Model pentru cercetarea unei teme folosind concordanța:

Lect. Dr. Cristinel Iatan

Să spunem că avem de cercetat termenul: „Câine”.
Biletul extras va arăta așa:

Nr.Crt. Lemă Traducere Pag.

27. ‫ֶכּ ֶלב‬ câine 677

1. Identificarea termenului în concordanță și găsirea ocurențelor lui:

Așadar cuvântul nostru apare în Concordanță (Konkordanz zum Hebräischen Alten Testament. Se găsește
la bibliotecă/sala de lectură la etajul 1) la pagina 677. Se ia bilețelul cu tema, se apropie de concordanță și se caută

vizual cuvântul ebraic (‫( ) ֶכּ ֶלב‬ ). După ce l-am identificat vizual în coloana a treia din dreapta,
observăm că lucrarea ne dă imediat și radicalul ebraic din care provine (‫)כלב‬. Avem apoi o scurtă descriere a
termenului: „hund” (în germană), „dog” (în engleză) și „canis” (latină), ceea ce coincide cu ceea ce avem pe
bilețel: „câine”.
După ce am identificat termenul purcedem la cercetarea ocurențelor. Termenul „câine” apare de 32 de ori
în VT. În cazul substantivelor, ele sunt aranjate după părțile de propoziție, adică atunci când sunt subiecte în
verset („Als Subjekt”), când sunt obiecte (atribute, complemente) („Als Objekt”) sau când nu sunt nici subiecte,
nici obiecte. Verbele sunt aranjate după formele sale [Qal, Ni(fal), Pi(el), Pu(al), Hi(fil), Ho(fal), Hit(pael)].
!!! Dacă termenul nostru apare de sute sau mii de ori în VT, rezumăm cercetarea noastră la MINIM
10 ocurențe DIN FIECARE carte a Scripturii (10 în Facere, 10 Ieșire, 10 Levitic etc.) !!!

1
 Așadar cele 32 de apariții sunt în: Ieș. 11:7, 22:30; Deut. 23:19; Jud. 7:5; 1 Reg. 17:43, 24:15; 2 Reg. 3:8,
9:8, 16:9; 3 Reg. 14:11, 16:4, 21:19 (2 ori), 21:23, 21:24, 22:38; 4 Reg. 8:13, 9:10, 9:36, Is. 56:10, 56:11, 66:3;
Ier. 15:3; Ps. 22:17, 22:21, 59:7, 59:15, 68:24; Iov 30:1; Pilde 26:11, 26:17; Eccl. 9:4.
Toate abrevierile cărților biblice sunt în limba germană. Pentru a ști care este corespondentul fiecăreia în
limba română, aveți atașat fișierul (Sigle Konkordanz.pdf).

2. Alcătuirea concordanței semantice:

Toate cele 32 de ocurențe trebuie aranjate acum după înțelesul lor semantic. Concordanța trebuie să prindă
„viață”. Vom începe căutarea sensurilor prin cercetarea Bibliei Sinodale (BOR). În caz că termenul nostru nu se
regăsește sau nu îl identificăm din diverse cauze (mai ales versificare diferită), îl căutăm într-o traducere în limba
engleză (ESV, NRSV, NIV etc.) sau franceză (TOB, BJ etc.) (www.biblia.com sau https://biblehub.com).

A. Scurtă introducere: (se poate căuta într-un dicționar sau enciclopedie)

(http://www.newadvent.org/cathen/ sau în Dicționarul de la Oradea pus la dispoziție pe drive)
Se pare că prima dată câinele a fost domesticit în Persia, în zona Americii de Nord şi nord-estul Africii
(aprox. 10.000 î.Hr.). Este cel mai vechi animal domesticit. La egipteni este simbol al zeului Anubis, zeul
mumificării și a vieții de apoi (are cap de câine sau de șacal). Egiptenii nu-l foloseau ca animal de casă (pet) și
pentru că-l reprezentau pe Anubis erau de multe ori mumificați.
La romani statuia lui Hermanubis, o combinație între Hermes, zeul comerțului și Anubis se găsește
actualmente în muzeul Vaticanului.
În cosmologia persană-zoroastriană, câinii ocupau locul doi după oameni ca importanță, atât în această
lume, cât și în cealaltă. În ritualul înmormântării oamenilor, preotul zoroastrian dădea un ou (simbolul eternității)
de mâncare câinelui, apoi acesta era dus la casa mortului, privea cadavrul lui și mânca 3 bucăți de pâine de pe
pieptul mortului. După acest ritual, cadavrul era spălat și înfășurat. În semn de doliu, timp de 3 zile câinele mânca
3 mese pe zi în locul mortului, în amintirea decedatului. Apoi la casa decedatului timp de 40 de zile, „locțiitorul
său canin” era hrănit cu 3 bucăți de pâine și câte un ou prăjit pe zi.

B. Dovezi arheologice:
În zona Orientului Apropiat Antic, câinii erau îngropați uneori alături de stăpânii lor sau în coșciuge
proprii. În Abydos, Egipt, aveau cimitir propriu. Au fost descoperite oase de câini aparținând mileniului V î.Hr.
la Merimde Beni-Salame (4750-4250 î.Hr.). Primele reprezentări arheologice de câini cu zgardă au fost
descoperite la Naqada (3500-3000 î-Hr.) pe „paleta Așmoleană”.
În Israel, la Aşkelon, cetate aflată pe malul Mării Mediterane, s-a descoperit cel mai mare cimitir de
animale din toată lumea antică, ce aparține perioadei de ocupare feniciene (sec. V î.Hr.). Probabil mii de câini au
fost îngropați acolo. Până în 1991 se descoperiseră 700 de schelete parțiale sau întregi. Peste 60 % din schelete
erau de cățeluși. Câinii au murit din cauze naturale și nu au fost sacrificați sau mâncați. Toți câinii au fost îngropați
cu grijă, după un ritual precis. Probabil erau considerați animale sacre, întruchipări ale unor zeități locale. Niciun
câine nu era mumificat. Alte cimitire de câini au fost descoperite la: Așdod (doar 7 câini), în apropiere de Aşkelon

2
la Tell Qasile (astăzi Tel Aviv) (un câine îngropat într-un vas aparținând perioadei persane) și Ghezer (lângă
Iamnia, Şfela) la aprox. 25 km NV de Ierusalim, aparținând perioadei eleniste.

C. Concordanța semantică în VT:

a. Sens propriu:

- Ieș. 22:30 (BOR v. 31): „Să-Mi fiți popor sfânt; să nu mâncați carnea dobitocului sfâșiat de fiară
în câmp, ci s-o aruncați la câini!”
o Câinele este animal necurat și se poate hrăni cu leșuri.
- 3 Reg. 14:11: „Cine va muri dintre cei care sunt ai lui Ieroboam în cetate, pe acela câinii îl vor
mânca; cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor ciuguli, pentru că așa a grăit Domnul”
o Câinele curăță de leșuri cetatea. Câinii nu erau domesticiți. D.p.d.v. metaforic, mortul
neîngropat însemna că nu va avea parte de liniște pe lumea cealaltă, un act de umilință
profund. Câinele pare un animal destul de răspândit în secolul VI î.Hr.
- 3 Reg. 16:4: „Cine va muri din neamul lui Baeșa în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va
muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca”
o Câinele curăță de leșuri cetatea. Câinii nu erau domesticiți. D.p.d.v. metaforic, mortul
neîngropat însemna că nu va avea parte de liniște pe lumea cealaltă, un act de umilință
profund. Câinele pare un animal destul de răspândit în secolul VI î.Hr.
- 3 Reg. 21:19 (2 ori): „Și spune-i: Așa grăiește Domnul: Ai ucis și vrei încă să intri în moștenire?
Și să-i mai spui: Așa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge
câinii și sângele tău!”
o Câinele curăță de leșuri cetatea. Câinii nu erau domesticiți. D.p.d.v. metaforic, mortul
neîngropat însemna că nu va avea parte de liniște pe lumea cealaltă, un act de umilință
profund. Câinele pare un animal destul de răspândit în secolul VI î.Hr.
- 3 Reg. 21:23: „Asemenea și pentru Izabela a grăit Domnul: „Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul
Izreelului”
o Câinele curăță de leșuri cetatea sau exteriorul cetății. Câinii nu erau domesticiți. D.p.d.v.
metaforic, mortul neîngropat însemna că nu va avea parte de liniște pe lumea cealaltă, un
act de umilință profund. Câinele pare un animal destul de răspândit în secolul VI î.Hr.
- 3 Reg. 21:24: „Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri
în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca”
o Câinele curăță de leșuri cetatea. Câinii nu erau domesticiți. D.p.d.v. metaforic, mortul
neîngropat însemna că nu va avea parte de liniște pe lumea cealaltă, un act de umilință
profund. Câinele pare un animal destul de răspândit în secolul VI î.Hr.
- 3 Reg. 22:38: „Și au spălat carul lui în iazul Samariei; și câinii i-au lins sângele lui Ahab, iar
desfrânatele s-au scăldat în spălătura acelui sânge, după cuvântul pe care l-a grăit Domnul”
o Idem ca mai sus.
- 4 Reg. 9:10: „Iar pe Izabela, câinii o vor mânca în câmpia lui Izreel și nimeni nu o va îngropa”.
Apoi tânărul a deschis ușa și a fugit”
o Câinele curăță de leșuri cetatea. Câinii nu erau domesticiți. D.p.d.v. metaforic, mortul
neîngropat însemna că nu va avea parte de liniște pe lumea cealaltă, un act de umilință
profund. Câinele pare un animal destul de răspândit în secolul VI î.Hr.

3
 - 4 Reg. 9:36: „Și s-au întors și i-au spus. Iar el a zis: „Așa a fost cuvântul Domnului, rostit prin
robul Său Ilie Tesviteanul, zicând: În țarina Izreel câinii vor mânca trupul Izabelei”
o Câinele curăță de leșuri cetatea sau exteriorul cetății. Câinii nu erau domesticiți. D.p.d.v.
metaforic, mortul neîngropat însemna că nu va avea parte de liniște pe lumea cealaltă, un
act de umilință profund. Câinele pare un animal destul de răspândit în secolul VI î.Hr.
- Ier. 15:3: „Voi trimite asupra lor patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabia, ca să-i taie, câinii,
ca să-i sfâșie, păsările cerului și fiarele câmpului, ca să-i piardă”
o „Câinii, ca să-i sfâșie”, așa are LXX. TM are „câinii ca să le târască (cadavrul)”.
Comentatorii iudei Rași și Kimḥi spun că, în mod obișnuit, câinii trag/smulg o carcasă
atunci când o mănâncă. Verbul are același sens în 22:19 (unde trupul lui Iehoiachim va fi
târât pe străzile Ierusalimului și aruncat în afara cetății) și în 49:20.
- Ps. 59:7 (58:7 în BOR. Vezi fișierul-imagine „TM-LXX.jpg”): „Întoarce-se-vor spre seară și vor
flămânzi ca un câine și vor înconjura cetatea”
o Referire la câinii sălbatici sau la șacali, care stau de obicei în timpul zilei în vizuinile lor
iar seara ies în căutarea prăzii.
- Ps. 59:15 (58:17 în BOR. Vezi fișierul-imagine „TM-LXX.jpg”): „Întoarce-se-vor spre seară și
vor flămânzi ca un câine și vor înconjura cetatea”
o Idem ca mai sus.
- Ps. 68:24 (67:24 în BOR. Vezi fișierul-imagine „TM-LXX.jpg”): „Pentru ca să se afunde piciorul
tău în sângele lor și limba câinilor tăi în sângele vrăjmașilor tăi”
o Câinele pare a fi semi-domesticit, „câinii tăi”. Trăia pe lângă casa omului și era folosit
pentru paza turmei.
- Iov 30:1: „Iar acum am ajuns de batjocură pentru cei mai tineri decât mine și pe ai căror părinți îi
prețuiam prea puțin, ca să-i pun alături cu câinii turmelor mele”
o Câinele este semi-domesticit. Trăia pe lângă casa omului și era folosit pentru paza turmei.
- Pilde 26:11: „Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, așa este omul nebun care se întoarce la
nebunia lui”
o Câinii își ling voma, dând impresia că le place. În mod similar, nebunii par să se bucure de
lucrurile nebune pe care le fac.

b. Sens metaforic/duhovnicesc:

- Ieș. 11:7: „Iar la toți fiii lui Israel nici câine nu va lătra, nici la om, nici la dobitoc, ca să cunoașteți
ce deosebire face Domnul între Egipteni și Israeliți”
o Așa cum spune arheologia, se dovedește că egiptenii aveau câini (vezi mai sus). Biblia
adeverește rezultatele arheologice. „Nici câine nu va lătra” lit. „câine nu-și va mișca/ascuți
limba”. Prima apariție a termenului în Vechiul Testament. Deși câinii erau domesticiți și
apreciați de egipteni, israeliții nu-i simpatizau, considerându-i animale impure (Lev. 11);
cel mai probabil câinii hoinăreau liber prin tot Egiptul. Expresia „a-și ascuți limba” este
folosită metaforic și în Ios. 10:2 pentru a spune că nimeni „n-a mârâit” împotriva fiilor lui
Israel, în urma bătăliei decisive cu forțele regilor amoriți.
- Deut. 23:19 (BOR v. 18): „Câștigul de la desfrânată și prețul de pe câine să nu-l duci în casa
Domnului Dumnezeului tău pentru împlinirea oricărei făgăduințe, căci și unul și altul sunt urâciune
înaintea Domnului Dumnezeului tău”
o Retribuția unei femei sau a unui bărbat care săvârșesc această practică imorală și interzisă
de codul deuteronomic nu este acceptată ca ofrandă în cult. Se presupune că aici termenul
4
 era porecla ebraică pentru un prostituat masculin sau poate pentru un homosexual (Tigay
1996, 216). „Plată de câine“ ar putea fi și prețul primit pe un câine, așa cum spune
interpretarea iudaică tradițională, dar și plata primită de preoții păgâni pentru activitățile
religioase interzise (Christensen 2002, 549). Câinii erau implicați în ritualuri de vindecare
și erau asociați templelor și zeităților apotropaice în: Egipt, Gula (Mesopotamia), Asklepios
(Grecia), Eșmun (Fenicia), Mukol (Cipru) și Bet Șean (Palestina). Existau probabil și
ritualuri de vindecare ce implicau folosirea câinilor sacri în vecinătatea Templului din
Ierusalim.
- Jud. 7:5: „Și a dus el poporul la apă, iar Domnul a zis către Ghedeon: „Cine va limpăi apa cu limba
din pumni, cum limpăie câinele, pe acela să-l pui deoparte; de asemenea să pui deoparte și pe toți
aceia care-și vor pleca genunchii și vor bea apă”
o Testul este unul de război și de ripostă promptă. Bărbații care iau apa din râu/izvor și o
beau/limpăie din mâini în loc să îngenuncheze sunt mai vigilenți și gata să facă față oricărui
atac imediat, cum ar fi un atac din spate.
- 1 Reg. 17:43: „A zis filisteanul către David: „Ce vii asupra mea cu toiag și cu pietre? Au doară eu
sunt câine?” Iar David a răspuns: „Nu, ci mai rău decât un câine”. Și a blestemat filisteanul pe
David în numele dumnezeilor săi”
o Câinele aici este semnul insultei supreme. Dacă o persoană se numește pe sine „câine”,
acesta este un mod de auto-umilire. Însă întrebarea lui Goliat arată că el crede că David îl
insultă, pentru că atunci când a venit spre uriaș doar cu un băț în mână, arată că nu-l lua în
serios. De aceea a fost profund jignit.
- 1 Reg. 24:15: „Asupra cui a ieșit regele lui Israel? După cine alergi tu? După un câine mort, după
un purice”
o Aici sensul „câine mort” este acela de persoană neînsemnată. Câinele, animal neînsemnat
pentru că este deja necurat, dacă mai este și mort, cu atât mai mult este nesemnificativ.
David se smerește pe sine și se consideră nedemn de a fi urmărit de Saul.
- 2 Reg. 3:8: „Abner însă, mâniindu-se strașnic de vorbele lui Ișboșet, a zis: „Au doară eu sunt cap
de câine? Eu, împotriva casei lui Iuda, am arătat acum milă casei lui Saul, tatăl tău, fraților lui și
prietenilor lui, și nu te-am dat în mâinile lui David; iar tu îmi găsești acum vină pentru o femeie?”
o Expresia „cap de câine” este crux interpretum. Indiferent de implicațiile sale, acuzația se
referă la relația sexuală dintre Abner și Rițpa și, prin urmare, răspunsul său ar trebui să ia
în considerare acest aspect. Întrucât promiscuitatea sexuală a câinilor este aproape
proverbială, exclamația lui Abner este destul de apetisantă (vezi Deut 23:19). Având în
vedere și 4 Reg 6:25, în care capul unui măgar denotă cea mai lipsită de valoare parte a
animalului, probabil „cap de câine” înseamnă „câine/om fără valoare”.
- 2 Reg. 9:8: „Atunci s-a închinat Mefiboșet și a zis: „Ce este robul tău, de ai căutat tu la un asemenea
câine mort, cum sunt eu?”
o Vezi 1 Reg. 24:15.
- 2 Reg. 16:9: „Pentru ce acest câine leșinat blesteamă pe domnul meu, rege?, a zis Abișai, fiul
Ţeruiei. Mă duc să-i iau capul”
o În TM apare „câine mort”. În LXX avem „câine blestemat”. Vezi 1 Reg. 24:15.
- 4 Reg. 8:13: „A zis Hazael: „Robul tău este câine ca să facă asemenea lucru necugetat?” Și Elisei
a zis: „Domnul mi-a arătat în tine pe regele Siriei”
o LXX are „câine mort”. Semn de auto-umilință sau formă comună de numire proprie atunci
când o persoană se adresează unui superior. Cu acest al doilea sens apare de trei ori și în
scrisorile din Lachiș: „Ce este robul tău (dacă nu) un câine...?”. Aceeași utilizare o avem
5
 în literatura epistolară akkadiană perioadelor Amarna și Sargonid. Câinele făcea lucruri
odioase.
- Is. 56:10: „Străjerii Mei sunt orbi cu toții, ei nu înțeleg nimic. Toți sunt câini muți care nu pot să
latre. Ei visează, stau tolăniți și le place să doarmă”
o „Străjerii”, adică toate căpeteniile poporului, sunt asemănați cu câinii care nu latră. Așadar
„străjerii” din Ierusalim sunt stângaci, inofensivi, neatenți și ineficienți. De obicei câinii
latră neîncetat ori de câte ori aud un zgomot ciudat sau văd ceva ieșit din comun, dar acești
„câini” nu au valoare pentru că sunt complet muți. Deoarece nu sunt capabili sau nu doresc
să latre, nu oferă niciun avertisment cu privire la pericolele care apar. Textul nu ne spune
de ce nu sunt capabili sau nu doresc să „latre”, însă dacă nu mai au nicio relație cu
Dumnezeu și nu au descoperiri de la Dumnezeu, atunci nu au nimic de spus pentru că nu
mai pot primi nimic de la Dumnezeu despre evenimentele viitoare.
- Is. 56:11: „Aceștia sunt câini hrăpăreți care nu se mai satură; sunt păstorii care nu pricep nimic.
Toți umblă în căile lor și se silesc pentru câștigul lor”
o Căpeteniile sunt asemănate cu câinii hrăpăreți care ar „mânca” orice. La fel ca un câine
care înghite rapid mâncarea și caută mai mult, acești „străjeri nu știau” (ca în 56:10) ce
înseamnă să fie „sătui” cu situația lor materială actuală.
- Is. 66:3: „Cel ce junghie un bou (este cel care) omoară un om, cel ce jertfește o oaie (este cel care)
rupe gâtul unui câine, cel ce aduce prinos (este cel care) aduce sânge de porc, cel ce aduce jertfă
de tămâie (este cel care) se închină la idoli, toți aceștia și-au ales căi nelegiuite și în urâciunile lor
trăiește sufletul lor”
o Cel mai probabil acțiunea la care se face referire aici are o anumită semnificație rituală (cf.
ruperea gâtului unui măgar în contextul unui act de cult, Ieș 13:13; 34:20, și al unei juninci,
Deut 21:4, 6) și nu este pur și simplu o insultă grosolană. Câinele nu era un animal de jertfă,
de aceea versetul s-ar putea referi la respingerea jertfei în general. Sasson citează o
scrisoare de la Mari în care hitiții vorbesc despre jertfirea „unui bărbat, a unui copil, a unui
cățeluș și a unui porc”. El înțelege v. 3 ca o opoziție între practica trecută și practica actuală
păgână. Preoții care practică sacrificiul canin în prezent sunt acuzați de practici păgâne.
Versetul atacă preoții din acea vreme, nu preoția și jertfa ca atare.
- Ps. 22:17 (21:17 în BOR. Vezi fișierul-imagine „TM-LXX.jpg”): „Că m-au înconjurat câini mulți,
adunarea celor vicleni m-a împresurat”
o Câinii adulmecă prada, îi dau târcoale victimei mai ales dacă este rănită. Câinii obișnuiesc
să umble în haite. Așa este dreptul „adulmecat” de vrăjmași, și hăituit de cetele de dușmani.
Sens metaforic.
- Ps. 22:21 (21:22 în BOR. Vezi fișierul-imagine „TM-LXX.jpg”): „Izbăvește de sabie sufletul meu
și din gheara câinelui viața mea”
o Dușmanii sunt din nou asemănați cu câinii. Vezi v. 17 mai sus.
- Pilde 26:17: „Ca cel ce prinde un câine de urechi, așa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu
este amestecat”
o Cel care trage un câine de urechi va fi cel mai probabil mușcat. Așa se întâmplă cu cei care
intervin în cearta altora. Adică poate fi el cel certat/bătut.
- Eccl. 9:4: „Oare cine va rămâne în viață? Pentru toți cei vii este o nădejde, căci un câine viu este
mai de preț decât un câine mort”.
o BOR citește greșit aici! TM și LXX au „decât un leu mort”. Folosirea comparației cu
câinele, ca o metaforă pentru cei vii, este ironică. Câinii erau printre cele mai disprețuite
creaturi din Orientul Apropiat antic. Împreună cu porcul, ei nu puteau fi oferiți ca sacrificiu
6
 pentru că erau animale necrofage. În schimb leul este considerat ca fiind cel mai admirat
de creaturile pământului, simbol al puterii și frumuseții. Ironia este și mai dureroasă
deoarece câinii ar fi putut fi asociați cu moartea și lumea de apoi. Cu toate acestea, un om
în viață, chiar dacă este păcătos și necurat este mai de preț decât unul puternic, dar mort!
Se arată valoarea vieții.

D. Concluzii ale sensurilor semantice în VT:

Câinele este folosit atât cu sens propriu:

- este animal necurat și se poate hrăni cu leșuri (Ieș. 22:30, 3 Reg. 16:4, 3 Reg. 21:19 etc.),
- nu era domesticit și pare un animal destul de răspândit în secolul VI î.Hr. (3 Reg. 14:11 etc.),
- câinii trag/smulg o carcasă atunci când o mănâncă (Ier. 15:3),
- stau de obicei în timpul zilei în vizuinile lor, iar seara ies în căutarea prăzii (Ps. 59:7 și 15),
- în alte texte pare a fi semi-domesticit, „câinii tăi”. Trăia pe lângă casa omului și era folosit pentru
paza turmei (Ps. 68:24, Iov 30:1),
- câinii își ling voma, dând impresia că le place (Pilde 26:11);
dar și metaforic:
- în expresiile:
a. „a-și ascuți limba” (Ieș. 11:7) este folosită metaforic și în Ios. 10:2 pentru a spune că nimeni
„n-a mârâit” împotriva fiilor lui Israel, în urma bătăliei decisive cu forțele regilor amoriți,
b. „plată de câine” (Deut. 23:19), prețul primit pe un câine, așa cum spune interpretarea iudaică
tradițională, dar și plata primită de preoții păgâni pentru activitățile religioase interzise,
c. „câine mort” - persoană neînsemnată (1 Reg. 24:15, 2 Reg. 9:8 etc.),
d. „cap de câine” (2 Reg. 3:8) - probabil om fără valoare,
e. „străjerii”, adică toate căpeteniile poporului, care sunt asemănați cu câinii care nu latră (Is.
56:10).
- sau cu sensul de:
a. homosexual (Deut. 23:19),
b. test de război (Jud. 7:5),
c. semn al insultei supreme (1 Reg. 17:43),
d. semn de auto-umilință sau formă comună de numire proprie atunci când o persoană se
adresează unui superior (4 Reg. 8:13),
e. căpeteniile - asemănate cu câinii hrăpăreți care ar „mânca” orice. La fel ca un câine care înghite
rapid mâncarea și caută mai mult (Is. 56:11),
f. respingerea jertfei în general (Is. 66:3),
g. dușmanii (Ps. 22:17 și 21),
h. nebuni/neamestec în cearta altora (Pilde 26:17),
i. valorizare a vieții omenești (Eccl. 9:4).

E. Concordanța semantică în NT:

Pentru a știi dacă putem căuta termenul „câine” în NT, trebuie să vedem dacă apare în corpusul nou-
testamentar. Dar cum este redat de limba greacă termenul ‫ ? ֶכּ ֶלב‬Ne uităm în lucrarea „Muraoka, T. - A Greek-
Hebrew-Aramaic Two-way Index to the Septuagint.pdf”. Când deschidem fișierul pdf, în partea stângă vom avea
semnele de carte cu fiecare literă a alfabetului ebraic (în partea a doua a lucrării se află indexul TM-LXX). Apăsăm
7
pe litera corespunzătoare temei noastre (‫( )כ‬ebraica se citește de la dreapta la sânga), derulăm cu mouse-ul și
apropiem biletul nostru de ecran pentru a identifica termenul. Îl vom găsi la pagina 232. Avem acolo

modul/modurile prin care l-au tradus Septuagintarii . În acest caz: kύων și κυνικός. Acum
putem căuta dacă cei doi termeni apar în NT și unde (știm să citim deja limba greacă!). Deschidem concordanța
de NT (Handkonkordanz zum griechischen Neuen Testament: Nach dem Text des Novum Testamentum Graece
von Nestle-Aland und des Greek New Testament) la litera κ și căutăm ambii termeni. Observăm că κυνικός nu
apare în NT, ci doar kύων, la pagina 301.
Așadar kύων apare în Noul Testament de 5 ori la: Mat. 7:6, Luca 16:21, Filip. 3:2, 2 Pet. 2:22 și Apoc.
22:15.

a. Sens propriu:

- Luca 16:21: „Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii venind,
lingeau bubele lui”
o Deși părerea obișnuită este că câinii de aici sunt semi-domesticiți, totuși se pare că aceștia
erau câinii casei bogatului (erau folosiți pe post de pază sau la vânătoare și erau chiar uneori
păstrați ca animale de companie domestice). Mai mult, textura limbii câinelui îl ajuta pe
Lazăr la îndepărtarea țesutului mort al bubelor sale și la alinarea durerii. În plus, tot datorită
limbii aspre, prin lingere îi stimula circulația. Saliva câinelui este și antibacteriană deoarece
conține chimicale antibacteriene, iar saliva lui are efect curativ.
- 2 Pet. 2:22: „Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui și porcul
scăldat la noroiul mocirlei lui”
o Se reiterează înțelesul din Pilde 26:11. Câinele, după ce vomită, se întoarce la ea. El nu-și
părăsește voma, ci se întoarce s-o adulmece. Observarea acestui obicei a confirmat antipatia
celor din Orientul Apropiat antic față de câini, care, în literatura iudaică, erau considerați
hoinari pe străzi, animale murdare și dezgustătoare. În mod similar, cei care au renunțat la
credința creștină au revenit la ceea ce este dezgustător, considerând acest lucru mai atractiv
decât „calea dreptății” și „porunca sfântă”. Învățătorii mincinoși deveniseră cândva curați,
prin iertarea păcatelor, dar acum s-au reîntors să se întărească în imoralitatea și răutatea
care le caracterizau trecutul păgân.

b. Sens metaforic/duhovnicesc:

- Mat. 7:6: „Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca
nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie pe voi”
o Aici „câinii” se referă la păgâni/necredincioși. „Cele sfinte”, potrivit Didahiei (cap. 9), se
referă la Sf. Euharistie. Aici probabil se referă la evanghelie/vestea ce bună. Nu dați
„carnea”/evanghelia bună, „animalelor” necurate/păgânilor.
- Filip. 3:2: „Păziți-vă de câini! Păziți-vă de lucrătorii cei răi! Păziți-vă de tăierea împrejur”
o „Câinii” aici se referă la învățători falși, eretici, iudaizanți sau apostați. Câinii sălbatici care
trăiau în haite, atacau și devorau orice puteau. Iudaizanții sunt asemănați cu aceste haite

8
 periculoase care lătrau. Evreii îi considerau câini pe cei de alt neam, dar Sf. Pavel spune că
iudaizanții sunt „câinii” adevărați.
- Apoc. 22:15: „Afară câinii și vrăjitorii și desfrânații și ucigașii și închinătorii de idoli și toți cei ce
lucrează și iubesc minciuna!”
o Deut. 23:19 îi numește pe homosexuali cu apelativul de câini, ceea ce ar putea însemna că
și Apocalipsa folosește termenul pentru imoralitatea sexuală. Dar a fost folosit și pentru
nebuni (Pilde 26:11), conducători lacomi (Is. 56:10), neamuri (Marcu 7:27), cei care
disprețuiau Evanghelia (Mat. 7:6) și învățători falși (Filip. 3:2). Aici câinii pot fi cei
necurați, lași sau netrebnici (vezi Apoc. 21:8, 27). Unii scriitori din antichitate doreau ca
aceste animale să fie excluse din orașul sfânt (4Q394), așadar „câinii” din Apocalipsa ar
putea fi cei care nu se pocăiau și erau excluși din cetate pentru păcatul lor.

F. Concluzii ale sensurilor semantice în VT:

Câinele este folosit atât cu sens propriu:

- erau semi-domesticiți, probabil câinii casei bogatului (folosiți pe post de pază, la vânătoare și erau
chiar uneori păstrați ca animale de companie domestice) (Luca 16:21),
- textura limbii câinelui îl ajuta pe Lazăr la îndepărtarea țesutului mort al bubelor sale și la alinarea
durerii. În plus, tot datorită limbii aspre, prin lingere îi stimula circulația (Luca 16:21),
- saliva câinelui este și antibacteriană deoarece conține chimicale antibacteriene, iar saliva lui are
efect curativ (Luca 16:21),
- se întoarce la voma lui (2 Pet. 2:22).
dar și metaforic:
- păgâni/necredincioși (Mat. 7:6),
- învățători falși, eretici, iudaizanți sau apostați (Filip. 3:2),
- homosexuali, cei necurați, lași sau netrebnici sau cei care nu se pocăiau și erau excluși din cetate
pentru păcatul lor (Apoc. 22:15).

G. Bibliografie obligatorie pentru toți studenții:

1. Biblia Sinodală (BOR)

2. Konkordanz zum Hebräischen Alten Testament (disponibilă la bibliotecă)
3. Handkonkordanz zum griechischen Neuen Testament: Nach dem Text des Novum Testamentum
Graece von Nestle-Aland und des Greek New Testament (disponibilă la bibliotecă)
4. Muraoka, T. - A Greek-Hebrew-Aramaic Two-way Index to the Septuagint.pdf (o furnizez eu)
5. Sigle Konkordanz.pdf (o furnizez eu)
6. TM-LXX.jpg (o furnizez eu)

H. Materiale suplimentare:

1. Câteva ediții românești: https://biblia.ortodoxa.info

2. Targumuri: www.sefaria.org, click Tanakh, apoi Targum și se alege Onkelos, Neofiti, Jonathan…
3. NET Bible (are multe note filologice): https://biblia.com/books/gs-netbible/Is7.14 (se schimbă cartea
în câmpul de căutare….)

9
4. Enciclopedia Catolică: http://www.newadvent.org/cathen/ (de ex. Isaia:
http://www.newadvent.org/cathen/08179b.htm)
5. Enciclopedia Iudaică: http://www.jewishencyclopedia.com (de ex. Isaia:
http://www.jewishencyclopedia.com/directory/I/8235)
6. Dicționarul de la Oradea: https://www.scribd.com/document/208339258/Dictionar-biblic-Oradea
7. Texte originale și scurte comentarii: www.biblehub.com. Aici veți găsi numeroase traduceri în limba
engleză: New International Version (NIV), English Standard Version (ESV) cu trimiteri, New
American Standard Bible (NAS), King James Version (KJV), Holman Christian Standard Bible (HCS)
ce are și variante de traducere diferite, Orthodox Jewish Bible (OJB) ce păstrează patina textului
original, JPS Tanakh 1917, făcută de evrei, etc. Tot aici puteți pune în paralel toate edițiile, verset cu
verset (Parallel). La secțiunea Comment, aveți numeroase comentarii dintre care cele mai bune sunt:
Cambridge Bible for Schools and Colleges, Clarke's Commentary, Expositor's Bible Commentary,
Keil and Delitzsch OT Commentary. Puteți folosi, de asemenea, versiunea interlineară (la secțiunea
Interlinear) a textului ebraic cu traducerea engleză, astfel că fiecare cuvânt va avea o transliterare și o
definiție.

10