Analiza epidemiologică

 AE constă în identificarea, separarea şi studiul

atent a:
 Părţilor componente ale unei probleme de
sănătate
 Populaţiei în care a apărut problema de sănătate

 Factorilor care explică apariţia problemei de

sănătate
Etapele analizei epidemiologice

 Descrierea fenomenului de sănătate

 Comparaţia
 Aprecierea erorilor
 Interpretarea datelor epidemiologice.
Descrierea fenomenului de
sănătate

 I. Incidenţa cumulativă, sau indicele de atac,

proporţia din populaţie care este lipsită de o
problemă de sănătate pe care o va avea ulterior.
Măsoară probabilitatea sau riscul de apariţie a
unei probleme de sănătate într-o anumită
perioadă de timp.
 II. Densitatea incidenţei, măsoară apariţia unei
probleme de sănătate într-o populaţie lipsită
iniţial de acea problemă, pe unitatea de
populaţie şi timp, şi se exprimă în persoane - ani.
 Un tip aparte de densitate a incidenţei este
indicele de fatalitate a cazului.
2. Comparaţia

 Comparaţia indicilor calculaţi arată cât de

semnificativă este asocierea cauză-efect,
dintre factorul de risc şi problema de
sănătate.
 Pentru comparaţii cantitative se utilizează
tabelele de 2x2, în analiza unui studiu de
cohortă se utilizează RR, RA şi variante, iar
pentru studiu caz-martor se utilizează OR.
3. Aprecierea erorilor.

 Bias - este definită drept devierea

rezultatelor de la realitate şi se poate ajunge
la asocieri cauzale false, deviate
eronate.
 Erorile potenţiale în studiile epidemiologice
sunt:
 A. erori întâmplătoare
 B. erori sistematice
 C. confuzia
 A. Erori întâmplătoare
 sunt neconcordanţe între o observaţie efectuată pe un eşantion şi
valoarea reală a parametrului în populaţie (rate, indici de
prevalentă).
 Există trei surse de erori:
 (l)variabilitatea biologică:
 factori care ţin de individ:
 a. factori interni: greutate, sex, vârstă, rasă, origine, sănătate.
 b. factori externi: condiţii de întreţinere (alimentaţie, temperatură ambiantă, condiţii
sezoniere),

 factori care ţin de mediul geografic şi climateric,

Ele pot fi reduse prin măsurarea atentă a expunerii şi a rezultatului
expunerii
 (II)eroarea de eşantionaj – POT FI REDUSE PRIN creşterea taliei
eşantionului
 (III)eroarea de măsurare - POT FI REDUSE PRIN validarea
instrumentelor de măsură
B. Erori sistematice

 apar atunci când în cadrul SE există

tendinţa de a se obţine rezultate care
sunt diferite în mod sistematic de valorile
reale.
 biasul de selecţie
 Sinonime eroarea de descoperire, de
depistare, de eşantionare.
 biasul de informaţie
 Sinonime eroarea de observaţie, de
interviu, de măsurare.
C. Confuzia

 intervenţia unui al DOILEA factor care

distorsonează efectul agentului cauzal,
care poate avea ca efect apariţia aceleaşi
boli
Metode de evitare a erorilor:

 Randomizare, este aplicabilă în cadrul studiilor

experimentale, stabileşte subiecţii eligibili pentru
un trial în grupul de studiat şi grupul martor, în aşa
fel încât fiecare individ are şanse egale să facă
parte din oricare grup. Se reduce eroarea de
confuzie şi de selecţie.
 Restricţia limitează studiul la un grup cu
caracteristici pentru care variabila de confuzie
lipseşte sau poate fi bine identificată şi măsurată.
 Potrivirea sau metoda perechilor, alegerea
martorului să fie asemănător cu alegerea cazului.
 Stratificarea presupune formarea de grupuri pe
criterii bine alese astfel încât în ambele loturi
distribuţia să fie similară.
Fiabilitate
 Fiabilitate: gradul de stabilitate prezentat atunci
când o măsurare se repetă în condiții identice.
 Fiabilitatea se referă la gradul în care rezultatele
obținute printr-o procedură de măsurare pot fi
reproduse - cu alte cuvinte, dacă faceți același
studiu de mai multe ori, veți obține aceleași
rezultate?
 Lipsa fiabilității poate apărea din diferențele dintre
observatori (de exemplu, două asistente medicale
pot efectua o citire a tensiunii arteriale asupra unui
pacient și pot obține două rezultate diferite,
deoarece o asistentă poate avea auz mai bun).
 Validitate
 gradul în care concluziile extrase dintr-un studiu, în special generalizările
care se exting dincolo de eșantionul de studiu, sunt justificate.
 Validitate internă: atunci când metodele de selecție și analiză conduc la
diferențe observate între grupul de studiu și grupul de control, care pot fi
atribuite ipotezei de lucru. Cu alte cuvinte, cercetătorii măsoară ceea ce
doreau cu adevărat să măsoare.
 Validitatea internă = veridicitatea rezultatelor.
 Validitatea internă este cel mai important obiectiv al oricărui studiu.
 https://www.youtube.com/watch?v=SxU59eGT5wI
Metode de evitare a erorilor:

 Validitate externă (generalizare): un studiu este

generalizabil dacă se pot emite concluzii imparțiale
cu privire la o populație țintă, dincolo de subiecții
din studiu.

 Validitate externă = generalizarea rezultatelor.

Deși validitatea externă este importantă pentru a
deduce rezultatele unui eșantion unei populații,
validitatea internă este mai importantă. Un
cercetător trebuie să aibă rezultate veridice.

 https://www.youtube.com/watch?v=4jX38E5mtN
k&t=37s
Evaluarea epidemiologică

 Definiţie:
- este procesul ştiinţific de determinare a
randamentului şi siguranţei unei anumite măsuri
destinată prevenirii sau controlului unei probleme
de sănătate.
Termeni:

 Randament - măsura în care o anumită

intervenţie, procedură, regim sau
serviciu, aplicată în teren, realizează
ceea ce s-a aşteptat într-o populaţie.
 Eficacitate - măsura în care o anumită
intervenţie, procedură, regim sau
serviciu, produce un rezultat benefic
când este aplicată în condiţii ideale.
 Eficienţă - efectele sau rezultatele
finale obţinute prin aplicarea concretă a
unei proceduri cu randament şi
eficacitate cunoscute, în corelaţie cu
cheltuielile de timp, bani şi resurse.
Metaanaliza

 este procedeul sistematic de combinare a

rezultatelor unor cercetări diferite, folosind
metoda statistică în estimarea globală a
semnificaţiei rezultatelor.
 Scopul principal este de a mări forţa
statistică a rezultatelor proprii, mai ales
dacă numărul cazurilor este mic.
 In clinică metaanaliza se foloseşte pentru a
grupa rezultatele unor trialuri randomizate
mici, care singure nu au nici unul un număr
suficient de cazuri pentru a fi semnificativ.
 Frecvent parte din Systematic Review
 Etape:
 definirea exactă a problemei abordate.
 documentarea bibliografică.
 stabilirea de criterii precise privind credibilitatea
ştiinţifică pentru includerea studiilor individuale în
metaanaliza.
 clasificarea şi codificarea fiecărui studiu prin prisma
caracteristicilor metaanalizei
 evaluarea sensibilităţii şi specificităţii, sensibilitatea se
calculează ca un raport între numărul de referinţe
bibliografice pertinente descoperite şi numărul de
referinţe bibliografice pertinente existente în baza de
date. Specificitatea se calculează ca un raport între
numărul de referinţe bibliografice pertinente descoperite
şi numărul total de referinţe bibliografice descoperite.
 formularea rezultatelor
 interpretarea rezultatelor şi emiterea concluziilor
 raportarea meta-analizei.
INVESTIGAŢIA EPIDEMIOLOGICĂ
INVESTIGAŢIA EPIDEMIOLOGICĂ

 Definiţie.
Investigaţia epidemiologică (IE) este o acţiune
limitată în timp, efectuată sub prezumţia existenţei
unei probleme de sănătate deja constituită în
populaţie, acţiune care se efectuează în scopul de a
găsi cauza acelei probleme
INVESTIGAŢIA EPIDEMIOLOGICĂ

 Primele informaţii se referă la caracteristici ale gazde:

 numărul de cazuri,
 simptomatologia,
 formele clinice de boală.
INVESTIGAŢIA EPIDEMIOLOGICĂ

 Scopurile investigaţiei epidemiologice:

 unul de sănătate publică
 unul ştiinţific.
 Pregătirea investigaţiei

 anunţarea persoanelor sau organizaţiilor vizate care se face

înainte de plecarea spre destinaţie.
- data acţiunii şi locul unde se face investigaţia
- scopul investigaţiei
- responsabilii acţiunii
- oficialităţile medicale din zona în care se face investigaţia
- alte oficialităţi sub a căror jurisdicţie se găseşte zona
respectivă.
 asigurarea materialelor necesare pentru efectuarea investigaţiei.
 planificarea deplasării în teren.
 Metode descriptive:

1. recunoaşterea episodului epidemic

2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
 Metode analitice:

1. formularea unei ipoteze

2. comparea ipotezei cu faptele observate
3. instituirea unui studiu epidemiologic, complementar
4. redactarea raportului final
5. instituirea măsurilor de control (se face pe boală) şi
prevenţie (se face pe populaţia sănătoasă sau la
contacţii unor bolnavi cu boli infecţioase).
 Metode descriptive:
1. recunoaşterea episodului epidemic
2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
Recunoaşterea existenţei unui
episod epidemic

 Definiţia epidemiei: Observarea unui număr de

cazuri mai mare decât numărul de cazuri
aşteptat în timpul aceleiaşi perioade, în sânul
aceleiaşi populaţii.
 X=X/DS, ..../-1.96.....+1.96/
 Confirmarea unui episod epidemic:
 Se compară datele de supraveghere
epidemiologică lunare, săptămânale:
 Trebuie verificat dacă creşterea numărului de
cazuri nu este un artefact al sistemului de
supraveghere (mijloace noi de diagnostic, altă
persoană responsabilizată cu supravegherea).
 Metode descriptive:
1. recunoaşterea episodului epidemic
2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
Confirmarea unui episod
epidemic

 Se consultă mai multe surse de informaţie:

 Registru de internare

 Registrele de laborator

 Discuţii cu medicii din teritoriu

 Absenteismul din şcoli, locul de muncă

 Se efectuează o anchetă în populaţia

generală.
Confirmarea diagnosticului

 Confirmarea diagnosticului clinic cu ajutorul

laboratorului (virologic, microbiologic,
toxicologic).
 Nu trebuie confirmate toate cazurile.
 Dacă cea mai mare parte a cazurilor au semne
clinice asemănătoare şi 15-20 % din cazuri sunt
confirmate prin examene de laborator,
diagnosticul poate fi confirmat.
 Este foarte important ca epidemiologul să
examineze singur sau cu un specialist mai
multe cazuri.
 Metode descriptive:
1. recunoaşterea episodului epidemic
2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
Definiţia de caz şi numărarea
cazurilor
 Etapă fundamentală.
 Instrument de lucru care stă la baza
investigaţiei.
 Alcătuirea ei se bazează pe:
 criterii clinice şi/sau biologice
 precizarea perioadei de timp (CÂND ?)
 precizarea locului (UNDE?)
 precizarea caracteristicilor de persoană
(CINE ?)
DEFINIŢIA DE CAZ

 Alegerea definiţiei comportă două riscuri:

 Acela de a include printre cazuri
persoane care nu sunt cazuri (cazuri
false) » definiţie "prea" sensibilă.
 Acela de a exclude anumite cazuri reale -
definiţie "prea" specifică
Tipuri de cazuri pentru definiţia de
caz
- caz posibil - bazate pe simp. clinice şi prezumţii
epidemiologice.
- caz probabil - bazat pe semnele clinice şi paraclinice, a
legăturilor epidemiologice cu un caz asemănător.
- caz confirmat - bazat pe semne clinice, legături
epidemiologice cu un caz asemănător, det. paraclinice
şi dg. etiologic.
DEFINIŢIA DE CAZ

 Boală cunoscută, definiţie oficială. Definiţia

de caz de Rujeolă folosită de CDC
 "Persoanele care prezintă un eritem
maculo-papulos generalizat în 3 zile sau
mai mult şi temperatură mai mare sau
egală de 38,3°C şi cel puţin unul din
următoarele semne: tuse, catar nazal,
conjunctivită."
 Metode descriptive:
1. recunoaşterea episodului epidemic
2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
LOC
 Cazurile apar într-un anumit loc.
 Descrierea distribuţiei geografice a cazurilor
sau ratei de atac permit identificarea
zonelor de risc.
 Un rol important în diseminarea agenţilor
patogeni şi stabilirea persoanelor la risc de a
dezvolta boala il are cunoaşterea:
 sistemului de distribuţie a apei;
 circuitelor de evacuare a apelor uzate;
 direcţiei vântului dominant;
 sistemului de ventilaţie a imobilului;
 habitatului ecologic a anumitor animale.
PERSOANĂ

 Descrierea caracteristicilor de vârstă, sex .

etnie, religie, categorie socio-profesională.
alte informaţii necesare.
 Ex.: Analiza distribuţiei ratelor de atac pe
grupe de vârstă şi sex arată care este
populaţia la risc în epidemie.
 Tipuri de histograme
 Expunere unică

35
30
25
20
15
10
5
0
5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

ore
 Tipuri de histograme
 Expunerea este continuă.

9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

Zile
 Tipuri de histograme

 Epidemie propagată sau transmitere persoană-persoană

20

15

10

0
5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

Zile
 Indicatori utilizaţi în aprecierea unei
epidemii

 incidenţa,
 indicele de fatalitate,
 rata de atac primar (RAP),
 rata de atac secundar (RAS).
 indicele de mortalitate.
Indicatori utilizaţi în aprecierea unei epidemii

 rata de atac primar (RAP), reprezintă

numărul de cazuri de o boală raportat în
perioada epidemiei împărţit la populaţia de
la începutul epidemiei, înmulţit cu 10n..
Indicatori utilizaţi în aprecierea unei epidemii

 rata de atac secundar (RAS) apare în

epidemiile de contact pers-pers, şi reprezintă
raportul între nr. de bolnavi care apare la contacţii
primului caz din perioada epidemiei, împărţit la nr.
contacţilor, înmulţit cu 10n).
 Ex. de problemă: o scoală cu 271 de elevi – 71 cazuri de
varicelă

RAP = (71/271) × 100=26,2%

Din cei 200 de elevi, 135 aveau antecedente de boală.

RAPr =[71/(271-135)] ×100=52,2%

*RATA DE ATAC REALĂ

 Cei 71 de bolnavi 93 au contacţi familiali, 21 sunt bolnavi.

RAS= (21/93) =22,6%

Pentru a calcula RAS trebuie cunoscute:

 limitele contagiozităţii,
 limitele perioadei de incubaţie,
 limita minimă şi maximă de apariţie a cazurilor
secundare, care se pot calcula astfel:
 - contagiozitatea minimă= to
 - contagiozitatea maximă = tM=21 zile
 - incubaţia minimă = Im=10 zile
 - incubaţia maximă = IM=14 zile
 - limita minimă = to+Im (nici un caz secundar nu apare
înaintea acestui caz)=10 zile
 - limita maximă = tM+IM (cazurile care apar peste
acest interval sunt cazuri terţiare)=35 zile
 Metode descriptive:
1. recunoaşterea episodului epidemic
2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
Stabilirea populaţiei la risc

 După colectarea datelor din etapele 1 - 4 cel

mai frecvent se pot preciza subgrupele
populaţiei care au un risc crescut de a
dezvolta boala.
 Când există o prezumţie aceasta trebuie
confirmată prin metode epidemiologice
analitice.
Metode analitice:
 formularea unei ipoteze
 comparea ipotezei cu faptele observate
 instituirea unui studiu epidemiologic, complementar
 redactarea raportului final
 instituirea măsurilor de control (se face pe boală) şi
prevenţie (se face pe populaţia sănătoasă sau la contacţii
unor bolnavi cu boli infecţioase).
Formularea ipotezei şi
testarea ei
 Formularea ipotezei - Explică expunerea
specifică responsabilă de apariţia episodului
epidemic,
 Exemplu:
 Episod epidemic asociat cu greaţă, vomismente,
diaree printre participanţii la un banchet. Semnele
clinice, incubaţia scurtă, durata scurtă a
simptomelor şi rezultatul coproculturilor au orientat
dgs. spre o infecţie stafilococică.
 In comunitate nu s-a produs nici un episod
asemănător, ancheta - persoanele care au participat
la banchet.
 Ipoteza: Expunerea pentru a face boala este
reprezentată de consumul unui aliment
contaminat cu stafilococ
Testarea ipotezei

 Scopul: să evalueze relaţia dintre o expunere

dată şi boala aflată în studiu.
 Investigaţia trebuie să determine sursa şi
calea de transmitere pentru a înţelege de ce
a apărut o epidemie, cum se pot preveni
epidemii-asemănătoare în viitor, iar dacă
episodul este în curs de desfăşurare, cum
pot fi prevenite alte îmbolnăviri.
 Două metode: - studiu caz - control (caz
- martor), sau - studiu de cohortă
Metode analitice:
 formularea unei ipoteze
 comparea ipotezei cu faptele observate
 instituirea unui studiu epidemiologic, complementar
 redactarea raportului final
 instituirea măsurilor de control (se face pe boală) şi
prevenţie (se face pe populaţia sănătoasă sau la contacţii
unor bolnavi cu boli infecţioase).
Confruntarea ipotezei
reţinute cu faptele observate

 Se utilizează metode epidemiologice şi teste

statistice pt. a identifica factorul de risc
(consum aliment) care a determinat
episodul epidemic.
 Se confruntă această ipoteză cu datele
clinice, rezultatele de laborator ADICĂ
expunerea incriminată, modul de
transmitere şi populaţia la risc corespund cu
cunoştinţele noastre despre boală ?
 Ex.: Intr-o epidemie de gastroenterită analiza a
incriminat un aliment crud lăsat la temperatura
camerei 18 - 24 ore: acest fapt favorizează
multiplicarea stafilococului, ipoteza corespunde
cu ceea ce ştim despre infecţia slafilococică.
Metode analitice:
 formularea unei ipoteze
 comparea ipotezei cu faptele observate
 instituirea unui studiu epidemiologic, complementar
 redactarea raportului final
 instituirea măsurilor de control (se face pe boală) şi
prevenţie (se face pe populaţia sănătoasă sau la contacţii
unor bolnavi cu boli infecţioase).
Dezvoltarea unui studiu mai
aprofundat
 Dacă primul studiu a cuprins un număr limitat
de cazuri, toate cazurile sunt reanalizate şi
utilizate; aceasta va creşte puterea studiului
 Se poate utiliza o definiţie de caz mai specifică.
 Poate preciza modalitatea de transmitere, calea
şi doza infectantă.
 Se pot defini mai bine grupele la risc şi factorii
care au favorizat apariţia bolii.
 Se îmbunătăţeste calitatea numărătorului şi
numitorului cu care se calculează ratele.
Metode analitice:
 formularea unei ipoteze
 comparea ipotezei cu faptele observate
 instituirea unui studiu epidemiologic, complementar
 redactarea raportului final
 instituirea măsurilor de control (se face pe boală) şi
prevenţie (se face pe populaţia sănătoasă sau la contacţii
unor bolnavi cu boli infecţioase).
Redactarea raportului de
investigaţie
 Documentează investigaţia, rezultatele si
recomandările.
 Important din considerente administrative şi
operaţionale:
 "Document pentru acţiune"
 Citirea raportului de către autorităţile locale are
importanţă pentru instituirea măsurilor de
control şi prevenţie.
 Este un element de apreciere a muncii efectuate.
Un raport redactat cu grijă dă sentimentul unei
activităţi bine făcute.
 Poate fi utilizat ca document legal în instanţă
 Important din considerente ştiinţifice;
 Metode analitice:
 formularea unei ipoteze
 comparea ipotezei cu faptele observate
 instituirea unui studiu epidemiologic, complementar
 redactarea raportului final
 instituirea măsurilor de control (se face pe boală) şi
prevenţie (se face pe populaţia sănătoasă sau la contacţii
unor bolnavi cu boli infecţioase).
Instituirea măsurilor de control şi
prevenţie

 Se bazează pe responsabilitatea autorităţilor

administrative şi sanitare Iocale de a utiliza
recomandările formulate de epidemiolog
pentru a institui măsurile.
 Nu se aşteaptă finalul anchetei pentru a
institui măsurile de prevenţie şi curative.
Instituirea măsurilor de control şi
prevenţie

 O epidemie este sub control, când apar una sau

mai multe dintre următoarele variante:
 1. Agentul patogen (agent cauzator de boli) este
eliminat; de exemplu, apare o epidemie indusă
de virusul hepatitei A, care se transmite pe cale
fecal-orală (cineva cu hepatită A nu se spală pe
mâini după WC, apoi atinge mâncarea gătită,
cum ar fi salată sau rulouri într-un restaurant, cu
răspândirea virusului către clienții
restaurantului). Dacă angajatul infectat este
spitalizat și toate alimentele infectate sunt
distruse, epidemia se va termina.
Instituirea măsurilor de control şi
prevenţie

 O epidemie este sub control când apar una

sau mai multe dintre următoarele variante:
2. Modul de transmitere a agentului patogen
este întrerupt; de exemplu; dacă angajatul
restaurantului se spală pe mâini
corespunzător după WC, transmiterea
agentului patogen este întreruptă, chiar dacă
agentul patogen este încă prezent LA
angajat.
Instituirea măsurilor de control şi
prevenţie

 O epidemie este sub control când apar una

sau mai multe dintre următoarele variante:
3. Numărul persoanelor expuse și
susceptibile este semnificativ redus sau
epuizat; de exemplu, dacă restaurantul este
închis publicului, epidemia se va termina.