ROMANUL INTERBELIC.

GEORGE CĂLINESCU – ENIGMA OTILIEI

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui
text narativ studiat, aparținând lui George Călinescu.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

1. evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o
perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
2. comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;
3. analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul
narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici
narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

George Călinescu - Enigma Otiliei

1. Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o
perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
În ciuda impresionantei sale cariere de critic literar, George Călinescu a experimentat
cu succes și teritoriul vast și complex al romanului. În perioada interbelică această specie
epică cunoscuse un proces de maturizare și diversificare tematică. Spre deosebire de Camil
Petrescu care îmbrățișase formula romanului modern de tip proustian, George Călinescu
se arată interesat de o formulă romanescă cultivată cu succes insecolul precedent (al XIX-lea).
Romanul său-capodoperă este Enigma Otiliei, apărut în 1938, în plină epocă
interbelică. Cartea preia teme si motive specifice realismului. Călinescu preia modelul
balzacian și tratează aici una dintre temele recurente ale prozei balzaciene: istoria unei
moșteniri. Cititorul devine martorul unor lupte a căror miză o reprezintă dobândirea averii
unui bătrân octogenar în care recunoaștem cu ușurință profilul avarului. Acestei prime teme i
se asociază o alta, ispirată din același repertoriu realist: familia. Instituția familiei e surprinsă
în declin. Relațiile părinte-copil, soț-soție, frate-soră s-au erodat puternic. De pildă, Simion,
soțul Aglaei, se dezice de propriul copil, refuzând să-i ofere Olimpiei zestrea cuvenită, pe
motiv că nu e fata lui. De asemenea, Aglae așteaptă moartea lui moș Costache pentru a intra
în posesia averii acestuia.
Romanul valorifică și motivul literar al paternității, cei doi orfani (Felix și Otilia)
fiind asaltați de pretinși părinți „binevoitori”. Asumându-și aceasta calitate în raport cu
Felix, Stănică înțelege să-l pregătească pentru viață, și astfel îi facilitează o relație cu
Georgeta, pentru ca aceasta să-I facă educația erotică. Chiar si moș Costache, din cauza
avariței sale, se comportă lamentabil ca părinte al celor doi orfani. Amână înfierea Otiliei și
nu-i asigură viitorul chiar dacă îi poartă o sinceră iubire paternă. În privința lui Felix adoptă o
atitudine și mai condamnabilă. Îl escrochează, inventând tot soiul de cheltuieli făcute pentru
acesta, pentru a justifica diminuarea fondului bănesc moștenit de Felix, administrat de
„unchi”.
Plasarea acțiunii în Bucureștiul începutului de secol al XX-lea, descrierile minuțioase
ale cadrului (străzi, interioare) crează impresia de verosimil și confirmă asumarea modelului
de roman balzacian.
Călinescu nu rămâne însă cantonat în formula romanescă de tip balzacian, deși ea este
predominată. El realizează un roman de sinteză estetică, în care recunoaștem și ecouri
romantice (prezintă o poveste de dragoste ce se înfiripă între cei doi orfani), dar și elemente
de influență venite din zona prozei moderne. Observăm interesul pentru cazurile clinice,
patologice, pentru psihologiile stranii pe care, în roman le ilustrează perfect două personaje :
 ROMANUL INTERBELIC. GEORGE CĂLINESCU – ENIGMA OTILIEI

Simion (un senil care ajunge să se creadă Iisus Hristos) și Titi (un retardat cu aere de mare
artist).

2. Comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;

Acțiunea cărții evoluează lent. Întâmplările nu au nimic spectaculos. Lupta pentru
averea lui moș Costache e dublată de povestea de iubire dintre cei doi orfani.
Autorul optează pentru tehnica detaliului semnificativ. Descrie aspectul caselor și al
interioarelor încercând să stabilească o legatură între imobil și locatari. Casa dărăpănată, cu
mobile desperecheate trădează pornirile avare ale lui Costache Giurgiuveanu (plăcerea de a
acumula fără discernământ, refuzul de a investi în reparații pentru a nu-și cheltui din bani).
În acest mediu dominat de avariția bătrânului, pătrunde Felix Sima, un adolescent
venit de la Iași la București pentru a urma Medicina. Contactul cu unchiul Costache îl
bulversează și după o primă tentativă eșuată Felix e primit în casa bătrânului octogenar.
Ilustrativă pentru atmosfera casei și pentru relațiile de familie este chiar scena din debut.
Condus în sufragerie de Otilia, Felix face cunoștință cu o lume ce-l primește cu ostilitate.
Secvența constituie avansarea romanului, reunuind toate personajele importante și prefigurând
natura relațiilor dintre acestea. Prezența lui Felix se dovedește a fi deranjantă pentru Aglae,
care nu ezită să-i răscolească trecutul dureros amintindu-i de moartea mamei. Cu vorbe
usturătoare îl înțeapă și pe Costache, ironizându-l pentru intenția de a crea un azil de orfani.
De fapt, mai ales în Otilia vede un pericol, o posibilă atentatoare la averea fratelui ei.
Gândul că moștenirea de la Costache va putea schimba viața copiilor ei, o face pe
Aglae să aștepte cu înfrigurare decesul fratelui. Momentul survine după cel de-al doilea atac
de apoplexie al bătrânului. Tâlharit de pu-pungașul Stănică, Costache face un efort suprauman
de a-și recupera banii. Mișcările bruște îi vor fi fatale. Furtul lui Stăniă rămnâne nedescoperit.
Aglae asediază casa defunctului și scotocește după banii acestuia. Există o scenă de un comic
macabru în care, bănuind că săculețul cu bani s-ar afla asupra defunctului ridică cearșaful,
prăvălind cadavrul spre perete, nerăbdătoare sa-și însușească banii. Dezamăgită că nu i-a găsit
începe să se lamenteze suspectând-o pe Otilia de furt și susținând că datoria înmormântării
trebuie să cadă în sarcina acesteia.
Moartea bătrânului stinge acțiunea cărții. Otilia, după ce păruse că încurajează relația
cu Felix, îl părasește plecând cu Pascalopol la Paris, unde se vor căsători. Felix urmează o
strălucită carieră medicala și își întemeiază o familie fericită. Stănică, după divorțul de
Olimpia se căsătorește cu Georgeta, intră în politică și în afaceri, devenind un om se succes.

3. Analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul

narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici
narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).
Remarcăm construcția incipitului în manieră realistă: se trasează coordonatele spaţio-
temporale şi se interoduc primele personaje (Felix, Costache, Otilia). Timpul e notat cu
minuţiozitate. Se precizează anul, luna, ora (o seară de iulie a anului 1909, cu puţin înainte
de orele 22) debutului acţiunii. Utilizând tehnica detaliului, naratorul surprinde aspecte care
ţin arhitectura caselor: face consideraţii pe marginea amestecului deranjant de stiluri în
carea u fost lucrate casele (dovadǎ clarǎ a lipsei de gust a locatarilor), pe marginea
materialelor în care au fost construite acestea, şi chiar pe marginea aspectului ferestrelor
etc. Spaţiul e unul citadin: Bucureştiul începutului de secol al XX-lea. Evenimentele sunt
legate în special de casa lui moş Costache (devenitǎ un fel de centrum mundi ) şi de casa
familiei Tulea. Există însă şi “ieşiri” în “extramuros” (în afara lumii bucureştene), ca de
exemplu cǎlǎtoria celor doi orfani la moşia lui Pascalopol, prilej pentru autor de a realiza o
superbǎ descriere a Cîmpiei Bǎrǎganului.
 ROMANUL INTERBELIC. GEORGE CĂLINESCU – ENIGMA OTILIEI

Finalul e conceput sub forma unui epilog. Peste ani, realizat ca medic, Felix revine
pe strada Antim pentru a revedea casa în care locuise. Are senzația că retrăiește momentul
primului contact cu unchiul Costache a cărui replică (aici nu stă nimeni) continuă să-l
umărească. Prin această construcție a finalului romanul capată o structură circulară. Cele
douazeci și patru de capitole însumând câteva sute de pagini, prezintă o acțiune ce evoluează
pe două planuri care interferează. Primul plan epic dezvoltă o problematică socială (lupta
pentru avere), iar al doilea, o problematică psihologică (adolescentul Felix trăiește prima sa
iubire, timiditatea și lipsa de experiență îl fac să se comporte stângaci, relația Otilia si
Pascalopol îi provoacă o puternică gelozie, dar în final depășește criza erotică adolescentină).
În ciuda unui conflict lipsit de profunzime, romanul își confirmă valoarea prin
varietatea tipologiilor înfățișate și prin măiestria cu care dezvoltă problematica de inspirație
balzaciană.