Trăinicia educației

Educația este dătătoare de lumină în mintea împietrită, bună îndrumătoare în toate demersurile vieții
omului, omul supus mereu unei gingășii și dorințe de cunoaștere. Educația se formează încă din
pântecele mamei și continuă pe tot parcursul vieții. Grija mamei și atenția tatălui de a-i insufla cele mai
bune valori devin și continuă să fie cele mai importante preocupări în formarea unor deprinderi pe
făgașul vieții micului cercetător, mereu aflat pe poziție de căutare. Pe lângă formarea unor bune
maniere, acestuia îi sunt necesare și descoperirea valorilor moral-religioase care țin de buna înțelegere a
credinței și a bunei rânduieli.

Cu cât copilului i se va vorbi despre valoarea binelui, pe parcursul timpului, acestuia îi vor rămâne
învățăturile drept cârmă și ajutor în viața de zi cu zi, ușor fiind aplicate și transmise altora mai departe.
După cum plin de înțelepciune spunea Sfântul Vasile cel Mare că ,“Învățăturile date cu forța nu pot
dăinui în suflete, pe când învățăturile primite în suflet cu plăcere și bucurie rămân de-a pururi’’