INSTITUȚIILE UNIUNII EUROPENE

Parlamentul European

Prezentare generală
Rol: organism legislativ al UE, ales în mod direct, cu responsabilităţi bugetare şi
de control.
Membri: 751 de deputaţi (membrii Parlamentului European).
Preşedinte: Martin Schulz.
Înfiinţare: în 1952, ca Adunare Comună a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi
Oţelului; în 1962, sub denumirea de Parlamentul European; primele alegeri directe au avut
loc în 1979.
Sedii: Strasbourg (Franţa), Bruxelles (Belgia), Luxemburg.
Parlamentul European este organismul cu puteri legislative al UE. Este ales
direct de către cetăţenii UE, o dată la 5 ani. Cele mai recente alegeri au avut loc în iunie
2014.
Ce face Parlamentul European ?
Parlamentul are trei roluri principale.
Rol legislativ
- adoptă legislaţia UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei
Europene;
- ia decizii cu privire la acordurile internaţionale;
- ia decizii cu privire la extinderea UE;
- revizuieşte programul de lucru al Comisiei şi îi cere să propună acte legislative.
Rol de control
- exercită control democratic asupra tuturor instituţiilor UE;
- alege preşedintele Comisiei şi aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate
recurge la o moţiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze;
- acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul
UE;
- analizează petiţiile cetăţenilor şi formează comisii de anchetă;
- discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană;
- adresează interpelări Comisiei şi Consiliului;
- participă la misiuni de observare a alegerilor.
1
 Rol bugetar
- stabileşte bugetul UE, împreună cu Consiliul;
- aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).
Componenţă
Numărul deputaţilor din fiecare ţară, în principiu, proporţional cu populaţia sa,
dar în practică se aplică sistemul „proporţionalităţii degresive”: nicio ţară nu poate avea
mai puţin de 6 parlamentari sau mai mult de 96, iar numărul total al acestora nu poate
depăşi 751 (750 plus preşedintele). Membrii Parlamentului European sunt repartizaţi în
funcţie de afilierea politică, nu de naţionalitate.
Cum lucrează Parlamentul ?
Activitatea Parlamentului se împarte în două etape principale.
1) Comisiile pregătesc legislaţia.
Parlamentul numără 20 de comisii şi 2 subcomisii, fiecare ocupându-se de un
anumit domeniu politic. Comisiile examinează propunerile legislative, iar deputaţii şi
grupurile politice pot propune modificarea sau respingerea unui act legislativ. Aceste
aspecte sunt discutate şi în cadrul grupurilor politice.
2) Şedinţele plenare au ca scop adoptarea legislaţiei.
Deputaţii se reunesc în plen pentru votul final pe marginea legislaţiei şi a
amendamentelor propuse. În general, şedinţele plenare se desfăşoară la Strasbourg, patru
zile pe lună, dar se pot organiza şi sesiuni suplimentare la Bruxelles.

Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri)

Prezentare generală
Rol: reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislaţia europeană şi
coordonează politicile UE.
Membri: miniştrii din fiecare ţară a UE
Preşedinte: fiecare stat membru al UE deţine preşedinţia prin rotaţie, pe o perioadă
de 6 luni.
Înfiinţare: 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunităţii Economice Europene).
Sediu: Bruxelles (Belgia).
Miniştrii din statele membre ale UE se reunesc în cadrul Consiliului pentru a
discuta, modifica şi adopta acte legislative şi pentru a coordona politici. Ei sunt abilitaţi să
2
angajeze guvernele lor în îndeplinirea acţiunilor asupra cărora s-a convenit în cadrul
reuniunilor Consiliului.
Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este principalul organism cu
putere decizională al UE. Consiliul UE nu trebuie confundat cu:
- Consiliul European – summit trimestrial în cadrul căruia liderii UE se reunesc
pentru a stabili direcţiile generale ale politicii europene.
- Consiliul Europei – instituţie care nu face parte din UE.
Ce face Consiliul UE ?
- negociază şi adoptă legislaţia UE, împreună cu Parlamentul European, pe baza
propunerilor înaintate de Comisia Europeană;
- coordonează politicile ţărilor UE;
- elaborează politica externă şi de securitate a UE, plecând de la orientările
Consiliului European;
- încheie acorduri între UE şi alte ţări sau organizaţii internaţionale;
- adoptă bugetul anual al UE, în colaborare cu Parlamentul European.
Componenţă
Nu există membri permanenţi ai Consiliului UE. Acesta se reuneşte în 10
configuraţii diferite, fiecare corespunzând unuia dintre domeniile politice supuse
dezbaterii. În funcţie de configuraţie, fiecare ţară îşi trimite ministrul care se ocupă de
domeniul abordat.
De exemplu, la reuniunea Consiliului pentru afaceri economice şi financiare
(„Ecofin”) participă miniştrii de finanţe din fiecare ţară.
Cine prezidează reuniunile ?
Consiliul „Afaceri externe” este prezidat întotdeauna de aceeaşi persoană – Înaltul
Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate. Toate celelalte reuniuni sunt
prezidate de ministrul de resort din ţara care deţine preşedinţia UE în momentul respectiv.
De exemplu, în cazul în care Consiliul de mediu se reuneşte în perioada în care
Estonia deţine preşedinţia UE, reuniunea va fi prezidată de ministrul estonian al mediului.
Coerenţa globală este asigurată de Consiliul „Afaceri Generale”, care este sprijinit
de Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi. Acesta este format din reprezentanţii
permanenţi ai statelor membre pe lângă UE, care au rang de ambasadori.

3
 Ţările din zona euro
Ţările din zona euro îşi coordonează politicile economice în cadrul Eurogrupului,
alcătuit din miniştrii economiei şi finanţelor. Acesta se reuneşte în ziua dinaintea
reuniunilor Consiliului „Afaceri economice şi financiare”. Acordurile la care se ajunge în
întrunirile Eurogrupului sunt adoptate în mod oficial în ziua următoare, în cadrul
Consiliului. La vot participă doar ţările din zona euro.
Cum lucrează Consiliul ?
Toate discuţiile şi voturile se desfăşoară în public. Deciziile pot fi adoptate doar
dacă se întruneşte o majoritate calificată.
Excepţie: subiectele delicate, precum politica externă sau impozitarea, necesită
unanimitate de voturi (vot favorabil din partea tuturor ţărilor).
Pentru aspectele procedurale şi administrative este suficientă majoritatea simplă
de voturi.

Comisia Europeană

Prezentare generală
Rol: apără interesul general al UE, propunând acte legislative, asigurând
respectarea acestora şi implementând politicile şi bugetul Uniunii.
Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din fiecare ţară a UE.
Preşedinte: Jean-Claude Juncker.
Înfiinţare: 1958.
Sediu: Bruxelles (Belgia).
Comisia Europeană este organul executiv al UE, independent din punct de
vedere politic. Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte legislative şi cu
punerea în aplicare a deciziilor Parlamentului European şi ale Consiliului UE.
Ce face Comisia ?
1) Propune noi acte legislative
Comisia este singura instituţie a UE abilitată să propună acte legislative, pe care le
înaintează spre adoptare Parlamentului şi Consiliului, având ca scop protejarea intereselor
UE şi ale cetăţenilor săi cu privire la chestiuni care nu pot fi abordate în mod eficient la
nivel naţional.

4
 2) Gestionează politicile UE şi alocă fonduri europene
- stabileşte priorităţile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul şi Parlamentul;
- elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament şi Consiliu;
- controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.
3) Garantează respectarea legislaţiei UE
Alături de Curtea de Justiţie, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că
legislaţia UE se aplică în mod adecvat în toate statele membre.
4) Reprezintă UE pe scena internaţională
- se exprimă în numele tuturor ţărilor din UE în cadrul instanţelor internaţionale, în
special în domeniul politicii comerciale şi al ajutorului umanitar;
- negociază acorduri internaţionale în numele UE.
Componenţă
Conducerea politică este exercitată de o echipă formată din 28 de comisari (câte
unul din fiecare stat membru), în fruntea cărora se află preşedintele Comisiei. Acesta
decide de ce domeniu politic răspunde fiecare comisar.
Colegiul comisarilor este alcătuit din preşedintele Comisiei, cei şapte
vicepreşedinţi, inclusiv prim-vicepreşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe şi politica de securitate, şi alţi 20 de comisari responsabili pentru diverse
portofolii.
Funcţionarea cotidiană a Comisiei este gestionată de personalul său (avocaţi,
economişti etc.), repartizat pe departamente numite direcţii generale (DG), fiecare dintre
ele ocupându-se de un anumit domeniu de activitate.
Cum lucrează Comisia ?
Preşedintele defineşte direcţia politică generală a Comisiei, ceea ce le permite apoi
comisarilor să stabilească obiectivele strategice şi să elaboreze programul anual de lucru.
Deciziile sunt luate pe baza responsabilităţii colective. Toţi comisarii sunt egali în
cadrul procesului decizional şi răspund, în aceeaşi măsură, pentru deciziile luate. Ei nu
deţin competenţe decizionale individuale, decât dacă primesc o autorizaţie specială în
anumite situaţii.
Vicepreşedinţii acţionează în numele preşedintelui şi coordonează activitatea în
domeniul lor de competenţă, împreună cu mai mulţi comisari.
Comisarii îi sprijină pe vicepreşedinţi în prezentarea de propuneri în cadrul
colegiului. În general, deciziile se iau prin consens, dar se pot supune şi votului. În acest
caz, este nevoie de majoritate simplă, fiecare comisar dispunând de un vot.

5
 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE)

Prezentare generală
Rol: se asigură că legislaţia UE este interpretată şi aplicată în acelaşi mod în toate
ţările UE; garantează că ţările şi instituţiile UE se supun dreptului european.
Membri: câte un judecător din fiecare ţară a UE, plus 11 avocaţi generali.
Președinte: Koen Lenaerts
Înfiinţare: 1952.
Sediu: Luxemburg.
Curtea de Justiţie interpretează legislaţia UE pentru a se asigura că aceasta se
aplică în acelaşi mod în toate ţările membre şi soluţionează litigiile juridice dintre
guvernele naţionale şi instituţiile europene.
Ce face CJUE ?
Curtea pronunţă hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluţionare. Cele mai
frecvente tipuri de cauze sunt:
- interpretarea legislaţiei (hotărâri preliminare) – instanţele naţionale ale ţărilor
UE sunt obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislaţiei europene, dar există
riscul ca instanţele din ţări diferite să interpreteze legislaţia în mod diferit. Dacă o instanţă
naţională are îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE,
acesta poate să solicite opinia Curţii de Justiţie. Acelaşi mecanism poate fi utilizat şi
pentru a determina dacă un act legislativ sau o practică naţională este compatibilă cu
dreptul UE;
- respectarea legislaţiei (acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor ) – este
vorba despre acţiuni intentate împotriva unui guvern naţional care nu îşi îndeplineşte
obligaţiile prevăzute de legislaţia europeană. Aceste acţiuni pot fi iniţiate de Comisia
Europeană sau de altă ţară din UE. În cazul în care ţara vizată se dovedeşte a fi vinovată,
ea are obligaţia de a remedia situaţia imediat. În caz contrar, se poate intenta o a doua
acţiune împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi;
- anularea unor acte legislative ale UE (acţiuni în anulare) – dacă un stat
membru, Consiliul UE, Comisia sau (în anumite condiţii) Parlamentul European consideră
că un anumit act legislativ al UE încalcă drepturile fundamentale sau tratatele Uniunii, îi
poate cere Curţii de Justiţie să anuleze actul respectiv;
- sancţionarea instituţiilor UE (acţiuni în despăgubire) – orice persoană sau
întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acţiuni sau a lipsei de acţiune din
6
partea instituţiilor UE sau a angajaţilor acestora poate intenta o acţiune împotriva lor prin
intermediul Curţii.
Componenţă
Judecătorii şi avocaţii generali sunt numiţi de către statele membre, de comun
acord, pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul fiecărei
instanţe aleg un preşedinte, pentru un mandat de 3 ani care poate fi reînnoit.
Cum lucrează CJUE ?
Pentru fiecare caz se desemnează un judecător („judecătorul raportor”) şi un avocat
general. Cazurile sunt evaluate în două etape:
Etapa scrisă
Părţile dau declaraţii scrise în faţa Curţii. Autorităţile naţionale, instituţiile UE şi
uneori persoanele fizice pot transmite observaţii. Toate acestea sunt sintetizate de către
judecătorul raportor şi apoi discutate în cadrul reuniunii generale a Curţii, care stabileşte:
- numărul de judecători care se vor ocupa de caz (3, 5 sau 15 judecători (întreaga
Curte), în funcţie de importanţa şi de complexitatea cazului). Majoritatea cazurilor sunt
soluţionate de către 5 judecători. Sunt foarte rare situaţiile în care se implică toată Curtea.
- dacă este nevoie de o audiere sau de un punct de vedere oficial din partea
avocatului general.
Etapa orală – audierea publică
Avocaţii ambelor părţi pledează în faţa judecătorilor şi a avocatului general, care le
pot adresa întrebări.
Judecătorii deliberează şi apoi pronunţă verdictul.

Curtea Europeană de Conturi

Prezentare generală
Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate şi utilizate corect şi ajută la
îmbunătăţirea gestiunii financiare a UE.
Membri: câte un reprezentant din fiecare ţară a UE.
Preşedinte: Vítor Manuel da Silva Caldeira.
Înfiinţare: 1977.
Sediu: Luxemburg.

7
 Ce face Curtea de Conturi ?
- auditează veniturile şi cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost
colectate şi cheltuite corect, dacă au fost utilizate în aşa fel încât să producă valoare
adăugată şi dacă au fost contabilizate corespunzător;
- verifică toate persoanele şi organizaţiile care gestionează fonduri UE,
efectuând inclusiv controale la faţa locului în instituţiile UE (în special în cadrul Comisiei
Europene), în ţările membre şi în ţările care primesc ajutor din partea UE;
- formulează constatări şi recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei
Europene şi guvernelor naţionale;
- raportează suspiciuni de fraudă, corupţie sau alte activităţi ilegale către Oficiul
European de Luptă Antifraudă (OLAF);
Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă faţă de instituţiile şi
organismele pe care le verifică. De aceea, este liberă să decidă:
- ce auditează;
- cum auditează;
- cum şi unde îşi prezintă constatările.
Activitatea de audit a Curţii se concentrează mai ales asupra Comisiei Europene,
principalul organism responsabil cu implementarea bugetului UE. Curtea colaborează
îndeaproape şi cu autorităţile naţionale, deoarece Comisia gestionează majoritatea
fondurilor UE (aproximativ 80 %) împreună cu acestea.
Componenţă
Membrii Curţii sunt numiţi de Consiliu, după consultarea Parlamentului, pentru
un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Membrii îşi aleg un preşedinte, pentru un
mandat de 3 ani care, de asemenea, poate fi reînnoit.
Cum lucrează Curtea de Conturi ?
Ea efectuează 3 tipuri de audit.
Audit financiar – examinează conturile pentru a verifica dacă acestea reflectă cu
acurateţe situaţia financiară, rezultatele şi fluxurile de numerar din exerciţiul financiar
încheiat.
Audit de conformitate – verifică dacă tranzacţiile financiare respectă regulile.
Audit al performanţei – verifică dacă finanţarea UE îşi atinge obiectivele
utilizând cât mai puţin resurse, într-un mod cât mai economic.