EVALUARE ŞI TESTARE ÎN

EDUCAŢIE
Master didactic – anul II, sem. I
Conf. univ. dr. Camelia Stăiculescu
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate

Să ne aducem aminte!
Ce este evaluarea?
Ce evaluăm?
Care sunt componentele evaluării?
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Procesul de învăţământ este o unitate a P – Î – E.

 Evaluarea vizează rezultatele predării şi învăţării. Predarea şi

învăţarea se vor realiza în funcţie de datele oferite de evaluare.
Evaluarea stimulează activitatea de predare-învăţare.
 Anumite modele de instruire antrenează anumite practici
evaluative. Un anumit mod de a face evaluarea determină un
anumit mod de a face predarea şi de a învăţa.
 Evaluarea – mijloc de întărire a învăţării.
 Evaluarea poate apărea în orice moment al actului didactic.
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate

Evaluarea – element principal în curriculum:

FINALITĂŢI

CONŢINUTURI TIMP

STRATEGII DE STRATEGII DE
PREDARE EVALUARE
Evaluarea școlară – statut și
funcționalitate

Evaluarea ne permite să ne
pronunţăm “asupra stării unui fapt,
proces la un anumit moment, din
perspectiva informaţiilor pe care la
culegem cu ajutorul unui
instrument care ne permite să
măsurăm în raport cu o anumită
normă la care ne raportăm”
(Etienne Brunswic).
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Strategii/tipuri de evaluare:
1. Din punct de vedere al situaţiilor de evaluare, putem
identifica două strategii (vezi Ion T. Radu, 2000, p. 148):
♦ evaluare realizată în circumstanţe obişnuite, bazată pe
observarea activităţii elevilor;
♦ evaluare specifică, realizată în condiţii special create ce
presupune elaborarea şi aplicarea unor probe, partenerii angajaţi
în proces fiind conştienţi de importanţa demersurilor de verificare
şi apreciere întreprinse;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Strategii/tipuri de evaluare:
2. După funcţia dominantă îndeplinită, putem identifica
două strategii:
♦ evaluare diagnostică (se realizează o diagnoză descriptivă ce
constă în localizarea lacunelor şi erorilor în cunoştinţe şi abilităţi
dar şi a “punctelor forte” şi o diagnoză etiologică care relevă
cauzele care au generat neajunsurile constatate);
♦ evaluare predictivă prin care se urmăreşte prognozarea gradului
în care elevii vor putea să răspundă pe viitor unui program de
instruire;
♦ evaluare corectivă;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Strategii/tipuri de evaluare:
3. După modul în care se integrează în desfăşurarea
procesului didactic, putem identifica trei strategii:
♦ evaluare iniţială, realizată la începutul demersurilor instructiv-
educative, pentru a stabili nivelul la care se situează elevii;
♦ evaluare formativă, care însoţeşte întregul parcurs didactic,
organizând verificări sistematice în rândul tuturor elevilor din
toată materia;
♦ evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârşitul unei
perioade mai lungi de instruire;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Strategii/tipuri de evaluare:
4. După autorul care efectuează evaluarea, putem
identifica trei strategii:
♦ evaluare internă, întreprinsă de aceeaşi persoană/instituţie care
este direct implicată şi a condus activitatea de învăţare (de
exemplu, învăţătorul sau profesorul clasei);
♦ evaluarea externă, realizată de o altă persoană/instituţie, alta
decât cea care a asigurat derularea predării şi învăţării;
♦ autoevaluare, efectuată de subiectul însuşi asupra propriului
progres
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Strategii/tipuri de evaluare:
5. După domeniu:
♦ evaluarea preponderent pedagogică, vizând în esenţă ceea ce
subiecţii au asimilat, ceea ce ştiu să facă şi ce capacităţi şi trăsături
şi-au format;
♦ evaluarea preponderent psihologică, privind funcţiile psihice
implicate în activitatea de învăţare. Evaluările psihologice vizează
aptitudinea subiectului de a învăţa, adică ceea ce poate să facă;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Strategii/tipuri de evaluare:
6. După obiectul evaluării:
♦ evaluarea procesului de învăţăre (atât a achiziţiilor cât şi a
procesului în sine);
♦ evaluarea performanţelor (realizate individual, în grup sau de
către grup);
♦ evaluarea a ceea ce s-a învăţat în şcoală sau a ceea ce s-a
învăţat în afara şcolii;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Strategii/tipuri de evaluare:
7. După accentul pus pe proces sau pe sistem:
♦ evaluarea de proces – se referă la performanţele elevilor;
♦ evaluarea de sistem – accentul se pune pe sistemul în care se
desfăşoară procesul de învăţământ;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Strategii/tipuri de evaluare:
8. După capacităţile evaluate:
♦ evaluarea în domeniul psihomotor (capacităţi, aptitudini,
deprinderi);
♦ evaluarea în domeniul socio-afectiv ( atitudini);
♦ evaluarea în domeniul cognitiv (cunoştinţe);
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Strategii/tipuri de evaluare:
9. După modul în care pot sau nu pot fi cuantificate
rezultatele:
♦ evaluare cantitativă – rezulatele sunt cuantificabile în funcţie de
un punctaj;
♦ evaluare calitativă – la care rezultatele nu pot fi măsurate prin
cuantificare;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Niveluri ale evaluării
PERSONALUL
DIDACTIC:
CURRICULUM ŞCOLAR: Formarea iniţială
Planuri de învăţământ Formarea continuă
Programe Competenţe
Manuale Ethos pedagogic
Ghiduri metodice Prestaţii didactice
Softuri educaţionale SISTEMUL ŞCOLAR:
Echipamente didactice Structura
Infrastructura şcolară
Elemente de intrare
Organizare
Fluxuri şcolare
PROCESUL REZULTATE
Management
DIDACTIC: ŞCOLARE:
Efecte socio-economice
Moduri de inst. şi ed. Cunoştinţe
şi culturale
Tipuri de ralaţii Abilităţi, capacităţi,
Ergonomie şcolară
educaţionale competenţe
Mijloace de învţm. Interese, motivaţii,
Acţiuni evaluative atitudini
Inserţia profesională
şi socială
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Evaluarea iniţială:

Are ca scop stabilirea, cât mai exact cu putinţă, a câteva lucruri absolut
necesare fiecărui profesor pentru a-şi elabora strategia didactică la o clasă
anume:
- trebuie să răspundă la întrebarea următoare: au elevii cunoştinţele
anterioare necesare învăţării care urmează? Şi dacă da, în ce măsură stăpânesc
ei aceste cunoştinţe (ca volum, dar şi ca posibilitate de a opera cu ele)?
Interesează, deci, nivelul de pregătire al elevilor la un moment dat.
- cât poate să înveţe fiecare elev la disciplina mea? Capacitatea de învăţare
este şi ea foarte importantă pentru strategia didactică ce va fi adoptată.
- cât este dispus să înveţe fiecare dintre elevii mei materia pe care o predau?
Cu alte cuvinte, cât este el de motivat?
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Evaluarea iniţială:

Cea mai simplă modalitate de a o realiza este testul.

După ce profesorul consultă programa clasei (claselor) anterioare şi o compară cu programa clasei
curente, stabileşte lista problemelor esenţiale din materia parcursă, fără de care el nu-şi poate
realiza sarcinile de predare în bune condiţii.
Pe baza acestei liste se formulează itemii testului de evaluare iniţială care trebuie să-l edifice pe
profesor dacă elevii săi stăpânesc sau nu anumite cunoştinţe şi deprinderi strict necesare
continuării instruirii.
Sunt recomandabile, răspunsurile de tip eseu şi rezolvările de probleme.
După aplicare şi corectare, profesorul face inventarul lacunelor şi al greşelilor tipice, pe baza cărora
realizează o primă grupare a elevilor din clasă în vederea diferenţierii şi individualizării instruirii.
Testul de evaluare iniţială este un instrument pentru realizarea scopului propus în evaluarea
iniţială.
Se recomandă folosirea lui în combinaţie şi cu alte metode/tehnici care să permită un diagnostic,
cât mai fidel, al pregătirii elevilor. (Care?)
 Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Evaluarea pe parcurs:
Este cunoscută şi sub denumirea de evaluare formativă sau de progres;
Este un fel de barometru pentru profesor şi pentru elevi, deoarece le indică, pe tot parcursul
instruirii, unde se situează rezultatele parţiale faţă de cele finale proiectate şi le permite să-şi
amelioreze activitatea (profesorul, strategia de predare şi elevii, pe cea de învăţare).
Ea are o funcţie de reglare şi de ameliorare a activităţii comune, a profesorului şi elevilor.
Frecvenţa acestei evaluări este influentata de:
• numărul de ore în planul de învăţământ;
• timpul de contact cu elevii;
• numărul de elevi din clasă;
• gradul de dificultate al disciplinei;
• nivelul clasei;
• situaţia particulară a fiecărei clase şi a fiecărui elev;
• specificul obiectului de studiu şi cerinţele regulamentelor şcolare etc.
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Evaluarea pe parcurs:

Important este însă, ca între evaluări, să nu existe pauze prea mari (Ce se poate întâmpla dacă
există pauze mari?);
Dacă între două evaluări ale pregătirii unor elevi există intervale prea mari, iar aceştia nu ţin pasul
cu predarea sau nu înţeleg bine anumite noţiuni şi le fixează greşit, e mai greu să completezi sau să
corectezi învăţarea;
Nu trebuie nici să se cadă în extrema cealaltă, verificându-i prea des pe unii dintre elevi, deoarece
aceştia s-ar putea demotiva şi stresa;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Evaluarea finală, cumulativă sau sumativă:

Aceasta îndeplineşte, de regulă, o funcţie de selecţie, de clasificare şi/sau de certificare

şi este mai complexă pentru că ea trebuie să furnizeze informaţii relevante despre
nivelul pregătirii elevilor (raportat la cerinţele programelor analitice) la sfârşitul unei
etape de instruire (semestru sau an şcolar, ciclu de şcolaritate).

Cele mai răspândite forme de evaluare sumativă sunt (pentru învăţământul

preuniversitar) lucrările scrise semestriale (tezele) şi examenele (de absolvire, de
admitere, de bacalaureate).

Lucrările scrise semestriale sunt reglementate prin acte normative elaborate de

Ministerul Educaţiei (la ce obiecte de studiu se dau şi în ce perioadă anume). Ele sunt
precedate, de regulă, de lecţii speciale de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor.
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Relaţia evaluarea iniţială – formativă - sumativă:
SCOPUL EVALUĂRII
 identifică nivelul achiziţiilor  urmăreşte dacă obiectivele  stabileşte gradul în care au
iniţiale ale elevilor în concrete propuse au fost fost atinse finalităţile
termeni de cunoştinţe, atinse şi permite generale propuse (fie
competenţe şi abilităţi, în continuarea demersului dobândirea unei atitudini
scopul asigurării pedagogic spre obiective sau a unei capacităţi),
premiselor atingerii mai complexe; “Unicul comparându-i pe elevi
obiectivelor propuse scop al evaluării formative între ei (interpretare
pentru etapa imediat este să identifice situaţiile normativă), ori comparând
următoare; în care întâmpină elevul o performanţele manifestate
 “este indispensabilă pentru dificultate, în ce constă de fiecare cu
a stabili dacă subiecţii aceasta şi să-l informeze” performanţele aşteptate
dispun de pregatirea (De Landsheere, 1975), (interpretarea criterială);
necesare creării de atât pe el cât şi pe
premise favorabile unei noi profesor.
învăţări” (Ioan Cerghit,
2002, p. 307);
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Relaţia evaluarea iniţială – formativă - sumativă:

RAPORTAREA TEMPORARĂ
 se efectuează la  axată pe proces şi  este finală şi de
începutul unui internă, se face regulă externă,
program de pe parcursul având loc după
instruire (ciclu de învăţării; învăţare;
învăţământ, an  frecventă, la  regrupează mai
şcolar, semestru, sfârşitul fiecărei multe unităţi de
începutul unui unităţi de studiu; studiu, face
capitol şi chiar al bilanţul;
unei lecţii);
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Relaţia evaluarea iniţială – formativă - sumativă:

OBIECTUL EVALUĂRII
 este interesată de  vizează cunoştinţele,  “se concentrează mai
“acele cunoştinţe şi competenţele şi ales asupra elementelor
capacităţi care metodologiile în raport de permanenţă ale
reprezintă premise cu o normă prestabilită, aplicării unor
pentru asimilarea noilor dar şi cu o sarcină mai cunoştinţe de bază, ale
conţinuturi şi formarea complexă de învăţări demonstrării unor
altor competenţe” (I. T. ulterioare despre care abilităţi importante
Radu), premise elevul îşi face o dobândite de elevi într-
“cognitive şi reprezentare” (I. T. o perioadă mai lungă de
atitudinale” capacităţi, Radu); instruire” (S.N.E.E.)
interese, motivaţii),  se extinde şi asupra
necesare integrării în procesului realizat;
activitatea următoare;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Relaţia evaluarea iniţială – formativă - sumativă:

FUNCŢIILE ÎNDEPLINITE
 funcţie diagnostică;  “funcţie de constatare a  funcţie de constatare şi
 funcţie prognostică; rezultatelor şi de verificare a rezultatelor;
sprijinire continuă a  funcţie de clasificare;
elevilor” (I.T.Radu);  funcţia de comunicare a
 funcţie de feed-back; rezultatelor;
 funcţie de corectare a  funcţie de certificare a
greşelilor şi ameliorare nivelului de cunoştinţe
şi reglare a procesului; şi abilităţi;
 funcţie motivaţională;  funcţie de selecţie;
 funcţie de orientare
şcolară şi profesională;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Relaţia evaluarea iniţială – formativă - sumativă:

MODALITĂŢI DE REALIZARE
 harta conceptuală;  observare curentă a  examene (susţinute
 investigaţia; comportamentului prin rezolvarea unor
 chestionarul; şcolar al elevului; probe scrise, orale sau
 testele;  fişe de lucru; practice);
 examinări orale;  portofoliul;
 portofoliu;  proiectul;
 tehnica 3-2-1;  teza.
 metode R.A.I.;
 probe de autoevaluare;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Relaţia evaluarea iniţială – formativă - sumativă:
AVANTAJE:
 oferă profesorului cât şi
elevului posibilitatea de a avea
o reprezentare cât mai exactă
a situaţiei existente
(potenţialul de învăţare al
studenţilor, lacunele ce
trebuiesc completate şi
remediate) şi a formula
cerinţele următoare;
 pe baza informaţiilor evaluării
iniţiale se planifică demersul
pedagogic imediat următor şi
eventual a unor programe de
recuperare;
 permite elevului să-şi
remedieze erorile şi lacunele
imediat după apariţia ei şi
înainte de declanşarea unui
proces cumulativ;
 oferă un feed-back rapid,
reglând din mers procesul;
 este orientată spre ajutorul
pedagogic imediat;
 oferă posibilitatea tratării
diferenţiate (I. Cerghit);
 dezvoltă capacitatea de
autoevaluare la elevi;
 reduce timpul destinat actelor
evaluative ample, sporindu-l
pe cel destinat învăţării;
 sesizează punctele critice în
învăţare;
 rezultatele constatate pot fi
folosite pentru
preîntâmpinarea greşelilor la
alte serii de cursanţi;
 permite aprecieri cu privire la
prestaţia profesorilor, a
calităţii proceselor de
instruire, a proramelor de
studii;
 oferă o recunoaştere socială a
meritelor;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Relaţia evaluarea iniţială – formativă - sumativă:
DIN PUNCTUL DE VEDERE AL NOTĂRII
 nu îşi propune  “Acest tip de  Evaluarea sumativă se traduce
aprecierea evaluare nu se printr-un scor… Prin scor
performanţelor exprimă în note şi desemnăm rezultatele obiective
globale ale elevilor cu atât mai puţin în obţinute în urma unui test sau a
şi nici ierarhizarea scoruri.” (I. T. Radu) oricărei alte forme de evaluare
lor;  nu realizeară prin adunare sau scădere de
ierarhii şi clasificări puncte după reguli fixe.
între elevi;  constată performanţele şi
 oferă premise clasifică (ierarhizează) elevii în
pentru notare; funcţie de acestea;
Evaluarea școlară – statut și funcționalitate
Relaţia evaluarea iniţială – formativă - sumativă:
DEZAVANTAJE:
 nu permite o apreciere  “aplicarea acestei  nu oferă suficiente informaţii sistematice
globală a strategii de evaluare, şi complete despre măsura în care elevii şi-
performanţelor elevului foarte pretenţioasă, au însuşit conţinutul predat şi nici dacă un
şi nici realizarea une necesită o organizare elev stăpâneşte toate conţinuturile
ierarhii; riguroasă a predării, esenţiale predate;
 nu-şi propune şi nici nu competenţă în  are efecte reduse pentru ameliorarea/
poate să determine precizarea obiectivelor, reglerea şi remedierea lacunelor, efectele
cauzele existenţei în stabilirea sarcinilor, în resimţindu-se după o perioadă mai
lacunelor în sistemul alegera tehnicilor de îndelungată, de regulă, pentru seriile
cognitiv al elevului; evaluare” (Ioan. Cerghit); viitoare;
 deplasează motivaţia elevilor către
obţinerea unui rang mai înalt în ierarhia
grupului, punând accent pe competiţie;
 nu favorizează dezvoltarea capacităţii de
autoevaluare la elevi;
 nu oferă o radiografie a dificultăţilor în
învăţare;
 generează stres, teamă, anxietate;