PSIHOLOGIE SOCIALĂ

Curs 13
GENE, CULTURĂ ȘI GEN

Gene, evoluție și comportament

Comportamentele universale care definesc natura umană, apar din asemănarea noastră biologică.

Pentru a explica trăsăturile speciei noastre și ale tuturor speciilor, naturalistul britanic Charles
Darwin (1859) a propus un proces evoluționist, sfătuindu-ne să ”urmăm genele”.

Conform lui Darwin, selecția naturală a permis evoluţia omului.

Teoria lui Darwin ar putea fi rezumată în următoarele idei simple:

 Organismele, în general, au descendenți mulți și variați;

 Acești descendenți concurează pentru supraviețuire în mediul lor;

 Anumite variații biologice și comportamentale măresc șansele descendenților de

reproducere și de supraviețuire în acel mediu.

 Acei descendenți care supraviețuiesc sunt mai susceptibili să-și transmită genele
generațiilor următoare;

 Astfel, cu timpul, caracteristicile populației se pot schimba.

Selecția naturală implică faptul că anumite gene - acelea care au predispus apariția acelor
trăsături care au sporit șansele de a supraviețui suficient de mult pentru a se reproduce și a îngriji
descendenții - au devenit mai abundente.

Perspectiva evoluționistă evidențiază natura noastră umană universală. Nu împărtășim doar

anumite preferințe alimentare, ci și răspunsurile la întrebările sociale, cum ar fi:

În cine să am încredere și de cine să mă tem?

Pe cine să ajut?

Când, și cu cine, ar trebui să mă căsătoresc?

Cine mă poate domina și pe cine pot controla? Etc

1
 Psihologii evoluționiști susțin că răspunsurile noastre emoționale și comportamentale la
acestea întrebări sunt aceleași răspunsuri pe care le-au dat și strămoșii noștri.

Selecția naturală, mult timp un principiu al biologiei, a devenit recent un principiu

important pentru psihologie.

Psihologia evoluționistă studiază modul în care selecția naturală predispune nu doar

trăsăturile fizice adaptate la anumite contexte particulare, dar și trăsăturile psihologice și
comportamentele sociale care îmbunătățesc capacitatea omului de conservare și răspândire a
genelor.

Cultură și comportament

Cultura – acele comportamente de durată, idei, atitudini și tradiții, împărtășite de un grup

mare de persoane și transmise de la o generație la alta.

Evoluționiștii susțin că evoluția speciei umane ne-a pregătit să trăim creativ într-o lume
în schimbare și să ne adapteze la diverse medii, de la junglele ecuatoriale la câmpurile de gheață
arctică.

Cu toate acestea, în mod ironic, biologia noastră umană comună permite diversitatea
noastră culturală. Permite celor dintr-o cultură să prețuiască promptitudinea, să accepte
sinceritatea sau sexul premarital, în timp ce aceia dintr-o altă cultură nu o fac.

Psihologul social Roy Baumeister (2005) observa că ”evoluția ne-a pregătit pentru cultură”.

Psihologia evoluționistă recunoaște influențele mediului și faptul că natura și îngrijirea

interacționează în a ne forma.

Genele nu sunt planuri fixe; manifestarea lor depinde de mediul înconjurător, la fel cum
ceaiul pe care îl consumăm nu poate fi realizat până când nu întâlnește un mediu cu apă fierbinte.

Un studiu asupra tinerilor din Noua Zeelandă a evidențiat o variație a genei care
determină apariția riscului de depresie, dar numai dacă au suferit evenimente majore de stres de
viață, cum ar fi o despărțire maritală.

Studiul a arătat că nici stresul, nici gena în mod singular, nu au produs depresie, dar
interacțiunea dintre cele două da.Venim pe lume pregătiți să învățăm limbajul și să colaborăm cu
ceilalți.

Prin urmare, natura ne predispune să învățăm cultura în care ne-am născut. Perspectiva
culturală evidențiază adaptabilitatea umană.

Diversitate culturală

2
 Diversitatea limbilor, obiceiurilor și comportamentelor noastre manifeste confirmă faptul
că o mare parte a comportamentului nostru este programată social. Diversitatea culturală ne
înconjoară din ce în ce mai mult.

Deși unele norme sunt universale, fiecare cultură are propriile reguli și norme pentru
comportamentul social acceptat și așteptat. Cu toate acestea, psihologii examinează și
"universalitatea esențială" a tuturor oamenilor.

De exemplu, în ciuda diferențelor dintre acestea, culturile au o serie de norme comune,

cum ar fi, spre exemplu, respectarea confidențialității în prietenie și dezaprobarea incestului.

Confruntarea cu o altă cultură este uneori o experiență surprinzătoare și chiar dificil de

gestionat. Migrațiile și evacuările refugiaților conduc la un amestec cultural mai mult decât
oricând. Spre exemplu, Italia găzduiește mulți albanezi, Germania găzduiește mulți turci, Anglia
găzduiește pakistanezi, iar rezultatul este manifestat atât prin prietenie cât și prin conflict. De
asemenea, unul din 5 canadieni și 1 din 10 americani este un imigrant.

Cum pot fi explicate asemănările și deosebirile de gen?

Există multe dimensiuni evidente ale diversității umane - înălțimea, greutatea, culoarea
părului, pentru a numi doar câteva.

Dar pentru conceptele de sine si relatiile sociale ale oamenilor, cele doua dimensiuni care
conteaza cel mai mult sunt rasa si, mai ales, genul.

Când te-ai născut, primul lucru pe care oamenii voiau să știe despre tine era: "Este băiat
sau fată?„. Din cei 46 de cromozomi din genomul uman, 45 sunt unisex", notează Judith Rich
Harris (1998).

Femelele și masculii sunt, prin urmare, asemănători în privința multor trăsături fizice și
repere de dezvoltare, cum ar fi vârsta șezutului în fund, a apariției dentiției, a mersului etc.

De asemenea, aceștia sunt asemănători în privința multor trăsături psihologice, cum ar fi

vocabularul general, creativitatea, inteligența, stima de sine și fericirea.

Femeile și bărbații simt aceleași emoții și dorințe, ambii își iubesc copiii și au creiere
asemănătoare (deși, în medie, bărbații au mai mulți neuroni, iar femeile au mai multe conexiuni
neuronale).

Cu toate acestea, există unele diferențe, și tocmai aceste diferențe, nu multele asemănări,
sunt cele care captează atenția.

Atât în știință, cât și în viața de zi cu zi, diferențele sunt cele care provoacă interes.

3
 În comparație cu bărbații, femeia medie are 70% mai multă grăsime, are 40% mai puțină
masă musculară, este mai scundă cu 5 cm și cântărește 40 de kilograme mai puțin, este mai
sensibilă la mirosuri și sunete și este dublu vulnerabilă la tulburările de anxietate și depresie.

În comparație cu femeia, bărbatul mediu:

• intră mai târziu în pubertate (cu aproximativ doi ani), dar moare mai devreme (cu patru
ani, în întreaga lume).

• este de trei ori mai susceptibil de a fi diagnosticat cu ADHD (tulburare de deficit de

atenție / hiperactivitate), are de patru ori mai multe sanse de a se sinucide și de cinci ori mai
multe sanse de a fi ucis de fulgere.

Mulți cercetători s-au îngrijorat că studiile privind astfel de diferențe de gen ar putea
întări stereotipurile. Unele stereotipuri cu privire la femei – că sunt mai puțin agresive și mai
sensibile din punct de vedere social - nu sunt celebrate doar de mulți feminiști, ci sunt și
preferate de majoritatea oamenilor, bărbați sau femei.

Unele diferențe de gen nu se corelează cu statutul și puterea. De exemplu, femeile de

orice nivel de statut tind să zâmbească mai mult.

Psihologii sociali au explorat diferențele de gen din perspectiva independența față de

conexitatea.

Femeile, de obicei, au mai multă grijă, exprimă mai multă empatie și emoție și se
definesc mai mult prin prisma relațiilor lor.

Bărbații și femeile au de asemenea tendința de a manifesta dominantă socială și

agresivitate diferite.

În fiecare cultură cunoscută pe pământ, bărbații au tendința de a avea mai multă putere
socială și sunt mult mai predispuși decât femeile să se angajeze în agresiuni fizice.

Sexualitatea este un alt domeniu al diferențelor semnificative de gen. Bărbații se gândesc

mai des și inițiază sex, în timp ce sexualitatea femeilor tinde să fie inspirată de pasiunea
emoțională.

Evoluția și genul

Psihologii evoluționiști au teoretizat modul în care evoluția ar putea să prezinte diferențe

de gen în comportamente precum agresiunea și inițiativa sexuală.

Jocul de împerechere al naturii favorizează bărbații care iau inițiativă sexuală față de
femei - în special față de acelea cu caracteristici fizice care sugerează fertilitatea - și care caută
dominația agresivă în competiția cu alți bărbați.

4
 Femeile, care au șanse reduse de reproducere, acordă o prioritate mai mare selecției
partenerilor care oferă resursele necesare pentru a-și proteja și îngriji copiii.

Criticii susțin că explicațiile evolutive sunt, uneori, presupuneri ulterioare care nu reflectă
realitatea diversității culturale; ei se întreabă, de asemenea, dacă există suficiente dovezi
empirice care să sprijine teoriile psihologiei evoluționiste și sunt îngrijorați că aceste teorii vor
întări stereotipurile.

• Deși biologia (de exemplu, sub formă de hormoni masculini și feminini) joacă un rol
important în diferențele de gen, rolurile sociale au, de asemenea, o influență majoră.

Totuși, cu toții suntem de acord că natura ne-a înzestrat cu o capacitate remarcabilă de a

ne adapta la diferitele ei contexte.

Gene, cultură și gen

Explicațiile biologice și culturale nu trebuie să fie contradictorii.

Factori biologici funcționează într-un context cultural, iar cultura se bazează pe o bază
biologică.

Marele adevăr despre puterea influenței sociale este doar jumătate de adevăr dacă este
separat de adevărul său complementar: puterea persoanei înseși.

Persoanele și situațiile interacționează în cel puțin trei moduri:

 În primul rând, indivizii se diferențiază prin modul în care interpretează și reacționează la

o anumită situație.

 În al doilea rând, oamenii aleg multe dintre situațiile care îi influențează.

 În al treilea rând, oamenii contribuie la crearea propriilor lor situații sociale.