Impactul regimului fanariot asupra evoluţiei politice şi social-economice a Ţ-lor Române

După eşecul lui Dm.Cantemir din 1711 la bătălia de la Stănileşti, şi înlăturarea ultimului domnitor pămîntean-
Ştefan Cantacuzico de la scaunul ŢR în 1716, IO a apelat la o nouă politică asupra Principatelor, introducînd regimul
fanariot. Acesta nu a fost un fenomen caracteristic doar spaţiului românesc, căci el exista şi în alte teritorii creştine
stăpînite de osmani.
Introducerea regimului fanariot a fost efectuată în scopul de a întări controlul politic, economic şi strategic asupra
Ţ-lor R. Astfel, domnitorii pămînteni au fost înlocuiţi cu domni fanarioţi, recrutaţi î mare parte din familiile greceşti
influentecare locuiau în cartierul Fanar din Constantinopol, dar şi români înrudiţi cu ei: Mavrocordat, Şuţu, Ghica,
Moruzi, Ipsilanti, Racoviţă. Cel care a inaugurat fanariotismul în ambele principate a fost Nicolae Mavrocordat.
Domniile fanariote erau relativ scurte. Domnii erau lipsiţi de orice iniţiativă politică externă, fiind trataţi ca nişte
simpli funcţionari ai Porţii, numiţi şi revocaţi după placut sultanului şi mutaţi dintr-o ţară în alta. Astfel, în perioada
regimului fanariot, în ŢM s-au succedat la tron 36 domnitori, iar în ŢR-40, majoritatea dintre ei ocupînd tronul de
cîteva ori. Misiunea principală a domnitorilor fanarioţi era de a informa Poarta despre toate acţiunile şi intenţiile
Rusiei, Imperiului Habsburgic.
Prin instaurarea noului regim IO urmărea integrarea principatelor în sistemul economic şi administrativ al
Porţii.În perioada dată exploatarea otomană a crescut simţitor, exploatîndu-se excesiv şi sistematic avuţiile Ţ-lor R. A
sporit cantitatea de bani, cereale, lemn, oi livrate Porţii. De asemenea a crescut mucarerul necesar pentru obţinerea şi
păstrarea tronului, haraciul, peşcheşurile.
Epoca fanariotă s-a caracterizat prin corupţie, venalitate şi abuz. Domnii erau însoţiţi de rude, creditori care
primeau funcţii importante de stat, slujbele se vindeau la mezat, fiind importante surse de venit.
În perioada dată, suzeranitatea Principatelor s-a redus în mod substanţial, chiar dacă li s-a păstrat statutul de
autonomie. Ele depindeau din ce în ce mai mult de Poartă.
Măsurile de reorganizare social-politică au afectat intituţiile statului. Astfel alegerea domnului de către boieri a
devenit mai mult formală, fiind abolită din 1730.
Fanariotismul a dus la desfiinţarea armatelor permanente, păstrîndu-se doar o mică gardă domnească de circa 1000
de arnăuţi. Astfel, puterea militară a Ţ-lor R s-a redus foarte mult.
Însă nu toţi domnii fanarioţi, au fost doar nişte marionete în mîinele sultanului. Unii dintre ei fără a-şi neglija
interesele personale, au avut totuşi meritul să domnească cu înţeşepciune.
Primul care a pornit politica reformatoare a regimului a fost Nicolae Mavrocordat, un remarcabil om de cultură.
Totuşi aplicare areformelor a cunoscut o epocă de maximă intesitate în timpul fiului său Constantin Mavrocordat.
Acesta a înfăptuit reforma fiscală care prevedea: introducerea unei dări globale, desfiinţarea numeroaselor dări
indirecte, renunţarea la răspunderea fiscală colectivă, reducerea categoriilor de scutiţi sau privilegiaţi fiscali,
desfiinţarea şerbiei, crearea în fiecare judeţ a instanţelor de judecată. (1746-ŢR;1749-ŢM)
Astfel regimul fanariot, cu toate greutăţile sale a putut afecta procesul de modernizare a societăţii româneşti. Chiar
dacă a fost limitat, acest proces s-a manifestat în toate domeniile vieţii, orientînd societatea pe o cale de dezvoltare
modernă, reclamată de noile cerinţe ale timpului.
Eu consider că regimul fanariot a avut un impact atît pozitiv cît şi negativ asupra evoluţiei politice şi social-
economice ale Ţ-lor R. A fost negativ deoarece la putere erau impuşi domni fanarioţi, numiţi de sultan, persista o
instabilitate politică în ambele principate, suveranitatea principatelor a scăzut, au fost lipsite de putere militară, a
crescut exploatarea economică-tributul,cantitatea de cereale, vite-livrate Porţii.
Totodată a avut şi un impact pozitiv deaorece mulţi dintre domnii fanarioţi s-au implicat activ la dezvoltarea culturii,
învăţămîntului, reorganizarea administraţiei, justiţiei, bisericii.