Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ŞCOALA:
PROFESOR: Archip Diana-Maria
DATA: 20.03.2023
CLASA: a VI - a
ARIA CURRICULARĂ: Om şi societate
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Spre o nouă societate
LECŢIA: Napoleon I și răspândirea ideilor revoluției franceze în Europa
TIPUL LECŢIEI: predare – învăţare
TIMP/ LOC: 50’/ sala de clasă
COMPETENŢE GENERALE: formarea unor opinii proprii asupra faptelor prezentate;
COMPETENŢE SPECIFICE: la sfârşitul lecţiei elevii au învăţat:
C1: localizarea în timp şi spaţiu a principalelor bătălii ale lui Napoleon Bonaparte, pe baza surselor
istorice
C2: descrierea unui fapt istoric din Epoca Modernă, pe baza surselor istorice
C3: să formuleze aprecieri asupra rolului istoric jucat de Napoleon Bonaparte
STRATEGII DIDACTICE:
a) metode de lucru: conversaţia, explicaţia, comparaţia, învăţarea prin descoperire, problematizarea
b) mijloace de învăţământ: hartă, imagini, fişe de lectură, rebus.
BIBLIOGRAFIE:
- Dufraisse, Roger, Napoleon, traducere şi note de Constantin Ionescu-Boeru, prefaţă de Alexandru-
Murad Mironov, Bucureşti, Editura Corint, 2003.
- Stiles, Andrina, Napoleon, Franţa şi Europa, traducere de Iuliu şi Mihail Popescu, Bucureşti, Editura
ALL, 1998.
- Atlas istoric şcolar, 2001.
- Istorie, manual pentru clasa aVI-a, Bucureşti, Editura ALL.
DESFĂŞURAREA OREI
FIȘE DE LECTURĂ:
Despre campania din Rusia (1812):
„Napoleon a pornit la război cu multe idei greşite. Sperând că ţarul Alexandru I va cere pace
înainte de venirea iernii, a refuzat să încarce convoaiele cu blănuri pentru soldaţi şi cu potcoave pentru
gheaţă pentru cai. Ruşii, inferiori numeric, s-au retras fără a da bătălia decisivă … Când Napoleon a
intrat în Moscova, a găsit oraşul distrus de un incendiu, care a lipsit armata de aprovizionarea sperată
… Atunci Napoleon a ordonat retragerea”.
(Roger Dufraisse, Napoleon)
„Marea armată se compunea acum dintr-o coloană de oameni năuciţi … împăratul, pe jos, în
spatele caleştii sale, înconjurat de câţiva călăreţi şi de ceea ce a mai rămas din garda sa, mergea cu un
băţ în mână. Înainte şi în spate, armata semăna cu o trupă de prizonieri … Nefericiţii, îngheţaţi de frig,
erau cuprinşi de o nevoie invincibilă de a dormi şi se prăbuşeau pe marginea drumului”.
(Henri Bidou, Soldatul imperial)
Despre Napoleon Bonaparte:
„Foarte inteligent şi plin de vitalitate, el a fost, în cea mai mare parte a vieţii sale de adult, un
împătimit al activităţii, lucrând uneori 18 sau mai multe ore pe zi. Scrisul său era indescifrabil – nu
putea, spunea el, să ţină pasul gândurilor, atât de repede îi veneau ideile – şi în mod normal îşi dicta
documentele oficiale unei jumătăţi de duzină de secretari deodată. S-a apreciat că a scris mai mult de
80.000 de documente în timpul celor 15 ani cât a fost la putere. Pentru că ducea o viaţă tensionată,
uneori devenea neliniştit şi temător – în special când era chemat să vorbească în public (lucru pe care îl
făcea foarte prost)”.
„Nu era niciodată dispus să-şi împărtăşească gândurile. Acest obicei de a-şi păstra ideile pentru
el însuşi a produs o slăbire a structurii de comandă”.
„El a fost egoistul suprem, singurul om pe care-l recunoştea era el însuşi – toate celelalte fiinţe
erau simple cifre”.
(Andrina Stiles, Napoleon, Franţa şi Europa)
1. Consulatul (1799-1804)
- în urma campaniilor victorioase din Italia (1796-1797) şi Egipt (1798), Napoleon Bonaparte devine
faimos şi se întoarce în Franţa cu gândul de a prelua puterea;
- la 18 Brumar (9 noiembrie) 1799 are loc lovitura de stat prin care Directoratul este înlocuit cu
Consulatul, iar Napoleon devine prim consul
- pe plan intern Napoleon adoptă o serie de măsuri:
- se numeşte consul pe viaţă pentru a-şi spori puterea,
- înfiinţează Banca Franţei (1800),
- încheie Concordatul cu papa Pius VII (1801) pentru a atrage clerul de partea sa,
- crează Legiunea de Onoare (1802) – distincţie acordată pentru servicii deosebite aduse statului,
- relansează industria şi comerţul,
- publică Codul Civil (1804), urmat de Codul Criminal, Codul Penal şi Codul Comercial –
inspirate din dreptul roman şi cuprinzând principii ale revoluţiei franceze,
- reintroduce sclavia în colonii.
- pe plan extern, prin tratatul încheiat cu Anglia de la Amiens (1802), Franţa obţinea recunoaşterea
dominaţiei sale asupra Belgiei şi Italiei, precum şi pacea cu toţi vecinii.
2. Imperiul (1804-1814, 1815)
- la 18 mai 1804, sub pretextul unui complot regalist, Napoleon este proclamat „împărat al tuturor
francezilor”; la 2 decembrie 1804, în Catedrala Notre Dame din Paris, Napoleon se încoronează singur
ca împărat în prezenţa papei Pius VII;
- ambiţia lui Napoleon de a crea un imperiu universal a atras nemulţumirea marilor puteri (Anglia,
Rusia, Austria, Prusia), care au format o coaliţie antifranceză;
a) principalele bătălii:
- marile victorii:
- Napoleon înfiinţat Marea Armată, care cuprindea aproximativ 600.000 de oameni, la care se adăugau
unităţile auxiliare recrutate din teritoriile cucerite; aceştia au asigurat victoriile răsunătoare din primii
ani ai imperiului;
- între anii 1805-1811, Napoleon a obţinut mari victorii împotriva celei de-a treia coaliţii antifranceze,
după cum urmează:
- Austria este învinsă la Austerlitz (1805) şi Wagram (1809);
- Prusia este învinsă la Jena (1806);
- Rusia este învinsă la Eylau şi Friedland (1807);
- Anglia s-a dovedit a fi cel mai puternic combatant al Franţei, obţinând victoria în bătălia de la
Trafalgar (1805) şi impunându-şi supremaţia asupra mărilor; totuşi, Napoleon găseşte soluţia
potrivită pentru a înlătura Anglia şi declară Blocada continentală (1806) pentru a-şi izola
inamicul din punct de vedere economic;
- după înfrângerea coaliţiei, Napoleon a ocupat şi alte state: Spania, Portugalia, Statul Papal;
- eşecurile militare:
- declinul lui Napoleon este cauzat de: crizele financiară şi alimentară din imperiu, răzvrătirea
poporului spaniol, nerespectarea de către Rusia a Blocadei continentale;
- Campania din Rusia (1812) s-a soldat cu un mare eşec militar pentru Franţa; încurajată de aceste
evenimente, coaliţia s-a refăcut şi l-a înfrânt pe Napoleon I în Bătălia Naţiunilor la Liepzig (1813); în
aceste condiţii, împăratul a fost nevoit să abdice şi să se retragă pe Insula Elba (1814).
b) restauraţia şi cele 100 de zile:
- după abdicarea lui Napoleon este adus pe tronul Franţei Ludovic XVIII, fratele lui Ludovic XVI;
- încurajat de dezbinarea aliaţilor, Napoleon revine în Franţa cu gândul de a reînvia Marele Imperiu, dar
este înfrânt din nou, după 100 de zile, la Waterloo (1815);
- silit din nou să abdice, Napoleon a fost exilat pe Insula Sfânta Elena, unde a murit în condiţii neclare
la 5 mai 1821.
3. Concluzii
- pierderi materiale şi de vieţi omeneşti cauzate de războaiele neîntrerupte;
- acţiunile lui Napoleon evidenţiază slăbiciunea monarhiilor absolutiste din Europa;
- lupta împotriva lui Napoleon a determinat prima afirmare a identităţii naţionale în secolul al XIX-lea;
- Napoleon este cel care duce mai departe, în Europa, principiile revoluţiei franceze;
- în artă se impune stilul imperial (Empire).