PROIECT DIDACTIC

UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Colegiul Național Grigore Moisil, Onești

DATA: 18 martie 2021
CLASA: a XII-a C
PROFESOR: Mandel Elena Florina
ARIE CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare
DISCIPLINA: Limba şi literatura română
TEMA: Romanul experienţei războiului: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu
TIPUL LECŢIEI: recapitulare

COMPETENŢE GENERALE
1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în diferite situaţii de comunicare;
2. Folosirea instrumentelor de analiză stilistică şi structurală a diferitelor texte literare şi nonliterare;
4. Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situaţii de comunicare.

COMPETENŢE SPECIFICE
1.1. Aplicarea cunoştinţelor de limbă în studiul şi interpretarea textelor literare;
1.3. Folosirea adecvată a strategiilor de comunicare orală în monolog şi dialog, în vederea realizării unei comunicări eficiente şi personalizate;
2.1. Folosirea unor tehnici variate pentru analiza în detaliu a unor texte literare diverse;
3.2. Compararea şi evaluarea unor puncte de vedere diferite exprimate în legătură cu un anumit text literar sau cu un fenomen literar/ cultural;
4.1. Adecvarea tehnicilor şi strategiilor argumentative în situaţii de comunicare diverse (scrise şi orale).

VALORI ŞI ATITUDINI
• Cultivarea plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii;
• Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice prin lectura textelor;
• Cultivarea sensibilităţii prin receptarea operei literare.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE: La sfârşitul orei elevii trebuie:

O1: să precizeze elementele de structură și conținut ale romanului;

O2: să explice diferența dintre eul narator și eul empiric, raportându-se la operă;

1
O3: să prezinte imaginea războiului, așa cum reiese din textul dat;
O4: să-și exprime opinia despre atitudinea personajului-narator față de război, în fragmentele date;
O5: să realizeze conexiuni între experiența livrescă și cea personală;
O6: să evidențieze, într-un eseu de 5 minute, dimensiunea conotativă a războiului, reflectat în romanul dat;
O7: să enumere principalele trăsături ale războiului, evidențiind impactul asupra universului interior al personajului principal.

RESURSE EDUCAŢIONALE
a) Capacitatea de receptare a elevilor; b) Timpul: 50 minute.

METODE ŞI PROCEDEE: brainstormingul, conversaţia, conversaţia euristică, explicaţia, exerciţiul, eseul de cinci minute, harta conceptuală,
observaţia, demonstraţia,.

MIJLOACE DIDACTICE: romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, fişe de lucru, instrumente de scris,
laptop, video- proiector, tabla multifuncționala, caietele elevilor.

FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII ELEVILOR:

• Activitate frontală;
• Activitate individuală;

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
• Programa de limba şi literatura româna pentru clasele IX – XII;
• Parfene, C., Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală. Ghid teoretico-aplicativ, Iaşi, Ed. Polirom, 1999;
• Chiprian,Cristina, Cipercă Livia, Alternative didactice, Ed. „Spiru Haret”, Iaşi, 2002;
• Goia, Vistrian, Didactica limbii şi literaturii române, Ed. „Dacia”,Cluj-Napoca,2002;
• Pintilie, Mariana, Metode moderne de învăţare-evaluare, Ed. „Eurodidact”, Cluj-Napoca, 2006;
• Şerbănescu, Andra, Cum se scrie un text, Ed. Polirom, Bucureşti, 2005;
• Petrescu, Camil, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Editura pentru literatură, 1985.

2
 SCENARIU DIDACTIC

EVENIMENT Ob. STRATEGII DIDACTICE

DIDACTIC Op. CONŢINUT ŞTIINŢIFIC EVALUARE
FORME DE METODE ŞI MIJLOACE
ORGANIZA PROCEDEE DIDACTICE
RE

Se creează condiţii optime pentru buna Activitate

1. Moment desfăşurare a lecţiei. frontală
organizatoric

2. Reactualizarea O1 Se discută pe baza cunoştinţelor dobândite în Activitate Conversaţia Autoevaluare

cunoştinţelor lecţiile anterioare. frontală
3. Captarea Se discută pe baza unui material power-point. Activitate Observaţia Video- Vizionarea cu
atenţiei (Anexa 1). Materialul scris va fi precedat de frontală Conversaţia proiector atenţie a
imagini care surprind imaginea războiului. materialului
Laptop prezentat.
3. Anunţarea Se anunţă titlul şi obiectivele lecţiei. Activitate Conversaţia Tabla
temei şi a frontală Caietele
obiectivelor elevilor

Se discută cu privire la modul diferit de receptare Activitate Observația Video- Analizarea

4.Dirijarea O2 a temei Războiul, până la izbucnirea primei frontală Conversația proiector relației eu
învăţării conflagrații mondiale, respectiv imaginea acestuia Laptop narator - eu
în literatura interbelică. Profesorul aduce în empiric.
O3 discuție opinia exprimată de Stendhal in romanul Explicaţia Fişe de lucru Rezolvarea
„Mănăstirea din Parma” care surprinde un prim Instrumente corectă a
pas spre demitizarea războiului: „Războiul nu era, Problematizarea de scris itemilor de pe
O5 deci, acel elan nobil și comun al sufletelor Tabla fişa de lucru.
iubitoare de glorie, așa cum și-l inchipuise el (n.n. Conversaţia

3
 Fabricio del Dongo), din proclamațiile lui
Napoleon.”. De asemenea, facem trimitere la
opinia lui Liviu Rebreanu exprimată în discuția
polemică de la popota ofițerilor din romanul
„Pădurea spânzuraților”: generator de energii vs.
distrugător de energii.
Se particularizează opera camilpretreciană pe
baza unui material prezentat în format power-
point și a fișei de lucru care surprinde experiența
de pe front a autorului, respectiv decupajele
preluate din partea a doua a romanului „Ultima
noapte de dragoste, întâia noapte de război”.
Se completează un ciorchine prin care se
5.Obţinerea sintetizează imaginea războiului desprinsă din Activitate Exerciţiul Caietele Aprecieri
performanţei roman individuală elevilor verbale
O7 Instrumente
Activitate Ciorchinele de scris
frontală
6.Asigurarea Elevii sunt solicitați să scrie un eseu de 5 minute Activitate Conversaţia Autoevaluare.
feed-back-ului despre război ca front de luptă dintre ,,Scylla frontală Tabla
O6 inimii” și ,,Charybda rațiunii”(Blaise Pascal), Exerciţiul interactiva
valorificând citatul: De pe scena istoriei, războiul
se mută pe aceea a conștiinței individului. Eseul de cinci
(Nicolae Manolescu) minute

7.Asigurarea Se dă tema pentru acasă: Scrie un eseu Activitate Conversaţia Caietele Notarea temei
retenţiei şi a nestructurat, de 150- 200 de cuvinte, în care să frontală. elevilor pentru acasă.
transferului prezinți imaginea războiului reflectată în romanul
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război de Camil Petrescu

4
Anexa 1
A. La trei din noapte vom scula din somn B. Și-acum de vreme-ndelungată,
Pe cei ce se lăsară istoviţi în noroi, Pe-o ploaie putredă și fără început
Vom aştepta din nou Peste șanțurile-adânci
Noi ordine. Clăpăcim cu greutate prin noroi,
Vom aştepta chinuitor Alunecam becisnic pe brânci.
Şi-apoi pătrunşi de ploaie până la vertebre,
Murdari, încătuşaţi, greoi, Prin noaptea neagră, udă,
În zorii albicioşi şi umezi de septembre O grotă fără stânci și mocirloasă -
Când palele de ceaţă se rup peste tufişuri Ca pasii nu cumva să ni s-aud,
În şiruri rare vom urca, Ne strecurăm plutind ca trei strigoi
Cu paşi definitivi În bezna unui necuprins cavou.
Colina, după care stăm
Şi dincolo, deodată - Statornic și aproape,
De nepătruns, pătrunzător şi gol De lângă noi, de undeva
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie. Pocnește câte-un foc de armă,
.........................................
Suntem aproape, poate, de sfântul inamic,
Unic, imens şi nou Dar eu nu simt, nu văd și nu aud nimic.
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie.
O, încă-o dată, ai tot timpul: Cu greutate lunecând.
Nu te teme. Îmi smulg picioarele
Diseară ne vor da ceai şi pesmeţi. Și înțeleg înfiorat
Omoară-ţi sufletul de cu vreme Că pământul
Ca să poţi mânca liniştit. Mă vrea,
(Ceaiul e bun ca să nu îngheţi.) Mă suge lacom,
Prietene soldat, Cu buze vâscoase de noroi.
Ucide-ţi sufletul cu grijă: Dar unde sunt acum...?
Restul n-are nici o însemnătate: Și unde merg...?
De va fi glonţ, sau colţ de schijă, (Camil Petrescu, Mâna)
Până la tine nimic nu va străbate.
C. Desparte două lumi
(Camil Petrescu, Versuri pentru ziua de atac) Ce nu se pot pricepe categoric,
Căci pentru-același sfânt
Au alt cuvânt,
Desparte
Trecuturi cu cuprinsul alegoric,
Descrise fiecare-n câte-o carte,
Sunt două manuale de istorie
Dușmane
Și două geografii tirane;
Sunt doua imnuri, doua uniforme
Și doua visuri de școlari-altoi
Crescuți de alte statui de eroi.

Iar între ei și noi,

O, de la Riga și până la Galați,
Aleargă drumul mortii
Păzit de două rânduri de soldați.
( Camil Petrescu, Drumul morții)

5
 A. Toate întâmplările din volumul al doilea le-am trăit aievea, alături de regimentul
meu. Toate personajele mele există şi trăiesc sau au trăit, însă modificate după legea mea
interioară.

( Camil Petrescu )

B. ,,Am fost făcut prizonier în ziua de 26 iulie 1917, în următoarele împrejurări:

Făceam parte din Regimentul Suceava Nr. 16, comandat de dl. Colonel Cezar Mihail, şi
eram comandantul secţiei I de mitraliere din Comp. 8 a.
Ataşat Comp. 7 de sub comanda d-lui locotenent Paplica - aveam piesele în sectorul
acestei companii - pe Cota Ungureanu, Valea Oituzului.
Încă din seara de 25 iulie 1917 inamicul a început pregătirea de artilerie, care a devenit
violentă în dimineaţa zilei de 26 iulie continuând cu cea mai mare intensitate până la ora 10
când s-a produs un atac general pe toată Valea Oituzului. Am respins însă uşor acest atac.
A urmat o nouă pregătire de artilerie mai violentă, care ne-a îngropat cea mai mare parte
din oameni sub dărâmăturile tranşeelor. Auzeam focuri de armă când în spatele nostru în
jumătate la stânga şi cum treceau într-acolo întăriri, am bănuit că s-a pierdut o parte din
tranşee.
Din cauza tirului violent - cu toate sforţările noastre, n-am mai putut restabili legătura
telefonică - iar prin patrulare devenise extrem de greu.
La ora 13: 30 a urmat un nou atac pe care l-am respins din nou Comp. 5 care ca
întărire a avut şi ea pierderi mari de tot.
Noua pregătire artileristică - de o violenţă extremă - care a urmat ne-a sfărâmat
aproape complet tranşeele şi bordeele, iar la ora 18: 30 când s-a produs ultimul atac inamic
- erau sectoare întregi de tranşee fără garnizoană din cauza pierderilor de oameni.
La ora 18: 30 am fost atacaţi din front şi din spate, căci inamicul pătrunsese complet la
stânga noastră. După o scurtă şi violentă luptă de mitraliere aruncând grenade - culcaţi în
pâlnii de obuze, am aruncat cu două grenade pe care le-am găsit la îndemână şi apoi am vrut
să fug înapoia crestei întelegând că poziţia e pierdută.
Am fost întâmpinat de un alt grup tot cu grenade - care urca la deal.
Am fost fugărit până într-un bordei - căci nu mai aveam nici o armă la mine - unde era să fiu
omorât dacă nu ieşeam - încercând din nou să fug. Am fost prins. Făceam parte din
Regimentul 18 vânători alpini din Brigada 15 de Bavaria.
Trecând pe la Regimentul - Brigada - Divizie şi corpul respectiv, am fost dus în lagărul de
la Râşnov Braşov. Tot drumul am văzut cum treceau rezerve de infanterie şi artilerie inamice,
a început apoi a sosi un număr extraordinar de mare, ceea ce provoca îngrijorarea tuturor,
mari transporturi de răniţi care nu mai aveau loc prin spitale. Erau complect surprinşi de
rezistenţa românească.
Am fost dus apoi în lagăr de ofiţeri prizonieri de la Sapronijek unde am fost aproximativ bine
trataţi, primind îmbrăcăminte, hrană, soldă şi îngrijiri în marginile posibilităţii.
M-am întors din captivitate în ziua de 24 Martie cu trenul. Din gazetele nemţeşti ce le
citeam zilnic şi din conversaţiile numeroase ce le-am avut cu ofiţerii austrieci şi germani, am
căpătat un complet de impresii pe care mi-ar fi greu să le expun în câteva rânduri. În rezumat
însă: toată lumea, mai cu seamă populatia de jos care suferea groaznic, e sătulă de războiu.”

Sublocotenent Petrescu Camil

Regiment Suceava, Nr. 1

6
 FIȘĂ DE LUCRU

Citește cu atenție textul de mai jos, apoi formulează răspunsuri la cerințele date:

Acum oamenii de aici, blestemații în uniformă, îmi sunt singurii aproape și sunt mai
aproape de ei decât de mama și de surorile mele.
Orgoliului meu i se pune acum, dealtfel, și o altă problemă. Nu pot să dezertez, căci, mai
ales, n-aș vrea să existe pe lume o experiență definitivă, ca aceea pe care o voi face, de la
care să lipsesc, mai exact, să lipsească ea din întregul meu sufletesc. Ar avea față de mine,
cei care au fost acolo, o superioritate, care mi se pare inacceptabilă. Ar constitui pentru mine
o limitare. Îmi putusem permite atâtea gesturi până acum, pentru că aveam un motiv și o
scuză: căutam o verificare și o identificare a eului meu. Cu un eu limitat, în infinitul lumii,
nici un punct de vedere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibilă și deci nici o putință
de realizare sufletească. O asemenea carență, de nereparat, ar fi fost și o descalificare. Lipsit
de orice talent, în lumea asta muritoare, fără să cred în Dumnezeu, nu m-aș fi putut realiza -
și am încercat-o - decât într-o dragoste absolută. M-am înșelat o dată, aș mai putea încă
încerca, din nou, de aceea nu vreau să fiu scăzut, de la început chiar, față de femei, prin nici
o lipsă în organismul sufletesc. [...]
Încep șuierături, oamenii se încolonează cu zgomot de bidoane, arme și lopeți. [...]Au
trupuri de găini, moi. Îi mișc cu mâna din loc în loc și rămân unde îi pun, sleiți. Dealtminteri
și vocile ofițerilor parcă șchioapătă. În jurul nostru, dincolo de cei cinci pași până unde
vedem, cine știe ce prăpăstii de moarte, ce scene de bestialitate, ascunde noaptea asta, atât
de neagră că nu se poate deosebi nici o siluetă măcar.
Sunt fericit că nu mai atac cel dintâi și mă trântesc jos în iarba caldă încă de soare.
Mă gândesc la măcelul care va fi peste 30-40 de minute. Cranii sfărâmate de paturi de armă,
trupuri străpunse și prăbușite sub picioarele celor care vin din urmă. Facle și urlete. Explozii
de obuze care să doboare rânduri întregi. Știu că voi muri, dar mă întreb dacă voi putea
îndura fizic rana care-mi va sfâșia trupul. Și un gând stăruie, plutind peste toate, ca o
întrebare: pentru mine anume cum va fi? glonț... baionetă sau explozie de obuz?

Ceilalți trag acum cu o înverșunare arzătoare, de oameni cărora nu le-a reușit, din
vina victimelor, o demonstrație.... Patru tunuri trag în fața noastră, la zece pași, ca prin baraj
să ne taie drumul și patru încearcă să dărâme malul... Tot dealul se resimte incnind de
izbiturile scurte ca de un neîntrerupt cutremur.
După vreo jumătate de ceas, plictisiți, dezgustați, parcă s-au oprit...Din cauza noroiului nu
ne mai deosebim unii de alții, înghesuiți într-o vatră sub mal, nu mai mare însă ca un pat,
unde ne-am târât cu toți., Marin Tuchei bocește întruna, silabisind tărăgănat, ca un blestem,
de la început:
- Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu...
Tirul artileriei reia brusc, exasperat de furios. Din nou avem otravă în sânge. .. Arunc
pachetul cu scrisori.... Arunc și aparatul fotografic, dar mantaua de cauciuc parcă tot vreau
s-o păstrez... atât de mare mi-e groaza de frig.Obuzele care lovesc în mlaștină ne acoperă din
nou obrajii cu noroi, iar cele care caută muchia malului se apropie și se depărtează. Fiecare
explozie ne năucește bătându-ne mereu țepi de fier, cu ciocanul, în urechi, și vuiește groaznic
de metalic, ca și cum vagoane de tablă ar cădea de la etaj pe bazalt.
O explozie de obuz e ca o ciocnire de trenuri. Cine ar putea suporta șase-șapte sute de
ciocniri de tren într-o singură zi?

7
Un obuz a lovit în muchie... Mi se pare că, apropiați, doi dintre oameni sunt loviți de rupturi,
dar n-am timp să văd, căci ochii mi se închid scurt, corpul mi se încleștează în convulsie
epileptică.
Dăm aci peste un grup de opt-nouă oameni din plutonul meu, care așteaptă un
moment prielnic să fugă. Din urmă mai vin încă doi, dintre cei care fuseseră cu mine. Când
ajung, mai mult se prăbușesc decât se culcă, pe urmă caută cu privirea iscoditor[...] Și pe
urmă ne lămuresc:... atunci au văzut un obuz care i-a retezat capul lui A Mariei...
- ... și fugea, așa fără cap, după dumneavoastră, domnule sublocotenent.
- A mers ca la vreo patru-cinci pași și pe urmă a îngenuncheat și a căzut.

Cădem cu sufletele rupte, în genunchi, ne aruncăm jos, care cum putem, apoi alergăm,
coborâm speriaţi, împrăştiaţi, fără să ştim câţi mai suntem, mai ales acoperiţi de pământ şi
fum cum arătăm acum. E o schimbare de sus în jos, ca şi când ar fi căzut tâmpla cerului şi
jumătate din privelişte s-ar fi răsucit ca într-un ochi bolnav, ca într-o oglindă, dintr-o dată
întoarsă.
O întârziere întinsă şi pe urmă alte şuierături. Ne prăbuşim o dată cu ele. Nervii
plesnesc, pământul şi cerul se despică, sufletul a ieşit din trup ca să revină imediat ca să
vedem că am scăpat...
Exploziile se succed organizat. Unele le aud la câţiva paşi, altele în mine. Cum s-a
terminat o ruptură, corpul tot, o clipă sleit, îşi înjumătăţeşte răsuflarea şi se încordează iar,
sec, în aşteptarea celeilalte explozii, ca un bolnav de tetanos... Deasupra ta, întâia explozie îţi
sparge urechile, te năuceşte, a doua te acoperă de pământ. Dar faptul că le-ai auzit pe
amândouă, nu eşti mort. Animalic, oamenii se strâng unii lângă alţii, iar cel de la picioarele
mele are capul plin de sânge. Nu mai e nimic omenesc în noi... Oamenii se închină
neîntrerupt. Fugim căci e totuna de stai pe loc. Problema de a şti dacă te opreşti lângă un
smoc de iarbă, sau lângă un muşuroi de pământ, e ca la începutul lumii.

Mă simt palid şi când îmi trec mâna peste obraji văd că mi-a crescut o barbă ca de
mort.
Mă întreb întâi, lungit în şanţul şoselei, dacă nu am fost prea de tot demoralizat de
focurile de baraj. E o întrebare care nu m-a slăbit niciodată în război, dar care acum mă
chinuie mai stăruitor ca oricând: Altul în locul meu, s-ar fi purtat mai demn?
Dacă nemţii înaintau, mă puteau prinde fără luptă, căci e neîndoios că n-aş fi fost în stare să
mă apăr... E o problemă, care şi în cealaltă viaţă
(care nu e decât paralelă cu cea de acum) m-a obsedat mereu, încă din ultimul an de liceu:
Sunt inferior celorlalţi de vârsta mea? În aceleaşi împrejurări, alţii cum s-ar fi comportat?
Tudor Popescu...El de ce a rămas să mă aştepte? Ştiu că din cauza câtorva mici isprăvi,
camarazii mei au oarecare admiraţie pentru mine, iar din cauza gesturilor mele prieteneşti, o
dragoste de frate, dar de ce eu care cred că îmi iubesc atât soldaţii, n-am stat să adun răniţii
căzuţi pe coastă? ...Şi unde să-i duc?...cum să-i transport?...când trupele noastre sunt tocmai
la zece kilometri.
Şi încă altă obsesie, cu rădăcini şi mai adânci. Sunt dintr-un neam inferior? Ce aş fi
făcut dacă aş fi fost la Verdun, sau dacă aş fi fost pe Somme, în uraganul de obuze unde trag
mii de tunuri odată? E această inferioritate de rasă? Ei sunt din carne şi nervi ca noi? Ce
suflet au, de pot avea tăria să îndure atâta?
Există pe drept cuvânt vreo rasă aleasă, care poate suporta ceea ce noi nu putem
suporta?[ ...]

8
Nu credeam în nimic, nici măcar în Dumnezeu...şi această zi, arătându-mi limitele voinţei şi
ale personalităţii în comparaţie cu alţii, mă dovedea într-o inferioritate de epavă. A fost
destul să apara nemţii...focul a două baterii.”
(Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război)

1. Prezintă imaginea războiului, exact așa cum reiese din fragmentul dat.
2. Exprimă-ți opinia despre atitudinea personajului-narator față de război, așa cum reiese
din fragmentul dat.
3. In ce măsură se poate afirma că războiul este pentru Gheorghidiu un mod de a-l
îndepărta de suferința iubirii?
4. Care este motivul indiferenței față de Ela, după ce este rănit si spitalizat?
5. Explică modul în care te-ai comporta dacă ai trăi/ai fi trăit o asemenea experiență
(răspunsul la această cerință se formulează individual, sub forma unei pagini de jurnal,
în limita timpului, dacă nu, ca temă pentru acasă).