ANATOMIE

ANUL I

APARATUL DE SUSTINERE SI MISCARE

ARTICULAȚII
MEMBRUL PELVIN, TRUNCHI SI
CAP

(CURS VI)

Prof. univ. Dr. Dr. h.c. Gabriel PREDOI

1
 ARTICULAŢIILE MEMBRULUI PELVIN

1. Articulaţiile bazinului

Raporturile speciale pe care centura pelvină le are cu coloana vertebrală determină

apariţia unor articulaţii fără corespondent la membrul anterior.
Cele două coxale se unesc strâns în partea ventrală prin intermediul simfizei pelvine,
pentru ca dorsal ele să stabilească un contact direct cu rahisul la nivelul articulaţiilor sacro-
iliace.
Totodată, din unirea coxalelor între ele şi cu osul sacrum rezultă bazinul sau pelvisul,
completat la ungulate în părţile laterale de către formaţiuni ligamentare largi cunoscute sub
denumirea de ligamente vertebro-pelvine (Fig.1, 2).
Simfiza pelvină este stabilită prin intermediul unei lame fibro-cartilaginoase care
uneşte suprafeţele simfizare ale celor două oase, dispuse la suprafaţă, atât exopelvin cât şi
endopelvin. Articulaţia este întărită cranial şi de către tendonul prepubian, formaţiune
fibroasă prin intermediul căreia muşchiul drept al abdomenului se inseră pe marginea
cranială a pubisului. La nivelul arcadei ischiatice, o aglomerare de fibre periostale formează
ligamentul arciform ischiatic.
Încadrată în tipul articulaţiilor cartilaginoase, ea se osifică la animalele adulte,
mobilitatea fiind practic absentă.
Articulaţia sacro-iliacă. Prin contactul articular dintre paleta iliacă şi sacrum
membrul posterior dispune de o legătură directă cu coloana vertebrală, legătură
indispensabilă pentru efectuarea mişcărilor de propulsie. Legătura se realizează de fiecare
parte între suprafeţele auriculare corspunzătoare paletei iliace şi respectiv aripilor
sacrumului.
Mijloacele de legătură sunt reprezentate de capsula articulară foarte strâmtă. Capsula
este mascată de un ligament sacro-iliac ventral, cu fibre periostale scurte dispuse radiar în
jurul articulaţiei. Un alt mijloc de legătură este reprezentat prin ligamentul sacro-iliac dorsal
care are două porţiuni: o porţiune scurtă (funiculară), care uneşte tuberculul sacrat cu creasta
sacrală mediană şi o porţiune lungă (lamelară), care uneşte marginea dorso-caudală a paletei
iliace cu creasta sacrală laterală, având o formă triunghiulară.

2
 Articulațiile lombo-iliace și ilio-sacrale - vedere dorsală
1- ligamentul ilio-lombar; 2- ligamentul intertransversal; 3- diartrozele intertransverse ale vertebrelor V și VI; 4-
diartrozele între procesele transverse ale celei de-a VI-a vertebră lombară și aripile sacrumului; 5- ligamentul
supraspinos din zona lombară; 6- ligament sacro-iliac dorsal (porțiunea funiculară); 7- ligamentul sacro-iliac dorsal
(porțiunea lamelară); 8- unghiul intern al iliumului; 9- fața dorsală a sacrumului; 10- unghiul extern al iliumului; IV, V
și VI- vertebre lombare.

3
 Fig.1 Articulaţiile bazinului şi articulaţia coxo-femurală la ecvine - vedere dorsală
1. Lig. supraspinos (porţiunea lombară); 2. Lig. intertransversar; 3. Tuberculul coxal; 4. Lig. ilio-lombar; 5. Paleta
iliacă; 6. Unghiul sacrat al iliumului; 7. Lig. supraspinos (porţiunea sacrală); 8. Lig. sacro-iliac dorsal - porţiunea scurtă
(funiculară); 9. Lig. sacro-iliac dorsal - porţiunea lungă (lamelară); 10. Marea gaură ischiadică; 11. Creasta sacrată
laterală; 12. Lig. sacro-sciatic; 13. Lig. sacro-tuberos; 14. Capsula articulară coxo-femurală; 15. Bureletul acetabular;
16. Trochanterul mare; 17. Tuberozitatea ischiatică; 18. Lig. arciform ischiatic; 19. Baza cozii (secţionată); 20. Mm.
sacro-cocigieni dorsali.

4
 Articulațiile bazinului și articulația coxo-femurală - vedere ventrală
IV, V și VI - vertebre lombare; 1- ligament intertransvers (fibros); 2- diartrozele intertransverse ale vertebrelor V și VI;
3- diartrozele între procesele transverse ale celei de-a VI-a vertebră lombară și aripile sacrumului; 4- ligamentul sacro-
iliac ventral; 5- simfiza ischio-pubiană; 6- ligamentul arcuat; 7- tendonul prepubian; 8- capsula articulară a articulației
coxo-femurale; 9- ligamentul capului femural (rotund); 10- ligamentul accesoriu al capului femural; 11- ligamentul
transvers acetabular; 12- mușchiul tensor al capsulei articulare; 13- ligamentul ilio-lombar.

5
 Fig. 2 Articulaţiile bazinului şi articulaţia coxo-femurală la ecvine - vedere ventrală
1.Lig. longitudinal ventral; 2. Lig. intertransversar; 3. Lig. ilio-lombar; 4. Lig. sacro-iliac ventral; 5. Tendonul
prepubian; 6. Lig. sacro-sciatic; 7. Marea gaură ischiatică; 8. Capsula articulară coxo-femurală; 9. Muşchiul tensor al
capsulei articulare; 10. Capul femural; 11. Bureletul acetabular; 12. Lig. transvers acetabular; 13. Lig. capului femural;
14. Lig. accesoriu al capului femural.

6
 Articulațiile bazinului - vedere laterală
1- ligamentul sacro-iliac ventral (galben); 2- ligamentul sacro-iliac dorsal - porțiune scurtă; 3- ligamentul sacro-iliac
dorsal - porțiunea lungă (lamelară); 4- ligamentul supraspinos; 5- ligamentul sacrospinotuberos; 6- capsula articulară
coxo-femurală; 7- mușchiul capsular.

7
 Elementele prezentate duc la concluzia că articulaţia sacro-iliacă este o combinaţie de
articulaţie fibroasă şi o articulaţie sinovială, mişcările fiind extrem de reduse.
Ligamentele vertebro-pelvine. Se prezintă sub forma unor lame fibroase largi, care
leagă coxalele cu coloana vertebrală. Sunt reprezentate de:
- ligamentul sacro-spino-tuberos ce se inseră, dorso-medial pe creasta sacrată laterală
şi ventro-lateral pe tuberozitatea ischiatică şi creasta supraacetabulară; are un aspect
patrulater contribuind la delimitarea marii şi micii găuri ischiatice şi la formarea pereţilor
laterali ai cavităţii pelvine;
- ligamentul ilio-lombar, se inseră pe vârful proceselor transverse ale ultimelor
vertebre lombare şi pe faţa ventrală a paletei iliace;
- ligamentul sacro-tuberos, întâlnit la canide, între extremitatea caudală a crestei
sacrate laterale şi tuberozitatea ischiatică.

2. Articulaţia coxo-femurală

Se realizează între centura pelvină şi extremitatea proximală a femurului. Este o

articulaţie sinovială realizată prin participarea suprafeţei articulare a cavităţii acetabulare, de
formă semilunară şi capul articular femural.
Pe marginea cavităţii acetabulare se prinde un burelet circular, denumit burelet
acetabular, ce descrie un cerc complet, astfel că se formează o punte peste incizura
acetabulară. Porţiunea scurtă ce trece peste incizura acetabulară se numeşte ligament
transvers acetabular. Capsula articulară, foarte largă, lipsită de ligamente colaterale, prezintă
în unghiul de flexiune un muşchi capsular. Lipsa ligamentelor colaterale este suplinită de
masele musculare periarticulare.
Capul femural este menţinut în contact cu suprafaţa articulară a cavităţii acetabulare
prin ligamentul capului femural. Acesta se inseră în fundul cavităţii acetabulare şi în foseta
ligamentară a capului articular.
La ecvine există şi ligamentul accesoriu al capului femural ce se inseră tot în foseta
ligamentară a femurului, caudo-lateral faţă de inserţia precedentului. Ligamentul accesoriu
străbate capsula articulară pentru a se angaja la faţa ventrală a pubisului (nivel la care
8
marchează şanţul pubian) întreţesându-se cu tendonul prepubian. În acest fel este limitată
posibilitatea animalului de a executa mişcări ample de abducţie a membrului pelvin. Cu
toată conformaţia suprafeţelor articulare, mobilitatea este restrânsă.
Astfel, adducţia este împiedicată de musculatura gluteenă, abducţia de dispoziţia
ligamentelor şi de musculatura medială a coapsei, mişcările realizate fiind practic de flexie
şi extensie.

3. Articulaţia femuro-patelo-tibială
(Articulaţia grasetului sau a genunchiului)

Este o articulaţie sinovială complexă, formată din trei articulaţii după cum urmează:
articulaţia femuro-tibială, articulaţia femuro-tibio-patelară şi articulaţia tibio-fibulară
proximală (Fig. 3, 4, 5).
Articulaţia femuro-tibială are suprafeţele de articulare reprezentate de cei doi
condili femurali, dispuşi caudal şi trochleea femurală, dispusă cranial, din partea femurului,
iar din partea tibiei cele două suprafeţe articulare despărţite de spina tibială. Datorită
necongruenţei suprafeţelor articulare, între cele două oase se interpun două meniscuri
cartilaginoase, având formă semilunară, inserate în fosetele ligamentare din jurul spinei
tibiale.
Mijloacele de legătură sunt reprezentate de:
- capsula articulară, largă, dispusă caudal;
- ligamentele colaterale: ligamentul colateral lateral este gros, puternic, se inseră în
foseta superioară a condilului femural şi pe tuberozitatea proximo-laterală a tibiei, fiind
despărţit de meniscul lateral de către tendonul muşchiului popliteu; ligamentul colateral
medial, scurt, este aderent de meniscul medial;
- ligamentele încrucişate (decusate), dispuse intraarticular, un ligament antero-lateral
inserat cranial în foseta ligamentară de la nivelul incizurii intercondiliene, iar caudal în
şanţul spinei tibiale şi un ligament postero-medial, lung, inserat cranial în incizura
intercondilică, iar caudal pe conturul caudal al suprafeţei de articulare tibiale.
Articulaţia este încadrată în tipul condilian, permiţând mişcări de flexie şi extensie.
Articulaţia femuro-patelo-tibială se realizează între suprafaţa articulară a patelei şi
trochleea femurală în cadrul articulaţiei femuro-patelare. Mijloacele de legătură sunt

9
reprezentate de: capsula articulară, inserată pe femur şi patelă; ligamentele femuro-patelare
(aripioarele patelare), provenite prin îngroşarea capsulei articulare pe părţile laterală şi
medială ale articulaţiei; ligamentele tibio-patelare, reprezentate prin trei fascicule
(lateral,median şi medial) inserate pe patelă şi tibie.
Articulaţia este o ginglimă, permiţând mişcări de alunecare a patelei pe trochlee
simultan cu mişcările de flexie şi extensie ale articulaţiei femuro-tibiale.

10
 Fig. 3 Articulaţia femuro-patelo-tibială la ecvine - vedere cranială
1. Extremitatea distală a femurului; 2. Patela; 3. Buza medială a trochleei femurale; 4. Buza laterală a trochleei
femurale; 5. Extremitatea proximală a tibiei; 6. Fibula; 7. Lig. femuro-patelar medial; 8. Inserţia m. biceps femural;
9. Lig. tibio-patelar - fasciculul median; 10. Lig. tibio-patelar - fasciculul lateral; 11. Lig. colateral lateral; 12. Tendonul
m. popliteu; 13. Meniscul lateral; 14. Meniscul medial; 15. Lig. tibio-patelar - fasciculul medial; 16. Lig. colateral
medial; 17. Tuberozitatea tibială; 18. Tendonul m. al treilea fibular; 19. Lig. interosos - porţiunea proximală; 20. Arcada
interosoasă; 21. Lig. interosos - porţiunea distală.

11
 Articulaţia grasetului la ecvine - vedere caudală
1- tendonul mușchiului popliteu; 2- ligament colateral lateral; 3- articulația sinovială tibio-fibulară; 4- spațiul interosos
tibio-fibular; 5- membrana interosoasă tibio-fibulară (sindesmoză); 6- ligament meninsco-femural; 7- meniscul lateral;
8- ligament meninsco-tibial; 9- ligament încrucișat lateral; 10- meninsc medial; 11- ligament încrucișat medial; 12-
ligamentul colateral medial.

12
 Fig. 4 Articulaţia femuro-patelo-tibială la ecvine - vedere caudală
1. Extremitatea distală a femurului; 2. Patela; 3. Condilul femural lateral; 4. Condilul femural medial; 5. Extremitatea
proximală a tibiei; 6. Fibula; 7. Lig. femuro-patelar lateral; 8. Lig. colateral lateral; 9. Lig. colateral medial; 10.
Meniscul lateral; 11. Meniscul medial; 12. Lig. încrucişat postero-medial; 13. Lig. menisco-tibial; 14. Lig. menisco-

13
femural; 15. Tendonul m. popliteu; 16. Lig. interosos - porţiunea proximală; 17. Arcada interosoasă; 18. Lig. interosos -
porţiunea distală.

Fig. 5 Formaţiunile complimentare şi ligamentele patelare ale articulaţiei femuro-patelo-tibiale la ecvine - vedere
dorso-caudală
1. Baza patelei; 2. Suprafaţa articulară a patelei; 3. Extremitatea proximală a tibiei; 4. Fibula; 5. Lig. femuro-patelar
lateral; 6. Lig. femuro-patelar medial; 7. Inserţia m. biceps femural; 8. Lig. tibio-patelar - fasciculul lateral; 9. Lig.
tibio-patelar - fasciculul median; 10. Lig. tibio-patelar - fasciculul medial; 11. Meniscul lateral; 12. Meniscul medial;

14
 13. Lig. încrucişat antero-lateral (secţionat); 14. Lig. încrucişat postero-medial (secţionat); 15. Lig. menisco-femural
(secţionat); 16. Lig. menisco-tibial (secţionat).

Articulaţia femuro-patelo-tibială la ecvine - vedere laterală

1- ligament capsular caudal; 2- ligament meninsco-femural; 3- meniscul lateral; 4- ligament meninsco-tibial; 5-
mușchiul popliteu; 6- ligament colateral lateral; 7- ligament femuro-patelar medial; 8- ligament femuro-patelar lateral;

15
 9- recesusul proximal al sinovialei femuro-patelare; 10- tendonul mușchiului cvadriceps; 11- ligament patelo-tibial
medial; 12- ligament patelo-tibial lateral; 13- ligament patelo-tibial median; 14- inserția comună a extensorului digital
lung și a mușchiul fibular al III-lea; 15- ligamentele încrucișate lateral și medial; 16- sinoviala tibio-fibulară; 17- spațiu
interosos tibio-fibular; 18- membrana interosoară tibio-fibulară.

Fig. 6 Fundurile de sac ale articulţiei femuro-patelo-tibiale la ecvine - vedere laterală

1. Extremitatea distală a femurului; 2. Patela; 3. Extremitatea proximală a tibiei; 4. Fibula; 5. Lig. tibio-patelar -
fasciculul lateral; 6. Lig. tibio-patelar - fasciculul median; 7. Lig. femuro-patelar lateral; 8. Tendonul m. biceps femural;
9. Lig. colateral lateral; 10. M. popliteu; 11. M. fibular al treilea; 12. Fundul de sac femuro-tibial lateral; 13. Bursa de
alunecare a m. fibular al treilea; 14. Bursa de alunecare a m. popliteu.

16
 Fig. 7 Fundurile de sac ale articulaţiei femuro-patelo-tibiale la ecvine - vedere medială
1. Extremitatea distală a femurului; 2. Buza medială a trochleei femurale; 3. Patela; 4. Extremitatea proximală a tibiei;
5. Lig. femuro-patelar medial; 6. Lig. tibio-patelar - fasciculul medial; 7. Lig. tibio-patelar - fasciculul median; 8. Lig.
tibio-patelar - fasciculul lateral; 9. Lig. colateral medial; 10. Meniscul medial; 11. Fundul de sac femuro-tibial medial.

17
 Articulaţia tibio-fibulară proximală se realizează între suprafeţele de articulare
plane diartrodiale. Mijloacele de legătură sunt reprezentate de: ligamentele inteosoase,
scurte şi ligamentele arciforme, dispuse periferic, radiar, provenite din inserţia distală a
ligamentelor colaterale femuro-tibiale.
Articulaţia permite mişcări de alunecare foarte reduse.
În totalitate articulaţia grasetului prezintă trei sinoviale: femuro-patelară, femuro-
tibială medială şi femuro-tibială laterală (Fig. 6 şi 7). Ultimile două sinoviale sunt separate
de ligamentele încrucişate.

4. Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană
(Articulaţia jaretului)
Acest complex articular este format prin participarea extremităţii distale a tibiei, a
oaselor tarsiene şi extremităţii proximale a oaselor metatarsiene.
Întregul complex articular poate fi sistematizat în patru articulaţii principale
prevăzute cu sinoviale proprii (Fig. 8, 9, 10, 11, 12, 13).
Astfel, articulaţia realizată între tibie şi astragal constituie articulaţia tarso-crurală
(tibio-tarsiană). În sens distal articulaţia astragalo-calcaneo-scafoidiană şi articulaţia
cuneo-scafoidiană reprezintă cele două articulaţii principale intertarsiene. Întregul rând
distal de oase tarsiene stabileşte contactul cu bazele oaselor metatarsiene prin intermediul
articulaţiei tarso-metatarsiene.
La fel ca şi în cazul articulaţiei carpo-metacarpiene, articulaţiile principale
"împrumută" membrana sinovială articulaţiilor secundare ale complexului. Articulaţiile
secundare sunt reprezentate de articulaţia astragalo-calcaneană (realizată între cele două
oase tarsiene din rândul proximal), articulaţia calcaneo-cuboidiană, articulaţiile intercuneene
şi articulaţiile intermetatarsiene.
Privită în ansamblu, articulaţia jaretului este "îmbrăcată" cu o capsulă articulară, a cărei
membrană fibroasă (ligament capsular) se inseră proximal în jurul suprafeţei articulare
(cochlee) oferită de tibie, iar distal pe bazele oaselor metatarsiene. Capsula articulară poate

18
fi sistematizată într-o porţiune dorsală şi alta plantară, ultima întreţesându-se prin
intermediul bridei tarsiene cu tendonul muşchiului flexor digital profund. Membrana
sinovială se inseră pe marginile cartilajelor articulare, formând cei patru saci sinoviali ai
articulaţiilor principale amintite împreună cu diverticulele lor pentru celelalte articulaţii
dependente.

Fig. 8 Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană la ecvine - vedere dorsală

19
1. Extremitatea distală a tibiei; 2. Tuberozitatea calcaneului; 3. Extremitatea proximală a metatarsului III; 4. Metatarsul
IV; 5. Şanţul arterei metatarsice dorso-laterale; 6. Lig. colateral medial - fasciculul lung; 7. Lig. colateral medial -
fasciculul tibio-astragalo-calcanean; 8. Lig. colateral medial - fasciculul tibio-astragalian; 9. Lig. colateral lateral -
fasciculul tibio-metatarsian; 10. Lig. colateral lateral - fasciculul tibio-astragalo-calcanean; 11. Lig. calcaneo-scafoidian
dorsal; 12. Lig. cubo-scafoidian dorsal; 13. Conductul cubo-scafo-cunean; 14. Lig. cubo-cunean dorsal; 15. Lig. cubo-
metatarsian; 16. Lig. astragalo-metatarsian; 17. Lig. scafo-cunean dorsal.

20
 Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană la ecvine - vedere laterală
1- ligament colateral lateral - porțiunea scurtă tibio-calcaneană; 2- ligament colateral lateral - porțiunea scurtă tibio-
astragaliană; 3- ligament colateral lateral - porțiunea lungă tibio-metatarsiană; 4- ligamentul capsular dorsal; 5- ligament
astragalo-metatarsian dorsal; 6- ligament scafo-cunean; 7- ligament intermetatarsian dorsal; 8- ligamentul capsular
plantar; 9- ligament astragalo-calcanean lateral; 10- ligament cuneno-cuboidian; 11- intrarea în conductul cubo-scafo-
cunean; 12- ligament scafo-cuboidian; 13- ligamentul plantar lung.

Fig. 9 Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană la ecvine - vedere laterală

21
 1. Extremitatea distală a tibiei; 2. Tuberozitatea calcaneană; 3. Metatarsul III; 4. Şanţul arterei metatarsice dorso-
laterale; 5. Metatarsul IV; 6. Lig. colateral lateral - fasciculul tibio-metatarsian; 7. Lig. colateral lateral - fasciculul tibio-
astragalian; 8. Lig. colateral lateral - fasciculul tibio-calcanean; 9. Lig. astragalo-calcanean lateral; 10. Lig. plantar lung;
11. Conductul cubo-scafo-cunean; 12. Lig. scafo-cuboidian dorsal; 13. Lig. astragalo-metatarsian; 14. Lig. cubo-cunean
dorsal.

22
 Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană la ecvine - vedere medială
1- ligamentul plantar lung; 2- ligamentul colateral medial- porțiune scurtă cu fascicul tibio-calcanean și tibio-
astragalian; 3- ligamentul capsular plantar; 4- brida tarsiană a flexorului digital profund; 5- flexorul digital profund; 6-
ligament calcaneo-astragalian plantar; 7- ligament colateral medial- porțiune lungă tibio-metatarsiană; 8- ligament
colateral medial- porțiune scurtă tibio-astragaliană; 9- ligament capsular dorsal; 10- ligament astragalo-metatarsian; 11-
ligament intermetatarsian dorsal.

23
 Fig. 10 Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană la ecvine - vedere medială
1. Extremitatea distală a tibiei; 2. Tuberozitatea calcaneană; 3. Metatarsul III; 4. Metatarsul II; 5. Lig. colateral medial -
fasciculul lung; 6. Lig. colateral medial - fasciculul tibio-astragalian; 7. Lig. colateral medial - fasciculul tibio-
calcanean; 8. Lig. calcaneo-astragalian plantar; 9. Originea lig. plantar lung; 10. Lig. plantar lung; 11. Lig. astragalo-
metatarsian; 12. Brida tarsiană a m. flexor profund al degetelor.

24
 Fig. 11 Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană la ecvine - vedere plantară
1. Extremitatea distală a tibiei; 2. Tuberozitatea calcaneană; 3. Metatarsul II; 4. Metatarsul IV; 5. Lig. calcaneo-
astragalian plantar; 6. Lig. colateral medial - fasciculul lung; 7. Lig. colateral lateral - fasciculul tibio-metatarsian;
8. Lig. plantar lung; 9. Susţinătorul astragalului (formează culisa de alunecare pentru tendoanele reunite ale m. flexor al
degetului mare şi m. tibial caudal); 10. Lig. calcaneo-scafoidian plantar; 11. Brida tarsiană a m. flexor profund al
degetelor; 12. M. interosos median.

25
 De-o parte şi de alta articulaţiei jaretului s-au diferenţiat ligamentele colaterale
puternice, comune întregului complex articular.
Ligamentul colateral medial este alcătuit din fascicule dispuse în trei planuri.
Superficial, porţiunea tibio-tarso-metatarsiană reprezintă fasciculul lung, inserat proximal pe
maleola medială, iar distal pe bazele metacarpienelor principal şi rudimentar II. Ligamentul
tibio-astragalo-calcanean este reprezentat de fascicule scurte situate în plan mijlociu. La
ecvine, într-un al treilea plan se găseşte ligamentul tibio-astragalian.
Ligamentul colateral lateral este format din două porţiuni: ligamentul tibio-tarso-
metatarsian, dispus în plan superficial şi ligamentul tibio-astragalo-calcanean, dispus
profund.
La unirea pieselor osoase mai contribuie un mare număr de ligamente scurte dispuse
dorsal, plantar şi profund (interosoase).
Dintre ligamentele dorsale, cel mai puternic este ligamentul astragalo-metatarsian,
având originea pe tuberculul astragalului. Fibrele sale se distribuie radiar, în sens distal,
până la baza metatarsului principal, având o formă triunghiulară.
Celelalte ligamente scurte unesc feţele dorsale ale oaselor tarsiene din rândul distal,
delimitând şi intrarea în conductul cubo-scafo-cuneean. Se pot observa şi ligamente tarso-
metatarsiene dorsale şi ligamente intermetatarsiene dorsale.
Ligamentele plantare sunt reprezentate de: ligamentul plantar lung, inserat de-a
lungul marginii plantare a calcaneului, ajungând până la baza metatarsului rudimentar
lateral; foarte puternic apare şi ligamentul calcaneo-scafoidian plantar situat medial faţă de
primul, nivelând suprafaţa accidentată dată de feţele plantare ale oaselor tarsiene. Alte
ligamente plantare scurte unesc oasele tarsiene între ele, oasele tarsiene cu cele
metatarsiene, oasele metatarsiene între ele (ligamentele tarso-metatarsiene şi ligamentele
intermetatarsiene plantare).
Dintre ligamentele interosoase cel mai puternic este ligamentul calcaneo-
astragalian, ale cărui fibre unesc suprafeţele rugoase situate între faţetele articulare
planiforme ale celor două oase. Ligamentele interosoase din rândul distal delimitează în
profunzime canalul cubo-scafo-cunean. Există la ecvine şi un ligament interosos specific
care uneşte astragalul cu scafoidul - ligamentul astragalo-scafoidian interosos. Acesta
reduce aproape complet mobilitatea dintre cele două rânduri de oase tarsiene. La reducerea

26
mobilităţii între rândul distal de oase tarsiene şi oasele metatarsiene contribuie ligamentele
tarso-metatarsiene interosoase.

Fig. 12 Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană la ecvine (secţiune cranială) - vedere dorsală

1. Extremitatea distală a tibiei; 2. Calcaneul; 3. Astragalul; 4. Cuboidul; 5. Scafoidul; 6. Marele cuneiform; 7.
Extremitatea proximală a metatarsului III; 8. Ligamentul colateral medial - fasciculul lung; 9. Lig. colateral medial -
fasciculul tibio-astragalian scurt; 10. Lig. colateral medial - fasciculul tibio-astragalian; 11. Lig. colateral medial -
fasciculul tibio-calcanean; 12. Lig. colateral lateral - fasciculul tibio-metatarsian; 13. Lig. colateral lateral - fasciculul
tibio-astragalian; 14. Lig. colateral lateral - fasciculul tibio-calcanean; 15. Lig. astragalo-calcanean plantar; 16. Lig.
interosos scafo-cuboidian; 17. Conductul cubo-scafo-cunean; 18. Lig. tarso-metatarsian interosos; 19. Lig. interosos
scafo-cunean.

27
 Fig. 13 Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană la ecvine (secţiune sagitală) - vedere medială
1. Extremitatea distală a tibiei; 2. Calcaneul; 3. Astragalul; 4. Scafoidul; 5. Marele cuneiform; 6. Micul cuneiform; 7.
Metatarsul III; 8. Metatarsul IV; 9. Lig. capsular dorsal ; 10. Lig. plantar lung; 11. Lig. capsular plantar; 12. Lig.
calcaneo-astragalian plantar; 13. Lig. calcaneo-astragalian interosos; 14. Lig. interosos tarso-metatarsian; 15. Canalul
tarsian; 16. Lig. tarso-metatarsian plantar; 17. Brida tarsiană a m. flexor profund al degetelor; 18. M. interosos median.

28
 Dintre cei patru saci sinoviali, numai membrana sinovială a articulaţiei tarso-crurale
formează trei funduri de sac: medio-plantar, latero-plantar (sub ligamentul capsular plantar,
deasupra şi respectiv medial de calcaneu) şi un fund de sac dorso-medial (medial de buza
medială a astragalului).
În cadrul complexului cea mai mobilă articulaţie este cea tarso-crurală, prezentând şi
cea mai spaţioasă cavitate articulară. Fiind o ginglimă, permite numai mişcări de extensie şi
flexie. Restul articulaţiilor, având în general suprafeţe articulare de tip planiform sunt foarte
rigide, permiţând numai uşoare mişcări de lateralitate.

ARTICULAŢIILE CAPULUI
Legăturile ce se stabilesc între oasele craniului integrează practic toate tipurile
morfologice de articulaţii.
În general, oasele desmale sau de acoperire sunt legate între ele prin articulaţii
fibroase sub formă de suturi, marea majoritate fiind denumite după numele oaselor alăturate.
Oasele bazei craniului sunt unite între ele prin articulaţii cartilaginoase (sincondroze).
Tot în acest tip morfologic se încadrează şi legătura stabilită între cele două ramuri
mandibulare.
Articulaţia sinovială este reprezentată de către articulaţia temporo-mandibulară, care
va fi prezentată detaliat.
Articulaţiile care unesc piesele complexului hioidian sunt încadrate articular practic
prin tipurile morfologice de articulaţii.
Atât suturile cât şi sincondrozele craniului suferă procese de metaplazie
transformându-se în legături fixe - sinostoze.

29
 1. Articulaţia temporo-mandibulară

Se realizează prin participarea suprafeţelor articulare oferite de temporal (condil,

cavitate glenoidă) şi suprafaţa articulară a procesului condilian al mandibulei.
Aceste suprafeţe caracterizate prin necongruenţă sunt integrate prin intermediul unui
disc articular ale cărui feţe mulează suprafeţele articulare ale celor două oase.
Mijlocul principal de legătură este reprezentat printr-o capsulă articulară a cărei
membrană sinovială dublă (prin prezenţa discului articular) formează două cavităţi
articulare, fiecare având un sac sinovial propriu.
Una dintre aceste cavităţi este cuprinsă între disc şi osul temporal, iar cealaltă între
disc şi condilul mandibular. Capsula articulară prezintă două condensări periostale formând
ligamentul lateral, dispus latero-rostral şi ligamentul posterior (latero-aboral), prins pe baza
procesului retroarticular şi pe gâtul mandibulei (Fig. 14, 15).
Mişcările pe care le poate efectua mandibula sunt: coborârea, ridicarea, prepulsia,
retropulsia şi mişcările de lateralitate. Ultimul tip de mişcări sunt predominante la
rumegătoare.

2. Articulaţiile complexului hioidian

Sunt reprezentate de articulaţii intrinseci şi extrinseci.

Articulaţia aparatului hioidian cu craniul se realizează prin intermediul
timpanohioidului, a cărui structură la ecvine impune încadrarea articulaţiei în categoria
sincondrozelor. Este singura articulaţie extrinsecă.

30
 Legătura dintre stilohioid şi ceratohioid este reprezentată tot printr-o sincondroză,
epihioidul având aspectul unui nodul cartilaginos.
Între ceratohioid şi bazihioid se stabileşte o articulaţie sinovială, iar tirohioidul
fuzionează cu bazihioidul formând o sinostoză.

Articulaţia temporo-mandibulară la ecvine - vedere laterală

1- ligamentul antero-lateral; 2- disc intrarticular; 3- ligament capsular; 4- membrana sinovială; 5- ligament posterior; 6-
gâtul condilului mandibular.

31
 Fig. 14 Articulaţia temporo-mandibulară la ecvine - vedere laterală
1. Procesul zigomatic al temporalului; 2. Mandibula; 3. Procesul coronoid al mandibulei; 4. Capsula articulară; 5. Lig.
lateral; 6. Lig. posterior (aboral).

32
Fig. 15 Articulaţia temporo-mandibulară la ecvine - vedere laterală (după îndepărtarea capsulei articulare)
1. Procesul zigomatic al temporalului; 2. Mandibula; 3. Procesul coronoid al mandibulei; 4. Lig. lateral; 5. Lig.
posterior; 6. Discul articular.

33
 Articulațiile complexului hioidian
1- articulația temporo-hioidiană prin intermediul nucleului cartilaginos timpano-hioid; 2- epihioid; 3- articulația
sinovială între ceratohioid și bazihioid.

ARTICULAŢIILE COLOANEI VETEBRALE

ŞI ALE TORACELUI

ARTICULAŢIILE COLOANEI VETEBRALE

Legăturile ce se stabilesc între două vertebre alăturate sunt în general asemănătoare
indiferent de regiunea coloanei vertebrale căreia aparţin. Excepţia o constituie articulaţia

34
dintre occipital şi atlas şi dintre atlas şi axis care, datorită particularităţilor morfofuncţionale
(impuse de articularea craniului la coloana vertebrală şi de mişcările de rotaţie ale capului
pe axul cervical) vor fi descrise separat.

1.Articulaţia occipito-atloidiană

Reprezintă o legătură mobilă ce se stabileşte între cap şi coloana vertebrală. Din

partea craniului participă cei doi condili, iar coloana vertebrală prin intermediul atlasului, cu
excavaţiile articulare craniale corespunzâtoare.
Pentru fiecare condil al occipitalului există câte o capsulă articulară care se inseră pe
marginile suprafeţelor articulare adiacente. Cei doi saci sinoviali la ecvine sunt separaţi, iar
la rumegătoare comunică.
Capsulele articulare sunt întărite de două membrane, atât în partea dorsală, cât şi în
partea ventrală.
Membrana atloido-occipitală dorsală se inseră pe marginea dorsală a găurii occipitale
"astupând" spaţiul atloido-occipital în această parte. La ecvine există o întăritură mediană a
acestei membrane, formată din două fascicule întretăiate în "X" (Fig. 244).
Membrana atloido-occipitală ventrală, mai subţire şi mai îngustă ca precedenta, se
inseră pe marginea ventrală a găurii occipitale (Fig. 245).
De fiecare parte se află câte un ligament lateral, întreţesut parţial cu capsula
articulară.
Articulaţia occipito-atloidiană face parte din grupa articulaţiilor condiliene. Ea
permite numai mişcări de flexie (coborâre) şi extensie (ridicare) a capului.

35
 Articulația occipito-atlo-axoidiană
1- membrana capsulară dorsală occipito-atloidiană; 2- ligamente colaterale occipito-atloidiene; 3-ligament longitudinal
dorsal atlo-axoidian; 4-ligament longitudinal ventral axo-atloidian.

Articulația occipito-atlo-axoidiană – vedere dorsală după secționarea arcului dorsal al atlasului

1- ligamente decusate; 2- ligamente colaterale occipito-atloidiene; 3-ligament longitudinal al axisului; 4-proces
odontoid; 5-capsula articulației axoatloidiene; 6-ligament alar.

36
 Fig. 16 Articulaţia occipito-atloidiană şi atloido-axoidiană la ecvine - vedere dorsală
1. Occipitalul; 2. Atlasul; 3. Axisul; 4. Vertebra a III-a cervicală; 5. Membrana atloido-occipitală dorsală; 6. Lig.
lateral; 7. Capsula articulară atloido-axoidiană; 8. Lig. interspinos atlanto-axoidian; 9. Lig. interspinos cervical; 10.
Capsula articulară.

37
 2. Articulaţia atloido-axoidiană

Articulaţia uneşte printr-o legătură mobilă atlasul şi axisul (Fig. 16, 17). În plan
median, procesul odontoid al axisului pătrunde în inelul atlasului pentru a stabili contactul
cu arcul ventral al acestuia prin intermediul faţetelor articulare corespunzătoare. De
asemenea, suprafaţa articulară a axisului, ce flanchează ventro-lateral procesul odontoid,
vine în contact cu suprafaţa articulară caudală a atlasului.
Toate aceste suprafeţe sunt unite printr-o capsulă articulară întărită ventral de un
fascicul median care se întinde între tuberculul ventral al atlasului şi creasta ventrală a
axisului.
La ecvine, de pe faţa dorsală a procesului odontoid se detaşează o formaţiune
ligamentară care este formată din două straturi. Stratul superficial sau dorsal reprezintă
ligamentul longitudinal şi se inseră pe marginea găurii occipitale (creasta transversă). Stratul
profund sau ventral este mult mai puternic. Fibrele sale se distribuie radiar pentru a se insera
pe faţa superioară a corpului atlasului. El este omolog ligamentului alar de la alte specii
(suine, carnivore, leporide)(Fig. 247).
Articulaţia atloido-axoidiană reprezintă un exemplu tipic de articulaţie trochoidă sau
pivotantă. Ea permite mişcări de rotaţie care se efectuează de către atlas împreună cu capul
folosind ca axă de rotaţie procesul odontoid al axisului.

38
 Fig. 17 Articulaţia occipito-atloidiană şi atloido-axoidiană la ecvine - vedere ventrală
1. Bazioccipitalul; 2. Atlasul; 3. Tuberculul ventral al atlasului; 4. Axisul; 5. Vertebra a III-a cervicală; 6. Membrana
atloido-occipitală ventrală; 7. Capsula articulară atlanto-axoidiană; 8. Fasciculul median al capsulei articulare (lig.
atlanto-axoidian ventral); 9. Primul disc intervertebral.

39
 Secțiune tranversală prin atlasului de câine
1- ligamentul transvers al atlasului; 2- proces odontoid al axisului; 3- arcul ventral al atlasului.

40
 3. Articulaţiile intervertebrale

Începând de la vertebra a III-a cervicală şi terminând cu ultima vertebră lombară,

articulaţiile intervertebrale se realizează între corpurile şi arcurile lor (Fig. 248; v. şi Fig.
252 şi 253).
Articulaţiile corpurilor vertebrelor se fac prin intermediul discului intervertebral,
disc alcătuit dintr-un inel fibrocartilaginos, dispus periferic şi din nucleul pulpos, situat în
centru (sincondroză).
Corpurile vertebrelor şi discurile intervertebrale sunt conectate prin intermediul unor
ligamente lungi, comune unui mare număr de vertebre. Acestea sunt reprezentate de
ligamentul longitudinal ventral, aşezat pe feţele ventrale ale corpurilor vertebrale începând
cu vertebra a VI-a toracală până la sacrum, unde se pierde pe periostul feţei endopelvine a
acestuia. El lipseşte în regiunea cervicală şi în dreptul primelor şase vertebre toracale, zonă
corespunzătoare inserţiei muşchiului lungul gâtului. Ligamentul longitudinal dorsal este cel
mai lung ligament din corpul animalului. El se găseşte pe feţele dorsale ale corpurilor
vertebrale şi "ţine" de la procesul odontoid până la sacrum.
Articulaţiile arcurilor vertebrelor sunt constituite din două tipuri morfologice:
legătura proceselor articulare a două vertebre alăturate se face prin intermediul unor
articulaţii sinoviale, iar procesele transverse şi spinoase sunt unite prin sindesmoze.
Fiecare articulaţie intervertebrală prezintă două articulaţii sinoviale între procesele
articulare, care vin în general în contact prin suprafeţe plane. Acestea prezintă câte o capsulă
articulară care la mamifere este diferit structurată în cadrul regiunilor coloanei vertebrale,
mobilitatea dintre vertebre scăzând către regiunea sacrală.
Între lamele arcurilor vertebrale (la bază) se află ligamentele galbene (structural
dominate de fibre elastice). La nivelul proceselor spinoase toraco-lombare există două

41
ligamente: unul lamelar - ligamentul interspinos - cuprins între două procese alăturate şi
celălalt funicular - ligamentul supraspinos - situat pe vârfurile proceselor spinoase.
Spaţiile dintre procesele transverse ale vertebrelor regiunii lombare sunt ocupate de
fascicule fibroase care constituie ligamentele intertransversare.

Articulaţiile intervertebrale la ecvine - secţiune sagitală

1-ligament supraspinos; 2-ligamente interspinoase; 3,4 -ligamente galbene; 5,6-articulații sinoviale între procesele
articulare craniale și caudale a două vertebre adiacente; 7-ligament longitudinal dorsal; 8-ligament longitudinal ventral;
9, 10—discuri intervertebrale.

42
 Componentele discului intervertebral
1- nucleul pulpos; 2- inel periferic fibro-cartilaginos.

Ligamentul cervical la ecvine

1- bursă sinovială subligamentară; 2- coarda ligamentului cervical; 3- lama ligamentului cervical.

43
 Ligamentul cervical la canide –format numai din porțiunea funiculară (coarda) (1)

Fig. 18 Articulaţiile intervertebrale la ecvine - secţiune sagitală

1. Corpul vertebral; 2. Procesul spinos; 3. Gaura intervertebrală; 4. Lig. longitudinal ventral; 5. Lig. longitudinal dorsal;
6. Discul intervertebral; 7. Lig. supraspinos; 8. Lig. interspinos; 9. Lig. galben.

44
 Fig. 19 Ligamentul cervical la ecvine
1. Protuberanţa occipitală externă; 2. Membrana atloido-occipitală dorsală; 3. Lig. lateral; 4. Lig. interspinos atlanto-
axoidian; 5. Capsula articulară atloido-axoidiană; 6. Lig. cervical - porţiunea funiculară (coarda lig. cervical); 7. Lig.
cervical - porţiunea lamelară; 8. Prima vertebră toracală.

La ecvine, în regiunea lombară mai există articulaţii specifice între procesele

transverse ale ultimelor două vertebre (articulaţiile intertransversare lombare) şi între
procesele transverse ale celei de-a VI-a vertebre lombare şi aripile sacrumului (articulaţia
intertransversară lombo-sacrală) realizate prin capsule articulare strâmte şi întărite ventral
prin fascicule ligamentare scurte.
Ligamentul cervical reprezintă continuarea ligamentului supraspinos şi interspinos
în regiunea cervicală. Are un rol redus ca mijloc de legătură, dominând însă rolul de element
al aparatului pasiv, de mare importanţă în susţinerea şi echilibrarea capului şi gâtului. De
aceea, el este redus la canide şi lipseşte la suine şi feline, animale cu gâtul scurt, pentru ca la
ecvine şi rumegătoare să aibă o dezvoltare maximală (Fig. 19). El se compune din două
porţiuni distincte: o porţiune funiculară, denumită şi coarda ligamentului cervical şi o
porţiune lamelară. În structura sa predomină ţesutul conjunctiv elastic, ţesut ce imprimă
culoara galbenă.
La ecvine cele două porţiuni ale ligamentului cervical sunt în întregime duble.
Porţiunea funiculară se detaşează de pe vârful proceselor spinoase III-IV toracale ajungând

45
pe tuberozitatea cervicală după ce trece peste axis şi atlas.Porţiunea lamelară se detaşează de
pe marginea anterioară şi vârful primelor trei procese spinoase toracale, ajungând să se
insere pe procesele spinoase scunde ale vertebrelor cervicale cu excepţia atlasului; cele care
ajung în jumătatea cranială a regiunii cervicale fiind contopite la origine cu porţiunea
funiculară.Datorită elasticităţii sale ligamentul cervical are rolul de a suporta greutatea
capului şi gîtului, ajutând în mod pasiv musculatura extensoare a capului. În ansamblu,
coloana vertebrală are posibilităţi multiple de mobilitate constituind o tijă flexibilă cu
posibilitatea executării mişcărilor de flexie, extensie, lateralitate şi redusă rotaţie.

ARTICULAŢIILE TORACELUI

Articulaţiile toracelui cuprind legăturile extremităţilor proximale ale coastelor la

coloana vertebrală şi ale extremităţilor lor ventrale cu sternul (prin intermediul cartilajelor
costale), precum şi legăturile sternebrelor în cadrul sternului.

1. Articulaţiile costo-vertebrale

Legătura dintre extremitatea dorsală a coastei şi coloana vertebrală se relizează prin

intermediul a două articulaţii sinoviale: articulaţia capului coastei şi articulaţia costo-
transversară (tuberozităţii coastei)(Fig. 20, 21).
Articulaţia capului coastei rezultă din unirea capului coastei cu corpurile a două
vertebre alăturate. Suprafeţele articulare sunt reprezentate de foveile costale caudală şi
respectiv cranială ale celor două vertebre (fovei ce circumscriu cavitatea glenoidă) şi
faţetele articulare cranială şi caudală ale capului coastei.
Capsula articulară este foarte strâmtă şi întărită pe faţa ventrală de ligamentul radiar
reprezentat de trei fascicule ce pornesc divergent de pe gâtul coastei. Fasciculul cranial se
prinde pe faţa ventrală a corpului vertebrei craniale, fibrele fasciculului mijlociu pe discul
intervertebral, iar fasciculul caudal se inseră pe faţa ventrală a corpului vertebrei caudale.

46
 Articulaţia este consolidată prin ligamentul intraarticular (conjugat) ce trece printre
discul intervertebral şi ligamentul longitudinal dorsal (la care aderă) unind incizurile
capetelor costale şi separând sacii sinoviali (articulaţia prezintă doi saci sinoviali).
Încadrată în tipul sferoidal articulaţia permite teoretic o multitudine de mişcări.
Articulaţia costo-transversară se stabileşte între tuberculul coastei şi procesul
transvers al vertebrei, fiecare formaţiune participând cu câte o faţetă articulară la periferia
căreia se inseră capsula articulară. Aceasta prezintă dorsal o aglomerare de fibre -
ligamentul tuberculului coastei. De pe gâtul coastei se desprinde ligamentul costo-
transversar ce se inseră pe faţa cranială a bazei procesului transvers. Acest ligament acoperă
în parte ligamentul capsular al articulaţiei capului coastei. Membrana sinovială formează un
singur sac.
Articulaţia face parte din grupul articulaţiilor plane şi permite numai reduse mişcări
de alunecare.

47
 Articulaţiile costo-vertebrale la ecvine - vedere cranială
1- articulația sinovială a tuberozității coastei; 2- ligamentul costotransversar; 3- ligamentul longitudinal dorsal; 4-
nucleul pulpos; 5- inelul fibros periferic al discului; 6- ligamentul longitudinal ventral; 7- articulația sinovială a capului
coastei; 8- ligamentul conjugat.

48
 Fig. 20 Articulaţiile costo-vertebrale la ecvine - vedere cranio-laterală
1. Lig. supraspinos; 2. Lig. interspinos; 3. Lig. longitudinal dorsal; 4. Lig. costo-transversar; 5. Lig. radiar; 6. Lig.
intraarticular (conjugat).

49
 Articulaţiile costo-vertebrale la ecvine - vedere ventrală
1-ligament longitudinal ventral; 2 -ligament radiar cu fascicule –cranial, mijlociu și caudal; 3-disc intervertebral.

50
 Fig. 21 Articulaţiile costo-vertebrale la ecvine - vedere ventrală
1. Capul coastei; 2. Tuberculul coastei; 3. Lig. radiar - fasciculul cranial; 4. Lig. radiar - fasciculul mijlociu; 5. Lig.
radiar - fasciculul caudal; 6. Discul intervertebral; 7. Lig. longitudinal ventral; 8. Procesul transvers.

2. Articulaţiile costo-condrale

51
 Reprezintă unirea extremităţii ventrale a coastei cu cartilajul costal. La ecvine este
încadrată în categoria sincondrozelor, osul şi cartilajul fiind menţinute în contact prin
continuitatea dintre periost şi pericondru. La rumegătoare primele articulaţii sunt articulaţii
sinoviale.
3. Articulaţiile sterno-costale

Reprezintă legăturile dintre cartilajul coastei şi incizura costală de pe marginile

sternului prin intermediul unor articulaţii sinoviale.
La ecvine cele două incizuri costale destinate primei perechi de coaste fuzionează
dorsal, astfel că la acest nivel există o singură capsulă articulară pentru ambele coaste.
Celelalte articulaţii sterno-costale sunt independente. Acestea sunt întărite pe faţa dorsală
prin ligamente sterno-costale radiare. Prin întreţeserea acestor ligamente la ecvine se
formează ligamentul sternal (ligamentul triunghiular al sternului) plasat pe faţa dorsală a
sternului (Fig. 22). Fac parte din grupul articulaţiilor condiliene, dar mişcările permise sunt
de mică amplitudine.
Cartilajele coastelor asternale, exceptând coastele flotante, sunt legate între ele prin
sindesmoze cu ajutorul membranelor intercostale externe şi interne formate în anumită
proporţie din ţesut elastic.
Arcul cartilaginos format prin articularea succesivă a cartilajelor coastelor asternale poartă
denumirea de hipocondru sau rebord costal.

4. Sincondrozele sternale

Reprezintă articulaţiile cartilaginoase dintre sternebre care cu timpul se pot

transforma în sinostoze.

52
 Articulaţiile sterno-costale la ecvine - vedere dorsală
1-manubriu sternal; 2-capsula artriculară comună primelor articulații condro-sternale; 3,7-cartilaje costale
sternale; 4-pericondru; 5-periost; 6-articulație cartilaginoasă costo-condrală; 8,9-articulații condrosternale cu ligamente
dorsale costosternale ce vor forma prin întrețesere ligamentul dorsal al sternului; 10-apendice xifoidian; 11-ligament
costo-xifoidian; 12- membrană intercostală internă (leagă cartilajele coastelor asternale la interior).

53
 Fig. 22 Articulaţiile sterno-costale la ecvine - vedere dorsală
1. Lig. sterno-costale radiare; 2. Lig. sternal (lig. triunghiular al sternului); 3. Cartilajul costal al primei coaste asternale;
4. Lig. costo-xifoidian.

54
55