Sunteți pe pagina 1din 12

CALCULUL ADAOSURILOR DE PRELUCRARE

1. OBIECTUL LUCRĂRII
Lucrarea prezintă metodele de calcul a adaosurilor de prelucrare, precum şi metodologia de
stabilire a adaosurilor de prelucrare prin metoda analitică de calcul.

1
2
3
4
2. CONSIDERAŢII GENERALE
Metode de stabilire a adaosurilor de prelucrare

Metoda de calcul în cazul reglării individuale a cotei prelucrate


Se aplică în producţia unitară şi de serie mică, la prelucrarea pe maşini-unelte universale, la care
reglarea la cotă se efectuează individual, pentru fiecare piesă, prin treceri de probă.

Suprafeţe exterioare
adaos simetric :
2Ai nom = 2A i min + Ti-1
d i-1 max = d i max + 2Ai nom
d i-1 nom = (d i-1 max) rotunjit sup
d i-1 min = (d i-1 max) rot – Ti-1

5
Cota de prelucrare

Suprafeţe interioare
adaos simetric :
2A i nom = 2A i min + Ti-1
D i-1 min = D i min – 2Ai nom
D i-1 nom = (D i-1 min) rotunjit inferior
D i-1 max = (D i-1 min) rot + Ti-1
Cota de prelucrare intermediara

Suprafeţe exterioare:
adaos asimetric
A i nom = A i min + Ti-1
l i-1 max = l i max + A i nom
l i-1 nom = (l i-1 max) rotunjit sup
l i-1 min = (l i-1 max) rot – Ti-1
Cota de prelucrare intermediară:

Suprafeţe interioare:
adaos asimetric :
A i nom = A i min + Ti-1
L i-1 min = L i min – A i nom
L i-1 nom = (L i-1 min) rotunjit inferior
L i-1 max = (L i-1 min) rot + Ti-1
Cota de prelucrare

3. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII

6
Datorită seriei mici de fabricație, prelucrarea pieseise face pe mașini-unelte universale cu
reglarea sculelor la dimensiune prin metoda trecerilor de probă (obținerea individualăa preciziei
dimensiunilor).Operațiile ce se vor executa la piesadin fig.4.5 sunt următoarele:
- debitarea;
- frezarea frontală și centruirea;
- strunjirea suprafețelor cilindrice (într-o singură operație);
- frezarea canalelor de pană;
- tratament termic de îmbunătățire (la HRC 20...30);
- îndreptarea piesei (redresare);
- rectificarea suprafețelor cilindrice mm. Pentru
stabilirea diametrului barei laminate din care se va executa piesa se calculează
adaosurile de prelucrare pentru suprafața cu diametru maxim.
1. Pentru suprafața
a. pentru rectificare (operația precedentă este strunjirea într-o singură fază):
Rz i-1 = 25 µm;
Si-1 = 0 (după tratamentul termic de căilire Si-1 se exclude dincalcul;

Δc= 0,13 µm/mm din tab.4.6 (după îndreptare);


lc= 108,6 mm din desenul piesei;

La prelucrări între vârfuri nu se face verificarea așezării, deci εv = 0.


Așadar, adaosul minimpentru rectificare este:

Din tabelul 2.15 cap.2, obținemtoleranța pentru operațiaprecedentă - strunjire într-o


singură fază conform treptei 10 deprecizie:
Ti-1 = 84 µm,
deci adaosul nominal pentru rectificare este:

Diametrul maxim înainte de rectificare (după strunjire)este:

Se rotunjește: di-1 max= di-1 nom = 25,2 mm;


Diametrul minim rezultă:

7
Deci, operațiade strunjire se va executa la cota
b. pentru strunjire (anterior strunjirii materialulbară este sub formă de laminat):
Rz i-1 = 125 µm;
Si-1 = 150 µm;

conform formulei (4.7) pentru prelucrarea între vârfuri

Δc= 1,5µm/mm (tab.4.6 pentru laminat fără îndreptare);

(pentru centruire executată pe mașinade centruit, cu


fixarea materialului în prisme autocentrante,formula (4.4);

Adaosul minim pentru strunjire este:

Din tab. 4.1 se obține abaterea inferioară Ai la diametrulbarei laminate:


Ai = -0,9 mm.
Adaosul nominal de calcul:

Diametrul nominal de calcul al barei laminate se determinăcu formula (4.1):


ds nom = 25,2 + 1,372 + |-0,9 | = 27,472 mm.
Se alege o bară laminată cu diametrul standardizat mm conform STAS 333-87.
Adaosul de prelucrare nominal real (recalculat) pentru operația de strunjire a treptei
mm este:

2. Pentru suprafața
Adaosul nominal pentru strunjire se determină prindiferența dintre diametrul barei
laminate și diametrul suprafețeistrunjite:

3. Pentru suprafața
a.pentru rectificare se adoptă același adaos nominal cași la suprafața , adică:
2Api nom=190 µm.
Diametrul maxim al suprafeței finite este:
20 - 0,025 = 19,975 mm.
Diametrul maxim înainte de rectificare (după strunjire) este:
di-1 max= 19,975 + 0,190 = 20,165 mm;
se rotunjește: di-1 max= 20,2 mm
di-1 nom= 20,2 mm
di-1 min= 20,2 - 0,084 = 20,116 mm.
Deci, operația de strunjire se va executa la cota

b. pentru strunjire adaosul se determină prin diferențadiametrelor de strunjire ale treptelor


vecine, adică:
2Api nom= 24,5 – 20,2 = 4,3 mm.

8
4. Pentru suprafețele
a. pentru rectificare se adoptă același adaos ca și la celelalte suprafețe rectificate:
2Api nom=190 µm.
Diametrul maxim al suprafeței finite este:
17 + 0,006 = 17,006 mm
Diametrul maxim înainte de rectificare (după strunjire)este:
di-1 max= 17,006 + 0,190 = 17,196 mm;
se rotunjește: di-1 max= 17,2 mm
di-1 nom= 17,2 mm

Toleranța pentru operațiade strunjire este 70 µm (tab. 2.15) treapta 10 de precizie.


Diametrul minim:
di-1 min = 17,2 –0,07 = 17,13 mm.
Operația de strunjire se execută la cota
b. pentru strunjire, adaosul se determină prin diferențadiametrelor de strunjire ale treptelor
vecine:
2Api nom=20,2 - 17,2 = 3 mm.

5. Calculul adaosurilor pentru prelucrarea suprafețelor frontale la cota

Suprafețele frontale de capăt se prelucrează prin frezare,operația precedentă fiind


debitarea pe ferăstrău circular. Dintabelul 4.11 obținem:
Rz i-1+ Si-1 = 0,2 mm;

Adaosul minim pentru frezarea simultană a fetelor frontaleeste:

Toleranța la lungimea de debitare, în treapta 14 de precizie, este 1150µm = 1,15 mm


(tab.2.15, cap.2); abaterile limităla lungimea de debitare sunt deci ± 0, 575 mm sau rotunjit±0,6
mm.
Prin urmare, adaosul nominal calculat pentru frezareafrontală este:

Lungimea nominală pentru debitare este:


Lnom = 250 + 1,56 = 251,56 mm,
se rotunjește: Lnom = 252 mm.
La debitare se va respecta cota: 252 ±0,6 mm.
Valoarea reală (recalculată) a adaosului nominal este:
2Api nom = 252 - 250 = 2 mm.
Pentru fiecare suprafață frontală adaosul este:
Api nom = 1 mm.
Formularul de calcul al adaosului de prelucrare, completatîn baza calculelor efectuate,
este dat în tab.4.13.

4. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR TEORETICE

9
Răspundeţi la următoarele întrebări de verificare:
a. Ce reprezintă adaosul de prelucrare
b. Care sunt metodele de determinare a adaosurilor de prelucrare: principiul metodei, avantaje şi
dezavantaje
c. Prezentaţi schema adaosurilor de prelucrare ale fazei pentru suprafeţele exterioare 
d. Prezentaţi schema adaosurilor de prelucrare ale fazei pentru suprafeţele interioare?
e. Care sunt etapele de calcul a adaosurilor de prelucrare prin metoda analitică de calcul ?
f. Precizaţi care este relaţia de calcul a adaosului minim de prelucrare stabilit cu metoda
analitică; precizaţi semnificaţia mărimilor care intervin în relaţia de calcul?

5. DETERMINĂRI EXPERIMENTALE. INTERPRETAREA REZULTATELOR.


CONCLUZII

Aplicaţie A1. Să se calculeze adaosurile de prelucrare şi dimensiunile intermediare pentru

piesa “roată dinţată” . Marca materialului din care se confecţionează piesa este C45, iar volumul

de produse corespunde producţiei de serie mica.(pentru TCM).

Aplicaţie A2. Să se calculeze adaosurile de prelucrare şi dimensiunile intermediare pentru

piesa “flansa” . Marca materialului din care se confecţionează piesa este C45, iar volumul de

produse corespunde producţiei de serie mica (pentru IMC).

10
11
12

S-ar putea să vă placă și