Sfetcu Alin – Marius,

Drept, anul I.
FUNCŢIA PUBLICĂ
Fundamente constituţionale ale conceptelor de funcţie publică și functionar public:
Noţiunea de funcţie publică este strâns legată de noţiunea de putere publică, de autoritate;
statul acţionează prin funcţionari publici, care sunt deţinătorii unor funcţi publice.
Pentru a realiza administraţia publică ca activitate. este nevoie de o organizaţie care să
grupeze mai multe persoane care formează personalul organizaţiei respective, să dispună de
mijloace materiale și financiare, care să poată fi folosite în scopurile arătate de lege și să aibă o
anumită competenţă şi personalitate juridică, care să le permită să acţioneze în scopul pentru
care au fost create
Conceptul de funcție publică se regăsește în Franţa şi în sistemul francofon prin expresia
„fonction publique”, în Regatul Unit al Marii Britanii prin expresia „civil service”, în Germania
prin sintagma „affentlicher dienst”, iar acestor denumiri le corespunde termeni de:
„fonctionnaires” în Franţa și Luxemburg „civil servant” în Anglia și Irlanda „beauter” în
Germania, în Italia „impiegata civile dello stato”, în Belgia „agent de l'Etaf”, în Spania și
Portugalia „functionario”.
Definiția funcţiei publice şi a funcţionarului public:
Personalul organelor administraţiei publice constituie forța vie a sistemului administraţiei
publice și are importanţă capitală pentru realizarea sarcinilor care revin acestui sistem.
Personalul administrației publice cuprinde trei categorii:
- persoane care îndeplinesc demnități publice ca de exemplu: miniştri, primari, consilieri
locali şi judeţeni, care au Statut special stabilit prin lege;
- funcţionari publici, al căror statut este reglementat de Legea-cadru nr. 188/1999 și de
alte acte normative;
- personalul contractual căruia i se aplică legislaţia muncii (Codul munci).
Drepturile și îndatoririle funcţionarilor publici: funcţionarii publici au următoarele
categorii de drepturi: dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat, dreptul de a fi
informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea Statutului și este garantat prin art. 28,
dreptul de asociere sindicală este garantat tuturor funcţionarilor publici, cu excepţia celor din
categoria înaltilor funcţionari publici, dreptul la grevă; dreptul la salariu; dreptul de a primi
1/2
gratuit uniforma pe care sunt obligaţi să o poarte în timpul serviciului, dreptul de a-si desfășura
activitatea pe durata unui timp de lucru de 8 ore pe zi, dreptul de a-și perfecţiona în mod
continuu pregătirea profesională, dreptul de a fi aleşi sau numiți într-o funcție de demnitate
publică, dreptul la concediul de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii, dreptul la pensie,
precum și la celelalte drepturi de asigurări sociale de stat, dreptul de a fi protejați de lege, în
exercitarea atribuţiilor.
Răspunderea funcţionarilor publici: cu privire la răspundere, în perioada interbelică
autorii de drept administrativ s-au ocupat de două forme ale răspunderii funcţionarilor publici:
răspunderea penală și răspunderea disciplinară. Într-o altă opinie, răspunderea administrativ-
disciplinară apare ca fiind acea situaţie juridică prin care se concretizează raportul sancţionator
fără caracter contravenţional, stabilit între subiectul activ al faptei și subiectul activ al
răspunderii. În cazul săvârşirii cu vinovăție de către primul a unei abateri disciplinare. Este vorba
aşadar in concepția acestei autoare, de o formă a răspunderii subiective bazate pe ideea de culpă,
de vinovăție în săvârşirea abaterii disciplinare a funcţionarului public. Nefind vorba de o
răspundere obiectivă, funcţionarul implicat va putea dovedi elementele care înlătură vinovăţia sa,
find exonerat de răspundere. Un funcţionar public cu un înalt spirit de responsabilitate este
acela preocupat permanent de perfecţionarea activităţii sale puse în slujba satisfacerii interesului
general, public, si animat de dorinţa de a se comporta corespunzător, prin respectarea regulilor
de disciplină în exercitarea funcţiei publice care să nu prejudicieze imaginea și interesele
serviciului public din care face parte si demnitatea funcţionarului public.
În concluzie, funcţia publică este o poziție ocupată de către un individ în cadrul
administrației publice sau în alte instituții guvernamentale. Acesta este responsabil de luarea
decizilor şi de implementarea politicilor publice, având un impact semnificativ asupra societății
şi a cetățenilor. Concluzile despre funcția publică pot varia in funcție de contextul și
perspectivele individuale, dar iată câteva observații generale: servirea interesului public,
responsabilitate și transparență, competență și profesionalism, integritate și etică, necesitatea
unor reforme și modernizare și importanța implicări cetățenilor. Funcţia publică implică obligația
de a acționa în interesul cetățenilor și al societății în ansamblu, acestia trebuie să evite
conflictele de interese și să promoveze bunăstarea publică, acționând in mod corect si onest.
Funcționarii publici trebuie să acționeze cu integritate și să respecte standardele etice.

2/2