Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 1 Manag
Curs 1 Manag
PROCESUL MANAGERIAL
A B
discutat pentru prima dată această problemă /4/; lucrarea lui F. Taylor –
Principles of Scientific Management a apărut în 1911;
după Primul Război Mondial se manifestă “revoluţia
managerială” (circa 1920, descrisă de James Burham) care reprezintă
separarea conducerii de proprietate;
învăţământul managerial a devenit posibil odată cu apariţia cărţii
lui Peter Drucker – Principiile managementului (1950) /7/. În 1949 în
biblioteca din New York nu exista nicio carte după care să se predea
managementul;
anul 1968 reprezintă o separare între managementul mecanicist
(clasic) şi cel organic (modern). Atunci a apărut Teoria contingenţei care
implică adaptarea organizaţiei la mediu.
Managementului modern accentuează pe:
1. cunoaşterea mediului, a proceselor din cadrul lui şi a realităţilor
acestuia;
2. cunoaşterea contradicţiilor din mediu şi din organizaţie;
3. promovarea metodelor moderne de analiză, decizie şi prelucrare
a informaţiilor. Dar ştiinţa nu înseamnă numai cuantificare.
Managementul ştiinţific presupune cunoaşterea fenomenelor
(universul ştiinţei) şi formularea unor postulate. Doar astfel se pot aplica
metodele ştiinţifice: universul (fenomenul studiat) îl reprezintă organizaţia
şi mediul său, iar postulatele de bază sunt următoarele /8/:
1. organizaţia există într-un cadru mai larg, economia naţională şi
economia mondială;
2. organizaţia produce valori de care au nevoie oamenii (şi nu
produse/servicii);
3. activitatea de transformare înseamnă angajarea unor resurse certe
pentru un viitor nesigur. Astfel, riscul este un fenomen esenţial şi el trebuie
evaluat pentru a fi asumat;
4. mediul (extern sau intern) este într-o continuă schimbare.
Organizaţia trebuie să fie capabilă de evoluţie (de schimbare) pentru a se
adapta la noile condiţii. În acelaşi timp ea trebuie să fie capabilă să inoveze
în management.
Elementul nou adus de managementul ştiinţific a fost aplicarea
conştientă şi deliberată a raţionamentului ştiinţific la analiza muncii
industriale. Nu este întâmplător faptul că Taylor şi discipolii săi erau
ingineri care puteau face o analiză ştiinţifică a producţiei industriale (după
cum a observat H. Aitken).
Se observă că în poziţiile manageriale de vârf s-au aflat la început
inginerii, datorită rigorii căpătate în şcoală, apoi au avut succes economiştii
pentru că înţelegeau relaţiile din mediul de afaceri, iar astăzi de multe ori în
poziţiile înalte de conducere ajung juriştii întrucât aspectele legale şi
contractuale au devenit tot mai importante.
Unii comentatori /13/ atribuie slabele performanţe ale industriei faptului
că astăzi inginerii sunt slab reprezentaţi în rândul top-managementului,
dar unii ingineri nu sunt interesaţi de management pentru că, prin însuşirea unei
meserii noi, îşi pierd capacitatea de a rezolva problemele tehnice. Este
interesant un dialog de la 1907 din Parlamentul României între Ionel Brătianu
(inginer) şi Nicolae Iorga (istoric):
Brătianu: Ţara nu se poate ridica decât prin ingineri.
Iorga: Şi ce avem noi de la ingineri ?
Brătianu: Echilibrul.
Elementele ştiinţifice din management sunt structurate într-o teorie
proprie care formează un corp de cunoştinţe (body of knowledge), cum este
numit în standardul de Managementul proiectelor. Dezvoltarea cunoştinţelor
se face de practicieni şi teoreticieni prin includerea unor practici
tradiţionale, verificate şi aplicate pe scară largă, dar şi a unora noi,
inovative, care sunt încă puţin folosite. Teoria managerială aparţine
ştiinţelor sociale care studiază şi modelează teoretic raporturile de
conducere din toate domeniile vieţii sociale. Funcţia ei specifică este
cunoaşterea, ea nu modifică realitatea nemijlocit, ci acţionează prin
modificarea atitudinii oamenilor, prin formularea metodelor şi tehnicilor de
acţiune, prin dezvăluirea tendinţelor dezvoltării, prin construirea de imagini
posibile ale realităţii social-economice /3/.
Max Weber, un mare sociolog al secolului al XX-lea (şi unul din
fondatorii managementului), credea că este nevoie de o separare clară a
ştiinţei de acţiune. Ştiinţa, în versiunea sa, trebuie să facă să crească
numărul de alternative din care managementul să o aleagă pe cea eficientă.
Norme
X T Y
Corecţii
A P
C D
Fig. 2.6. Procesul managerial.