notează:
 data, ora, medicamentul, doza,incidentele și accidentele, numele
persoanei care a administrat tratamentul.
8. Notare/Interpretare
9. Ingrijire/intervenție după tehnică.

10. Incidente/ accidente

Pacientul nu cooperează sau refuză medicamentul;
 Pacientul prezintă senzații de greață sau vomă după administrare- se
învață pacientul să respire profund;
 Reacție alergică/anafilactică- administrare de O2.

11. Observații:
 Medicamentele au fost administrate fără incidente, pacientul find capabil
să le ingere, fără greață și vărsături;
 Pacientul a acceptat medicația, simțind acțiunea și efectul acesteia.
 Obiectiv 4

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE A UNUI PACIENT CU HERNIE

DE

DISC

A. CULEGEREA DATELOR - INTERVIU

1. Informaţii generale:
a. Numele şi prenumele: Klabnic Vlad -Alexandru
b. Vârsta: 37 de ani
c. Profesia : economist
d. Localitatea de domiciliu: Iași
e. Diagnosticul la internare: Hernie de disc lombară, pe partea
dreaptă, etaj L4-L5
f. Data internării: 29.03.2021
2. Obişnuinţe de viaţă:
a. Consumatoare de: -fumat -cafea
b. Alergii cunoscute – nu se cunosc

3. Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale: - nu există
b. Antecedente heredocolaterale – fără importanță
c. Motivele internării actuale: dureri lombare agravate la
efortul fizic, strănut, ortostatism prelingit, parestezii
nesistematizate la membrele inferioare bilateral, poziție
antalgică,
d. Istoricul stării actuale: Pacientul în vârstă de 37 de ani, se
prezintă la clinica de specialitate, pentru lombosciatalgie
( durere la nivelul nervului spinal), durere la nivel lombar,
contractură musculară. parestezii, mers limitat algic.

4.Examenul clinic general:

e. Tegumente şi mucoase- normal colorate;
f. Greutate 75
g. Înălţime 1.70
h. Ţesut celular subcutanat – normal reprezentat;
i. Sistem ganglionar şi limfatic -nepalpabil
j. Aparat loco-motor-normal
k. Aparat respirator – torace normal conformat, murmur
vezicular prezent, sonoritate toracică normală.
l. Aparat cardio-vascular-cord în limite normale, zgomote
cardiace ridmice, bine bătute, starea venelor normale
(membre inferioare), fără dureri la palpare.
m. Aparat digestiv- ficat, splină, în limitele normale, apetit
normal, tranzit intestinal prezent;
n. Aparat uro-genital -loje renale libere, micțiuni fiziologice.
o. Sistem nervos şi organe de simţ- orintata temporo- spațial
și la propria persoană, organe de simț normale.

5.Investigaţii:
a. Examenul sângelui – analize și valori – prezentare valori
Biochimie
ALT/GPT 31 U/L
Creatinina -0,93 mg/Dl
Glugoză- 110 mg/Dl
Ionogramă
Na-144 mmol/L
K-4.49 mmol/L
Cl-104 mmol/L
VSH- 8 mm/h
Timpul Quik (INR)- 1.024, fără risc hemoragic
Alte examene de specialitate: examene cu rezultate/ interpretarea lor așa
cum reiese din foaia de observație a pacientului
- Radiografie pulmonară: radiografie costodiafragmatică dreaptă-fără
modificări, cord normal radiologic.
- Radiografie coloană vertebrală și bazin
- RMN coloană vertebrală : hernie discală L4-L5, dreaptă, cu amprentarea
sacului dural și a radăcinii intrarahidiene
- discurile intervertebrale L4-L5 sunt deshidratate și pensate;
-atitudine scoliotică dextro-concavă

6. Tratamente:
a. Tratament medicamentos
Algifen -comp
rimate -1 cp x 3 zi-10 zile
Vimovo- coprimate-1 cp x 2 zi-10 zile
Milgamma m- vitamin -1 cp x 2 zi -20 zile
Ciprinol- antiniotic – 1 cp x 2 zi- 10 zile


7. Epicriza şi recomandări la externare:

Epiciriză: Pacientul în vârstă de 37 de ani, se prezintă la clinica de specialitate,

pentru lombosciatalgie ( durere la nivelul nervului spinal), durere la nivel
lombar, contractură musculară. parestezii, mers limitat algic.

- Examen local:
- Examen imagistic:
- Radiografie pulmonară
Recomandări:
- Tratament recuperator medical: kinetoterapie la 2 luni postoperator:
- Regim igieno-dieteic indicat;
- Evitarea eforturilor fizice, ridicarea de greutăți, expunerea la frig și
umezeală;
- Interzis consumul de alcool și fumat;
- Concediu medical la externare: 3 săptămâni cu prelungire 2 luni

Tratament medicamentos:
Algifen -comrimate -1 cp x 3 zi-10 zile
Vimovo- coprimate-1 cp x 2 zi-10 zile
Milgamma m- vitamin -1 cp x 2 zi -20 zile
Ciprinol- antiniotic – 1 cp x 2 zi- 10 zile
Proceduri: Disectomie L4, Sutura plăgii, Pansament

d) Identificarea nevoilor fundamentale afectate- enunțarea problemelor

În urma culegeri datelor la pacientul cu hernie de disc, chair în ziua internării,
am stabili următoarele nevoi fundamentale alterate:
1. Nevoia de a respire și de a avea o bună circulație;
2 . Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură;
3. Nevoia de a dormi și de a se odihni;
4. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca;
5. Nevoia de a fi informat;
6. Nevoia de a învăța
7. Nevoia de a se recreea
Problemele de dependență/diagnosticele de îngrijire care au fost identificate
sunt următoarele:

1. Hipotensiune manifestă prin piele rece, palidă, onoseală, slăbiune.

2. Dificultate în deplasare, postură înadecvată, din cauză durerilor și a
inflamației discale.
3. Incapacitatea de a se odihnii darorită disconfortului și a durerilor de la nivel
lombar manifestată prin oboseală, epuizare, neliniște.
4. Dificultatea de a se îmbrăca și dezbrăca datorită diminuării motricității
membrelor inferioare, manifestată prin slăbiciune, hipotonie, durere
5. Nevoia de a evita pericolele
7. Dificultatea în a se concentra în timpul activițății recreative manifestată prin
stare de neliniște, tensiune psihică
8. Cunoștințe insuficiente privind gestionarea sănătății

Plan de îngrinire a pacientului cu hernie de disc

Nr. Probleme Obiective Intervenții Evaluare Data

Crt de de (automate și de 29.03.202
. dependenț îngrijire îngrijire) 2
ă/
 Diagnostic
e de
îngrijire
identificată
1. Hipotensiu -Pacinetul Obiectiv
ne arterială să realizate.
manifestată prezintă
prin piele circulație Pacientul
rece, adecvată. prezintă
palidă, manifestări
oboseală, ameliorate.
2. Dificultate Pacientul -asigur mediu de Obiectiv 29.
în să securitate realizat 03.2022
deplasare, prezinte intraspitlicesc;
postură motilitate - supraveghez Pacientul
înadecvată, adecvată permanent prezintă
din cauză în termen pacientul manifestări
durerilor și de 7 zile -mobilizez ameliorate.
a Evaluez pasiv/active
inflamației starea pacientul conform
discale. pacientulu planului de
i la 24 mobilizare
ore
3. Ajut pacientul:
30/03/202
-să aibe tonusul 2
muscular păstrat
-subliniez nevoile
de bază
- așez pacientul în
poziție adecvată:
Decubit lateral, pe
partea neafectată;
-asigur repausul
impus terapeutic

Intervenții
delegate
Administrez
 medicația conform
prescripției
medicale;

-supraveghez
pacientul și observ
efectul medicației

Pregătesc
pacientul pentru
investigații:

4. Incapacitate -pacientul -Identific cauza Obiectiv 30/03/202

a de a se să problemei realizat 2
odihnii prezinte (durerea);
darorită un somn -atenuez durerea Pacientul a
disconfortul odihnitor, prin (tratament reușit să
ui și a calitativ și analgetic) la doarmă 6-
durerilor de cantitativ îndicația 7h.
la nivel medicului
lombar din specialist;
timpul -observ efectul
nopții. acestuia

Observ și notez,
Oboseală/ funcțiile vitale,
epuizare, T.A, puls,
discomfort respirație,
datorită temperature și
sindromului consemnez în F.O.
dureros -calitatea
somnului;
-orarul somnului-
2 ore pe noapte;
- coportamentul
pacientului,
pacientul este
 oboist, epuizat,

-sfătuiesc
pacientul să
adopte o poziție
confortabilă, ce
reducere durerea și
disconfortul.
(decubit lateral).
-sfătuiesc
pacientul să-și
golească vezica
urinară înainte de
somn.

5. Dificultatea Pacientul Identific Obiectiv 31..03.20

de a se să se capacitatea și realizat 22
îmbrăca și poată limitele fizice ale
dezbrăca îmbrăca și pacienntului;
datorită dezbrăca Îi acord timp
diminuării singur în suficient pentru a
motricității termen de se îmbrăca și
membrelor 7 zile. dezbrăca;
inferioare, Efectuez zilnic
manifestată Pacientul exerciții de
prin să fie motricitate fină cu
slăbiciune, îmbrăcat pacientul
hipotonie, conform Încurajez
durere. stării sale pacientul;
de Supraveghez cu ce
sănătate și se îmbracă.
a
necesității
de îngriire
pe
perioada
spitalizări
i.
6. Deficit de Pacientul: Recoltez Obiectiv 31/04/202
cunoștințe -să fie produsele de atins. 2
privind informat laborator:
perioada despre biochimie, Pacientul a
preoperator procedurii creatinină, aacumulat
ie și să fie glicemie, noi
bine ionigramă, VSH, cunoștințe
pregătit timpul de privind
preoperat sângerare și perioada
or. coagulare, timpulpreoperator
de protombină, ie,
colesterol. Este
-administrarea pregătit
unei medicații d.p.d.v fizic
preanestetice, lași psihic.
indicația Biochimie-
medicului 31 U/L
specialist. Creatinină-
0.93 mg/dL
Glicemie-
110cmg/Dl
Colesterol-
28,6 mg%
Timpul
Quik-
1.024
VSH-
8mm/s
7. - Pacientul: -explorez motivele Obiectiv 1/04/2022
Dificultatea -pacientul lipsei de atins.
în a se să-și concetrare în Obiectiv
concentra diminueze timpul realizat
în timpul starea de activitățiilor -
activițății neliniște, recreative; manifestări
recreative tensiune -segerez de neliniște
manifestată psihică și pacientulul tehnici ameliorate.
prin stare fizică; de relaxare și Stare
de neliniște, -să calmare: citit, general
tensiune prezinte ascultare muzică, psihică și
 psihică interes radio, vizionare fizică bună.
pentru programe
activitățiil televizate,
e comunicare.
recreative. -planific împreună
cu pacientul
activități
recreative, în
funcție de gradul
de îndeplinire.
8. Cunoștințe Pacientul: -identific Obiectiv 2/04/2022
insuficiente -să cunoștințele atins.
privind primească pacientului despre Cunoștințe
gestionarea primească boală/tratament/re suficiente
sănătății informații gim de viață cu privire
necesare -verific dacă a la
privind înțeles mesajul gestionarea
sănătatea transmis (evitarea sănătății.
acestuia edortului fizic,
în termen practicarea
de 2 ore, programului de
kinetoterapie) și
și-a însușit corect
nevoile
folosind întrebări
deschise.
-identific
obiceiurile greșite
ale
pacientului:fumatu
l
-corectez
deprinderile
dăunătoare
sănătății:
combaterea
fumatului și a
cafelei.
 Obiectiv 5 Educaţia pentru sănătate a unui pacient cu hernie de
disc

Un procent foarte mare al populației, au un stil de viață lipsit de a fi

sănătos-sedentarism , lipsa mișcării, poziții vicioase, consumul și excesul de
tutun/ lichide, exces de tutun/ cafea, deficit de lichide, alimentație nesănătoasă,
stress, etc, ceea ce în timp duc afectarea organismului și a stilului de viață.
Educația pentru sănătate, are ca rol influențarea modului de viață, spre
conținut favorabil sănătății, în realizarea de generații care să aibe un
comportament sanogen și în formarea voinței politice pentru acordarea de
forurile decidedente a adevărului rol ce se cuvine sănătății.
 Hernia de disc lombară reprezintă o problemă majoră de sănătate publică
atât în România cât și în întrega Uniune Europeană. Aproape 40% dintre
românii cu vârsta între 30 și 40 de ani vor suferi de hernii de disc lombar.
Persoanelor afectate, le este recomandat în timpul activitățiilor cotidiene,
să adopte o poziție ce nu solicită coloana vertebrală. Accentul ar trebui pus pe
responsabilitatea individului, ergonomia la locul de muncă și tratamentul de
auto- ingrijre a durerii de spate.
Pentru prevenirea reaparițiilor durerilor, le este recomandat:
-
executarea în mod regulat a exerciţiilor fizice;
- purtarea încălţămintei comode, cu toc jos;
- saltea ortopedică pentru somn;
- evitarea şi igiena ridicării greutăţilor;
- monitorizarea greutăţii corporale;
-renunţarea la fumat;
-controlul posturii corporale;
-igiena locului de muncă;
- consult medical annual.

Bibliografie