Enigma Otiliei

George Călinescu

Caracterizarea Otiliei
(condiţia femeii)
(caracterizarea personajului preferat dintr-un roman de George Călinescu)

Introducere
Viziunea lui Călinescu despre romanul modern (amestecul de curente - citat).
Toate personajele sunt clasice (în afară de Felix) şi realizate cu mijloace, procedee, tehnici
tradiţionale, moderne şi romantice.
Tipologie – tipul eternului feminin ( personaj eponim, complex  simbolica titlurilor).
Trăsături + modalităţi de caracterizare:
a) directe:
 tehnica balzaciană: - camera- echilibrul dintre femeie şi copil
- îmbrăcămintea.
 tehnica fluxului şi a refluxului
 tehnica relativizării (este cel mai relativizat personaj pentru că naratorul
doreşte să facă din ea „o enigmă” = eternul feminin nu poate fi surprins în
cuvinte).
- cum o vede:
o Felix
o Pascalopol (citat)
o moş Costache – „fe-fetiţa mea”
o Aglae/Aurica
o Stănică Raţiu.
 elemente de portretistică realistă
 antiteza (procedeu romantic) cu Aurica
 autocaracterizarea  „Noi nu trăim decât 5-6 ani”  redă condiţia femeii.
 spusele altor personaje despre ea:
o Felix
o Stănică
o Aglae
 categorii estetice  verosimilul (veridicul)

b) indirecte:
 tabloul (mediul citadin)
 naraţiunea (maturitate, inteligenţă)
 dialogul  grad de cultură

Alte opere: „Scrinul negru”, „Bietul Ionică”, „Cartea nunţii” = romane.

„Istoria literaturii române” – 1940
Încheiere.