Motor în patru timpi

Motorul în patru timpi este un tip de motor cu ardere internă al cărui piston face 4 curse
simple într-un ciclu motor. Pistonul se mișcă într-un cilindru închis la un capăt de chiulasă.
Mișcarea pistonului este asigurată de un mecanism bielă-arbore cotit și are loc între două
poziții extreme: punctul mort interior și punctul mort exterior.

În punctul mort interior PMI, pistonul este în interiorul cilindrului și volumul acestuia este
minim.

La punctul mort exterior PME, pistonul se găsește la cealaltă extremitate în raport cu PMI și
volumul acestuia este maxim.

Un ciclu motor are loc de-a lungul a două rotații ale arborelui cotit și cuprinde patru faze:
admisia, compresia, arderea și destinderea și, în final, evacuarea.

Principiul de funcționare
În momentul deplasării pistonului de la punctul mort interior la punctul mort exterior, supapa
de admisie 6 (vezi imaginea din stânga) este deschisă și prin urmare în cilindru intră încărcătură
proaspătă (din cauza depresiunii create de mișcarea pistonului). Așadar are loc admisia (curba
g-a din diagramă). În continuare, prin deplasarea pistonului de la punctul mort exterior la
punctul mort interior, are loc comprimarea încărcăturii, ambele supape (6 și 7) fiind închise.
Până ca pistonul să ajungă la punctul mort interior, încărcătura este aprinsă și arde degajând
căldură, ceea ce duce la mărirea presiunii în cilindru.

Motorul Otto a fost conceput ca un motor de staționare și în acțiunea motorului, timpul este
mișcarea în sus sau jos a unui piston într-un cilindru. Utilizat mai târziu, într-o formă adaptată ca
un motor de automobil, sunt implicați patru timpi sus-jos:

Admisie descendentă - gaz de cărbune și aer intră în camera pistonului

Compresie adiabatica în sens ascendent - pistonul comprimă amestecul

Ardere și destindere adiabatica descendentă - aprinderea amestecului de combustibil și aer cu

scânteie electrică

Evacuarea ascendentă – degajă gaze de eșapament din camera pistonului.

Otto l-a vândut doar ca pe un motor staționar.

Diagrama de funcționare și ciclul termodinamic motor reprezentat în diagrama p-V

Legenda:

1 - cilindrul

2 - chiulasa

3 - pistonul

4 - biela

5 - arborele cotit

6 - supapa de admisie

7 - supapa de evacuare

Potrivit recentelor studii istorice, inventatorii italieni Eugenio Barsanti și Felice Matteucci au
brevetat o primă versiune, care mergea eficient, a unui motor cu combustie internă, în 1854 la
Londra (pt. Num. 1072). Se susține că motorul Otto este în multe părți, cel puțin, inspirat din
precedentele invenții ale acestuia, dar, deocamdată nu există nici o documentație despre
motorul italian creat înaintea celui al lui Otto.

Nikolaus August Otto a fost inventatorul german al primului motor cu combustie internă care
ardea în mod eficient combustibilul direct într-o cameră cu piston. Deși au mai fost inventate și
alte motoare cu combustie internă (de exemplu, de către Etienne Lenoir), acestea nu s-au bazat
pe patru timpi separați. Conceptul de patru timpi este posibil să fi fost deja discutat la data
invenției lui Otto, dar el a fost primul care l-a pus în practică.