Docendo discimus

Strategii de predare
pentru copiii slabvăzători
la lecţiile de educaţie
tehnologică
Rezumat: Numărul copiilor cu deficienţe de văz creşte
odată cu accelerarea progresului tehnic. Totodată, cresc şi
posibilităţile tehnice de a-i susţine în munca titanică pe care
Tatiana Bostan o depun pentru a căpăta cunoştinţe şi dexterităţi. Avînd o ex-
perienţă de 14 ani ca profesor de educaţie tehnologică într-o
gr. did. I, Liceul cu profil tehnologic pentru copii instituţie pentru copii cu deficienţe vizuale, m-am convins de
cu vederea slabă, mun. Chişinău
faptul că, aplicînd metode speciale de instruire, ei pot dobîndi
abilităţile necesare integrării în societatea contemporană.
Abstract: The number of the children with sight deficiency is growing along with the modern progress. At the same time,
because of the modern optimization and improvement, these children become more help and support in the hard process of
getting knowledge. I have been teaching for the last 14 years the children that have sight disabilities and I convinced myself
that, applying special methods of training, they will be able to obtain the necessary abilities for complete and harmonious
integration in modern society.

Educaţia interculturală: idei teoretice şi valenţe practice în domeniul artistic

90

Elevul slabvăzător necesită un suport sporit de instru-
mente și metode, dar şi de condiţii speciale de învăţare,
ceea ce ar facilita asimilarea materialului predat şi ar
asigura egalizarea şanselor în educaţia şcolară.
În primul rînd, el trebuie aşezat în bancă cît mai
aproape de tablă. Pe tablă, precum şi pe laptop, notițele
se scriu cît mai lizibil, cu cacractere mari, fiind citite,
simultan, cu voce tare. La fel, folosim pe larg mijloace
de amplificare optică, înregistrări audio, monitor TV,
materiale grafice în relief. Demonstraţiile şi explica-
ţiile individuale sînt realizate astfel încît copiii să aibă
posibilitatea “să vină în contact cu materialele”, să le
manipuleze. De asemenea, se acordă timp suplimentar
pentru sarcinile de învăţare a deprinderilor de autoser-
vire şi de organizare personală. Procesul de evaluare
necesită o abordare flexibilă, accentul fiind pus pe
evaluarea globală, continuă, formativă.
În cazul elevului slabvăzător, un element foarte
important de valorificat în activităţile de recuperare şi
educare este capacitatea de compensare. Datorită plas-
ticităţii sistemului nervos central, acesta poate prezenta
o acuitate auditivă, tactilă, olfactivă, termică, vibratorie,
proprioceptivă mai ridicată decît la un copil obișnuit.
Procesele perceptive, cognitive şi psihomotorii comportă
anumite particularităţi specifice, în funcţie de tipul şi
gravitatea deficienţei vizuale.
În acest context, pentru a eficientiza procesul de
instruire la lecţiile de educaţie tehnologică, trebuie
respectate cîteva principii de lucru.
1. Implicarea tuturor elevilor
Diagnozele la copiii cu deficienţe de vedere sînt
foarte variate şi multiple. De aceea, profesorul are sar-
cina de a găsi „cheiţa fermecată” pentru fiecare dintre
ei, modalitatea cea mai bună pentru a le forma compe-
tenţele necesare.
2. Comunicarea activă
Comunicarea este esenţială în atingerea finalităților
educaționale. Elevii slabvăzători sînt, de obicei, foarte
deschişi, sociabili, se antrenează uşor în discuţii. Pe
parcursul anilor, am observat la ei un fel de “fobie”
faţă de liniştea deplină. Cu cît procentul de vedere este
mai mic, cu atît mai multe vor fi “semnalele” pe care le
transmit pentru a-şi “confirma” prezenţa într-o încăpere.
De exemplu, pentru ca cei din jur să-l ia în seamă, copilul
poate fredona o melodie.
La lecțiile de educație tehnologică, fişa este un instru-
ment primordial în procesul de confecţionare a obiectelor.
Folosirea acesteia trebuie să fie însoţită de instrucţiunile
de rigoare, care, de rînd cu regulile şi paşii de efectuat,
vor fi explicate cu voce tare. Se va folosi și un mic glosar
al termenilor necunoscuţi. Vocea profesorului va fi plină
de expresivitate şi culoare, bogată în nuanţe, adecvată
situației de învățare. Repetarea informaţiei se face ori de
cîte ori este necesar, pînă este asimilată de către elev.
Strategii de predare pentru copiii slabvăzători la lecţiile de educaţie tehnologică
Docendo discimus
3. Amenajarea adecvată a sălilor de clasă
De felul cum este amenajată clasa, depind mult
și rezultatele la învăţătură. Informaţia vizuală trebuie
amplasată la nivelul ochilor copiilor, textul, alcătuit din
enunţuri scurte, fiind scris cu caractere mari, pe fundal
contrastat, inserînd imagini colorate, clare. Mesele se
aranjează astfel încît elevii să aibă posibilitatea să se
grupeze, să se ajute reciproc în timpul lucrului. De
exemplu, în multe cazuri, în timpul activităţilor practice
la modulul Cusutul şi brodatul tradiţional, elevelor le
este foarte dificil să introducă aţa în ac. Atunci în ajutor
le vin vecinele cu o acuitate vizuală mai bună. Desigur,
există ace speciale pentru nevăzători şi slabvăzători, dar
un asemenea gest – simplu – de ajutorare îi apropie pe
copii, îi face să comunice mai mult, ceea ce e benefic
pentru starea lor psihoemoţională, de multe ori depresi-
vă. E bine ştiut faptul că „a doua pereche de ochi” sînt
Didactica Pro..., Nr.2-3 (72-73) anul 2012
mînuţele copiilor, cărora le place să pipăie orice obiect
aflat în preajmă. Din aceste considerente, în cabinetul
de educaţie tehnologică amplasăm o mulţime de materi-
ale didactice, inclusiv confecţionate de profesor sau de
elevi: mostre de ţesături, furnitură; aţă de cusut, brodat,
croşetat, împletit; obiecte cusute, croşetate, împletite,
care sînt cercetate cu atenţie şi plăcere de către copii,
aceştia pipăindu-le, examinîndu-le “pe toate părţile”,
chiar mirosindu-le.
4. Planificarea optimă a lecţiilor
Atunci cînd proiectăm lecţia, ne gîndim la rezulta-
tele dorite pentru întreaga clasă, dar şi pentru fiecare
elev în parte. Planificarea se face în funcție de sfecificul
clasei, adaptînd algortimul desfăşurării şi sarcinile de
lucru la capacităţile, interesele şi motivaţiile elevilor.
91
 Docendo discimus
La orele de croşetare, la executarea unui milieu, unii
elevi pot să citească schema de croşetare şi să o execute
cu precizie. Ei dau dovadă şi de multă măiestrie. Alții
efectuează aceste operaţii, dar la alt nivel – calitatea
lasă de dorit. Sînt și elevi care pot realiza numai ele-
mente foarte simple şi atunci, împreună cu colegii,
încercăm să schiţăm o lucrare, care să fie pe placul
elevului respectiv şi pe care să o poată confecţiona, căci
ceea ce e făcut cu dragoste bucură și pe alții. Astfel,
copilul capătă nişte experienţe pozitive din relația cu
cei din jur, se simte într-un mediu prietenos.
5. Elaborarea planurilor individuale
La o reuşită mai bună a elevilor contribuie şi
planurile inidividuale, care sînt elaborate, de regulă,
la început de semestru sau de modul. Profesorul rea-
lizează evaluarea iniţială a fiecărui elev şi planifică
activitatea astfel încît, la sfîrşitul semestrului sau
a modulului, să poată distinge progresele acestuia.
Sarcinile sînt alcătuite de la simplu la compus, fiind
divizate pe paşi. De exemplu, croşetarea lănţişorului
– se explică amănunţit, cu tempou lent, toate mişcările
mîinilor, a firului de aţă, poziţionarea corectă în spaţiu
(sus, jos, stînga, dreapta), direcţia croşetei etc. Dacă se
dovedeşte că e dificil, procedura este reluată. Acţiu-
nea se repetă pînă se ajunge la efectul scontat. Aceste
rezultate, aparent, neînsemnate, permit să ne urmăm
drumul spre noi cunoștințe şi abilităţi, care vor solicita
mai mult potenţialul elevului.
6. Alocarea de timp suficient pentru ajutor
individual
O modalitate de lucru cu elevii slabvăzători, ab-
solut necesară şi extrem de solicitată, este suportul
individual. Prin contact direct cu mîinile profesorului,
elevul capătă siguranţă, precizie, îşi calculează mai
bine efortul, îşi relaxează mîinile. La modulul Tricota-
rea, se lucrează concomitent cu două andrele, mişcările
mîinilor fiind diferită. Pentru elevii slabvăzători cu
capacităţi intelectuale mai reduse este o procedură
extrem de dificilă, iar pentru cei care sînt şi stîngaci
– de două ori mai dificilă, deoarece tehnica executării
“se inversează” şi operaţiile trebuie explicate de pe
poziţia „ca în oglindă”. În clasele mai mici, deseori se
recurge la ajutor individual la exersare, de exemplu:
copilul este luat în braţe, mîinile profesorului iau mîi-
nile elevului şi cei doi îndeplinesc împreună mişcările
necesare cu andrelele.
7. Folosirea materialelor și a aparatelor
Lucrul cu elevii din această categorie este de ne-
conceput fără un suport didactic solid. De regulă, sînt
folosite plăcuţele Braille sau maşinile de dactilografiat
Braille. La lecţiile de educație tehnologică acestea sînt
folosite pentru notiţe despre tehnica securităţii, informa-
ţii la temă, fişe tehnologice etc. Un ajutor considerabil
“îl oferă“ monitorul TV, care facilitează „colaborarea”
Strategii de predare pentru copiii slabvăzători la lecţiile de educaţie tehnologică
92
cu cartea. Cartea este pusă sub ecranul monitorului şi,
datorită acestuia, poate fi citită la altă “scară”, copiii
avînd posibilitatea să aleagă singuri dimensiunea ca-
racterelor. De asemenea, poate fi schimbată şi culoarea
fundalului sau a literelor, în funcţie de preferinţele celor
educați: fundal negru – litere albe sau fundal alb – litere
negre etc.
La croit se folosesc rigle cu marcaje speciale, panglici
centimetrice cu biluţe metalice la fiecare centimetru, iar
la cusut – ace speciale, aţa nefiind trecută prin urechiuşă,
ci fixată pe deasupra, ceea ce este o operație mai simplă.
Se mai utilizează pe larg lupe cu diferite dioptrii.
La lecții utilizăm și tehnică de ultimă generaţie,
cum ar fi laptop-ul cu programe speciale. Computerele
oferă o asistenţă specifică elevilor cu deficienţe vizuale
şi celor orbi: ei pot face o copie cu scris pronunţat, pot
citi textul mărit pe ecran, îl pot asculta sau converti în
format Braille.
8. Pauzele de lucru
Acestea fac parte din program și sînt obligatorii
pentru relaxarea vederii. În cadrul acestora, sînt propuse
exerciţii: pentru ochi, pentru relaxare musculară şi pen-
tru ameliorarea circulaţiei sangvine; precum şi exerciţii
pentru vederea binoculară etc.
9. Scopul urmărit: formarea de competențe
Predarea-învățarea în cadrul obiectului de studiu
Educație tehnologică este centrată pe formarea de com-
petenţe. În acest sens, la elaborarea proiectelor se vor
respecta cîteva condiţii: ajustarea strategiilor didactice
aplicate la demersul de formare a comptenţei; stabilirea
succesiunii unităţilor de învăţare; alocarea timpului
considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare în
concordanţă cu performanţele vizate; selectarea conţi-
nutului esenţial prevăzut învăţării în clasă.
Toate aceste etape din procesul de formare a com-
petenţelor şcolare (a cunoştinţelor funcţionale, a capa-
cităţilor şi comportamentelor) vor fi realizate avînd în
vedere personalitatea copilului, deficienţele pe care le
prezintă, lumea sa interioară.
Referințe bibliografice:
1. Curriculum pentru învăţămîntul gimnazial. Educaţie
tehnologică, clasele a V-a – a IX-a, Chişinău, 2010.
2. Racu, A.; Popovici, D.. Intervenţia recuperativ-te-
rapeutică pentru copii cu dizabilităţi multiple, Ed.
Humanitas, București, 2009.
3. Rudic, Gh. (coord.), Mică enciclopedie la psihologie,
Chişinău, 2007.
4. Danii, A.; Postolachi-Iarovoi, E., Meşteşuguri popu-
lare artistice, Chişinău, 2006.
5. Paradigma managementului educaţional din perspec-
tiva integrării europene, Chişinău, 2006.
6. Înţelegerea şi satisfacerea necesităţilor copiilor în
clase incluzive, UNESCO, 2003.