Modul 2 – Aplicatii clinice

SINDROMUL DE STRES POSTTRAUMATIC (SSPT)

Studiu de caz

Gabriela, in varsta de 28 de ani, lucreaza ca medic rezident infectionist. In urma cu 3 luni, pacienta
a fost violata de catre un agresor in barul acestuia. Cei doi s-au cunoscut in seara aceea, prin
intermediul prietenilor ei apropiati. Agresorul s-a oferit sa ii prezinte interiorul barului
promitandu-i ca dupa vizita localului o va conduce acasa. Avand incredere in prietenii ei, pacienta
a fost de acord sa plece impreuna cu el. Agresorul a incuiat usile barului si a constrans pacienta
sa intretina relatii sexuale cu el.

Pacienta afirma ca cel mai greu lucru de acceptat este faptul ca nu a reusit sa fie „rezistenta
psihic”. Pacienta a inghetat in momentul atacului, si-a putut auzi doar bataile inimii, a crezut ca
nu mai are nicio sansa de scapare (era noapte si nu era nimeni pe strada) si nu a mai putut sa se
miste. Pacienta blameaza absenta oricarei tentative de a riposta pe fondul reactiei emotionale
intense (autocritica excesiva pentru ca nu s-a putut apara). In acel moment pacienta descrie cum
s-a disociat de propriul corp, pentru a nu mai resimti durerea fizica.

In prezent pacienta acuza zilnic momente de disociere, declansate de diverse mirosuri, imagini,
cuvinte spuse de cei din jur care ii reamintesc de acea seara. Se trezeste deseori in timpul noptii
din cauza cosmarurilor legate de evenimentul traumatic: viseaza cum se relaxeaza pe o plaja, ca
apoi sa apara in spatele ei agresorul, care ii sopteste aceleasi fraze pe care i le-a zis in noaptea
atacului sau viseaza ca se sufoca si este legata de maini si de picioare.

Cei din jur i-au atras atentia asupra episoadelor bruste de furie, pe care ea nu si le aminteste. Se
culpabilizeaza pentru faptul ca a intrat in situatia asta; sustine ar fi putut fi evita experienta
traumatica daca ar fi gandit corect sau daca l-ar fi “citit” pe el mai bine. Simte o lipsa de incredere
in propria judecata si isi pune la indoiala ceea ce cunostea anterior despre binele si raul prezent
in lume. Ii este rusine de faptul ca si-a permis sa ajunga aici, crede ca o alta persoana ar fi putut
evita ceea ce i s-a intamplat si ca violul este modul prin care viata o pedepseste pentru cum a
ajuns.

Evita locuri, activitati si oameni care i-ar putea aduce aminte de experientele traumatizante: nu
mai vorbeste cu prietenii, inclusiv cu prietena cea mai buna, careia nu i-a spus ceea ce s-a
intamplat, poarta multe haine pentru a-si ascunde corpul, barul in care a fost violata este in
drumul ei obisnuit spre munca, asa ca se trezeste cu doua ore mai devreme, pentru a o lua pe o
ruta diferita si s-a instrainat de familie. Incearca sa evite amintirile prin meditatie, insa in timpul
exercitiilor de relaxare resimte tresariri dureroase in maini si in picioare. Are dificultati in a se
concentra si in a retine noi informatii. Traieste intr-o stare depresiva si simte ca nu mai are

PhDr Ana Mihaela POPISTEANU – ana.popisteanu@yahoo.com – 0755 033 444

suficienta energie pentru a-si finaliza planurile. Nu crede ca viitorul se va imbunatati, intrucat
simte ca a devenit o alta persoana, una incapabila sa se mai bucure ca inainte.

Din copilarie retinem ca pacienta este unicul copil dintr-o familie care nu a putut sa ii ofere
suficient sprijin emotional si material. Parintii obisnuiau sa se certe din motive neintemeiate,
neglijand prezenta copilului; cand pacienta incerca sa fie impaciuitoare, parintii o respingeau
verbal si fizic, obligand-o sa se inchida in camera ei, pana cand avea permisiunea sa iasa. Tatal se
infuria intr-un mod exagerat atunci cand ea nu facea exact ceea ce i-a cerut; o pedepsea pentru
orice greseala lovind-o aspru. Isi aminteste cum purta bluze cu maneci lungi pe timpul verii pentru
a-si ascunde vanataiile.

Mama nu incerca sa isi protejeze copilul in acele momente, deoarece sotul isi directiona furia
catre ea si o pedepsea in acelasi mod violent. Pacienta isi aminteste cum a vazut-o pe mama
cazand pe gresia din bucatarie, lovindu-si astfel capul. Povesteste cum a cuprins-o o frica
paralizanta, cand a inceput sa curga sange pe podea, iar mama nu se mai putea ridica. A incercat
sa tipe, insa a surprins fata plina de furie a tatalui si nu s-a mai putut misca din acel loc. Asa ca a
inchis ochii pentru a evada si nu isi mai aminteste nimic din ce a urmat.

In adolescenta, obisnuia sa fuga deseori de acasa, ramand peste noapte in casa unui prieten
pentru a evita conflictele cu parintii, dar, dupa o perioada prietenii nu au mai putut sa o
primeasca in casele lor.

Pacienta a trebuit sa isi gaseasca noi mecanisme de adaptare in familie, asa ca deseori asculta
muzica in casti atunci cand parintii se certau, bloca usa camerei sale cu patul de teama sa nu fie
lovita sau consuma alcool pe ascuns ca sa isi amorteasca durerea.

Lista de probleme din prezent, pe plan:

AFECTIV
- Anxietate, disconfort psihic intens la expunerea in fata stimulilor legati de trauma,
neajutorare, vinovatie, rusine, furie, dispozitie depresiva
COGNITIV
- Amintiri intruzive, flashback-uri si cosmaruri
- Consolidarea perceptiei anterioare despre sine si lume: “Lumea este un loc periculos”,
”Nu mai pot avea incredere in ceilalti”, “Poti sa te bazezi doar pe tine”, ”Eram naiva si
credeam ca pot sa controlez lucrurile care mi se intampla”, ”Nu mai pot fi niciodata
persoana de dinainte”, “Nimic nu mai are sens, oare eu chiar i-am transmis ca am vrut
asta?”, ”Nu o sa mai fiu niciodata fericita”
- Culpabilizarea excesiva: “Orice alta persoana ar fi ripostat mai mult”, ”Poate chiar i-am
dat de inteles ca asta voiam”, “Nu inteleg de ce nu am putut sa lupt”, “Sunt murdara si
nimeni nu o sa ma mai vrea”, ”Ce s-a intamplat a fost din vina mea”

PhDr Ana Mihaela POPISTEANU – ana.popisteanu@yahoo.com – 0755 033 444

 - Distantarea si aplatizarea emotionala: “Nu mai vreau sa imi aduc aminte si nici nu mai
vreau sa simt nimic”,” Nu mai vreau sa fiu langa ceilalti, ei nu pot intelege prin ce am
trecut”
FIZIOLOGIC
- Hiperactivarea neurofiziologica si tulburari ale somnului, hipervigilenta, parestezii la
nivelul mainilor si picioarelor
COMPORTAMENTAL
- Incearca sa evite activitatile, oamenii si locurile care ii aduc aminte de abuzul fizic
- Incearca sa evite gandurile, sentimentele si conversatiile care au legatura cu abuzul fizic

IPOTEZE
1. Comportamentul agresiv al tatalui fata de pacienta se declansa in majoritatea situatiilor
din cauza nereusitelor ei. Aceasta asociere i-a intarit pacientei convingerea ca mediul
inconjurator este periculos; pentru a te proteja, trebuie sa fii intr-o constanta stare de
vigilenta, atenta la fiecare actiune, intrucat orice greseala este urmata de consecinte
severe. Tot din acest comportament al tatalui, pacienta si-a dezvoltat convingerea ca
nereusitele ei sunt cauza pentru care ceilalti pot deveni agresivi (ea este responsabila de
starile emotionale ale celorlalti).
2. Pacienta a interpretat esecul mamei de a o apara si absenta increderii din partea
prietenilor ca dovezi ale faptului ca nu poti avea incredere in cei apropiati si trebuie sa iti
porti singur de grija. Pacienta a inteles ca nu are sens sa ceri ajutorul persoanelor
apropiate si nici sa le impartasesti din starea ta emotionala intrucat acestia nu pot sau nu
vor sa te ajute.
3. In copilarie pacienta deseori apela la modurile de coping de evitare sau inghet in situatiile
de criza. In timpul violului, a apelat la acelesi metode de supravietuire, intrucat au fost
singurele solutii invatate. Furia pe sine este intarita de gandul ca ea nu a invatat nimic din
propriul trecut si le permite celorlalti sa o raneasca.
4. Pacienta a considerat-o pe mama un parinte vulnerabil si si-a asumat responsabilitatea
sigurantei ei. S-a invinovatit pentru inabilitatea de a opri agresivitatea tatalui. Neputinta
ei din copilarie a fost resimtita in timpul violului, declansand aceeasi tendinta de
invinovatire (tot ea a fost cea care nu a stiut sa gandesca corect, drept urmare ea este
responsabila ca nu a prevenit violul).

PhDr Ana Mihaela POPISTEANU – ana.popisteanu@yahoo.com – 0755 033 444

 Obiective
Reducerea hiperactivarii
neurofiziologice si stabilizarea
sistemului nervos
Acceptarea si integrarea
experientei traumatice
Recapatarea increderii in
fortele proprii, in lume si
cresterea optimismului
PhDr Ana Mihaela POPISTEANU – ana.popisteanu@yahoo.com – 0755 033 444
Tehnici
Tehnici de relaxare, expunerea in imaginar la situatiile
activatoare de anxietate cu desensibilizare
progresiva,controlul respiratiei, exercitii fizice (plimbat,
mers cu bicicleta, exercitii aerobice in interiorul locuintei,
activitati fizice in cadrul unei sali de fitness), antrenamente
de autoaparare
Restructurare cognitiva, expressive writing, expunerea
fizica la lucrurile sau situatiile evitante, tehnica
epilogului,psihoeducatie
Restructurarea cognitiva a convingerii disfunctionale legate
de neputinta, tehnici comportamentale, consolidarea
relatiilor de incredere si cresterea cercului de
suport,crearea unei rutine zilnice, antrenament asertiv
(jocuri de rol pentru setarea si respectarea limitelor in
relatiile cu ceilalti),activitati recompensatorii si placute