PROIECT

CERINŢE EDUCAŢIONALE SPECIALE PENTRU TOŢI

CESPeT

CURS
STRATEGII MOTIVAŢIONALE ŞI MANAGEMENTUL
STRESULUI

PORTOFOLIU

Dinu Adriana
C.Ş.E.I. nr. 2 Tg-Mureş
mai- iunie 2011
CUPRINS:

1. Conf. dr. D. Sălăvăstru

Curs: Modele explicative ale motivaţiei;
Temă: Prezentarea unei strategii de intervenţie pentru un elev cu
probleme de motivaţie, prin aderarea la o paradigmă teoretică.

2. Prof. dr. I. Dafinoiu

Curs: Consilierea centrată pe obiective şi soluţii;
Temă: Realizarea unui interviu de consiliere centrat pe obiective şi
soluţii cu un coleg care prezintă o problemă de stres.

3. Prof. dr. A. Constantin

Curs: Gestiunea emoţiilor negative generate de discriminare;
Temă: Relatarea şi analizarea unui caz de emoţie negativă puternică
(furie) provocată de un act discriminativ, cu relevarea
aspectelor disfuncţionale ale gestiunii furiei şi sugerarea
unor răspunsuri funcţionale.

4. Prof. dr. N. Turliuc

Curs: Psihologia traumei;
Temă: Prezentarea unui caz de traumă la un copil.
1.Prezentarea unei strategii de intervenţie pentru un elev cu probleme de
motivaţie, prin aderarea la o paradigmă teoretică.

STUDIU DE CAZ

A.DATE PERSONALE:
1. Nume şi prenume:H.C.
2. Data naşterii:10.11.2006/ Tg-Mureş
3. Vârsta:4 ani şi 7 luni
4. Diagnostic:Deficienţă mintală moderată, deficienţă de limbaj, elemente de
autism, tulburare hiperkinetică.
Şcoala/grupa: Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă nr.2,Tg-Mureş, Grupa I
preşcolari

B.DATE FAMILIALE: Copilul a fost abandonat de către mamă în maternitate, tatăl

nu este cunoscut, ca urmare copilul a fost integrat într-un leagăn de copii, apoi într-o
casă de tip familial, împreună cu încă 7 copii.

C.EVALUARE: Evaluarea copilului pentru stabilirea nivelului de dezvoltare s-a

realizat cu ajutorul următoarelor probe psihopedagogice: Scala Portage; Scala
C.A.R.S.; Chestionarul de diagnostic E2 Rimland ; Fişa de evaluare a competenţelor
de comunicare; Fişa de evaluare psihomotrică; Observaţia curentă; Dosarul social.

D.REZULTATE: În urma aplicării şi interpretării instrumentelor menţionate în

secţiunea anterioară au rezultat următoarele date:
 Dezvoltarea fizică şi starea de sănătate: în limite normale;
 Particularităţi la intrarea în grădiniţă: Copilul a fost orientat spre grădiniţa
specială din cadrul C.Ş.E.I. nr. 2 Tg-Mureş datorită faptului că prezintă
următoarele incapacităţi: lipsa motivaţiei şi a interesului pentru cunoaştere;
 imprecizie în acţiunile mentale şi practice; verbalizare redusă a reprezentărilor şi
a acţiunilor; limbaj cu accente ecolalice, cu vocabular activ sărac, imprecis; grad
redus de independenţă în procesele intelectuale.
 Procese cognitive şi nivel de dezvoltare:
-Tipul de dizabilitate: mintală moderată
-Dizabilităţi asociate: tulburări de atenţie, hiperactivitate motorie.
-Comunicare: prezentă atât verbală, cât şi nonverbală, dar cu utilizare imatură.
-Comportament auditiv: Lipsuri sau amânări de răspuns, necesită repetarea
sunetelor sau a cuvintelor pentru a-i capta atenţia.
-Comportament vizual: necesită atenţionare ocazională pentru a stabili contactul
vizual cu o persoană sau pentru a privi obiecte.
-Motricitate globală: dezvoltată corespunzător vârstei de 2,4 ani.
-Motricitate fină: prezentă, dar cu deficienţe şi corespunzătoare
vârstei de 2 ani.
-Schema corporală: cunoaşte unele elemente ale corpului (cap, gât, ochi,
urechi, gura, picioare); nu cunoşte utilitatea tuturor părţilor corpului.
-Lateralitatea: nedefinită.
-Ritm: precipitat, cu lipsuri.
-Grafism: prezent, dar cu grave deficienţe.
-Gândirea: intuitiv-concretă, la nivelul operaţiilor concrete bazate pe material
didactic şi sprijin din partea adultului.
-Memoria: mecanică, săracă, reproductivă, de scurtă durată.
-Atenţia: tulburări de atenţie, fluctuantă în funcţie de stimuli şi întăritorii promişi.
-Imaginaţia: slabă, reproductivă.
 Autonomie personală:
-alimentaţie: corespunzătoare vârstei de 2 ani.
-îmbrăcare: corespunzătoare vârstei de 3 ani.
-igiena personală: corespunzătoare vârstei cuprinse între 2-3 ani.
-orientare în timp: absentă.
-viaţa emoţională şi relaţională: corespunzătoare vârstei de 2 ani, labilitate.
  Conduita copilului la activităţi (trăsături de personalitate), stilul de muncă
intelectuală:
Afectivitatea: instabilitate afectivă (trecerea de la afectivitate fizică la
stări de furie, neimplicare), imaturitate afectivă (emoţii puternice care afectează şi
perturbă activitatea), sentimente de frică faţă de colegii agresivi verbal.
Motivaţia: redusă, copilul refuză de multe ori să se implice în sarcină, îşi
întrerupe frecvent munca în rezolvarea sarcinii, lucrează uneori lent, alteori
rezolvă rapid şi superficial sarcina, nu are încredere în propriile forţe, prezintă
reacţii dezadaptative, dar reacţionează pozitiv faţă de persoanele care îi oferă
sprijin moral şi recompense materiale.
Aptitudini: practice; lipsa aptitudinilor de interrelaţionare cu colegii de
grupă.
Nivelul maturizării psiho-sociale: tulburări emoţional-afective, deficienţe
în sfera igienei corporale, vestimentare, imaturitate afectivă.

Pornind de la toate observaţiile şi informaţiile obţinute în urma evaluării copilului

am ajuns la concluzia că acesta prezintă deficienţă mintală moderată, tulburare
hiperkinetică, deficienţe de limbaj şi comunicare şi elemente autiste. Are nevoie de un
program de intervenţie personalizat pentru a-l ajuta să se dezvolte, pentru a se putea
integra în învăţământul primar de masă, fără riscul de a avea eşecuri şcolare, pentru
a-l ajuta să devină funcţional şi a-l feri pe el şi familia lui de suferinţă. Acest program
trebuie să-i ofere copilului posibilitatea de:
-a întâlni o mare varietate de stimuli în cadrul activităţilor de orice tip desfăşurate în
grădiniţă;
-a cunoaşte realitatea prin intermediul tuturor analizatorilor : tactil, vizual, auditiv,
kinestezic şi de a verbaliza tot ceea ce receptează prin intermediul canalelor de
recepţie;
-a efectua o gamă variată de exerciţii în cadrul unor activităţi simple, accesibile, pe care
să le deruleze în ritmul său propriu, atât în grupa de preşcolari, cât şi în cabinetele de
terapii specifice;
-a-l motiva şi a-i trezi interesul pentru cunoaştere şi învăţare, la început prin oferirea
unor recompense materiale (întăritori înalt funcţionali : dulciuri, jucării preferate),
trecând treptat spre utilizarea unor întăritori verbali ( Bravo, Foarte bine, Felicitări, Ai
făcut, te-ai descurcat foarte bine), concomitent cu oferirea unor întăritori materiali
(tokenuri) sau recompensarea prin desfăşurarea unor activităţi dorite de către copil,
activităţi plăcute, relaxante, distractive (vizite la Grădina Zoologică, la Teatru de păpusi,
la McDonald, plimbări în parc, vizionări de filme de desene animate,etc).

PLAN DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

(Fragment)
A. Dezvoltarea motricităţii generale, a forţei musculare, a acţiunii de contractare,
relaxare a diferitelor grupe musculare, fortificarea generală a organelor de
respiraţie şi de circulaţie pentru stimularea funcţiilor vitale ale organismului.
Exemple :
1.Exerciţii pentru membrele superioare : - Priveşte sus,
-Foarfeca,
-Legănăm braţele, e.t.c.
2.Exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii spatelui, abdomenului şi
mobilităţii trunchiului : - Fierăstrăul,
- Păpuşa se apleacă,
- Cântarul, e.t.c.
3. Exerciţii pentru membrele inferioare : - Mersul berzei,
- Găina scurmă pământul,
- Sari înainte şi înapoi, e.t.c.
B. Dezvoltarea motricităţii fine :

1) Recitativ ritmic : Miscăm degeţelele,

Batem, batem palmele,
Închidem mânuţele.
Frământăm plăcintele
 Şi spălăm mânuţele.
Ştergem fiecare degeţel,
Scuturăm mânuţele
Şi-nvârtim moriştile.
Înainte, încet, mai repede şi mai repede,
Înapoi, încet, mai repede şi mai repede.

2) Activităţi grafice, plastice, practice cu tematica variată :

- desene, dactilopicturi şi picturi, colaje, rupere, mototolire,

lipire , îndoire de diferite tipuri de hârtii sau alte materiale.

3) Activităţi de abilitare manuală :
- modelaj din plastelină şi alte materiale, jocuri de
construcţii cu cuburi sau alte materiale, incastre, puzzle,
înşirare de mărgele, e.t.c.
C. Dezvoltarea şi exersarea memoriei şi dezvoltarea simţului ritmic prin:
a) numărători ritmice: 1,2 păpuşoi,
3,4 hai la teatru.
5,6,7 hai să bem cafea cu lapte,
8,9,10 apă rece.

b) recitative ritmice: Un cocoş cu galoş îşi ia boabe dintr-un coş

Lângă el, sprintenel,
Ar mânca şi-un cocoşel.

c) jocuri cu text şi cânt: Piticii voinicii; Soldaţii; Eu cunosc un orăşel; e.t.c.

Pentru realizarea cât mai eficientă a obiectivelor propuse în cadrul planului de

intervenţie personalizat voi folosi tehnici de lucru, metode şi procedee specifice
ludoterapiei, meloterapiei, terapiei prin miscare, artterapiei şi terapiei ocupaţionale,
precum şi din terapia ABA şi PECS, împreună cu materiale didactice adaptate nevoilor
de învăţare ale copilului (pictograme, jetoane, planşe cu imagini, poze,etc); de
asemenea voi antrena copilul în toate activităţile de învăţare, repetare, exersare,
curriculare şi extracurriculare, pentru dezvoltarea comunicării funcţionale şi a
limbajului verbal şi nonverbal, precum şi pentru îmbogăţirea, diversificarea
cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor sale, pentru a mări capacitatea lui de
adaptare, pentru a-l stimula să se motiveze, să se intereseze şi să se implice mai mult
în sarcini. Pentru a putea să rezolve sarcinile de învăţare, pentru a fi implicat, atent şi
interesat de activităţile propuse, voi folosi la început întăritori materiali, înalt funcţionali
pentru el (dulciuri,alte alimente, jucării), pentru ca treptat să elimin aceşti întăritori şi să
ajung să-l motivez folosind recompense verbale şi sociale.
La sfârşitul fiecărui semestru al anului şcolar, copilul va fi din nou evaluat pentru
a se observa şi măsura progresele înregistrate, astfel încât pentru perioada următoare
să se poată stabili noi obiective instructiv/ educative, recuperativ/terapeutice în funcţie
de ceea ce s-a realizat (sau nu) în intervalul de timp anterior.
2. Realizarea unui interviu de consiliere centrat pe obiective şi soluţii cu
un coleg care prezintă o problemă de stres.

La cabinetul de psihoterapie se prezintă o pacientă care are o problemă pe care

nu poate s-o rezolve singură.
Ps. Bună ziua, cu ce scop aţi venit la cabinet?
P. Bună ziua, am o problemă pe care nu pot s-o rezolv. Mi-e frică să folosesc liftul, atunci
când sunt singură.
Ps. Îmi pare rău să aud că vă confruntaţi cu această situaţie neplăcută. Ce anume aţi
vrea să schimbaţi?
P. Vreau să scap de această frică.
Ps.De când faptul de a folosi liftul a devenit o problemă pentru dumneavoastră?
P. De când am rămas blocată în lift, vreo 15 minute, eram singură şi nu m-am simţit
deloc bine în situaţia aceea. Mi-a fost frică să nu cad în gol, am crezut că nu voi mai
putea ieşi din lift, că nu mă aude nimeni că bat în pereţii liftului, aveam senzaţia că nu mai
am aer suficient, am fost foarte speriată.
Ps. De câte ori credeţi că ar trebui să ne întâlnim pentru a vă simţi mai bine, pentru a
scăpa de problema dumneavoastră?
P. De câte ori va fi nevoie, până voi scăpa de teama de lift.
Ps. Au fost momente în care aţi folosit liftul şi v-aţi simţit bine?
P. Da, atunci când eram cu mai multe persoane în lift.
Ps. Cum anume altfel v-aţi simţit atunci când eraţi într-un grup de persoane în lift?
P. Am fost mult mai liniştită, mai sigură că nu se va întâmpla nimic rău, iar dacă s-ar fi
întâmplat ceva, nu eram singură în această situaţie.
Ps. Cum credeţi că terapia v-ar putea ajuta?
P. M-ar putea ajuta să îmi înving această teamă, pentru că aş vrea să pot să merg din
nou în vizită la prietenele şi rudele care locuiesc la etaje superioare, unde mi-e greu să
ajung urcând pe scări.
Ps. Cum veţi şti că decizia de a veni la terapie a fost una bună?
P. Dacă voi scăpa de frica de-a folosi liftul atunci când voi fi în situaţia de a urca la etaje
superioare.
Ps. Ce credeţi că ar trebui să faceţi pentru a scăpa de această frică? Cum anume ar
trebui să vă comportaţi?
P. Ar trebui să mă hotărăsc să-mi vizitez cea mai bună prietenă, care locuieşte la etajul
10 şi să am curajul să mă urc în lift, eventual prima dată, împreună cu încă o persoană,
iar mai apoi singură şi să mă gândesc ce repede şi uşor voi ajunge sus.
Ps. În aceea situaţie cum anume v-aţi simţi?
P. Mult mai liniştită, mai calmă, mai încrezătoare că nu se va întâmpla nimic rău.
Ps. Să presupunem că în timp ce dormiţi se întâmplă un miracol, de care nu ştiţi că s-a
produs şi problema care vă deranjează dispare. Cum anume altfel v-aţi comporta, după
dispariţia problemei?
P. Aş merge din nou în vizite, chiar şi la persoanele care locuiesc la etaje superioare,
negândindu-mă cu groază ca trebuie să urc pe scări, ci aş folosi liftul şi aş sta relaxată
până aş ajunge la etajul dorit, fără să am palpitaţii şi gânduri negative.
Ps. Cine credeţi că va observa schimbarea dumneavoastră?
P. Soţul, rudele apropiate, prietenele mele.
Ps.Care credeţi că va fi reacţia lor?
P. Se vor bucura pentru mine, mă vor felicita pentru faptul că am reuşit să-mi rezolv
problema.
Ps. Cum anume vă veţi simţi în momentele acelea?
P. Foarte bine, mândră de succesul meu şi mult mai încrezătoare în posibilităţile mele
de a-mi rezolva problemele.
Ps. Cum altfel veţi gândi despre dumneavoastră?
P. Voi gândi că pe viitor, orice problemă aş avea voi fi în stare să o rezolv, depinde doar
de mine să mă încurajez, să-mi înving temerile şi să gândesc pozitiv.
Ps. La plecarea din cabinet, până la întâlnirea viitoare, ce anume aţi putea face pentru a
începe să vă rezovaţi problema?
P. Aş putea să merg în vizită la prietena mea şi să urc la etajul 10 cu liftul.
Ps. Aş vrea să încercaţi să observaţi momentele în care problema nu apare şi vă simţiţi
bine în acele momente, să-mi povestiţi data viitoare, ce anume aţi gândit sau aţi făcut în
acele momente, altfel nu veţi putea să-mi povestiţi cum anume a apărut starea de bine
şi comportamentul pozitiv.
Strategii de menţinere:
Ps. Ce anume trebuie să se întâmple pentru ca schimbările să continue să se
manifeste?
P. Trebuie să-mi regăsesc plăcerea de a merge în vizite chiar dacă trebuie să folosesc
liftul.
Ps. Cum aţi putea să vă depăşiţi frica de a folosi liftul?
P. Gândindu-mă la plăcerea de a sta la taclale şi la o ceaşcă de cafea cu prietena mea
sau de a-mi revedea unele rude pe care le-am neglijat.
3. Relatarea şi analizarea unui caz de emoţie negativă puternică (furie) provocată de un
act discriminativ, cu relevarea aspectelor disfuncţionale ale gestiunii furiei şi sugerarea
unor răspunsuri funcţionale.

La cabinetul de asistenţă psihopedagogică este adus de către învăţătoare un copil,

care în pauză, în curtea şcolii, s-a manifestat printr-un comportament verbal violent
adresat unui coleg, nefiind la prima manifestare de acest fel. Copilul are 9 ani, provine
dintr-o familie modestă, cu un nivel de pregătire redusă. Este destul de retras, sensibil,
neîncrezător, irascibil.
Ps: Bună ziua, ce s-a întâmplat?
C: Am vorbit urât şi am ţipat la un coleg.
Ps: De ce, ce ţi-a făcut sau ţi-a spus colegul?
C: Mi-a spus că sunt prost şi că n-ar trebui să fiu primit să mă mai joc în pauză cu
colegii. Iar eu m-am supărat şi am ţipat la el că prost e el şi l-am înjurat.
Ps: Te rog să te gândeşti ce anume ai făcut sau ai spus tu de te-a făcut colegul tău
prost.
C: Ne jucam un joc într-un grup mai mare de copii şi eu n-am fost prea atent, n-am
răspuns repede la o comandă şi echipa în care eram eu a pierdut puncte.
Ps: Se mai întâmplă să nu fii atent, să nu răspunzi sau să nu faci repede ce ţi se cere,
nu e mare problemă; dar dacă vorbeşti urât, ţipi, înjuri sau chiar îl loveşti pe vreun
coleg, nu e bine, la fel cum nu e bine nici faptul că un coleg te-a etichetat ca fiind prost.
Când vei mai fii într-o asemenea situaţie, dacă te vei simţi supărat, furios, încearcă să
nu răspunzi cu vorbe urâte, cu ţipete sau alte comportamente inacceptabile, ci să
lămureşti problemele cu calm, prin discuţii cu persoana cu care eşti în conflict. Dacă nu
reuşeşti singur apelează la doamna învăţătoare (în cazul în care conflictul are loc în
timpul în care eşti la şcoală) sau la părinţi (în cazul în care conflictul se petrece în afara

şcolii). Iar în cazul în care nici aceste persoane nu rezolvă conflictul să vii din nou la
cabinetul de asistenţă psihopedagogică. Dacă şi când se mai întâmplă să ai conflicte cu
vreun coleg şi eşti foarte nervos, furios şi nu e nimeni care să te ajute să nu te mai simţi
aşa, încearcă să scapi de supărare şi furie, ia o foaie de hârtie, scrie tot ce s-a
întâmplat, ce nu ţi-a plăcut, toate vorbele urâte care ţi-au fost spuse şi cele pe care ai
vrea să le spui tu şi când te-ai liniştit, rupe hârtia şi arunc-o la gunoi cu toată cearta şi
vorbele urâte. Să ştii că se mai întâmplă uneori, ca atunci când sunt supăraţi, copiii(şi
chiar şi oamenii mari) să-şi mai spună , unii altora, că sunt proşti sau în alte feluri
(tăntălăi, blegi); nu e frumos şi nici bine, dar nu întotdeauna o fac cu răutate, de aceea
încearcă să nu mai bagi în seamă şi să nu te mai enervezi aşa uşor şi repede.
4. Prezentarea unui caz de traumă la un copil.

D.B. este un copil al cărui tată este plecat de doi ani în Spania, la muncă. Este
elev în clasa a III-a, iar doamna învăţătoare l-a adus la cabinetul de asistenţă
psihopedagogică pentru că prezintă unele simptome comportamentale nefireşti
pentru vârsta lui: e trist mai tot timpul, plânge repede, e destul de retras,
necomunicativ şi mai ales are rezultate şcolare tot mai slabe.
În urma discuţiilor cu copilul, dar şi cu mama şi învăţătoarea lui, am aflat că tatăl
său a plecat în Spania la muncă, în urmă cu doi ani, copilului fiindu-i foarte dor de
tată, cu atât mai mult cu cât acesta a luat o singură dată legătura cu familia şi atunci
vorbind foarte puţin la telefon doar cu mama. Ca urmare a acestei situaţii, copilul
simte şi crede că tatăl său nu-l mai iubeşte, că viaţa lui nu mai este cum a fost, s-a
schimbat în rău (îi lipsesc jocurile cu mingea cu tata, mersul la pescuit, mersul cu
bicicleta cu tata, mama e tot mai ocupată cu munca şi treburile casei, el e tot mai
singur).
Emoţiile şi trăirile copilului: tristeţe permanentă, plâns necontrolat, furie faţă de
tată, pentru c-a plecat, precum şi dorinţa de a atribui numai fapte, vorbe rele mamei;
totodată o percepţie negativă a propriei persoane, frustrare faţă de copiii care au
ambii părinţi acasă, frică tot mai mare de a nu ajunge în situaţia să nu-şi mai revadă
tatăl plecat sau frica de a nu ajunge mama şomeră şi să fie nevoită sa plece şi ea,
la muncă în străinătate, rămânând astfel chiar singur.
Expresii ce se identifică:
- De ce a plecat tati şi de ce nu m-a sunat niciodată?
- Când se întoarce tati?
- Oare tati m-a uitat?
- Ce l-a supărat pe tati de a plecat şi n-a mai venit acasă?
- Oare tati nu mă mai iubeşte? Dar pe mami?
- Ce va fi cu mine dacă tati nu se mai întoarce?
- Dacă tati nu se mai întoarce?
- Dacă rămâne mami fără servici?
- Dacă pleacă şi mami?
- Mi-e foarte dor de tati!
 - Vreau să vină tati acasă!
- De ce tati a trebuit să plece şi alţi taţi nu?
Dispoziţii fiziologice: faţă tristă, fără zâmbet, ochi în lacrimi, privire în gol,
inexpresivă, cap plecat, umeri lăsaţi, mers greoi, lentoare în mişcări, apatie, lipsă de
interes faţă de orice activitate specifică vârstei, predispoziţie spre comportament agresiv
faţă de copiii care au ambii părinţi acasă.
Negarea realităţii: Copilul, întrebat fiind ce-i fac părinţii, susţine că aceştia sunt
bine, fericiţi, împreună cu el au o viaţă frumoasă. Fiind ataşat mai mult de tatăl plecat,
neagă inexistenţa lui în prezent acasă, sperând că într-un viitor apropiat ”realitatea” pe
care el o doreşte (familia completă) va exista într-adevăr.
Târguiala: Copilul se gândeşte că atunci când şi dacă tata se va întoarce acasă,
el (copilul) va fi cuminte, va învăţa bine, se va comporta frumos, iar mama îl va primi pe
tata cu braţele deschise, acesta îşi va găsi de muncă în ţară şi nu va mai fi nevoit să
plece, astfel că vor fi o familie fericită.
Depresia: Copilul conştientizează tot mai mult lipsa tatălui din familie şi nu ştie
când şi dacă acesta se va mai întoarce acasă, e tot mai trist pentru că îşi dă seama că
nu poate face nimic pentru a schimba situaţia.
Acceptarea: Copilul, cu ajutorul mamei şi a psihoterapeutului, va încerca să
accepte situaţia de a o avea lângă el numai pe mamă, va încerca să înţeleagă corect
această situaţie (tata a fost nevoit să plece la muncă în străinătate, în ţară negăsind un
loc de muncă bine plătit, iar ei, familia întreagă, au nevoie mare de bani, tati nu i-a uitat,
îi iubeşte mult, dar probabil n-a putut din diverse motive să menţină legătura cu ei, se va
întoarce acasă atunci când va fi posibil). Până când tati se va întoarce, mama împreună
cu copilul sunt sfătuiţi să încerce să ia ei legătura cu tatăl plecat, iar copilul mai este
sfătuit să înceapă să se preocupe din nou mai mult cu pregătirea şcolară, să lase alte
griji şi gânduri deoparte, fiind subliniată importanţa învăţării atât pentru viitorul lui, a
copilului, cât şi pentru a fi părinţii lui mândri de el.