1.Durata de utilitate a unui utilaj cumpărat la începutul
lunii ianuarie N-2 şi amortizat linear a fost fixată iniţial la 7 ani. Se estimează că la sfârşitul duratei de utilitate activul ar putea fi vândut cu suma de 1.000. Prin analiza stării activului respectiv, la închiderea exerciţiului N se apreciază că durata sa reziduală de utilitate este de numai trei ani, din acest moment. Nu se estimează variaţii ale valorii ce pot fi obţinute prin vânzarea activului la sfârşitul duratei de utilitate. Costul de achiziţie este de 15.000. Sa se contabilizeze achiziția și amortizarea in N- 2, N-1 si N.
2.La 31.12.N-2, societatea a constatat o pierdere de 75.000 u.m.
pentru un utilaj cu valoarea contabilă de 300.000 u.m. Durata de utilitate rămasă la acea dată era de 10 ani. Cazul 1: Presupunem că, la 31.12.N, valoarea recuperabilă a utilajului este 216.000 u.m. Cazul 2: Presupunem că, la 31.12.N, valoarea recuperabilă a utilajului este 255.000 u.m.
3.Există indicii că un echipament tehnic, cu valoare contabilă
netă de 20.000 u.m., a pierdut din valoare. Echipamentul nu produce fluxuri de trezorerie independente de alte active, el făcând parte din aceeaşi unitate generatoare de trezorerie cu o clădire, cu valoarea contabilă netă de 60.000 u.m., şi un teren, cu valoarea contabilă de 40.000 u.m. Nu există fond comercial care să poată fi ataşat raţional unităţii generatoare de trezorerie. Presupunem că valoarea recuperabilă a unităţii generatoare de trezorerie este de 108.000 u.m. Să se efectueze testul de depreciere la închiderea exerciţiului N. 4.La sfârşitul exerciţiului N, societatea M a achiziţionat societatea X, la un cost de 9.000 u.m., din care valoarea justă a activelor identificabile 6.000 u.m. şi fondul comercial 3.000 u.m. Presupunem că valoarea recuperabilă este dată de valoarea de utilitate. La sfârşitul anilor N şi N+1 valoarea de utilitate este mai mare decât valoarea contabilă. În exerciţiul N+2, în ţara în care se află X, s-au impus restricţii privind exportul produselor fabricate de către aceasta şi se estimează o scădere dramatică a producţiei. La 31.12.N estimările legate de amortizare sunt: durată rămasă 12 ani, metoda lineară, valoarea reziduală nulă. La 31.12.N+2, valoarea recuperabilă a unităţii generatoare de trezorerie X este 4.080 u.m. În N+3, situaţia din ţara în care se află X începe să se amelioreze şi se estimează o creştere a producţiei. La 31.12.N+3, valoarea recuperabilă a unităţii generatoare de trezorerie X este 5.730 u.m. 5.La 31.12.N, societatea X deţine în stoc următoarele articole:
Articole Cost de Valoare
achiziţie de piaţă (în u.m.) (în u.m.) Mărfuri M1 10.000 9.500 Mărfuri M2 8.000 8.300 Mărfuri M3 30.000 32.000 Mărfuri M4 5.000 4.200 Total 53.000 54.000
Valoarea de piaţă a articolelor a fost stabilită de un evaluator
profesionist şi coincide cu valoarea netă de realizare. În cursul exerciţiului N+1, s-au vândut mărfurile M1 şi M3 iar la închiderea exerciţiului N+1 situaţia stocurilor se prezintă astfel:
Articole Cost de Valoarea
achiziţie netă de realizare Mărfuri M2 8.000 8.200 Mărfuri M4 5.000 5.100 Total 13.000 13.300 7.La începutul exerciţiului N, societatea ALFA a achiziţionat un echipament tehnologic la costul de achiziţie de 200.000 u.m. Managerii estimează că durata de utilitate va fi de 5 ani şi că, la expirarea acestei perioade, vor fi angajate cheltuieli cu dezafectarea echipamentului tehnologic şi refacerea amplasamentului în valoare de 10.000 u.m. Metoda de amortizare utilizată este cea liniară. Se estimează că rata dobânzii pe piaţă va evolua astfel : Ani N N+1 N+2 N+3 N+4 Rata 12% 13% 16% 18% 20% dobânzii La sfârşitul exerciţiului N+1, cheltuielile cu dezafectarea echipamentului sunt reestimate la 15.000 u.m. iar ratele dobânzii de piaţă sunt reestimate astfel: N+2 N+3 N+4 17% 20% 25% Să se prezinte înregistrările contabile aferente exercițiilor N și N+1.