NISTRUL

Nistrul l-am văzut întâia oară îndată după războiul cel mare,
când s’a făcut unirea.
Venind dinspre apus, am răzbit printr’o poartă a stâncilor
care domină Soroca. Atunci mi-a apărut dintr’odată ocolind ora­
şul care, delà ţărmul lui, se înălţa în trepte de vile şi vii. Călă­
torului ce vine din cealaltă parte, din depărtările Podoliei, acea
aşezare îi năluceşte ca o viziune romantică.
La malul fluviului, izolată de târg, dormita într’o melancolie
neturburată cetăţuia medievală a vechilor străji sorocene, care
păzeau odinioară către pustia răsăriteană.
Mai încolo, pe luciul apei, se închideau în singurătate, fără
măciniş, mori negre plutitoare.
Holde pârguindu-se în soare, dincolo, pe malul ucrainian.
Dincoace şiraguri de arbori pe praguri stâncoase. Peisajele
păreau abandonate de oameni. Cu toate acestea ne aflam într’o
zonă dramatică; de ceea parte era încă haos anarhic; dincoace,
de pe înălţime, stăpâneau nevăzute tunurile noastre.
Imaginea aceasta primă de apă frumoasă s'a păstrat în mine
şi mai pe urmă. de câte ori am revăzut Nistrul, în alte părţi ale
hotarului, fie la Hotin, fie la Tighina, fie la Liman. Dincolo de
înfăţişarea lui. îndărătul oamenilor de azi care sălăşluesc spre
fostul olat al Tătarilor, necontenit s’au amestecat icoanele trc
cutului.
Nistrul e un hotar al neamului românesc. In unele părţi e un
hotar aproximativ, căci aşezări destul de importante şi com­
pacte de Moldoveni l-au depăşit până în apa Bugului. De
asemeni, în vremi prielnice, păstorii din munte şi-au dus turmele