1PL - Logistică pentru prima parte

• O întreprindere care trimite mărfuri sau produse dintr-o locație în alta este
o 1PL. De exemplu, o fermă locală care transportă ouă direct la un magazin
alimentar de vânzare este 1PL. Furnizorii de logistică pentru prima parte
(1PL) sunt furnizori de servicii unici într-o anumită zonă geografică care se
specializează în anumite mărfuri sau metode de transport. Exemple
sunt: ​companii de transport, operatori portuari, companii de depozit.
Departamentul de logistică al unei firme producătoare poate fi, de
asemenea, un furnizor de logistică de prim-party, dacă au active și depozite
proprii de transport.
2PL - Logistică din partea a doua
• O întreprindere care deține active, cum ar fi vehicule sau avioane pentru a
transporta produse dintr-o locație în alta este un 2PL. Aceeași fermă locală
ar putea angaja un 2PL pentru a-și transporta ouăle de la fermă la
magazinul alimentar.
• Furnizorii de logistică terți (2PL) sunt furnizorii de servicii care își
furnizează serviciile de logistică specializate într-o zonă geografică mai
mare (națională) decât în ​cazul 1PL. Adesea există contracte cadru
între 2PL și client, care reglementează condițiile pentru taxele de
transport care sunt plasate în cea mai mare parte pe termen scurt.
2PLs oferă resurse logistice proprii și externe, cum ar fi camioane,
stivuitoare, depozite etc. pentru transport, manipulare a mărfurilor
sau activități de gestionare a depozitelor.
• Logistica secundară a apărut pe parcursul globalizării și al tendinței de
revoltă a managementului slab, când companiile au început să își
externalizeze activitățile logistice pentru a se concentra pe propriile
companii de bază. Exemple sunt servicii de curierat, expres și colet;
transportatori oceanici, transportatori de marfă și furnizori de
transbordări.
• Cea mai semnificativă diferență între un furnizor de logistică secundar
și un furnizor de logistică terță parte este faptul că un furnizor 3PL
este întotdeauna integrat în sistemul clientului. 2PL nu este integrat;
Spre deosebire de 3PL, este doar un furnizor de logistică externalizat,
fără integrare de sistem. Un 2PL funcționează deseori la apel (de
exemplu, servicii de colet expres), în timp ce un 3PL este aproape de
fiecare dată informat despre volumul de muncă al viitorului apropiat.
• Un alt punct care diferă 2 și 3PL este specificarea și personalizarea
serviciilor. În mod normal, un 2PL oferă numai servicii standardizate,
în timp ce cele 3PL oferă adesea servicii personalizate și specializate în
funcție de nevoile clientului lor. Acest lucru este posibil datorită
contractelor pe termen lung.
3PL - Logistică terță parte
• Într-un model 3PL, o întreprindere menține supravegherea
managementului, dar externalizează operațiunile de transport și logistică
unui furnizor care poate subcontracta o parte sau toată execuția. Serviciile
suplimentare pot fi efectuate, cum ar fi înglobarea, boxul și ambalajul
pentru a adăuga valoare lanțului de aprovizionare. În exemplul nostru de la
fermă la magazin, un 3PL poate fi responsabil de ambalarea ouălor în cutii
de carton, pe lângă mutarea ouălor de la fermă la magazinul alimentar.
4PL - Logistica părții a patra
• Într-un model 4PL, o întreprindere externalizează managementul
activităților de logistică, precum și execuția pe întregul lanț de
aprovizionare. Furnizorul 4PL oferă, de obicei, mai multe informații
strategice și gestionare a lanțului de aprovizionare a întreprinderii. Un
producător va folosi un 4PL pentru a externaliza, în esență, întreaga
operațiune logistică. În acest caz, 4PL poate gestiona comunicarea cu
fermierul pentru a produce mai multe ouă pe măsură ce inventarul
magazinului alimentar scade.
5PL - Logistica a cincea parte
• Un furnizor 5PL furnizează soluții logistice inovatoare și dezvoltă o
rețea de lanț de aprovizionare optimă. Furnizorii 5PL încearcă să
obțină eficiență și o valoare crescută de la începutul lanțului de
aprovizionare până la sfârșit, prin utilizarea tehnologiei precum
blockchain, robotică, automatizare, balize Bluetooth și dispozitive
RFID.
• Pe măsură ce progresăm prin spectrul modelelor logistice de la 1PL la
5PL, este clar că din ce în ce mai mult din funcția logistică este în
mâna furnizorului, mai degrabă decât a întreprinderii însăși. Cele mai
frecvente modele sunt acum 3PL și 4PL
Furnizorii de terță parte de logistică includ expeditori de marfă,
companii de curierat și alte companii care integrează și oferă servicii de
logistică și transport subcontractat.
• Furnizor standard 3PL: aceasta este cea mai de bază formă a unui
furnizor 3PL. Aceștia vor desfășura activități precum, preluarea și
ambalarea, depozitarea și distribuția (business) - cele mai de bază
funcții ale logisticii. Pentru majoritatea acestor firme, funcția 3PL nu
este chiar activitatea lor principală.
• Dezvoltator de servicii: acest tip de furnizor 3PL va oferi clienților lor
servicii avansate cu valoare adăugată, precum: urmărirea și
urmărirea, încrucișarea, ambalarea specifică sau furnizarea unui
sistem unic de securitate. O bază solidă IT și un accent pe economiile
de scară și de aplicare vor permite acestui tip de furnizor 3PL să
îndeplinească aceste tipuri de sarcini.
• Orientat către clienți: acest tip de furnizor 3PL vine la cererea
clientului și preia, în esență, controlul complet asupra activităților
logistice ale companiei. Furnizorul 3PL îmbunătățește logistica
dramatic, dar nu dezvoltă un nou serviciu. Baza de clienți pentru acest
tip de furnizor 3PL este de obicei destul de mică.

• Dezvoltator client: acesta este cel mai înalt nivel pe care îl poate
atinge un furnizor 3PL în ceea ce privește procesele și activitățile sale.
Aceasta se produce atunci când furnizorul 3PL se integrează cu
clientul și preia întreaga lor funcție logistică. Acești furnizori vor avea
puțini clienți, dar vor îndeplini sarcini detaliate și detaliate pentru
aceștia.
• Un alt punct important este orientarea către client a furnizorului 3PL.
Furnizorul trebuie să se adapteze structurilor și cerințelor companiei.
Această potrivire este mai importantă decât economiile de costuri
pure, așa cum arată un sondaj oferit de furnizorii 3PL: orientarea
către clienți în formă de adaptabilitate la schimbarea nevoilor
clienților, fiabilitatea și flexibilitatea furnizorului de logistică terță
parte au fost menționate ca fiind mult mai importante decât cele pure
economii de costuri.
Furnizori de logistică principală
Furnizorii 3PL fără active proprii sunt numiți furnizori de logistică
principală. Furnizorii de logistică de principală au avantajul că dispun de
o expertiză specializată în industrie, combinată cu costuri generale, dar
o putere de negociere mai mică și mai puține resurse decât un furnizor
terț se bazează pe o dimensiune normală a companiei, o bază bună de
clienți și sisteme de rețea consacrate. Furnizorii 3PL pot sacrifica
eficiența preferând propriile active pentru a-și maximiza eficiența.
Furnizorii de logistică de principală pot fi, de asemenea, mai puțin
birocratici, cu cicluri de luare a deciziilor mai scurte din cauza
dimensiunii mai mici a companiei.
3PL by Industry
3PLs for Medical Devices
3PLs for Field Services
3PLs for Retail
 What is a Fourth-Party Logistics Provider?
4PL reprezintă un nivel mai ridicat
de gestionare a lanțului de
aprovizionare pentru client. 4PL
oferă clienților săi o vedere „turn de
control” a lanțurilor lor de
aprovizionare, supraveghind
amestecul de depozite, companii de
transport, expeditori și agenți.
Scopul este ca 4PL să acționeze ca o
interfață unică între toate aspectele
lanțului de aprovizionare și
organizația clientului.
4PL poate fi stabilit ca un joint
venture sau un contract pe termen
lung între un client primar și mai
mulți parteneri, adesea pentru a
gestiona logistica pentru anumite
locații sau linii de activitate
What's the Difference Between 3PL and 4PL
Logistics?
 4PL by Industry
4PLs for Medical Devices
Știați că, uneori,
chirurgii comandă un
dispozitiv medical,
cum ar fi o înlocuire a
genunchiului, numai
după ce pacientul a
început procesul de
anestezie? Vorbim
despre livrarea la timp.
 4PLs for Field Service
Pentru a deservi
intreprinderile, un
4PL preia controlul
lanțului de
aprovizionare,
inclusiv depozitare,
încărcare, transport și
tehnologie.
SLA service-level
agreement
 4PLs for Retail/E-Commerce
Cele mai mari companii de comerț
electronic, precum Amazon, acționează
ca propriile 4PL-uri deținând și
gestionând întregul lanț de
aprovizionare. Viziunea integratoare
permite relocarea rapidă a măfurilor.
Puține alte companii au resurse pentru
a se potrivi cu acestea, așa că apelează
la 4PL pentru management strategic.
 Coordonarea şi monitorizarea
transporturilor de mărfuri

Procesul de transport cuprinde = toate

operaţiile efectuate de autovehicule pentru
deplasarea în timp şi spaţiu a mărfurilor.
 Ciclu de transport - durata activităţii de
transport a unui autovehicul de la plecarea din
punctul de garare şi până la întoarcerea lui la
acelaşi loc
 poate cuprinde una sau mai multe curse efectuate
pe durata ciclului de transport.

 Timpii ciclului de transport

◦ timpul pentru pregătirea autovehiculului în vederea plecării
în cursă
◦ timpul pentru deplasarea autovehiculului la locul de
încărcare
◦ timpul pentru efectuarea uneia sau mai multe curse,inclusiv
timpul de încărcare-descărcare
◦ timpul pentru revenirea autovehiculului la punctul de garare
de unde urmează să înceapă un alt ciclu de transport
 Cursa = durata activităţii de transport a unui
autovehicul între două încărcări succesive.
 Operaţiile specifice unei curse:
◦ încărcarea mărfurilor în autovehicul
◦ asigurarea încărcăturii
◦ deplasarea mărfurilorpână la locul de descărcare
◦ descărcarea mărfurilor
◦ Întoarcerea autovehiculului la locul de încărcare sau
dirijarea acestuia la un alt punct de încărcare

 Procesul de transport (poate) cuprinde:

◦ parcursul cu încărcătură = distanţa, în kilometri,
acoperită de autovehicul încărcat parţial (total)
◦ parcurs fără încărcătură (gol) = distanţa, în kilometri,
acoperită de autovehicul fără încărcătură
◦ parcurs zero (regie) = distanţa, în kilometri, acoperită
de autovehicul de la garaj la punctul de încărcare şi de
la ultimul punct de descărcare la garaj
 Normarea consumului de combustibil
 Consumul normat de combustibil = cantitatea
maximă de combustibil admisă a fi consumată de un
automobil pentru parcursul efectuat
 pentru automobilele destinate transportului de
mărfuri cu sarcina utilă nominală mai mare de
1,5 tone:

Cm(1 + K  CUPs )  A + Q(litri )

Pe
Cn =
100
Pe – parcursul echivalent al automobilului;
Cm – consumul mediu de combustibil( l/100 km.echivalenţi) – cartea tehnica
a automobilului - fără încărcătură automobile cu sarcina utilă nominală mai
mare de 1,5 tone;
K – coeficient de corecţie a consumului mediu de combustibil pentru
parcursul cu încărcătură;
CUPs – coeficientul de utilizare a parcursului;
A – coeficientul de corecţie a consumului mediu de combustibil pentru
anotimp;
Q – sporul de consum de combustibil pentru anumite condiţii de exploatare;
 Stabilirea parcursului echivalent
 Parcursul echivalent – se stabileste pe baza parcursului
efectiv (Km) prin luarea in considerare a unor condiţii diferite
de circulaţie şi transport a autovehiculului şi remorcilor
 La echivalarea parcursului,se ţine seama de ;
◦ starea drumurilor pe care circulă automobilul;
◦ tractarea remorcilor;
◦ particularităţile efectuării transporturilor urbane;
◦ prestaţiile efectuate cu instalaţiile speciale care echipează
atomobilul;
6
Pe =  PiDi + T + U + I (km.echivalenţi )
i =1

P – parcursul efectiv al automobilului (km);

D – coeficientul de drum;
T – sporul pentru tractare(km.echivalenţi)
U – sporul pentru circulaţie în localităţile urbane(km.echivalenţi)
I – sporul pentru acţionarea instalaţiilor speciale(km.echivalenţi)
i – categoria de drum (1-6)
 Coeficienţii de drum (D)
◦ D1 – 0,9 pentru drumuri de categoria I (M)
◦ D2 – 1,0 pentru drumuri de categoria II (K)
◦ D3 – 1,1 pentru drumuri de categoria III (T)
◦ D4 – 1,2 pentru drumuri de categoria IV (L)
◦ D5 – 1,4 pentru drumuri de categoria V (E)
◦ D6 – 1,6 pentru drumuri de categoria VI (H)

 Sporul pentru circulaţia în localităţile

urbane
◦ Bucureşti – 15 km.echivalenţi/km.
◦ Oraşe municipii – 10 km.echivalenţi/km.
◦ Celelalte oraşe – 5 km.echivalenţi/km.
 Coeficientul de corecţie pentru
anotimp (A) - Se aplică pentru
parcursul efectuat de automobile în
perioada 01.12.–15.03 = 1,10

 Coeficientul de corecţie pentru

parcursul cu încărcătură (K) - Se
aplică pentru automobilele destinate
transporturilor de mărfuri cu sarcina
utilă mai mare de 1,5 tf.
◦ - autocamioane - K = 0,15
◦ Autotractoare între 0,25 – 0,45.
 Sporul de consum de combustibil
pentru opriri şi demarări repetate
(Q)
◦ Transporturile de colectare şi de
distribuire locale
◦ Transportul in comun de calatori

n(litri )
Cm
Q = 0,25
100
Cm –consumul mediu de combustibil (l/100
km.echivalenţi)
n – numărul staţionărilor la încărcare descărcare
sau al opririlor efectuate
 TRASEUL DE CIRCULAŢIE
 cale de comunicaţie destinată deplasării permanente a
automobilelor după/fara un program anumit

 Stabilirea traseului de circulaţie – factori de influenta:

◦ lungimea traseului
◦ starea de viabilitate şi declivităţile drumului
◦ intensitatea traficului de circulaţie auto
◦ existenţa unui număr cât mai mic de intersecţii a traseului
auto cu calea ferată etc.

 Circulaţia traseelor auto se poate in doua moduri

◦ circulaţie directă - automobilul parcurge întregul traseu, de la punctul
de încărcare la punctul de descărcare în ambele sensuri
◦ circulaţia pe secţii – divizarea traseului pe mai multe sectiuni
parcurse de mijloace auto diferite – cu transbordarea dintr-un mijloc
in altul
 Stabilirea timpului total de transport

2L
t= + t oc + ti − d + t r
vI
 L = lungimea traseului
 Vi = viteza medie de deplasare
 toc este timpul total pentru efectuarea
operaţiunilor comerciale, în h ;
 ti-d - timpul total pentru efectuarea
operaţiunilor de încărcare-descărcare, în h ;
 tr - timpul total afectat pentru odihnă pe
timpul nopţii (repaus), în h.
 Circulaţia mărfurilor
 volumul de mărfuri (tone) transportate sau de
transportat cu mijloace auto între două localităţi, în
ambele sensuri şi raportat la o perioadă determinată de
timp (ore, zi, lună etc).

 poate avea caracter constant sau variabil în timp, în

funcţie de necesităţile de transport ale agentilor
economici

 Se poate calcula un coeficient de neuniformitate a

circulatiei marfurilor - raportand volumului maxim al
circulaţiei mărfurilor, la volumul mediu al acesteia in
unitatea de timp

 Circulaţia mărfurilor pentru un punct de exploatare

◦ M = Mi + Me (ti)
◦ Mi - volumul total de mărfuri intrate, în tf;
◦ Me - volumul total de mărfuri expediate, în tf.
 Puncte de încărcare-descărcare unde se
efectuează şi operaţii de tranzit
◦ M = Mi + Me + Mt
◦ Mt este volumul total al mărfurilor în tranzit în
tf.
 CURENŢII DE TRAFIC

 cantitatea de trafic transportată, sau de

transportat, pe o perioadă de timp dată, exprimată în
tone-forţă pe unitate de timp

 Pentru determinare curenţilor de trafic de mărfuri

se impune cunoaşterea amănunţită a surselor de
producţie şi a centrelor de consum pe de o parte, şi a
circulaţiei mărfurilor pe de altă parte
 In analizarea originilor şi punctelor terminus
ale traficului de mărfuri, sunt importante:
caracteristicile surselor de producţie, ale
centrelor de consum şi căile de comunicaţie, în
general, şi reţeaua de drumuri în special.

 Curenţii de trafic de mărfuri – prezintă

variaţii şi în ceea ce priveşte felul şi volumul
mărfurilor, chiar în cazul unor intervale
relativ scurte de timp - este importanta
analiza de perspectivă în diferite situaţii
privind curenţii de trafic în transportul
auto.

 Curenţii de trafic pot avea valori diferite,

atât pentru fiecare fel de marfă, cât şi
pentru întregul trafic de produse ce se
deplasează cu automobilele
 CIRCUITE DE TRANSPORT
 Circuitul alternativ sau pendular - deplasarea
autovehiculului se repetă de mai multe ori
între doua puncte

 se pot întâlni cinci cazuri de exploatare, ale

automobilului:
◦ sarcină plină la ducere, neîncărcat ia întoarcere
◦ sarcină plină la ducere, încărcat parţial la
întoarcere ;
◦ sarcină plină la ducere ; sarcină plină la întoarcere
◦ neîncărcat la ducere, sarcină plină la întoarcere ;
◦ încărcat parţial Ia ducere, sarcină plină la
întoarcere.
 Circuitul inelar - circuitul in care deplasarea se
face pe un traseu, ce formează o linie închisă.
Acest circuit se adoptă pentru rentabilizarea
sporită a exploatării automobilelor în cazul unor
localităţi dispuse pe un traseu închis.

 Circuitul de colectare - circuitul în care deplasarea

autovehiculelor se face pe un traseu ce se caracterizează
prin creşterea treptată a volumului de mărfuri încărcată
în automobil.

 Circuitul de distribuire - inversul circuitului de

colectare(descreşterea treptată a cantităţii de mărfuri din
automobil)

 Circuitul radial - circuitul în care transporturile se fac

de la centru spre localităţile periferice.
Fig. 1 Circuit inelar
Fig. 2 Circuit de colectare şi distribuţie

Fig.3 Circuit de colectare

Fig.4 Circuit radial

Fig.5 Circuit de distribuire

 1. Definirea și funcțiile depozitelor
• Activitatea de depozitare este organizată ca un complex de
acțiuni tehnico-economice intermediare între producție și
consum, care deservesc în momente și etape diferite atât pe
producător cât și pe beneficiar.

• Factorii care determină necesitatea depozitării mărfurilor și

resurselor materiale:
• - factor tehnic – livrările de bunuri către clienți necesită efectuarea unor
operațiuni, ce solicită un timp de realizare și o anumită dotare tehnică:
condiționarea, ambalarea, etichetarea, marcarea, lotizarea, încărcarea,
expedierea, recepționarea;
• - factor economic
✓ sincronizarea intrărilor de mărfuri sau de materiale cu ritmul
consumului
✓ menținerea stocurilor de mărfuri în volumul și structura necesară pentru
asigurarea continuității aprovizionării pieței cu mărfurile necesare, sau a
producției cu resursele materiale.
 Definiții ale depozitelor:

 Unitate comercială sau construcție special amenajată, cu caracter

operațional, destinată acumulării, păstrării și livrării bunurilor
(materii prime, auxiliare, mărfuri)

 Din punct de vedere tehnic - orice suprafețe sau capacități special

amenajate pentru primirea și păstrarea temporară a mărfurilor sau
resurselor materiale, împreună cu dotările necesare: mobilier
specific, mașini, utilaje, instalații adecvate.

 Din punct de vedere economic - ansamblul stocurilor de materii

prime, materiale, și produse finite (mărfuri), păstrate la furnizorii de
materii prime, producători sau la intermendiarii comerciali, în
vederea asigurării derulării continue a proceselor de producție, sau
pentru aprovizionarea ritmică a piețelor cu mărfurile solicitate.
 Perioada de imobilizare a cantităților de mărfuri în
depozite, sub formă de stocuri, trebuie să fie cât mai scurtă
- viteză mare de rotație (centrele de distribuție):
▪ Servirea operativă a clienților cu bunurile de care au nevoie
▪ Reducerea imobilizărilor financiare pentru finanțarea
stocurilor
▪ Minimizarea pierderilor datorate perisabilităților
▪ Reducerea investițiilor în construcții destinate depozitării

 Funcțiile specifice activității de depozitare

 Organizatorică
 Tehnică
 Economică
 contabilă
❑ Funcția organizatorică – atribuții specifice:
 urmărirea graficelor de primire a loturilor de mărfuri și organizarea
recepției cantitativă și calitativă;

 organizarea conserării caracteristicilor bunurilor materiale pe

sortimente în funcție de proprietățile fizice, chimice, și biologice;

 organizează pregătirea loturilor de mărfuri în vederea livrării (tratarea

comenzilor);

 organizarea livrării comenzilor de mărfuri către beneficiari;

 organizarea alimentării locurilor de muncă cu resursele materiale

necesare;

 organizarea colectării și primirii ambalajelor de transport, a altor

ambalaje și materiale refolosibile, deșeurilor etc.
❑ Funcția tehnică – atribuții ale depozitelor :
 executarea recepției cantitative și calitative a loturilor de mărfuri sau
resurse materiale primite;

 Asigurarea unor condiții optime de conservare a calității mărfurilor;

 organizarea și delimitarea spațiilor de depozitare în vederea creșterii

indicelui de utilizare a suprafeței depozitului;

 introducerea mecanizării și automatizării operațiilor în pentru

reducerea necesarului de forță de muncă;

 efectuarea operațiunilor de condiționare necesare pentru depozitare

sau vânzare;

 pregătirea loturilor de mărfuri în vederea livrării: constituirea loturile

asortate, ambalarea în vederea transportului, sigilarea ambalajelor de
transport.
 Funcția economică – atribuții:

 asigurarea stocurilor de mărfuri necesare pentru realizarea

continuității aprovizionării pieței;

 urmărirea încadrării stocurilor între nivelurile maxim și minim

normate;

 organizarea evidenței mărfurilor sau materialelor din depozit;

 analiza periodică a procesului de stocare pentru identificarea unor

soluții de creștere a eficienței stocării;

 Adoptarea unor măsuri care să conducă la minimizarea cheltuielilor

de depozitare prin optimizarea dimensiunii stocurilor
 Funcția contabilă – atribuții:

 organizarea gestiunii stocurilor prin: înregistrarea documentelor

de primire – recepție, a actelor de transfer de la alte depozite sau a
actelor de livrare, a actelor de casare sau declasare, a
documentelor de livare;

 inventarierea periodică a bunurilor depozitate;

 Întocmirea propunerilor de casare și decalasare;

 Intocmirea unor analize și informări privind modul de gestionare a

mărfurilor stocate
Depozit – centru de distribuție – platformă logistică
❑ sistemele de depozitare = compromis între utilizarea eficientă a
spaţiului de depozitare şi accesul direct la mărfurile depozitate.
❑ maximizarea utilizării spaţiului = depozitarea începe dintr-un colţ
prin suprapunerea paleților (lăzi, boxpaleți, containere etc.)
❑ Maximizarea accesului la mărfuri = mărfurile se aşează numai la
nivelul solului sau pe rafturi, cu menţinerea unor spaţii suficiente
între rânduri.
❑ Centrul de distribuţie = centru logistic de mari dimensiuni
care indeplinește rolul de interfață între firmele de
producție și retaileri sau consumatorii finali.
❑ Este un punct de coordonare al vanzarilor si distributiei pe
regiuni mari, sau la nivel național.
❑ Prin poziționarea sa contribuie la reducerea distanțelor de
distributie dintre fabrici, partenerii din lantul retail si
consumatorii finali
Depozit – centru de distribuție – platformă logistică
❑ Dețin suprafețe mari de depozitare și servicii complete privind
logistica de transport (Centrul de Distributie Tunari al Ursus
Breweries – 10000 mp.).
❑ uneori îmbracă forma unor platforme logistice care al căror
scop principal nu este depozitarea, ci efectuarea unor operațiuni
de transbordare (cross-docking).
❑ Prin pozitionarea sa contribuie la reducerea distantelor de
distributie dintre fabrici, partenerii din lantul retail si
consumatorii
❑ Funcții îndeplinite:
❑ Preluarea comenzilor:
❑ Recepţia,
❑ Depozitarea,
❑ Constituirea loturilor și expedierea mărfurilor:
 Activitățile specifice Depozitării
Depozitele

Manipularea Servirea Transferul/prelucrarea

Stocarea
mărfurilor clienților Informațiilor

Recepția
Identificarea De lungă
Temporară
Sortarea, calibrarea durată
Manipularea pentru
stocare
Păstrarea mărfurilor
Selectarea/picking-ul
Gestionarea livrării
Manipularea în vederea
livrării
Pregătirea documentelor
și recomandărilor
 2. Activitățile specifice unui depozit
 Primirea/recepția mărfurilor – cantitativă și calitativă
 Identificarea și organizarea gestiunii mărfurilor – intrarea
în gestiune
 Expedierea mărfurilor la instalațiile de depozitare
 Păstrarea bunurilor
 Constituirea loturilor de livrare pe baza comenzilor
primite/picking (extragerea unor cantități în vederea
constituirii loturilor de livrare)
 Gestionarea/conducerea transportului/expedierii
 Livrarea transportului/lotului
 Organizarea unui sistemului informațional
 Primirea/recepția mărfurilor
➢ În termen de maximum 6 ore la produsele ușor perisabile și
maximum 5 zile la celelalte
➢ Dacă se constată diferențe față de documentele de însoțire a lotului
(factura, avizul de însoțire etc) se solicită participarea unui delegat al
furnizorului în prezența căruia se va face recepția și se întocmește
nota de recepție și constatare de diferențe (NIR ) 3 exemplare
 gestiune - încărcarea în gestiune a bunurilor recepţionate (toate ex.);
 compartimentul financiar-contabil - întocmirea formelor privind
reglementarea diferenţelor constatate (toate ex.) - înregistrarea în
contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare
(factura sau avizul de însoţire a mărfii);
 furnizor (ex. 2) și transportator (ex.3) - comunicarea lipsurilor stabilite.
➢ Dacă nu se constată diferențe se întocmește nota de recepție și
constatare de diferențe (NIR ) 2 exemplare– document de bază pentru
înregistrarea în contabilitate și pentru intrarea în gestiunea
depozitului
 Echipamente recepție cantitativă
❑ Masa încărcăturii se poate determina prin înmulţirea numărului de bucăţi, a
volumului, suprafeţei sau lungimii totale a mărfurilor încărcate cu masa acesteia pe
bucată, respectiv pe metru cub, pe metru pătrat sau pe metru.

Pot să înglobeze soluţii

moderne de înregistrare şi
prelucrare a informaţiilor din
timpul cântăririi, tipărirea lor,
completarea bonului de
Cântarele pod (basculele) - vrac
cântar, executarea facturii
etc.
Bascule/Cântarele romane – mărfuri manipulate cu macarale, moto sau
electrostivuitoare etc.

transportabil manual transportabil fix

semiautomat

Bascule electronice „low profile”

Echipamente de măsurare încorporate

în mijloacele de manipulare - pot fi
conectate la un terminal de gestiune a datelor:
completarea formularelor, numărarea pieselor,
totalizare, memorarea mişcării stocurilor,
citirea codului de bare, listare la imprimanta,
etichetare etc.
 Identificarea mărfurilor
 Conformitatea denumirii cu unitățile de stoc (stock
keeping unit – SKU) stabilite și cu numărul acestora
 Cu numărul de partidă/lot
 Cantitatea comandată/indicată
 Expedierea /condiționarea bunurilor în vederea
stocării
 Sortarea mărfurilor
 Plasarea în interiorul depozitului
 Înregistrarea amplasamentului/localizării
 Organizarea gestiunii mărfurilor – intrarea în gestiune
 document justificativ pentru încărcare în gestiune – nota de recepție și
constatare de diferențe
 Program de gestiune și facturare ( ex. ForIT – Forms gestiune) -
întocmirea tuturor documentelor necesare gestiunii cu amănuntul și en-
gros:
➢ factura, factura proforma;
➢ bon fiscal, chitanta, dispozitie de casierie, ordin de plata;
➢ aviz, nota de receptie, bon de consum, bon de transfer;
➢ proces verbal de modificare pret, proces verbal de deteriorare, proces
verbal/lista de inventariere;
➢ raport de gestiune, fisa de magazie;
➢ registru de casa;
➢ Rețetare.
 integrarea caselor de marcat, cantarelor electronice (cu coduri de bare) si
cititoarelor de coduri de bare
 generarea si tiparirea etichetelor cu coduri de bare.
Organizarea gestiunii mărfurilor – intrarea în gestiune

 permite intocmirea tuturor documentelor necesare gestiunii

cu amanuntul/en-gros;

 stoc in timp real (in orice moment) pe baza documentelor

de intrare/iesire;

 control total asupra vanzarilor si stocurilor;

 interfata prietenoasa si intuitivă.

 Generarea de rapoarte diverse privind gestiunea mărfurilor

Expedierea mărfurilor la instalațiile de depozitare
 Mijloacele de manipulare – criterii de alegere:
 natura mărfurilor : produse solide sau lichide, acide sau baze, cu sau
fără risc de vătămare etc.
 forma şi dimensiunile elementelor componente – vrac/ambalate,
bucăţi mari sau mici, grele sau voluminoase, în stare granulată sau
pulverulentă etc.;
 felul ambalajului - saci, colete, butelii, containere etc.;
 modul de aşezare în depozit - grămezi, în stive, rafturi, paletizate sau
nu etc.);
 Mărimea și tipul depozitului, sistemul de depozitare;
 cantitatea sau volumul mărfurilor manipulate în unitatea de timp.

 Manipularea poate fi realizată manual, mecanizat sau automatizat

Expedierea mărfurilor la instalațiile de depozitare

 Manipularea manuală - volumul mărfurilor de manipulat

este mic, iar specificul mărfurilor permite operarea cu
ajutorul braţelor (au volum şi masă mică, ambalaje
nepericuloase şi fără risc de vătămare).

 sunt necesare unelte şi alte mijloace ajutătoare: lopeţi, furci,

răngi, chingi, frânghii, podeţe etc.

 se poate executa în paralel/asociere cu manipularea

mecanizată, în spațiile de depozitare sau de încărcare
descărcare în care nu se poate introduce o mecanizare
completă.
 Manipularea mecanizată și automatizată
Cricuri şi vinciuri - ridicarea sarcinilor la înălţime mică fără organ flexibil pentru
ridicare.

Palanele - mecanisme de ridicat - combină un sistem de fulii legate prin cabluri sau
lanţuri cu un dispozitiv demultiplicator (roţi de diametre diferite, roata dinţată şi şurub
fără sfârşit, tren de angrenaje etc.).
Troliile şi cabestanele sunt instalaţii pentru ridicarea şi tragerea sarcinilor mai mari

cărucioare cu dispozitive de ridicare sunt dispozitive care pot culisa pe o

grindă, asigurând deplasarea pe orizontală a unei sarcini.
❑Transportatoarele - utilaje pentru transportul materialelor în vrac, bucăţi
izolate, materiale ambalate în lăzi sau în bucăţi de lungimi diferite.
❑ sunt utilaje cu funcţionare continuă ce efectuează transportul materialelor în
flux neîntrerupt şi, în general, într-un singur sens.
 ❑ Tipuri de transportatoare
cu bandă – prezintă un
organ flexibil de transport - o
banda din cauciuc cu inserţii
textile sau cablu de oţel.
cu plăci - utilizate pentru
vehicularea pe plan orizontal
sau înclinat a materialelor în
vrac (cărbune, şpan, materiale
de construcţii) sau cu bucata.
cu rulouri sau cu role - nu
au organ flexibil de
tracţiune – diferite
materiale neambalate şi
materiale ambalate în lăzi,
balotate sau în bucăţi de
lungimi diferite.
elicoidale (şnec) - vehicularea
materialelor granulate umede
sau uscate, în plan orizontal
sau înclinat cu ajutorul unui
singur arbore elicoidal, aşezat
în jgheab sau tub.
❑ Transpaletele - echipamente destinate manipulării mărfurilor paletizabile, pe
suprafeţe fără denivelări.

Diversitate mare a
variantelor
constructive:
• tipul de acţionare:
manuală, electrică,
hidraulică;
• plaja de valori pentru
înălţimea de ridicare şi
pentru sarcina
manipulabilă;
• tipul de distribuţie:
orizontală sau
verticală, translaţie
laterală;
• elementele
constructive: catarg,
platforma, cântar,
scaun pentru operator
etc.
Cărucioarele manuale şi lizele -
transporturi de sarcini relativ mici
(până în 500 kg), pe distanţe scurte şi
terenuri orizontale sau cu declivităţi
mici.

Electrocarele (acumulatoare
electrice) și motocarele (motoare cu
ardere internă) - deplasarea mărfurilor
pe distanţe mai mari

Electrostivuitoarele şi
motostivuitoarele - cele mai
răspândite- oferă posibilităţi de a
realiza o legătură directă între liniile
de fabricaţie, depozitele de expediţie şi
mijloacele de transport.
❑ Macaralele - instalaţii de ridicat utilizate la manipularea sarcinii prin ridicarea
neghidată pe verticală şi deplasarea pe orizontală.
Ascensoarele pentru marfă - mijloace cu acţiune periodică, destinate
pentru ridicarea sarcinilor pe ghidaje:
 Păstrarea bunurilor
 proces cu caracter operațional caracteristic depozitelor -
cuprinde o gamă variată de operaţiuni:
 stabilirea suprafeţelor necesare păstrarea diferitelor mărfuri
şi a tehnicii de aşezare a acestora ţinând cont de forma de
ambalare ( vrac, ambalate în cutii, saci pachete etc.)
 Crearea, menţinerea și monitorizarea condiţiilor normale
de păstrare privind temperatura, umiditatea relativă a
aerului, lumina, cu respectarea normelor igienico- sanitare.
 controlul permanent al calităţii mărfurilor păstrate.
 Mărfurile se aşează la locurile de păstrare (în stive, stelaje,
pe rafturi, grămezi) pe grupe, subgrupe , sortimente,
fiecărei grupe sau articol asigurându-i-se locul de
depozitare care corespunde cel mai bine proprietăţilor
fizico- chimice.
 Păstrarea bunurilor
 Pe durata păstrării se pot înregistra pierderi:

 normale ( perisabilităţi) datorate proprietăţilor fizico-chimice

ale mărfurilor: evaporare, scurgere, fărâmiţare, împrăştiere etc.
 Pentru acestea sunt stabilite, de regulă, cote procentuale ce
se aplică la cantitatea sau valoarea mărfurilor intrate în
depozit între două inventarieri succesive şi se scad din
gestiune.

 pierderi peste norme – se produc, în cea mai mare parte, din

neglijenţa lucrătorilor în manipularea mărfurilor, sunt
considerate pierderi subiective şi se impută celor vinovaţi.
Zona/zonele de păstrare a mărfurilor reprezintă:
 Spații în care se asigură condiții adecvate protejării / conservării
calității mărfurilor:
 Pentru mărfuri generale – diferite tipuri de mărfuri
 Pentru alimente – sensibile la factorii de mediu, cerințe stricte
privind condițiile igienico-sanitare
 frigorifice/ cu control al factorilor de mediu, cu atmosferă
controlată
 Ambientale/încălzite
 Terminale pentru depozitarea și transferul în vrac a produselor
lichide
 Pentru produse periculoase/inflamabile, toxice, explozivi
 Antrepozite vamale – păstrarea temporară a mărfurilor supuse
impunerii vamale
 Customs warehouses – zone de liber schimb
 Depozitele frigorifice
(frigorifere, antrepozite
frigorifice) - spaţii răcite,
destinate păstrării produselor
alimentare – tipuri de spații
răcite:
 Tunele de refrigerare;
 Depozite pentru produse
refrigerate;
 Tunele de congelare;
 Depozite pentru produse
congelate.

Depozit frigorific modern – mecanizat

autostivuitoare
Frigorifer în care se ulizează transportoare teleghidate
❑ Sistemul cu Rafturi "drive in" - ideal pentru depozitarea mărfurilor cu game
mici și în volume mari, mărfuri fragile sau mărfuri cu rotație redusa a stocului.
❑ Paleții sunt așezați și luați din raft după sistemul LIFO
❑ asigură o mai bună gestionare a spațiului destinat depozitării, neexistând
culoare de acces intre rafturi
❑ necesită echipamente de manipulat (stivuitoare, reach trucks) - are culoare
inguste, - utilajele să nu agațe structura rafturilor sau sădeterioreze mărfurile.
❑ Sisteme de depozitare automate. - robot actionat de un
computer poziționat pe o șină (stacker + brat colector)
❑ 3 tipuri de actiuni: circulatie inainte si inapoi pe culoar, miscarea pe
verticala a bratului respectiv miscarea pe orizontala a bratului colector in
interiorul raftului.
 Avantajele sistemului automat de depozitare :
 culoar îngust pentru manipulare = dimensiunea unității manipulate

 Un stacker poate deservi mai multe culoare - dacă rulajul mărfurilor

este redus
 Brațul colector poate deservi mai multe rânduri de rafturi alăturate

 Înălțimi de operare mai mari față de sistemele tradiționale (30m)

 cladirea poate fi construită pe structura rafturilor – pereții laterali și

acoperișul sunt sprijiniți de raturi – economii deoarece nu este
nevoie de construirea halei.
 sistemul poate fi conectat la unitățile de producție și la unitățile
logistice.
 permite depozitarea unei game variate de produse și de sarcini
(mărfuri paletate, role de hârtie, bidoane, butoaie, etc)
 reduce timpul de preluare a mărfurilor, îmbunătățesc eficiența
depozitului
 ❑ Culoar de lucru V culoare de
-
acces diagonale încrucişate, care provin de
la acelaşi punct pickup şi depozit, lucrătorii
se pot deplasa mai repede în spaţiul pentru
stivuire/depozitare , dar și pentru operațiuni de
selectare/picking.
❑ Avantaje:
✓ Costurile de stivuire/depozitare pot fi
reduse cu 11,2 %
✓Costurile operațiunilor de selectare pot fi
reduse cu cca 20%
✓operatorul are mai multe posibilități să-și
aleaga ruta, implicit o selectare mai rapidă

Sistem de rafturi traditional

- cu 21 de culoare de acces
 Selectarea mărfurilor (picking-ul) - Mărfurile sunt
r
selectate și adunate din depozit în baza comenzilor primite
din partea clienților:
 trebuie să fie accesibile
 Organizarea evidenței localizărilor/amplasării fiecărei
unități de stoc
 Aducerea cantităților de mărfuri extrase din stoc în zona de
triaj
 Gestionarea loturilor livrate - Reunirea cantităților
din toate bunurile prevăzute într-o comandă - constituirea
lotului
 Verificarea existenței tuturor referințelor comandate
(identificarea elementelor lipsă)
 Verificarea corectitudinii referințelor de stoc extrase și a
cantităților
 modificarea informațiilor comenzii, dacă este necesar
 Expedierea/lotului/transportului

 Pregătirea lotului comandat pentru livrare și încărcarea

sa în mijlocul de transport adecvat:
 Condiționarea/ambalajul de protecție pe timpul
transportului/livrării
 Pregătirea documentelor de livrare
 Încărcarea în mijlocul de transport și securizarea

 Stabilirea momentului expedierii și rutei de transport

 Managementul/administrarea depozitului

 Maximizarea utilizării spațiului

 Investițiile de capital în construirea spațiului sunt foarte mari

 Utilizarea eficientă a echipamentelor și forței de muncă

 Costurile echipamentelor de manipulare (moto stivuitoare,
bemzi etc.) se situează pe locul al doilea în investițiile de
capital
 Este necesară o combinație optimă de echipamente și forță de
muncă
 toate unitățile de stoc deținute să fie ușor de găsit/identificat
 Eficientizarea manevrării/mutării mărfurilor
 Eficacitatea depozitării
 Utilizarea volumului depozitului și accesibilitatea
 Stabilirea locului de amplasarea fiecăruri unități de stoc (articol
stocat)
 Activitățile de piking și de lotizare (asamblarea/constituirea loturilor
 Ambalarea/schimbarea modului de condiționare în vederea
depozitării și transportului
 Este necesar spațiu pentru:
 Căi de acces/culoare
 Birouri
 Recepție/primire
 Colectarea/adunarea articolelor din depozit potrivit comenzilor
(picking)
 Rampe de încărcare in mijloacele de transport
 Asamblarea loturilor în vederea livrăriicomanda de asamblare
 Trebuie stabilit spațiul maxim necesar
4 Factorii și principiile organizării depozitelor

 Factorii care determină organizarea depozitării:

 Cantitatea și volumul mărfurilor depozitate;
 Destinația mărfurilor depozitate;
 Varietatea nomenclatorului de mărfuri din depozit;
 Ritmicitatea primirii și livrării loturilor de mărfuri;
 Caracteristicile mărfurilor depozitate;
 Metodele de condiționare a mărfurilor în vederea livrării,
prezentării în spațiul comercial sau consumului productiv.
 Metodele de alimentare a sectoarelor, subunităților sau a
locurilor de muncă.
 Forma de prezentare a mărfurilor – în vrac sau ambalate.
 2 Factorii și principiile organizării depozitelor
 Principii de amplasare și așezare a mărfurilor în depozit :
 Repartizarea mărfurilor pe depozite și amplasarea lor în
funcție de caracteristicile asociative ale acestora și anume:
 Condițiile de microclimat ce trebuie asigurate
 Proprietățile fizico-chimice și mecanice
 Condițiile de prezentare – modul de ambalare
 Modul de manipulare la care se pretează.
 Amplasarea mărfurilor în depozit după frecvența intrărilor
și ieșirilor – cele cu frecvență mare vor fi amplasate cât mai
aproape de zona de evacuare a depozitului.
 Amplasarea mărfurilor în depozit după volumul și
greutatea lor – asigurarea stabilității instalației de depozitare.
 Principiul FIFO – evitarea deprecierii calitative sau alterării ca
urmare a staționării în depozit un timp îndelungat.
Ideal Facility for Pure Supplier Consolidation Warehouse Space Requirements
(Full Pallet Movement)
Storage Plan Based on Product Movement
Velocity
Principiile proiectării unui depozit (layout-ul
depozitului

Use one-story facilities

Move goods in a straight line

Use efficient materials-handling

equipment

Use an effective storage plan

Minimize aisle space

Use maximum height of the

building
 RECEIVING
INPUT •Schedule Carrier
•Unload Vehicle
•Inspect for damage

WAREHOUSE PROCESS
Storage
Put-away
•Equipment
•Identify Product
•Stock Location
•Identify Product Location
– Popularity
•Move Products
– Unit Size
•Update Records
– Cube

Shipping Preparation Order Picking

•Packing •Information
•Labeling •Walk & Pick
•Stacking •Batch Picking

Shipping
•Schedule Carrier
•Load Vehicle OUTPUT
•Bill of Loading
•Record Update
A schematic representation of the
warehouse material flow
Replenishment Replenishment

Broken
Case
Reserve Storage Case
Picking
and Picking
Pallet Picking

Accumulation, Sortation & Packing

Direct Direct
putaway putaway
to reserve to primary
Receiving Shipping
Cross-docking
Operational Cost Breakdown

10%
20%
15% Receiving
Putaway
Order Picking
Others
55%
Spațierea paleților

101,6 101,6 cm./

cm./40 inch 40 inches
5,08 cm./2 inch
Spațiu liber
Lățimea totală necesară = 106,68 cm spațiu/palet (42 inch)
 Spațiul ocupat de paleți

6 x 106,68 / 100 = 17,07 m necesari pentru a depozita 16 paleți

Stivuiți pe 3 niveluri
 Poziționarea paleților - exemplu
 O întreprindere dorește să stocheze, în sistem paletizat, o
cantitate 13.000 de cutii de carton dintr-un anumit produs.
Un palet conține 30 cutii de carton. Pentru câți paleți
trebuie asigurat spațiu, știind că pot fi stivuiți maximum
trei paleți?

 Număr de paleti = 13000/30 = 434 paleti

 Numărul de stive a câte 3 paleți (pentru care trebuie asigurat

spațiu = 434/3 = 144,67 sau 145 (lungimea sirului de stive
154,69 m. )

 o singură stivă va contine doar 2 paleti

 Accesibilitatea - Capacitatea de a obține bunuri cu un
minim de efort
 fără fi necesară manipularea altor bunuri
 poate fi o problemă in situațiile în care în aceeași zonă sunt
păstrate mai multe referințe de stoc (SKC)

 Utilizarea volumului depozitului/spațiului pe verticală

 Un indicator al eficienței/eficacității utilizării spațiului
 Trebuie avut în vedere aspectul accesibilității
 Vezi produsul D din slide-ul următor
 Stocarea în rafturi simple sau gravitaționale poate fi o
soluție pentru a asigura accesibilitatea în paralel cu
îmbunătățirea utilizării spațiului
Utilizarea volumului- Exemplu

Produs Produs
C A

Produs Produs Produs Produs Produs

E C B A A

Produs Produs Produs Produs Produs

D C B A A

Coeficient de Utilizare = 12 paleți / (5 x 3) locuri = 80%

 Poziționarea paleților - Exemplu

Paleți Nr. Poziții/paleți

Unitate stoc A 4 paleți 2
Unitate stoc B 6 paleți 2
Unitate stoc C 14 paleți 5
Unitate stoc D 8 paleți 3
Unitate stoc E 5 paleți 2
37 paleți 14
Coeficient de utilizare
Paleții sunt stocați suprapuși pe 3 = 37 / (14 x 3) x 100%
niveluri = 88%
Logistica în distribuţie
 Obiective Consecinţe Impact logistic
Reducerea duratei Diferenţierea Time to market Adaptarea permanentă a
ciclului de viaţă A ţine pasul cu Instabilitatea logisticii la faza ciclului
ritmul de înnoire al vânzărilor de viaţă al produsului
tehnologiei
Creşterea numărului Micro-pieţe Adaptare şi Recompunerea lanţului
de referinţe personalizare valorii pentru un produs
Diferenţierea întârziată
Depozitarea
A vinde utilitatea Comercializarea de Pondere Punerea la punct a unui
produsului servicii pe toată importantă în sistem logistic integrat
durata de viaţă a costuri şi în
produsului venituri a
serviciilor după
vânzare
4.1. Logistica şi circuitele de distribuţie pentru
bunurile de larg consum
Partea de piaţă pe categorii de produse a mărcilor distribuitorilor
Tab. 4.2
Tipul Parte de piaţă Ecart de preţ
produsului pentru MD
Şampon, băuturi 15% 40%
nealcoolizate
Suc de fructe 45% 5%
Detergenţi 15% 25%
Iaurt, produse de 25% 15%
igienă pentru
copii
Decizii în caz de ruptură de stoc:
- schimbarea magazinului (40% dintre consumatori au această opţiune,
dar ea variază în funcţie de produse (20% pentru apă minerală));
- aşteaptă reaprovizionarea;
- schimbă marca (în medie 20% dintre consumatori) în special pentru
hârtie igienică, ciocolată şi becuri;
- schimbă tipul produsului (15%);
- schimbă modul de condiţionare pentru aceeaşi marcă (10%);
- cer ajutorul vânzătorului (10%).

Ierarhia motivaţiilor clienţilor care vin în marile magazine este dominată

de:
preţ (55%),
gruparea cumpărăturilor (30%),
asortiment (27%)
promoţii (15%).
 4.2. Marea distribuţie un sector în fază de maturitate
Tip punct de Suprafaţa de Părţi de Părţi de piaţă Număr de
vânzare vânzare (m2) piaţă în 1972 în 1998 referinţe
Supermarketuri 120 – 800 împreună cu împreună cu 3.500
mici supermarketuri supermarketuri

Supermarketuri 800 – 2500 50 39,8 20.000

şi independenţi
Supermarketuri 2500 - 5000 cu hiper cu hiper 80.000
mari
Hiper 5000 - 24000 3 14 150.000
Hard discount aprox. 500 500
Mari magazine mai mult de 2500 9,5 5,5 500.000
Distrib.spec. Variabil 10,8 20,2 variabil
VPC - 7,5 13 important
E-commerce - 0 0,2 Variabil *
Altele - 19,2 7,3
 7% 7%

Asia
Franta
36% Europa
50% America

16%

7% Hipermarket
Supermarket
Maxidiscount
59% Altele
18%
 Faza 1 Faza 2 Faza 3
Comerţ tradiţional Marea distribuţie Întrep. de comerţ

Italia, Portugalia, Franţa Spania Germania Franţa

1980 Benelux UK

Multe puncte de vânzare Reducerea nr. PDV Concentrarea comerţului

Gestiune simplă a PDV Creşterea supr. Centralizarea deciziilor
Factor relaţional imp. Concentrarea deciziilor strategice
comerciale Apariţia şi dezvoltarea de
Gestiune complexă a PDV noi funcţii

Fig. 4.3. Ciclul de viaţă al distribuţiei în Europa

Ţara Nr. de magazine la 1000 loc. Nr. de PL* pentru a avea acces la
95% din piaţă
Italia 4,8 70.000
Portugalia 4 10.000
Spania 2,7 30.000
Belgia 1,6 600
Franţa 1 300
Marea Britanie 0,9 150
Germania 0,9 5.000
 4.3. Structuri logistice în marea distribuţie

Pentru marea distribuţie logistica este o miză majoră deoarece:

1. Există o mare diversitate comercială a distribuitorilor (consumul
mediu de paleţi pe săptămână este de 1 pentru mici magazine, 2
pentru mari magazine, 15 pentru hipermagazin tip Auchan, 9,5
pentru Carrefour).
2. Valoare relativă redusă a produselor şi concurenţă axată pe preţ.
3. Incertitudinile legate de volume şi impactul asupra promoţiilor:
magazinele nu sunt frecventate la fel în fiecare zi a săptămânii.
4. Sensibilitate la ruptura de stoc. Hipersegmentarea pieţelor
determinată de micro-marketing şi de apariţia continuă de noi
produse şi noi mărci, complică considerabil previziunile de
consum şi conduc la rupturi în faţa cărora consumatorul este din
ce în ce mai sensibil.
 4.4. Strategii logistice ale distribuitorilor

1.Competiţia axată pe preţ conduce la politici de volum.

2.Stimularea competiţiei în amonte.
3. Maximizarea performanţei comerciale.
4. Transparenţa costurilor logistice.
5. De la fluxurile fizice la fluxurile de informaţii.
6. Ameliorarea nivelului serviciilor.
 4.5. Organizarea logistică a distribuitorilor
1. Căutarea economiilor de scară.
Indiferent de tipul de magazin deservit în aval obiectivul
principal este acela de a reduce costurile de
aprovizionare a punctelor de vânzare şi acest lucru este
posibil la nivel de volume.

Astfel, la nivelul depozitelor distribuitorilor două tipuri de

organizări sunt posibile:

• depozite specializate fie pe tipuri de produse stocate

(uscate, lichide, congelate) sau în funcţie de
dimensiunile întreprinderilor situate în aval (depozite
care deservesc marile magazine sau depozite care
deservesc puncte de vânzare de talie redusă).
• depozite polivalente care regrupează game variate de
produse şi le livrează către magazine de mărime diferită,
dar reunite sub o marcă.
2.Natura pilotajului fluxurilor.
Dimensionarea loturilor pentru reaprovizionare nu este
uşor de făcut deoarece profilul consumului nu este
acelaşi în timp sau nu răspunde unei distribuţii
statistice a cărei parametri sunt fixaţi. Din acest motiv
produsele au fost clasificate pe categorii omogene din
punct de vedere a metodei de gestiune a stocurilor în:
- produse în promoţie sau pentru stocaj speculativ;
- produse proaspete sau cu ciclu de viaţă marketing şi
comercial foarte scurt (cădere rapidă în desuetudine);
- produse cu valoare redusă;
- produse cu profil stabil al consumului;
- produse cu rotaţie lentă;
- produse sezoniere.
3. Optimizarea modului de pregătire a comenzii.
4. Implantarea geografică.

5. Subcontractarea. În unele cazuri activitatea logistică este o activitate

marginală, activitatea comercială fiind considerată activitatea prioritară.

6. Operaţiile de post-manufacturing, mai ales în cazul unor acţiuni

promoţionale.

Creşterea importanţei distribuitorilor a fost însoţită de o creştere a

controlului asupra lanţului de aprovizionare în detrimentul producătorilor.
Acest control s-a manifestat pe două planuri:
- controlul logisticii ca fluxuri fizice. Platformele logistice aparţin unor
prestatori care se află sub controlul distribuitorilor.
- controlul informaţiilor logistice. În unele magazine (Carrefour, de exemplu)
casele de marcat (Electronic Point of sales) care scanează codurile de
bare au şi rolul de a asigura cunoaşterea volumului vânzărilor pe tipuri
de produse în fiecare zi şi în fiecare punct de vânzare.
 4.6. Rolul platformelor logistice în strategiile de
achiziţie ale lanţurilor de distribuţie

Anul N-1
Preţ vânzare 100 euro
Livrare directă către magazin

Depozitul producătorului

Depozitul distribuitorului

Puncte de vânzare
Anul N
Preţ de vânzare 90 euro
Livrare către depozitul distribuitorului. Miza distribuitorului este de a realize o gestiune a distribuţiei terminale cu
un cost mai mic de 10 euro (100-90)

Depozitul producătorului Depozitul distribuitorului Puncte de vânzare

 Anul N+1
Preţ de vânzare 90 euro
În schimbul menţinerii aceluiaşi preţ producătorul
acceptă reluarea distribuţiei directe. El va avea un cost
logistic mai mare decât în anul N, dar inferior scăderii
Depozitul producătorului Depozitul distribuitorului preţului de vânzare pe care a ştiut să o evite.

Puncte de vânzare
În distribuţie trecerea prin depozitul distribuitorului are o serie
de avantaje legate de:
- reduceri de preţ ca urmare a livrării unor cantităţi mari în
puţine locuri;
- reduceri de preţ ca urmare a transferării către distribuitor a
unor activităţi logistice: stocaj, pregătirea comenzilor pentru
magazine;
- controlul pe care distribuitorul îl are asupra unei părţi a
lanţului logistic limitează vizibilitatea producătorului asupra
pieţei;
- a livra către o platformă a distribuitorului împiedică
producătorul să cunoască situaţia exactă a consumului, iar
aceste informaţii pot fi folosite de către distribuitor într-o
negociere.
Platformele logistice sunt şi un mijloc pe care distribuţia îl are
la dispoziţie pentru a intensifica concurenţa între furnizori.
Livrarea directă către magazine şi livrarea prin platforme – situaţie comparativă
Tab. 4.5
Livrare directă magazin Livrare prin platformă
Avantaj preţ Nu Da
Productivitate transport Redusă Ridicată
Comandă minimă Da Nu
Promoţii Bună adaptare locală Incitarea furnizorilor
Reduceri la sfârşit de an Nu Nu
 4.7. Circuit, reţea, canal de distribuţie şi organizarea
logistică
4.7.1. Definiţii, participanţi, operaţiuni posibile
Ansamblul celor care participă la punerea la dispoziţia
clientului final a unui bun sau serviciu alcătuiesc un
canal de distribuţie.
Circuitele de distribuţie pot fi regrupate în ansamblul
canalelor care utilizează o aceeaşi metodă se vânzare.
• Un canal de distribuţie poate implica numeroşi
intermediari. Orice canal însă porneşte de la producător
şi ajunge la consumator. În cazul vânzării prin magazin,
componentele canalului de distribuţie sunt:
• producătorul;
• angrosistul;
• una sau mai multe platforme de achiziţie naţionale sau
locale;
• magazinul care este ultimul element al canalului înainte
ca produsul să ajungă la consumator.
4.7.2. Clasificarea canalelor de distribuţie

În funcţie de lungimea canalelor de distribuţie distingem:

-canale directe în care nu există intermediari între

producători şi consumatori (patiserii artizanale,
restaurante).
- canale indirecte (cu intermediari)
În cadrul acestei categorii distingem:
- canale scurte (un singur intermediar, magazinul
detailistului care face vânzarea către client)

- canale lungi (mai mulţi intermediari). Aceste

canale prezintă o serie de avantaje: externalizarea unor
operaţii, diluarea costurilor de distribuţie (stocaj,
transport) repartizate pe toată lungimea canalului.
Din punct de vedere al consumatorului final canalele de
distribuţie pot fi:

- vânzarea în magazin;
- vânzarea la domiciliu;
- vânzarea prin corespondenţă;
- vânzarea prin distribuitoare automate (bilete de tren,
de exemplu);
- altele.
În funcţie de natura colaborării între producători şi
intermediari distingem:
- distribuţia intensivă: producătorul caută a distribui
produsele sale prin cât mai multe puncte de vânzare;
- distribuţia selectivă: producătorul alege un număr de
magazine prin care va vinde produsele. Alegerea va fi făcută
în funcţie de poziţionarea geografică sau de calitatea
serviciilor prestate către clienţi;
- distribuţia exclusivă: producătorul nu autorizează decât
un singur punct de vânzare pentru a distribui produsele într-o
anumită zonă. Detailiştii beneficiază de exclusivitate;
- distribuţia prin franciză: producătorul alege întreprinderile
partenere care vor difuza produsul, beneficiind de susţinere
din partea acestuia (imagine, know-how, asistenţă
comercială).
 Strategii asociate acestor tipuri de distribuţie

Strategii de acoperire a pieţei

• Atunci când canalul ales este de tip indirect se pune problema
numărului de intermediari care trebuie reţinuţi pentru a acoperi
întreaga piaţă, în scopul penetrării acesteia.
• În cazul distribuţiei intensive firma caută să-şi creeze un număr
cât mai mare de puncte de vânzare şi centre de stocare, pentru a
asigura acoperirea maximă a pieţei. Acest tip de distribuţie are şi o
serie de inconveniente:
- distribuţie de tip intensiv este incompatibilă cu protejarea imaginii unei
mărci şi a unui loc precis pe piaţă din cauza lipsei controlului asupra
reţelei de distribuţie;
- creşterea costurilor cu distribuţia poate compromite rentabilitatea
firmei.
• În cazul distribuţiei selective producătorul recurge, la un anumit
nivel al canalului de distribuţie, la un număr inferior de intermediari
faţă de cel al intermediarilor disponibili. Dintre criteriile de alegere a
distribuitorilor în cazul distribuţiei selective menţionăm:
dimensiunile distribuitorului, calitatea serviciilor oferite, competenţa şi
dotarea tehnică
Strategii de comunicare cu membrii canalului de
distribuţie

Strategia „push”, strategia „pull” sau strategia mixtă.

În cadrul strategiei „push” se are în vedere orientarea

intermediarilor spre a pune în oferta lor şi produsele pe
care dorim să le comercializăm prin intermediul acestora,
stocarea în cantităţi rezonabile şi asigurarea unui spaţiu de
vânzare adecvat.

Strategia „pull” concentrează eforturile de comunicare şi

promovare asupra cererii finale, adică asupra
consumatorului sau a utilizatorului final, eliminând
intermediarii.
 4.8. Sell-in /sell-out şi consecinţe logistice

Sell-in corespunde unei identificări a tot ceea ce intră în

canalul de distribuţie, iar sell-out oferă o repartizare
cantitativă şi calitativă a produselor vândute de firmă
către intermediari.
Sell-out oferă o imagine asupra a tot ceea ce este
vândut către clienţii finali, indiferent de canalul de
distribuţie pe care circulă.
 Producător
Sell-in

D1 D2 D3 D4

D5

Sell-out

Client final

Fig. 4.5. Sell-in/Sell-out în cadrul canalului de distribuţie

4.9. Diversificarea conceptului de punct de vânzare şi consecinţe
logistice
Exemplul METRO – strategie de creştere şi adaptare logistică

• În Franţa, în acest domeniu (cash and carry) 94% din

piaţă este împărţită între Metro, Promocash (aparţinând
de Carrefour odată cu preluarea Promodes) şi
Procomarché (filială a grupului Mousquetaires
(Intermarché)).
• Mărcile sub care vinde sunt: pentru cash and carry Metro
şi Makro, pentru food (retail) Real şi Extra pentru
nonfood MediaMarkt, Saturn şi Praktiker şi spaţii pentru
magazine Kaufhof.
• Departamentul de logistică al Metro (MGL- Metro
Group Logistics şi MGD - Metro Group Distribution
Logistics) are un buget anual de 46 mil. Euro (pentru
salarii, instalaţii, materiale, produse informatice).
 Metro: etape de dezvoltare comercială şi adaptare logistică
Tab. 4.6.
Perioade 1971-1988 1989-1994 1995-1998 1999-2003
Nr. de mag. 8 11 53 79
Tradi 8 8 8 8
Eco 0 3 45 71
Acoperire Locală Regională Multireg. Naţională
geografică
Reaprov. automată 5%
Platformă de triere 40% 75%
Platformă 10% 10% 10%
speculativă
Livrări directe 100% 90% 50% 10%
 4.10. Diversificarea canalelor de distribuţie

Produs
- număr de referinţe
- cantitate
- calitate (prospeţime)

Preţ (preţul pe Kg Instabilitate logistică aval Promovare

în scădere) - intensificare oferte

Canal de distribuţie
- concentrarea distribuţiei
- maturitate logistică

Fig. 4.6. Impactul destabilizator al mixului de marketing asupra distribuţiei

 Yoplait – evoluţia unor elemente ale sistemului logistic
Tab. 4.7
1975 1985 1990 2004
Depozite, 100 50 6 4
platforme
Angajaţi logistică 2500 2000 650 340
Tonaj 135.000 t 290.000 t 350.000 t 406.000 t
4.11. Perspective şi factori de destabilizare logistică în
aval

1. Cadenţa reaprovizionărilor. Conceptul de platformă

dezvoltat de distribuitori pune în discuţie perioada dintre
două aprovizionări. De la comenzile zilnice marea
distribuţie se îndreaptă către comenzile pluri-cotidiene.
Mărimea comenzilor va diminua şi, în consecinţă,
numărul de livrări va creşte;
2. Transmiterea comenzilor la producător în timp real cu
scopul de a implementa un sistem automat de
reaprovizionare.
3. Diferenţierea întârziată şi promoţiile.
4. Organizarea raionului în funcţie de profilul vânzărilor.
5. Schimbarea naturii relaţiei între producător şi
consumator.
GESTIUNEA ECONOMICĂ A
STOCURLIOR
 5.1 Rolul, funcţiile şi natura economică a stocurilor
• Stocurile sunt cantităţi mafuri sau de resurse materiale care se
acumulează în depozitele şi magaziile unităţilor economice,
într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de
timp determinată, cu un anumit scop.
• Gestiunea stocurilor-proces economic complex care include
numeroase probleme: conducere, optimizare a dimensiunii,
optimizare a amplasării în teritoriu, evidenţă, urmărire şi
control, de redistribuire etc.
• Gestiunea economică a stocurilor oferă următoarele avantaje:
– Activizarea resurselor şi a mărfurilor;
– Evitarea imobilizărilor nejustificate de mărfuri sau resurse în stoc;
– Repunerea operativă in circuitul economic a cantităţilor disponibile
sub formă de stocuri;
– Minimizarea cheltuielilor cu formarea şi deţinerea stocurilor.
– sincronizarea cererilor de consum cu oferta de produse.
 5.1 Rolul, funcţiile şi natura economică a stocurilor

• Procesul de stocare influenţează activitatea economică sub

două aspecte în mod contrar:
– asigură derularea normală şi continua a activităţilor economice;
– Diminuează eficienţa activităţilor economice prin scoaterea din
circuitul economic a unor cantităţi de produse şi cheltuielile
ocazionate de stocarea lor.
• Categorii de stocuri formate in cadrul economiei naţionale:
– Stocurile de mărfuri din reţeaua comerţului
– Stocuri de produse finite la producători
– Stocuri de producţie (resurse necesare acesteia)
– Stocuri sub forma rezervei de stat
– Stocuri sub forma fondului de consum individual sau colectiv.
 5.1 Rolul, funcţiile şi natura economică a stocurilor

• Principiile normării stocurilor:

– Constituirea de stocuri minim necesare pentru îndeplinirea obiectivelor
pentru care se constituie

– Corelarea nivelului stocurilor cu nevoile reale de consum sau cu cererea

de mărfuri – evitarea formării de stocuri supranormative sau
subdimensionate

– Fundamentarea normelor de stoc în funcţie de toţi factorii care

influenţează mărimea stocurilor

– Utilizarea metodei analitice la elaborarea normelor de stoc

– Asigurarea progresivităţii normelor de stoc – îndeplinirea obiectivelor cu

stocuri din ce in ce mai mici.
 5.1 Rolul, funcţiile şi natura economică a stocurilor
• abordarea problematicii stocurilor presupune găsirea unor răspunsuri la
mai multe „întrebări” :
– care este nivelul cererilor constante şi cel al cererilor variabile?
– ce influenţă prezintă cererea asupra nivelului stocurilor de materiale sau
produse?
– ce servicii trebuie asigurate pentru cumpărarea, aducerea şi stocarea
materialelor şi produselor sau pentru livrarea-revânzarea acestora din
stocuri?
– cât de mari trebuie să fie stocurile?
– se poate accepta fenomenul de epuizare a stocurilor în anumite secvenţe de
timp ale perioadei de gestiune?
– care este nivelul protecţiei pentru a se preveni fenomenul de lipsă de stoc?
– ce sistem de conducere -control al stocurilor trebuie adoptat?
– este bine să se aprovizioneze materialele în loturi mici sau mari cum trebuie
ajustate stocurile când cererile sau vânzările de produse se abat de la
previziuni?
– cum programăm fabricaţia pentru a forma stocuri care să asigure ritmicitate
livrărilor către clienţii constanţi sau vânzării la clienţii întâmplători?
– care sunt răspunsurile la aceste întrebări în cazul producţiei continue sau
discontinue?
 5.1 Rolul, funcţiile şi natura economică a stocurilor

• "stocurile" îndeplinesc o "funcţie vitală", aceea de "decuplare" şi de

"armonizare" a fluxului de mărfuri şi resurse materiale: "cumpărarea,
aducerea (transportul), recepţia-depozitarea, pregătirea pentru consum -
utilizare a materialelor, trecerea acestora prin fazele deprelucrare până
la magazia de produse finite, expedierea sau livrarea produselor la
clienţi, în magazinele proprii sau ale distribuitorilor specializaţi pentru
desfacerevânzare".
• supradimensionarea stocurilor nu se justifică din următoarele motive:
– deoarece stocurile determină imobilizări de capital antrenat în
cumpărarea de materiale sau în stocarea de produse finite, încă
nevândute.
– necesită contruirea unor spaţii special amenajate şi dotate, cheltuieli
de depozitare-păstrare, taxe de asigurare, dobânzi pentru credite ş.a.
– resursele materiale sau produselor stocate pot suferi deprecieri
calitative şi sunt supuse uzurii morale .
 5.1 Rolul, funcţiile şi natura economică a stocurilor
• agenţii economici se confruntă cu două probleme principale
legate de constituirea stocurilor:
– stabilirea tipurilor de stocuri care trebuie constituite ;
– Stabilirea nivelului optim al acestora - asigurarea unui echilibru intre
efectele negative şi pozitive specifice suprastocării sau
subdimensionării stocurilor.
• Este necesară cuantificarea "efortului de stocare" (Es):
– Efortul direct (Eds) cuprinde cheltuielile pentru deţinerea stocurilor de
materiale;
– Efortul indirect (Eids) determinat de mărimea investiţiei financiare
efectuate pentru cumpărarea şi stocarea unor cantităţi de materiale
sau produse pe o anumită perioadă de timp.
Es = Eds + Eids
 5.1 Rolul, funcţiile şi natura economică a stocurilor
• elemente care determină mărimea efortului direct de stocare sunt:
– cheltuielile cu salariile muncitorilor şi ale personalului administrativ din
depozite, inclusiv cotele pentru impozitul pe salarii şi asigurările sociale
aferente (Cs);
– cheltuielile pentru energie electrică, combustibili, lubrifianţi, abur etc.,
destinate desfăşurării proceselor de manipulare, depozitare-conservare
(Ct);
– cheltuielile cu amortismentele mijloacelor fixe ale depozitelor (construcţii,
utilaje, mecanisme şi alte mijloace fixe) - Ca;
– cheltuielile pentru întreţinerea şi repararea echipamentelor (Cr);
– cheltuielile pentru iluminat, încălzit şi pentru climatizarea unor spaţii de
depozitare (Ci);
– cheltuielile pentru materialele auxiliare, de întreţinere necesare activităţii
depozitului (Cma);
– cheltuielile determinate de pierderile prin perisabilităţile sau scăzămintele
admise (Cp).
Eds = Cs + Ct + Ca + Cr + Ci + Cma + Cp
 5.1 Rolul, funcţiile şi natura economică a stocurilor
• efortul direct de stocare este aproximativ constant pe unitatea de valoare
stocată; în consecinţă, se poate determina un coeficient de calcul (a) care arată
cât reprezintă cheltuielile aferente efortului direct de stocare în raport cu
valoarea medie anuală a produselor stocate (Spv ).
Eds = a x Spv
• Efortul indirect de stocare este dat de efectele evitării finanţării pentru
achiziţionarea şi stocarea materialelor şi folosirii fondurilor financiar-valutare,
astfel disponibilizate, la dezvoltarea capacităţilor de producţie.
Eids ≡ (a x Spv + Spv) ei
– "ei“ eficienţa investiţiei pentru dezvoltarea producţiei
ei = Pr / I
– "Pr" - profitul suplimentar generat de investiţia "I" finanţată prin evitarea
formării stocurilor
• Efortul total "Es" trebuie amortizat prin efectele favorabile determinate de
constituirea stocurilor.
 5. 2. Tipologia stocurilor

• Categoriile de stocuri constituite la nivelul agenţilor economici

sunt:
– Stocul curent Apar cel mai frecvent
– Stocul in curs de transport
– Stocul de siguranţă
– Stocul de condiţionare
– Stocul de transport intern
– Stocul de iarnă
– Stocuri strategice
– Stocuri de conjunctură
 5. 2. Tipologia stocurilor

• Stocul curent - cantitatea de produse care se acumulează în

depozitele şi magaziile unei unităţi economice în scopul acoperirii
cererilor pentru consum în volumul, structura şi ritmicitatea
specifice, în intervalul dintre două aprovizionări succesive.
• Sc este cunoaşte o dinamică permanentă şi înregistrează în evoluţia
sa trei niveluri:
– Nivelul maxim se înregistrează în momentul intrării, recepţiei şi trecerii în
gestiune a unui lot nou (produse, componente etc.) sosit de la furnizori;
– Nivelul minim înregistrat la sfârşitul intervalului dintre două reîntregiri
(reaprovizionări) succesive
– Nivelul mediu - nivelul maxim împărţit la doi se înregistrează la mijlocul
perioadei dintre două aprovizionări succesive şi este folosit la calcularea
cheltuielilor de depozitare.
 5. 2. Tipologia stocurilor
• Consumul din stocul curent poate fi:
– ritmic sau neritmic,
– continuu sau periodic,
– uniform şi constant în timp sau variabil
• Formarea lui se poate produce periodic sau continuu, în
cantităţi fixe sau variabile.
• "Stocul în curs de transport“ sau “de tranzit “- cantitatea de
bunuri care se găseşte în mijloacele de transport pe timpul
deplasării acestora de la sursele de furnizare la depozitele
destinatarilor.
• Mărimea sa depinde de nivelul cantităţii de bunuri
comandate şi este sursa reîntregirii stocului curent.
• Durata existenţei sale depinde de - distanţa de transport şi de
mijlocul de transport folosit .
 5. 2. Tipologia stocurilor

• "Stocul de siguranţă" - cantitatea de materiale acumulată în depozit

destinată asigurării continuităţii consumului când stocul curent a fost
epuizat şi întârzie reîntregirea lui, ca urmare a unor dereglări în livrările de
la furnizori, în transport sau creşterii ritmului consumului peparcursul
perioadei de gestiune peste limitele estimate.
• Formarea stocului de siguranţă înseamnă o acumulare suplimentară de
resurse materiale în stoc şi implicit o imobilizare mai mare de fonduri
financiare .
• se constituie în cazul materiilor prime de bază, a căror lipsă probabilă
condiţionează direct continuitatea activităţii productive a întreprinderii,
iar furnizorul se află la o distanţă relativ mare
• Formarea stocului de siguranţă se practică şi în sistemul activităţii de
desfacere-vânzare, pentru satisfacerea promptă a cererii clienţilor.
• Este un stoc considerat intangibil, consumul din cadrul acestuia presupune
reîntregirea imediată, din loturile următoare primite de la furnizori
 5. 2. Tipologia stocurilor
• "Stocul de pregătire" sau de "condiţionare" - cantitatea de
materiale care se acumulează şi staţionează o perioadă de
timp în spaţii special amenajate, în vederea aducerii, prin
operaţii de condiţionare, la parametrii fizico - chimici care să
permită prelucrarea lor corespunzător condiţiilor impuse de
normele tehnologice.
• De regulă, operaţiile de condiţionare se execută la
producători-furnizori, aceştia fiind obligaţi să livreze marfa la
parametrii calitativi prevăzuţi în standarde, în normele
stabilite în contractele economice .
• constituirea stocului de pregătire poate fi evitată sau cel puţin
limitată în cazurile în care condiţionarea se poate face pe
parcursul staţionării materialelor în stocul curent şi în cel de
siguranţă
 5. 2. Tipologia stocurilor

• "Stocul de iarnă" - cantitatea de materiale care se

acumulează în depozitele unităţilor în scopul alimentării
continue a consumului pe perioada de întrerupere a
exploatării şi/sau transportului unor resurse, ca urmare a
condiţiilor naturale şi de climă.
• Apar în cazul resurselor materiale care, prin natura lor, sunt
afectate de condiţiile naturale sau producţia, ori consumul lor,
are caracter sezonier.
• Formarea stocurilor de iarnă, sau în general a celor sezoniere,
se realizează în perioadele de presezon prin acumulări
eşalonate în limitele necesarului de aprovizionat prestabilit
pentru sezonul de iarnă .
 5. 2. Tipologia stocurilor

• stocurile strategice, de conjunctură (speculative) – se

formează la resurse materiale achiziţionate în volum mare în
momentul în care se consideră că preţul de achiziţie este cel
mai favorabil, iar în viitor acesta va avea o tendinţă de
creştere.
• Stocul anticipat se constituie în scopul evitării penuriei de
resurse la consumatori pe perioada când este prevăzută
încetarea livrării acestora de la furnizor, ca urmare a intrării în
modernizare, remont etc.
• Unele stocuri sunt constituite şi pentru a avea o situaţie de
monopol - dacă un agent economic cumpără toate cantităţile
dintr-o anumită resursă de la toţi furnizorii.
 5.3 Modalităţi de exprimare a stocurilor
• "unităţi naturale" (tone, kg, buc., m.p., m.c. etc.) – se foloseşte la:
– estimarea fizică a potenţialului de producţie, de lucrări sau servicii, care se
poate realiza din cantitatea stocată
– determinarea necesarului de spaţii pentru depozitare, a necesarului de
mobilier sau de alte utilaje, dispozitive, instalaţii pentru dotare, a necesarului
de forţă de muncă din depozite.
– stau la baza comensurării valorice a resurselor materiale stocate
• Unităţi "valorice" (în lei, mii lei, mil.lei) – serveste la:
– evaluarea resurselor financiare şi valutare antrenate de formarea stocurilor de
producţie
– stabilirea impozitelor, taxelor de asigurare, ca şi a dobânzilor care trebuie
plătite
– stabilirea "stocurilor totale"indiferent de tipul produsului
– determinarea capitalului circulant aferent materiilor prime şi materialelor, a
vitezei de rotaţie, a volumului de credite necesar, a cheltuielilor de stocare al
căror nivel se calculează în raport cu valoarea medie a stocului de producţie
• "în zile" - evidenţiază perioada de timp pentru care stocul fizic
constituit acoperă cererea pentru consum. Sefoloseşte la stabilirea
momentelor calendaristice de declanşare a acţiunilor de
reaprovizionare pe parcursul anului de plan.
 5.4 Factorii care influenţează asupra nivelului de
formare a stocurilor
• Frecvenţa livrărilor (aprovizionărilor) de la furnizori – dependentă de
"condiţiile de livrare" ale furnizorului, cât şi de cele de primire ale
consumatorului (cererea, momentele de consum, natura resurselor, ciclicitatea
producţiei şi lotizarea economică a fabricaţiei la producători-furnizori, evitarea
suprastocării)
• Strategiile care pot fi aplicate de furnizor în organizarea şi derularea livrărilor
către clienţii săi sunt: livrarea alternativă sau simultană. Livrarea alternativă
conduce la formarea la clienţi a unor stocuri mai mari pentru perioade de timp
mai lungi. Livrarea simultană acţionează invers, fiind mai eficientă pentru
clienţi.
• Cantitatea minimă care poate fi comandată de un client unui furnizor în
condiţii economice avantajoase sau la preţuri accesibile.
• Capacitatea de transport a mijloacelor folosite în aducerea resurselor
materiale în corelaţie cu distanţa de transport
• Condiţiile naturale şi de climă determină formarea stocurilor de iarnă
• Proprietăţile fizico-chimice limitează durata de stocare în timp a resurselor
materiale perisabile
 5.4 Factorii care influenţează asupra nivelului de
formare a stocurilor
• Capacitatea de depozitare disponibilă sau care poate fi închiriată
• Volumul şi structura producţiei condiţionează direct structura materială a
stocurilor şi indirect nivelul de formare a acestora.
• Normele de consum sau consumurile standard influenţează indirect (prin
acelaşi necesar şi consumurile medii zilnice) nivelul de constituire a stocurilor.
• Durata de comandă-aprovizionare condiţionează nivelul de formare a
stocurilor de siguranţă
• Cheltuielile de lansare a comenzilor de aprovizionare, ca şi cele de stocare
impun formarea stocurilor pe criterii economice.
• Periodicitatea fabricaţiei la producători condiţionează intervalul minim la
care se pot aproviziona resursele materiale de la sursa directă
• Amplasamentul stocurilor influenţează volumul stocurilor care se formează la
nivelul subunităţilor - aplicarea strategiei de "servire simultană" a punctelor
de consum de la stocul central sau comun.
 5.5 Politica de gestiune stocurilor - obiective şi
elemente de influenţă
• Gestiunea economica a stocurilor îmbracă forme diferite în functie de
caracteristicile cererii:
– cererea pentru consum este constantă, se manifestă cu o ritmicitate
cunoscută şi pentru care aprovizionarea se face în loturi fixe, la
intervale egale, anterior stabilite
– cererea pentru consum este variabilă, întâmplătoare, cu o anumită
distribuţie statistică, iar aprovizionarea se realizează în loturi diferite,
la intervale egale sau neegale.
• conturarea "strategiei în domeniul stocurilor“ presupune căutarea unor
răspunsuri la următoarele probleme:
– ce trebuie aprovizionat şi stocat ?
– în ce cantitate ?
– când trebuie emisă comanda de aprovizionare sau iniţiată acţiunea de
cumpărare achiziţionare?
– ce efort financiar-valutar va fi antrenat de o modalitate sau alta de
acţiune?
– care sunt consecinţele politicii adoptate în conducerea proceselor de
stocare asupra eficienţei activităţii economice a unităţii?
 5.5 Politica de gestiune stocurilor - obiective şi
elemente de influenţă
• "obiectivele“ urmărite în conducerea proceselor de stocare pentru a
obţine efecte economice favorabile:
– formarea unor stocuri minim necesare, asortate – care sa asigure
buna derulare a activităţii economice în condiţiile unui efort (cost) de
stocare cât mai mic;
– menţinerea stocurilor efective în limitele estimate
– prevenirea riscurilor apariţiei: rupturii de stoc, suprastocării, de
formare a stocurilor cu mişcare lentă sau fără mişcare;
– păstrarea integrităţii calitative, a caracteristicilor fizico-chimice a
resurselor pe timpul stocării;
– satisfacerea pe seama stocurilor constituite a cererilor deconsum ale
clienţilor în strictă corelaţie cu politica adoptată de conducerea
firmei
 5.5 Politica de gestiune stocurilor - obiective şi
elemente de influenţă
• Definirea politicii de gestiune a stocurilor presupune cunoaşterea
elementelor de caracterizare a proceselor de stocare:
– Cererea pentru consum (r) - condiţionează nivelul şi ritmul eliberărilor de materiale din
stocuri şi implicit volumul şi ritmul aprovizionărilor . Poate fi cunoscută pe întreaga
perioada de gestiune – modele deterministe, sau necunscută dar previzibilă – modele
probabilistice.
– Cantitatea sau necesarul de aprovizionat pentru perioada de gestiune luată în calcul
(Na)
– Lotul de livrare (n) reprezintă cantitatea de materiale care se aduce la un moment dat
de la furnizor
– Parametrii de timp care intervin în procesele de stocare : perioada de gestiune (θ),
intervalul de timp dintre două aprovizionări succesive (I), durata de comandă-
aprovizionare (τ), momentele calendaristice (ti) de lansare a comenzilor .
 5.5 Politica de gestiune stocurilor - obiective şi
elemente de influenţă
– Costurile antrenate în procesul de aprovizionare:
• costul cumpărării (de achiziţie) - nu influenţează calculele de optimizare a comenzilor de
aprovizionare-stocare (excepţie acordarea de bonificaţii sau rabaturi)
• costul de lansare a comenzii (Cl) - include toate cheltuielile ce se fac începând cu
întocmirea comenzii trimiterea acesteia la furnizor, inclusiv cu deplasările de delegaţi ai
cumpărătorului la furnizor
• cheltuielile de transport
• costul de stocare (Cs) - cheltuieli cu primirea-recepţia, manipulare şi transport în
interiorul depozitului,depozitare propriu-zisă, conservare, pază, evidenţă, eventuale
perisabilităţi normale, efectul stocării resurselor materiale (al imobilizării astfel a
fondurilor financiare aferente - dobânzi, taxe, impozite etc.); cheltuielile cu amortizarea
spaţiilor de depozitare, a dotărilor aferente, a celor cu plata salariilor lucrătorilor care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul depozitelor; cheltuielile cu uzura morală a resurselor
materiale.
• costul suplimentar aferent lipsei materialelor în stoc, de penalizare sau de penurie (Cp)
- cheltuieli suplimentare pentru satisfacerea operativă a cererii pe alte căi
(reaprovizionări suplimentare de la terţi deţinători, urgentarea sosirii mai devreme a
loturilor programate, folosirea de materii prime de altă calitate sau dimensiune-
configuraţie) sau se acceptă lipsa de stoc, suportându-se pierderile de profit, penalizările
sau alte cheltuieli neeconomice ca urmare a nerealizării sau realizării cu întârziere a
programelor de fabricaţie, acontractelor sau comenzilor etc.
5.6 Optimizarea stocării mărfurilor - Metode de urmărire şi control
a stocurilor de mărfuri

• Optimizarea stocării mărfurilor vizează constituirea unor

stocuri minim necesare şi obţinerea următoarelor avantaje:
– reducerea perioadei de depozitare şi a cheltuielilor aferente acestui
proces
– reducerea pierderilor determinate de perisabilităţi,
– realizarea unui rulaj rapid al mărfurilor în depozit (reducerea
cheltuielilor unitare de depozitare),
– evitarea apariţiei rupturilor de stoc (lipsă de mărfuri şi neacoperirea
cererii),
– evitarea suprastocării şi a apariţiei stocurilor cu mişcare lentă sau fără
mişcare.
• Metodele de urmărire şi control a dinamicii stocurilor:
– metoda ABC
– metoda „20/80”
– metoda minim-maxim
 5.6 Optimizarea stocării mărfurilor - Metode de
urmărire şi control a stocurilor de mărfuri

• Metoda ABC - presupune determinarea acelor articole din sortimentul

de mărfuri existent în cadrul unităţii comerciale (magazin, depozit) care au
o pondere mare în volumul total al vânzărilor (cifra de afaceri) şi asupra
cărora trebuie să fie îndreptate eforturile de conducere a stocurilor.
• articolelor componente ale sortimentului de mărfuri se împart în trei
grupe de importanţă:
– grupa A – reprezintă 10% din numărul referinţelor de stoc (numărul
articolelor) şi 60% din volumul vânzărilor;
– grupa B – reprezintă 40% din numărul referinţelor de stoc şi 30% în volumul
vânzărilor;
– grupa C – reprezintă 50% din numărul referinţelor de stoc şi 10% din volumul
vânzărilor.
• pentru mărfurile din grupa A nu se vor admite rupturile de stoc - se poate
încerca divizarea surselor de furnizare în vederea creşterii siguranţei
aprovizionării cu mărfuri a populaţiei, sau a industriei cu materii prime.
 5.6 Optimizarea stocării mărfurilor - Metode de
urmărire şi control a stocurilor de mărfuri

• Metoda „20/80” – are la bază principiul pus în evidenţă de

Pareto potrivit căruia 20% din numărul de articolele
comercializate deţin o pondere de 80% din CA.
• articolelor componente ale sortimentului comercial se împart
în două grupe:
– grupa I – cuprinde 20% din articolele sortimentului şi deţin 80% din
CA;
– grupa a II-a – cuprinde 80% din numărul de articole şi 20% din CA.
• din grupa I vor beneficia de o atenţie specială datorită
ponderii mari în CA şi în influenţei decisive asupra satisfacerii
cererii populaţiei.
 5.6 Optimizarea stocării mărfurilor - Metode de
urmărire şi control a stocurilor de mărfuri

• Metoda minim – maxim - urmărirea existenţei şi mişcării

stocurilor de mărfuri să se realizeze cu aceeaşi exigenţă
pentru toate articolele, indiferent de importanţa acestora în
cifra de afaceri
• stocurilor efective se urmăresc pe parcursul a trei etape:
– stabilirea limitelor economice maxime şi minime ale stocurilor de
mărfuri pe elemente componente
– atenţionarea responsabililor compartimentului comercial de către
gestionar, atunci limitele stocurilor sunt atinse sau depăşite;
– stabilirea măsurilor de prevenire a unor situaţii nefavorabile
(suprastocare, ruptură de stoc, stoc cu mişcare lentă) de către
specialiştii compartimentului comercial.
 5.6 Optimizarea stocării mărfurilor - Metode şi modele
de optimizare a stocurilor de mărfuri

• Metode de dimensionare a stocurilor de desfacere:

– Metoda directă sau analitică

n
S d =  t di  Vdz
i =1

tdi = timpii necesari pentru efectuarea unor operaţiilor specifice

activităţii de depozitare, până când mărfurile sunt distribuite
la angrosişti, detailişti sau la consumatorii finali;
Vdz = volumul (ritmul) mediu zilnic ale desfacerilor.
Vd
Vdz = Vd = volumul total al desfacerilor în perioada de gestiune
N zl Nzl = numărul zilelor lucrătoare din perioada de gestiune
avută în vedere
- Metoda statistică se bazează pe datele înregistrate în perioada de
gestiune anterioară, referitoare la stocurile fizice efective de
produse finite şi la duratele efective de staţionare a mărfurilor în
depozite
- TS = timpul mediu de stocare a mărfurilor în depozitul
S d = TS  k  Vdz de desfacere în perioada anterioară (considerată baza
de calcul);

- k = coeficient de corecţie care exprimă efectul eventualelor măsuri tehnico-

organizatorice care sunt prevăzute să fie aplicate în vederea reducerii perioadei
de staţionare a mărfurilor în depozit;
- Vdz = volumul (ritmul) mediu zilnic ale desfacerilor estimat pentru perioada de
gestiune următoare.
n
-
TS =
Sd sau T ef i

Vdz TS = i =1
ni
S d = stocul mediu efectiv de desfacere înregistrat în perioada anterioară
Vdz = volumul mediu zilnic al desfacerilor în perioada anterioară
Tefi = timpii efectivi de stocare înregistraţi în perioada anterioară
• Strategia de formare a stocurilor presupune dimensionarea
acestora pe criterii economice prin utilizarea unor modele de
optimizare care iau în calcul cheltuielile de lansare a unei
comenzi, a celor de stocare şi a celor de transport.

• 1. Model de optimizare a stocului de desfacere (lotului optim de livrare)

pe baza cheltuielilor de lansare a comenzilor ( Cl ) şi a celor de stocare (
CS ). 2  Vd  C l
2  Vd  Cl *
Sd = n =
*
S =n =
*
d
*
  CS
*
CS
Sd
n * = stocul optim de distribuţie;
= lotul optim de livrare;
Vd = volumul estimat al desfacerilor pe întreaga perioadă de gestiune luată în
calcul
Cl = cheltuielile de lansare a unei comenzi;
CS = cheltuielile de stocare pe unitate de produs
• 2. Model de calcul a stocului optim de desfacere pe baza cheltuielilor de
lansare a comenzilor ( Cl ) şi a celor de stocare ( CS ) şi a cheltuielilor de
penurie sau de lipsă a mărfurilor în stoc (Cp).
2  Vd  C l 1 Cp
n =
*
 S = n 
* *
=
CS + C p
CS  d

 = factorul de indisponibilitate

• 3. Model de optimizare a stocului de desfacere (lotului optim de livrare)

pe baza cheltuielilor de lansare a comenzilor ( Cl ), a celor de stocare ( CS
) stabilita în funcţie de raportul în care se află ritmul mediul al producţiei
pe zi ( rp ) şi ritmul mediu zilnic al desfacerilor/vânzărilor.

2  Vd  C l
S =n =
*
d
*
rp
C S (1 −
rd
• 4. Model de optimizare a stocului de desfacere (lotului optim de livrare) pe
baza cheltuielilor de lansare a comenzilor ( Cl ), de stocare unitare ( Csu ) şi
de transport pe lot ( Ctl ), în condiţiile în care producţia nu este continuă.

2  (Cl + Ctl )  
k =
*

i p2  Vz  C su
Ip = intervalul de reluare a producţiei
K = coeficientul de multiplicare a intervalului de reluare a producţiei
k* = valoarea optimă a coeficientului de multiplicare

y = *
*
y* = frecvenţa optimă a livrărilor
k  ip

Vd

S d* =
y*
• În cazul în care volumul vânzărilor de mărfuri (a cererii) variază
de la o perioadă la alta sau atunci când ritmul livrărilor nu este
constant, pentru asigurarea aprovizionării continue a pieţei cu
mărfuri, se pune problema constituirii şi dimensionării stocului
de siguranţă.
• 1. Metoda abaterii sau devierii medii – foloseşte date preluate
din perioade anterioare celei de plan.
S s = Vz  D
D =abaterea sau devierea medie calculată pe baza mediei aritmetice simple
sau ponderate.
n

 efi
D *
Defi* = I efi − I
D= i =1

n
• *
Defi
• = devierile (abaterile) pozitive ale intervalelor efective dintre livrări (Iefi) faţă
de intervalul mediu înregistrate în perioada de bază.
• n = numărul de devieri luate în calcul.
 • 2. Metoda abaterii medii pătratice
S s = K    Vz '

K = coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de livrare (se preia din

tabelele funcţiei normale de tip Gauss-Laplace),
 ' = abaterea medie pătratică (exprimată în zile) a vânzărilor lunare.
n

 li l
(Q − Q ) 2

= i =1

n
Qli = cantităţi de mărfuri livrate lunar;
Ql = nivelul mediu al cantităţilor livrate lunar;
n = numărul de luni pentru care livrările se iau în calcul.
n

 =
'  Ql Q li
Qz = Ql = i =1
Qz zi n
 Qz = livrările medii zilnice;
Ql = livrările medii lunare;

zi = numărul de zile lucrătoare pe lună;

n = numărul de luni pentru care vânzările s-au luat
în calcul.

• 3. Metoda IMPACT (Inventory Management Program and Control

Techniques) este considerată un model eficient de stabilire
previzională pe termen relativ scurt (de exemplu, o
săptămână) a necesităţilor de materiale şi a stocului de
siguranţă adaptat la condiţiile tehnicii moderne de calcul.
Stocul de siguranţă se stabileşte cu ajutorul relaţiei:
• Ss = K x MAD
– în care:
– MAD (Mean Absolute Deviation) = abaterea absolută de la medie a
cererilor pentru consum;
– K = coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de
livrare al furnizorului.
• Abaterea absolută de la medie (MAD) se calculează
în funcţie de cererile lunare efective pentru consum
(ri) şi media acestora ( r ), cu ajutorul relaţiei:
_

n
ri − r
MAD = 
i =1 n
• în care "n" reprezintă numărul de luni pentru care
cererea s-a luat în calcul.
• Cererea medie ( r ) se determină cu ajutorul relaţiei:
n

_ r i
ri = i =1

n
 Distribuţie şi logistică:
integrare geografică
Integrarea geografică a logisticii şi consecinţe
organizaţionale
 Problematica integrării geografice se poate pune şi
sub forma unei gestiuni simultane eficace la două niveluri:

- pe de o parte este nevoie de un pilotaj simultan al

fluxurilor la nivelul mai multor ţări;
- pe de altă parte trebuie asigurată distribuţia capilară
pentru ca produsul să ajungă la clientul final.

În aceste condiţii infrastructura logistică este

structurată astfel:

- o logistică la nivel naţional sau local care serveşte ca

suport unei distribuţii capilare;
- o logistică la nivel internaţional sau supranaţional care
are în vedere gestiunea unor fluxuri aparţinând în acelaşi
timp mai multor ţări.
Trei principii au ghidat realizarea unei reţele pentru distribuţia
fizică la nivel European a lui Michelin:

-gestiunea fluxurilor fizice pornind de la noţiunea de familie

logistică (gruparea unor referinţe comerciale omogene din
punct de vedere a gestiunii fluxurilor sau din punct de vedere
a circulaţiei fizice).

- crearea unei reţele de magazine generale. Aproximativ 30

de magazine de acest gen în Europa, care integrează fluxurile
de aprovizionare cu cele de distribuţie.

- crearea unor platforme logistice al căror scop nu este

stocajul, ci descompunerea şi recompunerea fluxurilor de
transport.
 Rolul depozitelor regionale în distribuţia
business to business

Rextel este unul dintre liderii mondiali în distribuţia de

materiale electrice (lider pentru materiale electrice de joasă
tensiune şi curenţi slabi) cu o cifră de afaceri de 11.3 mld
euro. Este prezent în 34 de ţări, 29000 colaboratori, 133
structuri logistice, 2300 puncte de vanzare).

9%
Repartizarea
11% CA pe tipuri
instalatori de clienţi
soc. ind.
soc. com .
21% 59% altele
 Furnizori

Puncte de
vânzare
engros
Cash&Carry
livrare •Aprox. 1000 de referinţe în
punctele de vânzare
•Nivel ridicat al stocurilor globale
•Disponibilitate redusă a stocurilor cu
slabă rotaţie
•Dependenţă puternică de furnizori

Fig. 9.2. Organizare logistică tradiţională

Acest tip de organizare prezintă cel puţin trei dificultăţi majore:

-limitarea politicii de achiziţii grupate din cauza autonomiei

punctelor de vânzare în ceea ce priveşte aprovizionarea;

-creşterea numărului de produse în gamă şi reducerea duratei

ciclului de viaţă cu efecte asupra stocului (riscul de cădere în
desuetudine);

- performanţă redusă a serviciilor logistice (pentru o ofertă în

catalog de câteva zeci de mii de produse este necesară
stocarea acestora într-un punct de vânzare).
Cu timpul a fost conceput şi dezvoltat un nou sistem
logistic a cărui coerenţă a fost generată de crearea unui
Centru Logistic Regional (CLR) care avea ca obiective:

-productivitate comercială şi logistică: a concentra într-un

acelaşi spaţiu cea mai mare parte a activităţilor logistice
anterior dispersate în diferite puncte de vânzare din
regiune;

-ameliorarea nivelului serviciilor, stocând produse, dar

produse cu slabă rotaţie, a căror stocuri nu sunt economice
dacă sunt realizate în punctele de vânzare;

- renegocierea condiţiilor de cumpărare şi concentrarea

aprovizionărilor într-un singur punct.
 Furnizori

1 CLN

8 CLR
Livrări

PDV
en gros
Cash&Carry

Fig. 9.3. Structura logistică focalizată

Obiectivele acestui tip de organizare sunt:

8 CLR (centre logistice regionale) cu suprafaţă de

10.000 – 20.000m2
administrează stocurile
asigură reaprovizionările de la furnizori
pregăteşte comenzile pentru clienţi sau pentru
punctele de vânzare

1 CLN (centru logistic naţional) care asigură:

produsele cu slabă rotaţie pe cele 8 CLR
stocuri speculative
gamă naţională de produse
asistenţă pentru cele 8 CLR în caz de ruptură de stoc
 Reţele logistice integrate

Crearea reţelelor logistice integrate a fost

necesară din două motive:
• mondializarea activităţilor concomitent cu
necesitatea integrării geografice a
fluxurilor;
• utilizarea metodelor JIT pe arii tot mai
extinse, expediţiile tot mai frecvente şi în
cantităţi din ce în ce mai mici.
Crearea unei reţele logistice integrate are la bază patru
principii:

-reţele de producţie şi de distribuţie care trebuie să

exploateze oportunităţile existente la nivel mondial;

-existenţa unei infrastructuri de comunicaţii care să

permită accesul tuturor celor interesaţi;

-o interfaţă transparentă vizavi de utilizator cu scopul de a

permite intrarea sau ieşirea celor care doresc;

- crearea unor reţele de platforme logistice la nivel

mondial care vor atrage după ele implantarea de
infrastructuri industriale.
 Prestatorii de servicii logistice
• În Franţa prestaţiile logistice sunt în creştere (10-12% pe an) şi au o
maturitate comparabilă cu ţări ca Marea Britanie, Spania şi Germania.
Piaţa franceză este dominată de Geodis (pe domeniile electronică,
înaltă tehnologie, informatică, farmaceutice), Hays Logistics Europe
(produse proaspete, FMCG), Grupul Giraud (automobile, cosmetică,
înaltă tehnologie, farmaceutice şi textile), Norbert Dentressangle
(automobile, băuturi, cosmetice, textile), STEF-TFE (produse proaspete
şi congelate, băuturi şi FMCG) şi FM Logistics.

• Piaţa engleză a prestaţiilor logistice are caracteristici care pot fi

extrapolate şi putem spune că vor contura tendinţele de evoluţie ale
pieţei europene în ansamblul său. În primul rând este o piaţă
concentrată, 6 întreprinderi realizând 50% din CA a sectorului. Dacă în
Franţa primele 20 de întreprinderi din domeniu realizează o CA de
1,8mld. Euro, primele 10 întreprinderi din Marea Britanie realizează 5,5
mld. Euro CA. În al doilea rând întreprinderile din domeniu s-au
dezvoltat în interiorul unor întreprinderi multipolare, cu multiple
competenţe, logistica fiind numai una dintre acestea. În al treilea rând
s-au dezvoltat adevărate parteneriate strategice între prestatorii logistici
şi clienţii lor, întreprinderi de producţie sau distribuţie (ex. Mark and
Spencer şi prestatorul său Exel Logistics).
 Tipologia prestaţiilor logistice
• - greutatea. Limita de 30 de kg este o primă barieră care
segmentează prestatorii.
• - termenul de livrare. Livrările în 24 sau 48 de ore, 3 zile
sau o săptămână, necesită sisteme logistice foarte diferite
ca soluţii tehnice utilizate şi, în consecinţă, ca şi costuri de
operare;
• - acoperirea zonei geografice.
• - valoarea adăugată prin operaţiile realizate. Unii prestatori
sunt specializaţi numai în realizarea unor operaţiuni cu
puternică valoare adăugată, ca de exemplu post-
manufacturingul;
• - mărimea. Întreprinderile multinaţionale sunt în căutarea
unor prestatori care să gestioneze ansamblul activităţilor
logistice, care au puterea de a face investiţii, precum şi
capacitatea de a urma dezvoltarea internaţională a
acestora.
 Transportatorii
În mod tradiţional distingem:
• - transportul de masă pe distanţe lungi,
diferenţiat pe tipuri de produse transportate
(produse vrac, lichide...) cu puncte de plecare şi
de sosire precizate;

• - transportul care necesită transbordare şi

mijloace logistice pentru a tria, consolida şi
regrupa comenzile pentru a masifica fluxurile.
 Externalizarea activităţii logistice
Externalizarea activităţii logistice trebuie să
răspundă următoarelor cerinţe:
Mize economice
Mize strategice
Creşterea performanţei
Factori sociali
Integrarea inovaţiilor tehnologice
Dezvoltarea de noi pieţe
Selecţia prestatorilor de servicii logistice
Structura unui caiet de sarcini în acest domeniu cuprinde:
1. Definirea câmpului de prestaţii

2. Definirea distribuţiei aval

În acest capitol vor fi precizate:
- destinatarii (număr, poziţionare geografică, volume);
- produsele (gamele de produse, caracteristici fizice şi
constrângeri legate de manipulare, stocare);
- canalele de distribuţie şi profilurile comenzilor.

3. Exigenţele la nivelul serviciilor

4. Descrierea fluxurilor fizice
Fluxurile fizice vor fi descrise în legătură cu prestaţiile
generale şi cele conexe, fără a sugera prestatorului
modul de organizare şi prezentare a ofertei:

- modalităţi de operare la intrarea produselor (recepţie,

descărcare, control cantitativ şi calitativ, retururi);

- organizarea stocării (modalităţi specifice de stocaj);

- modalităţi de operare la ieşirea produselor (pregătire

comenzi, condiţionare, încărcare).
5. Date cantitative
Obiectivul acestei părţi este calibrarea resurselor pentru
tratarea fluxurilor şi organizarea stocajului. Aceste date
exprimate pe categorii de produse/clienţi/nivel de service
sunt următoarele:
- volumele de aprovizionat în funcţie de nevoile de
recompletare a stocului: volum mediu lunar pentru a evalua
sezonalitatea, zile de vârf din săptămână şi din lună;
- volumul ieşirilor exprimat în linii de comandă sau în număr
de comenzi după aceeaşi schemă ca şi la fluxurile de
intrare;
- nivelurile stocurilor pe familii logistice şi un clasament după
metoda ABC al ieşirilor şi al volumelor stocate, care vor
servi ca bază de împărţire pe zone a depozitului,
minimizarea deplasărilor în depozit fiind un obiectiv care
trebuie atins.
6. Fluxuri de informaţii
Uneori este necesar un caiet de sarcini specific referitor la
fluxul de informaţii. Interfaţa ridică probleme în ceea ce
priveşte compatibilitatea sistemelor informaţionale. În
această parte vor fi precizate:
- sistemele informaţionale utilizate la producător sau
distribuitor şi proiectele în curs;
- natura informaţiilor care sunt accesibile;
- natura informaţiilor pe care prestatorul trebuie să le
furnizeze (volume tratate în raport cu comenzile primite,
indicatori de performanţă ca productivitatea, termenele,
rotaţia stocurilor);
- natura interfeţelor care vor fi dezvoltate.
7. Condiţii de exploatare şi gestiune
Fără a impune soluţii apriori, trebuie să fie făcute precizări
legate de asigurarea produselor stocate, greve sau alte
conflicte sociale, gestiunea căderilor sistemului informatic,
preţuri, fluxuri sociale (condiţii de acces în zona
prestatorului).

8. Modalităţi de răspuns
Această ultimă parte este esenţială deoarece permite
analiza ofertelor şi compararea acestora. Obiectivul este
acela de a diferenţia partea variabilă dependentă de
volumul activităţii şi partea fixă, independentă de acest
volum.
 Elemente de analiză a ofertelor logi s t i c e

T a b . 9 . 1

E l e m . d e a n a l i z ă U M C o s t u n i t a r O b s e r v a ţ i i

Suprafaţa de m² € / m ² / a n Cost complet cu pază

r e c e p ţ i e ş i e x p e d i ţ i e e n e r g i e , a s i g u r ă r i , t a x e

S u p r a f a ţ a d e s t o c a j m² € / m ² / a n Costuri în funcţie de
t i p u r i d e s u p r a f e ţ e

O p e r a ţ i i d e r e c e p ţ i e P a l e t , c o l e t , t o n ă € / p a l e t , c o l e t , t o n ă P e r s o n a l u l c a n u m ă r ş i

p e c a t e g o r i i

P r e g ă t i r e a c o m e n z i i C o m a n d ă s a u € / c o m a n d ă

l i n i e d e c o m a n d ă € / l i n i e

P r e s t a ţ i i c o n e x e o p e r a ţ i i € / o p e r a ţ i e C o s t s p e c i f i c p e t i p d e

o p e r a ţ i e
 Formalizarea contractuală a relaţiei
întreprindere-prestator logistic

1. Clauze comune şi generale ale oricărui contract

2. Mijloace utilizate
3. Raportări periodice şi schimburi de informaţii
4. Preţ, modalităţi de facturare
5. Asigurarea calităţii
6. Responsabilităţi
7. Raporturi comerciale şi confidenţialitate
8. Rezilierea contractului
 Logistica în
comerț și
turism -
servicii

© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 1

 EVALUARE
 70% EXAMEN – clasic
 30 % evaluare seminar
 Test de evaluare – 15% (grilă Seminar 5)
 2. Studiu de caz – Aspecte privind organizarea
logisticii in firmele de comert, turism, servicii – 15%.
 Date contact
 Conf. univ. dr. MIHAI TALMACIU
 Birou – Corp C, sala C 706
 Adrese mail mihai.talmaciu2020@gmail.com;
mtalm@uaic.ro,
 Telefon 0740583926
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 2
 Geneza logisticii
• Activitate practică și ansamblu de
elemente – oferă suport material și
operațional pentru derularea activităților
umane
• Logistica termen de origine militară
preluat în economie
• Domeniu de studiu în economie –
începutul secolului XX
• Valențe strategice și tactice – implicații
economice asupra organizației
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 3
 Geneza logisticii
• Heskett – 1978 – proces ce cuprinde
activități legate de gestiunea fizică a
fluxurilor fizice de resurse și de produse
– scopul un nivel ridicat de servire a
clienților și un cost cât mai redus

• Porter – ansamblu de activități cu

implicații importante asupra avantajului
concurențial /competitiv al firmei
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 4
 Geneza logisticii
• Factori care au impulsionat dezvoltarea logisticii:
❑ Evoluția piețelor – globalizare, raport cerere ofertă,
mutații în cerințele și preferințele consumatorilor
❑ Progresul tehnologiilor de producție – economii de
scară, producții de masă, livrări continue și rapide la
intevalele și în cantitățile solicitate de clienți
❑ Diversificarea gamei de produse/perfectionarea acestora
- dezvoltarea de produse noi, creșterea complexității
fluxurilor de aprovizionare și de livrare, creșterea
costurilor (soluții logistice care să conducă la
minimizarea acestora)
❑ Dezvoltarea tehnologiilor informaționale - implicații
asupra gestionării stocurilor, a mijloacelor de transport,
metodelor și tehnicilor de depozitare
❑ Modernizarea managementului companiilor
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 5
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 6
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 7
 Logistica- Conținut și
abordări Stocare
Produse finite
Materii
prime
Procesare

Gestiunea
stocurilor
Manipulare/
© 2008 Prentice Hall, Inc. loturi livrare
12 – 8
 Logistica- Conținut și abordări
❑ Proces de gestionare Scopuri
strategică a achiziționării,
deplasării și depozitării ❑ satisfacerea cererilor
materialelor/semifabricatelor clienților
/ produselor finite, în
interiorul firmei și în cadrul ❑ costuri mici pentru
canalelor de distribuție + firmă
fluxuri informaționale
❑Martin Cristofer - Proces de gestionare strategică a
transferului și gestionării materialelor, componentelor și
produselor finite, pe întreg lanțul de aprovizionare (furnizori-
consumatori)
❑ Philip Kotler- Proces de planificare, realizare și control al
fluxurilor fizice de materiale și produse finite de la punctele
de origine la cele de utilizare, în scopul satisfacerii cererii
clienților
© 2008 Prentice Hall, Inc. și obținerii de profit 12 – 9
 Logistica- Conținut și abordări
❑Menținerea și
dezvoltarea
segmentelor de piață
Activitate ❑Creșterea
cu profitabilității
Activitate cu potențial ❑Consolidarea
caracter operațional strategic poziției competitive
• Aprovizionare cu resurse materiale
Logistica • Activități:comanda, transportul, recepția, depozitarea gestiunea stocurilor,
aprovizionării
returnarea
• Transferul resurselor la punctele de prelucrare /Obținerea
produselor finite
Logistica • Activități: eliberarea din depozit,alimentarea locurilor de muncă, transport
internă
intern, manipulare, ambalare produse finite, depozitare, gestiune stocuri,
intreținere mașini și echipamente
• Distribuția produselor finite la clienți/distribuția fizică/Servicii
Logistica vânzare și postvânzare
externă
• Activități: loturi livrare, ambalare transport, livrare și transport, manipulare,
gestionare comenzi și planificare livrări, asamblare, instalare, mentenanță etc.
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 10
 Logistica- Conținut și abordări
Comunicare
Participanți
Lanț de
Activitate distribuție
complexă
și incertă

G O L G C
E F O E E
S E G S R
T R I T E
I T S I R
U E T U I
N I I N I
E C E
A A A
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 11
 Operațiile fizice și fluxurile procesului
logistic
Depozitare Recepție/
Transport
transbordare

Gestiune stocuri
Manipulare

Constituire loturi
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 12
 Operațiile fizice și fluxurile procesului
logistic

Fluxuri fizice
Flux financiar

Flux informațional
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 13
 Lanţul logistic (Supply Chain)
• Succesiune de etape implicate, direct sau indirect,
în satisfacerea unei cereri specifice a clientului, de
la punctul de origine (stadiul de materii prime)
până la punctul de consum (produsele finite
cumpărate de clienţi).

• succesiune de procese şi fluxuri care se combină

în diferite entităţi ( stadii ) pentru a satisface
cererea clienţilor pentru un anumit produs,
producând, în acelaşi timp, şi profit pentru toţi
participanţii la acest circuit economic.
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 14
 De la Logistică la gestiunea
Supply chain

© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 15

 Lanţ logistic clasic
simplificat

© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 16

 Concepte și elemente asociate logisticiic

Input Wait for Wait to Move Wait in queue Setup Run Output
inspection be moved time for operator time time
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 17
 Operațiile fizice și fluxurile procesului
logistic
Constrângeri

❑Termene ❑Stabilirea
configurației și
❑Cantități responsabilităților
participanților la un
❑Calități Lanț logistic (de
aprovizionare)
❑Trasabilitate

❑Noi participanți
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 18
 Exemplu de lanţ logistic

© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 19

 Tipuri de decizii în lanţul
logistic

© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 20

 avantajele implementării unui
lanţ logistic
• materialele/produsele sunt prezente
doar acolo unde este nevoie şi în
cantitatea minimă cu adevărat
necesară
• generalizarea reducerii nivelurilor
de stoc şi prin urmare a costului
depozitării
• raţionalizarea transporturilor
• îmbunătăţirea programării producţiei
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 21
 Dezavantajele implementării
unui lanţ logistic
• Atunci cand exista un număr foarte mare de
clienţi mici, implementarea gestiunii de supply
chain este fie deosebit de costisitoare, fie
imposibilă. În acest caz, calitatea serviciului
oferit clientului este primordială, iar încheierea de
acorduri parteneriale exigente este imposibil de
realizat.

• Atunci cand exista un număr foarte mare de

furnizori mici implementarea gestiunii de supply
chain este imposibil de realizat şi cu costuri
imense pentru furnizori.
© 2008 Prentice Hall, Inc. 12 – 22