ACI SOSI PE VREMURI

De Ion Pillat ( 1891 – 1945 )

Poezia a aparut la 1 martie 1919 in revista “ Letopisetii “

A fost apoi inclusa in ciclul “ Trecutul viu “ din vol . “ Pe Arges in sus “ din anul 1923

TEME SI MOTIVE – sunt specifice traditionalismului

universul rural , satul arhaic , patriarhal
casa parinteasca , imprejurimile , natura campeneasca
copilaria , idealizarea trecutului
trecerea ireversibila a timpului
repetabilitatea destinului uman , ciclicitatea vietii
Desi aparent este o poezie de iubire, “ Aci sosi pe vremuri “ este
o meditatie pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociata cu
repetabilitatea destinului uman. Viziunea despre lume este
astfel ilustrata prin timpul cyclic, concretizat in legatura dintre
generatii, care face ca prezentul sa repete aproape identic
trecutul. Poemulexprima nostalgia in fata perisabilitatii omului,
care duce la instrainarea de sine, eulpillatian regasindu-se deplin
dor in experientele inaintasilor.. Tema si viziunea despre lume
accentueaza tonul elegiac si evidentiaza ideea ca eternizarea
finite umane e posibila doar prin iubire.

TITLU – se prezinta sub forma unui enunt dezvoltat, fiind

reprezentat de un cronotop prin care se dezvolta 2 arii semantice: a
spatiului si a timpului;astfel titul fixeaza prin indicii “ aci “ si “ pe
vremuri “ cadrul spatial si temporal al povestilor de iubire ; “ aci “ e
o forma regionala ce sustine caracterul arhaic , dar si pe cel evocator
al textului ; vb la perf. Simplu exprima o actiune dinamica sau
trecerea de neoprit a timpului ; de asemeni imprima o dimensiune
recenta orizontului temporal . Locutiunea adverbial ‘ pe vremuri “
evoca planul unui trecut apus , sugerand setimentul de nostalgie

COMPOZITIE

-a ) sunt prezente 2 tipuri de lirism : lirismul obiectiv dat de

narativitatea simbolica si de meditatia cu caracter general uman si
lirismul subiectiv dat de marcile lexico – gramaticale ale eului (
pronume si verbe la pers . 1 si 2 sg . ) , de comunicarea directa si de
sentimentul elegiac si meditativ
-b ) cuprinde 19 distihuri cu un vers final liber – laitmotiv
Distihurile surprind mai multe secvente lirice
- incipitul - 1 distih
- evocarea iubirii de ieri a bunicilor - distihurile 2 – 10
- meditatia asupra trecerii timpului si a efemeritatii fiintei umane –
distihurile 11 – 12
- iubirea de acum a nepotilor – distihurile 13 – 19
- epilog – vers final liber
-c ) textul contine 2 planuri – trecut “ pe vremuri “ distihurile 2 – 10
si prezent “ acum “ distihurile 13 – 19

INCIPITUL – fixeaza spatiul rememorarii nostalgice , toposul ,

spatiul mitic al copilariei , casa bunicilor ; metafora “ casa amintirii
‘ dobandeste semnificatia unui spatiu mitic, fie locuinta a
stramosilor, fie loc sacru al cuplurilor de indragostiti, initiati in
misterul nuntii. Amanuntele descriptive cum ar fi obloanele ,
pridvorul , paianjenii , poarta , zavorul , sugereaza degradarea si
trecerea timpului , vechimea, dar si un spatiu privilegiat, izolat,
accesibil doar urmasului

TRECUTUL - primul plan – trecutul capata o aura legendara , e un

timp mitic al luptei haiducilor , al idealurilor de dreptate “ de cand
luptara-n codru si poteri si haiduci “;
Apar doua schite de portret: a bunicului, nerabdator si tandru,
intampinandu-si iubita la scara berlinei, si al buniciiconturat prin
detalii fizionomice si vestimentare.Apare chipul din tinerete al
bunicii Calyopi , cu nume mitologic ( muza Kalliope, muza poeziei
epice si a elocintei ) ; e frumoasa , are ochi de peruzea , e imbracata
in crinolina , e suava , delicata si tacuta ; coboara din berlina iar
intalnirea are loc intr-o atmosfera romantica , bunicul recita din
Lamartine si I. H. Radulescu ; cadrul este si el romantic , nocturn (
campia ca un lac , luna si muzica unui clopot ) ; sunetul clopotului ,
laitmotivul poeziei , insoteste si nunta si moartea “ de nunta sau de
moarte in turnul vechi din sat .“ Apar elemente de intertextualitate,
referinte livresti : poezia “Le lac “ de poetul francez Alphonse de
Lamartine si “Zburatorul “ de Ion Heliade Radulescu.

11 – 12 – Distihurile de mijloc contin o scurta meditatie despre

trecerea timpului ( motivul tempus irreparabile fugitur ) “ Ce straniu
lucru vremea ! “ si despre efemeritatea omului ; doar portretele mai
pastreaza imaginea indragostitilor de altadata “ Te vezi aievea
numai in stersele portrete”
Acest interludiu rhetoric face trecerea de la planul trecutului la cel al
prezentului si contine marcile discursului adresat: pers. a IIa sg. Cu
valoare neutral, impersonala “ te vezi aievea “. Versul final
constituie un refren ideatic cu valoare de concluzie, deoarece fixeaza
temele si motivele pe fundalul satului mitic, impunand o anumita
solemnitate limbajului.
PREZENTUL – al doilea plan – ca intr –un ritual, in acelasi cadru
dar in alt timp, nepotii repeta gesturile bunicilor ; diferentele tin
doar de moda , intrucat iubita vine cu trasura iar iubitul recita versuri
simboliste de Francis Jammes si Horia Furtuna ; poetul isi asuma
acum ipostaza indragostitului. Ea e la fel de frumoasa ca cea de
odinioara , e subtire si diafana , dar are ochi de ametist ; e prezent
acelasi cadru nocturn ; reapare simbolul clopotului care sugereaza
repetabilitatea destinelor omenesti si efemeritatea “ Acelasi clopot
poate – in turnul vechi din sat. “ Un alt element comun celor doua
secvente poetice este simbolul berzei, pasare de bun augur, symbol
de pietate filiala si al fidelitatii si devotiunii. Alte lemente de
intertextualitate vin sa intregeasca tabloul prezentului : Francis
jammes, poet symbolist francez care a cantat universal rural, si Horia
Furtuna , un poet symbolist minor, autorul unei poezii intitulate “
Balada lunii”`, amintita de G Calinescu in “ Istoria literaturii romane
de la origini pana in present”

NIVELURILE TEXTULUI

- fonetic si prozodic – muzicalitatea data de eufonii si prozodie

traditionala , rima imperecheata , ritm iambic , masura de 13 – 14
silabe
- morfosintactic – verbele se distribuie in trecut si prezent pentru
cele 2 povesti de iubire ; trecutul este folosit pentru meditatie ,
iar prezentul pentru a sugera permanenta sentimentului de
iubire; substantivele , adjectivele si adverbele prezinta cadrul
deascriptiv ( casa , pridvor , drumul , luna , vechi , departe )
- lexico – semantic – alterneaza registrele stilistice – arhaic ,
regional sau neologic ( pridvor , haiduc , potera , berlina ,
crinolina )
- stilistic - paralelism , simetrie si antiteza intre cele doua povesti ,
epitet in descrieri “ asculta tacuta “ , metafore si comparatii
DEMONSTRATIE TRADITIONALISM
1) O trasatura traditionalista a poeziei este idilizarea trecutului, a cadrului rural, a
casei parintesti, prin motivul timpului trecator asociat cu repetabilitatea destinului
uman cu ciclicitatea vietii. Versurile poeziei se prezinta sub forma unui “ pastel
spiritual, psihologic “ ( I.Pop ), puternic stilizat, deoarece elementele cadrului
natural reprezinta doar un pretext pentru meditatia poetica, valorificand esthetic si
motivul amintirii. Atmosfera generate de versuri este una elegiac, prin atitudinea
de tristete a eului lyric, de meditatie nostalgica. In acest sens criticul Ov.S.
Crohmalniceanu afirma: “ Poezia pamantului natal, a radacinilor ancestrale, de
care nu se poate rupe un suflet, si-a gasit la noi expresia cea mai inalta in lirica lui
Ion Pillat “.
2) Un alt element ce tine de traditionalism este versificatia, prozodia. Poezia dispune
de o structura muzicala simfonica, fiind alcatuita din 19 distihuri si un vers izolat
conclusive. Rima este imperecheata, ritmul iambic si masura versurilor de 13-14
silabe.