UNIVERSITATEA DE ȘTIINTE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂVETERINARA

Facultatea de Medicină Veterinară Specializarea: Controlul și Expertiza Poduselor Alimentare

DETERMINAREA SI OPTIMIZAREA CAPACITATII DE PRODUCTIE;

REFERINTE GENERLE

1
CUPRINS

1. Conceptul de capacitate de producţie (CP)…………………………….…..4

2. Metodologia determinării de capacităţii de producţie……………..….10
3. Determinarea folosirii capacitatilor de productie……………….........13
4. Caile de îmbunatatire a folosirii capacitatii de productie…………….15

1
Introducere

O economie modernă se caracterizează prin unităţi productive cu un înalt

grad de concentrare, combinare şi specializare a producţiei, dotate cu maşini,
unelte şi instalaţii de înaltă tehnicitate, cu un înalt grad de automatizare şi
robotizare.
Funcţionarea acestora cu maximă rentabilitate impune adoptarea de
soluţii optime încă din faza de proiectare, începând cu studiile de oportunitate a
construirii acestora, stabilirea locului optim de amplasare, optimizarea
proceselor tehnologice, optimizarea amplasării utilajelor şi asigurarea mediului
ambiant de muncă.
Elaborarea de soluţii optime cu parametri optimi are la bază abordarea
sistemică, adică tratarea obiectului proiectării ca un sistem bine definit, alcătuit
din subsisteme şi elemente primare. Noţiunea de sistem comportă mai multe
definiţii, cum ar fi:
● un mod ordonat de acţiune;
● un tot organizat de cunoştinţe, mărimi, concepţii;
● un mediu în care intră un set de informaţii care se prelucrează,
obţinându-se un set de mărimi de ieşire.

Caracteristicile de bază ale unui sistem complex sunt:

integritatea arată că prin schimbarea oricărui element din sistem se modifică
întreaga structură a sistemului;
● sumativitatea arată că schimbarea sistemului în ansamblu reprezintă
suma schimbărilor elementelor componente;

1
 ● mecanicizarea presupune un set de treceri ale sistemului de la starea de
integritate la sumativitate;
● centralizarea reprezintă interacţiunea unei părţi cu celelalte părţi ale
sistemului;
● organizarea ierarhică reprezintă formarea subsistemelor în cadrul
structurii sistemului;
● adaptabilitatea sau necesitatea ca sistemul să satisfacă o clasă de calităţi
sau performanţe în funcţie de scop. Comportarea unui sistem mai este
caracterizată prin observabilitate, finalitate şi funcţionalitate.

Proiectarea sistemelor de producţie are la bază conceptul de optimalitate ce

presupune ca funcţionarea sistemului să aibă loc în condiţiile extremizării
(minimizării sau maximizării), unei funcţii de eficienţă economică, de exemplu:
minimizarea costului de producţie sau maximizarea profitului.
Sistemul de producţie industrial, ca sistem complex este caracterizat prin
faptul că:
interacţionează activ cu mediu în scopul creării unei ambianţe eficiente în care
să funcţioneze cu maximă rentabilitate;
● structura sistemului de producţie este adaptabilă tuturor condiţiilor care
apar în funcţionare;
● utilizează experienţa anterioară pentru optimizarea activităţii prezente şi
viitoare.

Ingineria sistemelor industriale are ca obiectiv conceperea, proiectarea,

montajul, exploatarea şi perfecţionarea unităţilor de producţie, ca un tot unitar.
Studierea sistemelor de producţie se face în raport cu factorul timp şi în
relaţie cu alte sisteme. În raport cu factorul timp există o categorie de sisteme
autoreglabile care au proprietatea de a reacţiona cu mijloace proprii la diferite
perturbaţii şi de a-şi păstra pe anumite perioade autocontrolul în funcţionare şi

1
realizarea obiectivului stabilit iniţial. Această categorie de sisteme se numesc
sisteme cibernetice. Sistemul de producţie este un sistem care se autoreglează
prin intermediul factorului conştient.

1. Conceptul de capacitate de producţie (CP)

Prin capacitate de producţie se înţelege producţia maximăce poate fi

obţinutăîntr-o perioadă dată, de regulă un an, de o anumităstructură şi calitate, în
condiţiile folosirii depline intensive şi extensive a capitalului fix productiv,
potrivit celui mai eficient regim de lucru şi de organizare a producţiei şi a
muncii.
Din definiţie rezultă că la determinarea capacităţilor de producţie nu
trebuie luate în consideraţie situaţiile nefavorabile conjuncturale ce pot exista în
întreprindere, cauzate de existenţa unor deficienţe în organizarea producţiei şi a
muncii, lipsa temporarăa resurselor materiale şi de forţă de muncă, existenţa
unor ″locuri înguste″în unele verigi structurale etc.
Spre deosebire de producţia realizată, care se bazeazăpe condiţiile reale
existente în perioada respectivă şi care înglobeazăsituaţii mai puţin favorabile,
capacitatea de producţie reflectă, deci, posibilităţile maxime de producţie, în
condiţiile folosirii depline a tuturor resurselor întreprinderii.
Datorită modificărilor permanente ale procesului de producţie, modificări
cauzate de influenţa progresului tehnic şi ştiinţific, capacitatea de producţie are
un caracter dinamic, ceea ce implică recalcularea ei periodică în raport cu
schimbările intervenite în conţinutul material, tehnic şi organizatoric al
fabricaţiei.
Capacitatea de producţie se exprimă, de regulă, sub forma unui volumfizic
de produse
finite, folosindu-se în acest scop unităţile de măsurădin planul de producţie al
întreprinderii:

1
bucăţi, tone, metri pătraţi etc.
În cazul întreprinderilor cu producţie de serie mică şi unicate, datorită
diversităţii nomenclaturii producţiei şi a instabilităţii acesteia în timp se
întâmpină greutăţi în evaluarea unor factori care influenţea zămărimea
capacităţii de producţie, aceasta se va exprima în unităţi valorice.
Sunt însă şi cazuri în care este mai concludentă determinarea capacităţii
de producţie nu
în produse finite, ci sub forma cantităţii maxime de materie primăce poate fi
prelucrată în perioada considerată. Este cazul acelor întreprinderi care
prelucreazămaterii prime similare dar
care pot avea un conţinut în substanţă utilă variabil.
Importanţa cunoaşterii mărimii capacităţii de producţie este
necesarăpentru anumite considerente, printre care cele mai semnificative sunt:
identificarea rezervelor de creştere a
producţiei; adoptarea celor mai bune soluţii de specializare şi cooperare în
producţie; stabilirea
producţiei ce poate fi vândută şi, în consecinţă, concretizarea relaţiilor cu
furnizorii şi clienţii etc.
Capacitatea de producţie este determinatăde un complex de factori, dintre
care numai
unii sunt cuantificabili şi, deci, pot fi luaţi nemijlocit în calculul capacităţii de
producţie. Aceşti
factori, denumiţi convenţional, factori direcţi sau cantitativisunt:
numărul utilajelor şi mărimea suprafeţelor de producţie;
indicatorul de utilizare extensivă utilajului sau, respectiv, a suprafeţelor de
producţie;
indicatorul de utilizare intensivă utilajului sau, respectiv, a suprafeţelor de
producţie.

1
 În cealaltă categorie, a factorilor indirecţi sau calitativi, se încadrează:
calitatea proceselor tehnologice folosite, fiabilitatea utilajului de producţie,
formele de organizare a producţiei şi a muncii, caracteristicile materiilor prime
utilizate etc. Influenţa unor asemenea factori asupra mărimii capacităţii de
producţie nu poate fi cuantificatăca atare, ci ea se exprimă prin intermediul
factorilor direcţi.
În principiu, la determinarea capacităţii de producţie a întreprinderii
trebuie luat întregul
parc de utilaje de producţie existent, inclusiv maşinile şi instalaţiile aflate în
reparaţii sau în curs
de modernizare, chiar dacăele sunt scoase temporar de pe fundaţie.
Fac excepţie de la această regulă:
♦ utilajul secţiilor mecano-energetice, de sculărie şi a celorlalte secţii auxiliare,
întrucât
acesta nu serveşte la fabricarea de produse sau la executarea de lucrări
prevăzute în planul de
producţie al în întreprinderii (în aceeaşi categorie se înserie şi acel utilaj care,
deşi instalat în
secţiile de producţie, este folosit în mod permanent la executarea de lucrări de
specificul secţiilor
auxiliare, destinate nevoilor interne ale întreprinderii);
♦ utilajele a cărui casare a fost aprobată, datorităstării avansată de uzură;
♦ utilajele de rezervă(existent la unele întreprinderi pentru înlocuirea
temporarăa celui
care intrăîn reparaţii sau este supus modernizării);
♦ utilajele ţinute în conservare datorităschimbărilor în nomenclatura sau
structura
producţiei, ori faptului cănu mai corespunde noilor procese tehnologice aplicate
în întreprindere.

1
 În secţiile unde specificul muncii nu îl constituie lucrul la utilaje, cum este
cazul formăriiturnării manuale a pieselor sau montajului manual, capacitatea de
producţie este determinată de mărimea ″suprafeţei tehnologice de producţie″,
adică suprafaţa afectată executării operaţiilor tehnologice.
Indicatorul de utilizare extensivă reprezintă fondul de timp de funcţionare
al utilajului
sau de folosire a suprafeţelor de producţie. Mărimea acestui fond depinde de
durata perioadei de
timp considerată(an, trimestru, lună), de pierderile anticipate datorate regimului
de lucru şi
reparaţiilor utilajului.
În funcţie de gradul de cuprindere al indicatorului de utilizare extensivă se
deosebesc mai
multe categorii de fond de timp. Cel care se ia în calculul capacităţii de producţie
poartă denumirea de ″fond de timp disponibil″. Acesta se obţine prin diminuarea
fondului de timp
nominal (egal cu fondul de timp calendaristic mai puţin timpul aferent
sâmbetelor, duminicilor şi
sărbătorilor legale) cu timpul aferent reparaţiilor şi reviziilor tehnice planificate
şi timpul de întreruperi tehnologice normale.
Indicatorul de utilizare intensivă exprimă producţia maxim-posibilăpe un
utilaj sau pe o
unitate a dimensiunii sale caracteristice, într-o unitate de timp. Indicatorul se
poate calcula, fie pe
baza caracteristicilor tehnico-economice stabilite de constructorul utilajului şi
înscrise în fişa
tehnică acestuia, fie în funcţie de realizările de vârf din anul precedent,
consemnate în evidenţele proprii ale întreprinderii.

1
 Calculul capacităţii de producţie se face pe ″verigi de producţie″, prin
″verigă de producţie″înţelegându-se utilajele individuale (unicate) sau grupele de
utilaje de aceleaşi tipuri şi dimensiuni, atelierele şi secţiile de producţie ale
întreprinderii.
Capacitatea de producţie a secţiei este determinatăde capacitatea verigii
(atelierului, utilajului) conducătoare pe secţie; capacitatea de producţie a
întreprinderii în ansamblu este determinată de capacitatea secţiei conducătoare
pe întreprindere.
În general, ca verigăconducătoare trebuie ales acel utilaj sau atelier din
secţie şi acea secţie care constituie un loc ″cheie″, hotărâtor în procesul de
fabricaţie, de care depinde în cea
mai mare măsurăpotenţialul productiv al întreprinderii.

Cunoaşterea CP are o importanţă practică deosebită, deoarece serveşte la:

1. Elaborarea şi fundamentarea ştiinţifică a planului de producţie şi a
planului de investiţii;
2. Dimensionarea corectă a unităţilor de producţie şi stabilirea , pe această
bază, a necesarului de utilaje;
3. Adoptarea unor soluţii optime de concentrare, specializare sau combinare
a producţiei,
4. Fundamentarea tehnico-economică a diferitelor variante de reconstrucţie,
prezentare sau dezvoltare a unităţilor economice;
5. Compararea şi aprecierea rezultatelor obţinute, în raport cu întreprinderi
similare, ce activează pe piaţa dată.

Asupra mărimii CP a unităţilor industriale influenţează următorii factori:

1. Mărimea suprafeţelor de producţie disponibile în cazul atelierelor de forjă,
turnătorie, asamblare;

1
 2. Mărimea parcului de utilaje, cu cît unitatea industrială va avea suprafeţe de
producţie mai mari şi un parc de utilaje mai numeros, cu atât CP va fi mai
mare;
3. Normele tehnice de folosire a utilajului şi a suprafeţelor de producţie.
Aceste norme pot fi de 2 feluri:
1. norme tehnice de utilizare intensivă;
2. norme tehnice de utilizare extensivă.
Prin norme tehnice de utilizare intensivă se înţelege producţia maximă ce
poate fi realizată într-o unitate de timp de un utilaj, o maşină sau o instalaţie.
Mărimea normelor tehnice de utilizare intensivă depinde, în mare măsură, de:
● nivelul de calificare a personalului,
● tehnologia folosită,
● felul instrumentelor şi dispozitivelor utilizate,
● calitatea şi structura materiilor prime utilizate,
● modul de organizare a producţiei.
Norme tehnice de utilizare extensivă exprimă folosirea în timp a deferitor
maşini, instalaţii, utilaje sau a suprafeţelor de producţie. Mărimea acestor norme
depinde de:
● numărul de zile lucrătoare,
● regimul de schimburi,
● numărul de ore de funcţionare în cadrul schimbului;
● durata întreruperilor pentru reparaţii etc.

Cu cât întreprinderea va lucra într-un număr mai mare de zile pe an, cu un

regim de schimburi mai mare pe zi, cu atât va creşte numărul de ore de
funcţionare a utilajului şi respectiv va creşte CP şi gardul de folosire a acesteia.
Sub raportul regimului de lucru întreprinderile pot lucra într-un schimb, două
sau trei cu o săptămână întreruptă sau cu un regim de funcţionare continuu.

1
 Sortimentul producţiei - diverse produse necesită diferite norme de timp,
determinând diferite CP, diferit grad de încărcare a utilajului. Cp se determină
ţinând cont de sortimentul prevăzut a se executa. Dacă se modifică sortimentul
producţiei se modifică şi CP.

2. Metodologia determinării de capacităţii de producţie:

Pentru calcularea CP a unei întreprinderi se recomandă respectarea

următoarelor principii:
CP se determină numai pentru unităţile productive de bază. Unităţile de
producţie auxiliare sau de servire pot influenţa , de la caz la caz, doar asupra
gradului de utilizare a CP.
Determinarea CP se face pe verigi productive, începând cu efectuarea calculelor
de la nivelul inferior, locul de muncă, continuând cu calcularea CP a sectoarelor,
atelierelor, secţiilor şi după aceea a întreprinderii luate în ansamblu.
Stabilirea CP a fiecărei verigi superioare se face în funcţie de CP a unităţilor
componente.

1
La determinarea CP se admite existenţa normală a resurselor umane şi
materiale. Lipsa temporară a acestor resurse nu poate influenţa mărimea CP,
aceasta având o valoare constantă la un moment dat, independent de gradul de
folosirii ei.
Metodologia determinării CP presupune următoarele etape de calcul: (Culegerea,
prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor primare pentru calcul.)
Calculul CP la nivelul verigilor inferioare şi apoi a celor superioare, elaborarea
balanţei CP , evidenţierea verigilor principale, a locurilor “înguste” şi a
excedentului de capacitate;
Elaborarea planului de măsuri tehnico-organizatorice pentru eliminarea
locurilor înguste şi folosirea disponibilităţilor de la verigile cu excedent de
capacitate.

În cazul întreprinderilor la care produsul finit se obţine ca urmare a

prelucrării materiilor prime la o grupă de maşini omogene, CP se calculează ca
suma capacităţilor de producţie a maşinilor, care execută produsul respectiv.
În cazul când produsul finit se obţine ca urmare a prelucrării materiilor
prime în mod succesiv la mai multe utilaje, mărimea CP a întreprinderii se
determină în funcţie de mărimea CP a grupei de utilaj, a sectorului, secţiei în care
se efectuează cele mai importante operaţii ale procesului tehnologic, denumită
“veriga conducătoare”, sau secţia conducătoare sau principală.
Pentru stabilirea verigii conducătoare se ia în consideraţie, în mod separat sau
împreună, aşa criterii ca:
● unitatea de producţie cu ponderea cea mai mare de manoperă în
manopera totală a întreprinderii;
● unitatea de producţie cu ponderea valorică ce mai mare a capitalului fix
faţă de capitalul fix total al întreprinderii.
Pentru calcularea CP a întreprinderii trebuie să se pornească de la calculul CP a
principalelor grupe de utilaje.

1
Calculul CP necesită determinarea:
● timpului disponibil de funcţionare a utilajului;
● norma tehnică de producţie, care poate fi pe unitate de timp sau unitate de
produs.

Pentru determinarea timpului disponibil de funcţionare utilajele se grupează în

utilaje cu funcţionare continuă, cu funcţionare cu săptămâna întreruptă şi cu
lucru sezonier.

Stabilirea corectă a gradului de folosire a capacităţii de producţie permite

conducerii întreprinderii să adopte decizii adecvate pentru suplimentarea
încărcării cu noi comenzi.
Deoarece în decursul unui an pot surveni modificări în mărimea CP, fie
datorită ieşirii CP din funcţiune, fie ca urmarea a mărimii CP existente ca urmare
a modernizării şi a punerii de noi CP se calculează capacitatea de producţie
medie anuală.
Un rol important în determinarea folosirii CP îl are elaborarea balanţelor
CP, cu ajutorul cărora se calculează gradul de încărcare a CP. Balanţele pot avea
diferite forme, în dependenţă de ramură.

O folosire cu caracter general o au 2 tipuri de balanţe:

● balanţa Cp la începutul anului
● balanţa dinamici CP.
Balanţa CP la începutul anului se întocmeşte pe întreprindere, cu ajutorul ei
se stabileşte pentru fiecare secţie în parte CP în comparaţie cu CP secţiei
conducătoare şi se determină deficitul sau excedentul de CP.
Balanţa dinamicii CP are rolul de a lua în consideraţie toate modificările CP în
anul dat şi stabilirea gradului de folosire a CP.

1
 3. Determinarea folosirii capacitatilor de productie:

Fundamentarea tehnico-economica a volumului de productie de executat

al unei întreprinderi industriale necesita, ca un element de baza, dimensionarea
gradului de folosire a capacitatii de productie.
Comparându-se volumul productiei prevazut a se executa cu marimea
capacitatii de productie, se constata în ce masura volumul de productie se poate
executa cu capacitatea de productie existenta.

1
 Pentru calculul gradului de folosire a capacitatii de productie, în mod
sintetic, pentru un grup de produse, pentru care se folosesc unitati de masura
diferite, se poate folosi exprimarea valorica, pe baza preturilor medii ale
perioadei considerate, care au stat la baza calculului valorii productiei marfa. În
mod asemanator se procedeaza, daca se doreste, pentru calcularea gradului de
folosire pe sectie, fabrica, întreprindere etc.
Stabilirea corecta a gradului de utilizare a capacitatii de productie prezinta
o mare importanta sub raport economic. Astfel, pe baza cunoasterii acestuia se
poate aprecia în ce masura capacitatea de productie este folosita în mod judicios,
conducerea întreprinderii industriale adoptând decizii adecvate pentru
suplimentarea încarcarii cu noi comenzi, în cazul în care se constata o încarcare
insuficienta, sau de aplicare a unor masuri tehnico-organizatorice, pentru
lichidarea locurilor înguste care limiteaza capacitatea de productie si
influenteaza astfel în mod negativ potentialul productiv al întreprinderii
industriale.
În lucrarile de planificare si de urmarire statistica se opereaza cu notiunea
de capacitate de productie nominala, capacitati în functiune-medii anuale (sau
capacitate de productie medie anuala), capacitati scoase din functiune, capacitati
date în exploatare, capacitati în exploatare.
Capacitatea de productie, cu mentiunea de nominala, defineste marimea
capacitatii de productie, asa cum este ea prevazuta în documentatia tehnica, fara
a se tine seama de momentul punerii sau scoaterii din functiune în cursul anului.
Spre deosebire de aceasta, capacitatea de productie cu mentiunea de “în
exploatare”, ia în considerare termenele de punere sau scoatere din functiune,
sau de realizare a parametrilor proiectati, diferind deci, prin aceasta de
capacitatea de productie nominala.
Capacitatea de productie medie anuala se ia în calcul deoarece în decursul
unui an

1
pot surveni anumite modificari în marimea capacitatii, fie datorita iesirii unor
capacitati
din functiune, fie datorita marimii capacitatilor de productie existente ca urmare
a modernizarii sau perfectionarii proceselor tehnologice si a punerii de noi
capacitati în functiune.

4. Caile de îmbunatatire a folosirii capacitatii de productie

1
 În cadrul politicii de aplicare a strategiei economice, îmbunatatirea
continua a folosirii capacitatii de productie trebuie sa constituie o preocupare de
seama. Îmbunatatirea folosirii capacitatii de productie constituie un factor
important de obtinere a unei productii suplimentare, prin folosirea aceluiasi
utilaj, ceea ce din punct de vedere economic echivaleaza cu economisirea unor
investitii necesare achizitionarii masinilor si utilajelor care sa dea sporul obtinut
prin mai buna folosire.
Pentru îmbunatatirea folosirii capacitatii de productie pot fi utilizate trei grupe de
cai.
Prima grupa de cai are ca scop îmbunatatirea folosirii sub raport intensiv,
asigurându-se pe aceasta baza cresterea volumului productiei pe unitatea de
timp si pe unitatea caracteristica dimensionala a utilajului. Aici intra caile
privind reducerea timpului de baza de prelucrare si a celui auxiliar, prin
modernizarea si perfectionarea utilajelor existente, mecanizarea si
automatizarea executarii operatiilor, folosirea de tehnologii moderne, a unor
metode de lucru mai rapide sau mai intensive s.a.
A doua grupa de cai are ca obiect îmbunatatirea folosirii capacitatii de
productie sub raport extensiv, care asigura cresterea volumului productiei prin
mai buna folosire a timpului de functionare a masinilor. Din aceasta grupa fac
parte mai buna organizare a repararii utilajelor, reducerea întreruperilor din
diferite cauze (lipsa de materii prime, lipsa muncitorilor, lipsa comenzilor s.a.),
marirea numarului de schimburi s.a.
Din grupa cailor mixte fac parte acelea care asigura îmbunatatirea atât sub
raport extensiv cât si intensiv. Din aceasta grupa de cai fac parte cresterea
cointeresarii materiale pentru folosirea mai buna a utilajelor, reducerea
productiei rebutate, cresterea calificarii personalului, organizarea productiei în
flux, eliminarea locurilor înguste.
Pentru îmbunatatirea folosirii suprafetelor de productie pot fi utilizate cai
cum sunt:

1
a) eliberarea suprafetelor din unitatile de productie ocupate de birouri, magazii
s.a. si montarea pe acestea a unor masini, utilaje, instalatii;
b) extinderea folosirii transporturilor suspendate (conveiere, lifturi, estacade,
planuri înclinate) si amplasarea pe suprafetele eliberate de fostele cai de
transport a unor noi masini;
c) amplasarea mai densa a utilajelor pe suprafetele de productie, cu respectarea
normelor referitoare la tehnica securitatii muncii;
d) mai buna organizare si rationalizare a fluxurilor tehnologice urmând ca pe
suprafetele eliberate sa se monteze noi masini, utilaje sau instalatii.
O conditie esentiala a folosirii depline a capacitatilor de productie o
constituie întarirea controlului asupra gospodaririi utilajului si a suprafetelor pe
toate treptele organizatorice. Folosirea mai buna a potentialului productiv
necesita si scurtarea termenelor de dare în functiune a noilor capacitati de
productie si asigurarea realizarii parametrilor proiectati pentru acestea.

Bibliografie
1. ehanu.blogspot.ro/2012/06/tema-3-capacitatea-de-productie.html
2. http://www.univ-st-lupascu.ro/resurse/Tematica_licenta_2010/
Managementul_productiei.pdf
3. http://mail.ubv.ro/~janeta.sirbu/MP3.pdf
4. http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&ved=
0CD4QFjAC&url=http%3A%2F%2Fportal.ctcnvk.ro%2Fsuporturi-de-curs%2
Fm4-sisteme-de-fabricatie-clasa-a-xii-a%2Fat_download%2Ffile&ei=Phx2U

1
53-IcbgOtH6gYgB&usg=AFQjCNHVrFNwZpnTgLjQwY_xbDAcihJ6Fg&sig2
=Rc-dNWlaEwg1hLB1hte5tg