EVALUAREA

MUSCULARA

Sectia Clinica Reumatologie, Targu Mures

Dr. Mihaela Susca
• Se va realizeaza prin metode subiective si obiective, respectiv
prin bilant muscular, dinamometrie si miotonometrie.
• Alaturi de bilantul articular, cel muscular face parte din
principala,,semiologie" a specialitatii de medicina fizica si
recuperare medicala.

Nota:
-dinamometrie=masurarea fortei/contractiei musculare cu ajutorul unui dispozitiv numit dinamometru.
-miotonometru=masurarea tonusului muscular cu ajutorul unui aparat numit miotonometru.
• Bilantul muscular, testingul muscular, reprezinta un
sistem de tehnici deexamen manual pentru evaluarea
fortei fiecarui muschi sau a unor grupurimusculare.
De retinut ca orice evaluare a starii muschiului cu
ajutorul unor aparatenu intra in cadrul_acestui bilant
clinic muscular.
• Utilizat initial in cazurile neurologice (in special la
bolnavii cu poliomielita), in prezent testingul
muscular face parte din examinarea curenta si a
pacientilor posttraumatici si reumatici, ca si a unor
bolnavi care au suferit interventii
ortopedochirurgicale. Nu poate fi utilizat insa la
bolnavii neurologici cu leziuni central generatoare de
spasticitati importante.
• Scopul acestui bilant este multiplu:
• -ajuta la elaborarea atit a diagnosticului complet functional, cat si
la precizarea nivelului lezional (maduva, plex, trunchi nervos) al
bolii neurologice;
• sta la baza alcatuirii programului de recuperare si stabileste secven
tial rezultatele obtinute prin aplicarea acestui program;
• determina tipul unor interventii chirurgicale de transpozitii
tendomusculare
• contureaza deseori prognosticul functional al pacientului.
 Testarea fortei musculare

• Forta musculara= “capacitatea sistemului neuromuscular de a

invinge o rezistenta prin contractie musculara” sau “tensiunea pe
care o dezvolta un muschi cand se contracta”.
• Tehnica de testare a fortei musculare se realizeaza prin testingul
muscular manual sau bilantul muscular manual.
 Bilantul muscular
 Conditii de realizare:
realizare
 - un testator bine antrenat in aceste manevre si perfect
cunoscator al anatomiei functionale a sistemului muscular;
 - o colaborare totala din partea pacientului;
pacientului
 - va fi precedata intotdeauna de bilantul articular;
articular
 - sa nu oboseasca bolnavul, eventual se va face in sedinte
succesive;
 - sa fie executat in conditii de confort: camera calda, liniste, pe
o masa speciala de testare;
 - retestarile sa fie facute de acelasi testator;
testator
 -inregistrarea rezultatelor sa fie exprimata intr-un sistem de
cotare international (la noi sistemul de cotare de la 5 la 0).
 Cotarea bilantului muscular
• La noi in tara cea mai folosita metoda este a Fundatiei
Nationale pentru Paralizie Infantila, 1946.
 Cotarea bilantului muscular
Forta 5 (normala): muschiul realizeaza miscarea completa
contra gravitatiei si a unei rezistente puternice.
puternice
De obicei testatorul nu opune rezistenta pe toata amplitudinea
de miscare, ci la punctul cursei maxime,
maxime unde ii va comanda
pacientului: “Tine!”, incercand sa-i remobilizeze segmentul
spre pozitia de zero anatomic. Aceasta manevra este denumita
“test de rupere” sau “ break test”.
Forta aplicata trebuie sa fie progresiva,
progresiva pentru ca pacientul sa
aiba timp sa-si contracteze la maxim musculatura.
Se pot executa toate activitatile curente fara sa oboseasca.
 Forta 4 (buna): reprezinta capacitatea muschiului de a deplasa
antigravitational complet, segmentul contra unei rezistente
medii.
 Forta 3+ (moderata cu +): idem, dar rezistenta este usoara.
Anduranta limitata, oboseala apare repede.
 Cotarea bilantului muscular

 Forta 3 (moderata): miscare completa contra gravitatiei (fara

alta contrarezistenta).
Nu poate executa decat partial activitatile curente.
Indica minima capacitate functionala pentru o munca minima ce
ar cere mobilizara, in toate directiile a segmentelor. Aceasta este
reala pentru mb. sup. Dar nu si pentru cele inf. care suporta si
greutatea corpului. In special pentru mers muschii au nevoie de
o forta superioara fortei 3. Mersul practic nu este posibil (daca
toti muschii membrelor inferioare sunt cu forta 3).
 Forta 3- (moderata cu -): miscarea este posibila contra
gravitatiei doar 50% din amplitudine.
 Cotarea bilantului muscular

 Forta 2+ (slaba cu +): miscare antigravitationala sub 50% din

amplitudine.
Se vor executa unele activitati curente dar cu asistenta
mecanica.
 Forta 2 (slaba): miscare completa dar cu gravitatia exclusa.
 Forta 2- (slaba cu -): miscare partiala in conditii de excludere
a gravitatiei.
Nu poate performa nici o activitate curenta. Dependenta totala.
 Forta 1 (schitata): nu exista miscare dar se poate simti
contractia la nivelul tendonului.
 Forta 0: nu exista contractie.
 Bilantul muscular

 Precautii si contraindicatii:
-dislocarile articulare;
-fracturile recente;
-stari postoperatorii locale;
-miozitele osifiante;
-procese infectioase si inflamatorii locale;
-durerile intense;
-operatiile pe abdomen (pt. musculatura abdominala);
-boli cardiovasculare severe;
-stari de oboseala locala sau generala.
 Tehnica bilantului muscular manual
• Pentru fiecare grup muscular, testarea cere pozitionari
deosebite pentru:
• 5-normala
• 4-buna antigravitational (pozitia AG)
• 3-moderata
• ____________________________
• 2-slaba
• 1-schitata fara gravitatie (pozitia FG)
• 0-zero
 DELTOID
• Pozitia pacientului: pozitia
neutra pentru rotatie - cotul
flexat
• Pozitia kinetoterapeutului: lateral
de pacient, aplica presiune distal
pe humerus.
• Testare: Pacientul este rugat sa
isi tina bratul in abductie
antigravitational.
• Instructiuni date pacientului: Va
voi impinge bratul spre podea.
Va rog sa opuneti rezistenta.
• DELTOID: Pozitia de eliminare a
gravitatii (pentru cei slabiti)
• Pozitia pacientului: Bratul in abductie la
90 grade, cotul fiind asezat pe masa in
usoara flexie.
• Pozitia terapeutului: Plasare de presiune
la nivel distal pe humerus daca cotul este
in flexie sau pe antebrat daca cotul este
in extensie.
• Testare: pacientul incearca sa faca o
abductie fara sa roteasca umarul.
• Instructiuni pentru pacient:
Indeparteaza bratul de tine. Se poate
pozitia o mana la nivelul trapezului
pentru a reduce frictiunea si a oferi
stabilitate.
 BICEPS
• Pozitia pacientului: Cotul pacientului este flexat
in unghi drept, antebratul fiind in supinatie.
• Pozitia kinetoterapeutului: Se afla in fata
pacientului. O mana se afla proximal de
articulatia RC, pe partea flexorilor, iar cealalta
este plasata pe humerus pentru contraforta.
• Testare: Pacientul flexeaza cotul impotriva
fortei aplicate de kinetoterapeut. Daca
bicepsul/brahialisul este slabit, pacientul va
prona antebratul inainte de a flecta cotul.
• Instructiuni pentru pacient: Indoiti cotul,
mentineti pozitia. Nu ma lasati sa-l trag in jos.
• BICEPS (pozitia de eliminare a
gravitatii – doar pentru pacientii slabiti)
• Pozitia pacientului: Abductia umarului
la 90 grade (pozitie sezanda), pozitie
culcat lateral – cotul este in extensie.
• Pozitia kinetoterapeutului: Sustine
bratul in abductie la nivelul cotului sau
art. RC.
• Testarea: Pacientul incearca sa indoaie
cotul cu mana in supinatie.
• Instructiuni pentru pacient: Indoiti
cotul…
 EXTENSORII ARTICULATIEI
• Pozitia
RC
pacientului: In pozitie
sezanda, pacientul are antebratul in
pronatie cu degetele in flexie. Cotul si
antebratul vor fi sustinute.
• Pozitia kinetoterapeutului: Va fi
plasat in fata pacientului.
• Testarea: Sustine antebratul
pacientului sub art. RC, iar cealalta
mana este plasata dorsal pe
suprafata metacarpienelor. Nu se
permite extensia degetelor.
• Instructiuni pentru pacient: Ridicati-
va pumnul. Nu ma lasati sa-l trag in
jos.
• EXTENSORII ART. RC (pozitia
de eliminare a gravitatii – doar
pentru pacientii slabiti)
• Pozitia pacientului: Pacientul
este in pozitie sezanda, cotul si
antebratul sustinute,
antebratul in pozitie neutra.
• Pozitia kinetoterapeutului: Se
afla in fata pacientului.
• Testarea: Se sutine pumnul
pacientului, astfel se evita
frictiunea. Pacientul are
articulatia RC in extensie.
• Instructiuni pt pacient: indoiti
mana la spate
 CVADRICEPS
• Pozitia pacientului: Pacientul se afla in
pozitie sezanda, cu trunchiul
perpensicular cu podeaua, picioarele in
extensie, dar nu imobilizate – genunchiul
se afla in extensie.
• Pozitia kinetoterapeutului: O mana este
plasata distal, anterior la nivelul gleznei;
cealalta fiind pozitionata posterior, distal
la nivelul coapsei.
• Testarea: Pacientul face o miscare de
extensie a genunchiului, dar nu este lasat
genunchiul sa ramana blocat in pozitia
de extensie.
• Instructiuni pentru pacient: Indreptati-
va genunchiul. Nu ma lasati sa-l indoi.
• CVADRICEPS (pozitia de eliminare a gravitatii –
doar pentru pacientii slabiti)
• Pozitia pacientului: Pacientul se afla pozitionat pe
o parte, cu membrul supus testarii situat superior,
iar celalat flexat inferior. Se sutine genunchiul
flexat la 90 de grade cu soldul in extensie
completa.
• Pozitia kinetoterapeutului: Kinetoterapeutul se
afla pozitionat lateral de pacient. Una dintre maini
este pozitionata posterior de coapsa pacientului
pentru sustinerea genunchiului. Cealalta mana este
pozitionata la nivelul gleznei.
• Testarea: Pacientul face miscarea de extensie
completa a genunchiului. Kinetoterapeutul nu il
ajuta si nu se opune miscarii voluntare.
• Instructiuni pentru pacient: Indreptati-va piciorul.
 DORSIFLEXORII GLEZNEI
• Pozitia pacientului: Pozitie sezanda,
genunchiul este flexat la 90 de
grade.
• Pozitia kinetoterapeutului: Este
pozitionat in fata pacientului,
sustinand glezna acestuia posterior.
• Testarea: Pacientul face miscarea de
dorsiflexie, fara extensia halucelui.
Presiunea este aplicarta la nivelul
fetei dorsale a piciorului (directia
flexiei plantare si a eversiei)
• Instructiuni pentru pacient:
Indreptati-va piciorul spre tavan.
• DORSIFLEXORII GLEZNEI (pozitia de eliminare a gravitatii –
doar pentru pacientii slabiti)
• Pozitia pacientului: In pozitie culcat lateral, cu membrul de testat
superior, iar cel inferior in flexie. Sustinerea membrului inferior
cu genunchiul in extensie si soldul in extensie completa.
• Pozitia kinetoterapeutului: Mana kinetoterapeutului sustine
membrul de examinat proximal de maleole.
• Testarea: Pacientul va face o dorsiflexie, kinetoterapeutul nu ajuta
sau nu opune rezistenta membrului testat.
• Instructiuni pentru pacient: Mentineti soldul si genunchiul in
pozitia actuala si miscati-va piciorul spre cap.
 FLEXORII GATULUI
• Pozitia pacientului: Pacientul este
pozitonat in clinostatism (pozitie
culcata in supinatie).
• Pozitia kinetoterapeutului: Este plasat
langa pacient, iar mana este situata pe
capul pacientului frontal.
• Testarea: Pacientul isi ridica capul, iar
kinetoterapeutul aplica rezistenta la
nivel frontal in directia extensiei
cervicale. Poate sa pozitioneze o mana
sub extremitatea cefalica pentru
protectie sau sa ofere support
additional la nivel abdominal.
• Instructiuni pentru pacient: Ridicati-va
capul. Nu va ridicati si umerii si nu ma
lasati sa va imping.
• FLEXORII GATULUI (pozitia de
eliminare a gravitatii – doar pentru
pacientii slabiti)
• Pozitia pacientului: Pacientul este
culcat lateral.
• Pozitia kinetoterapeutului: Va
stabiliza extremitatea cefalica si a
umarului anterior la nevoie.
• Testarea: Pacientul este instruit sa-si
flecteze capul si gatul.
• Instructiuni pentru pacient:
Indreapta-ti capul spre piept.
 GLUTEUS MEDIUS
• Pozitia pacientului: Pacientul se afla in pozitie
culcat lateral. Membrul de testat este in
extensie, iar pelvisul usor rotat inainte.
Membrul de sustinere este flectat.
• Pozitia kinetoterapeutului: Se afla in spatele
pacientului, iar mana este plasata lateral la
nivelul genunchiului sau la nivelul gleznei,
cealalta fiind pozitionata proximal de marele
trohanter (femur).
• Testarea: Pacientul face o miscare de abductie
impotriva rezistentei aplicata de
kinetoterapeut fara a flexa sau a rota soldul.
• Instructiuni pentru pacient: Va voi impinge
piciorul spre podea, va rog sa va opuneti.
• GLUTEUS MEDIUS (pozitia de
eliminare a gravitatii – doar pentru
pacientii slabiti)
• Pozitia pacientului: in decubit dorsal.
• Pozitia kinetoterapeutului: Una dintre
mainile kinetoterapeutului se plaseaza
sub membrul de examinat la nivelul
gleznei.
• Testarea: Abductia soldului.
• Instructiuni pentru pacient: Indepartati-
va piciorul de corp. Pastrati-va
genunchiul intins.
 GLUTEUS MAXIMUS
• Pozitia pacientului: Pacientul este in pronatie. Genunchiul
pacientului este in flexie la 90 de grade.
• Pozitia kinetoterapeutului: Se afla pe partea membrului
testat, iar mana ii este pozitionata deasupra genunchiului.
Cealalta mana stabilizeaza soldul.
• Testarea: Pacientul va face o miscare de extensie a
soldului, pastrandu-si genunchii la 9 de grade.
• Instructiuni pentru pacient: Ridicati-va piciorul spre tavan
si pastrati-va genunchiul flectat.
• GLUTEUS MAXIMUS (pozitia de
eliminare a gravitatii – doar pentru
pacientii slabiti)
• Pozitia pacientului: Pacientul este
culcat pe o parte. Genunchiul
membrului de examinat este flectat
si sustinut de examinator.
• Pozitia kinetoterapeutului: Se afla
posterior de pacient cu antebratul
si mana sprijinind genunchiul
flectat si cu celalalt membru
stabilizand soldul.
• Testarea: Extensia soldului cu
genunchiul in flexie.
• Instructiuni pentru pacient:
Miscati-va piciorul spre mine.
• Referinte:
• Prof Dr. Tudor Sbenghe-Kinesiologie, Ed. Medicala, Bucuresti
2008
• Mattew Shatzer-Psihical Medicine& Rehabilitation. Pocketpedia
second eddition, Lippcott Williams&Wilkins, 2012
• Lynn Van Ost- Goniometry and manual muscle testing,
SLACK Incorpored 2013
• Pozele sunt din arhiva proprie.
Bilantul articular

Sectia Clinica Reumatologie Tirgu-Mures

Dr. Mihaela Susca
Clasificarea functionala a articulatiilor

Dupa gradul de mobilitate:

mobilitate
 1. Articulatiile fixe SINartrozele (simfibrozele,
sincondrozele, simfizele, sinostozele).
ostozele
 2. Articulatiile semimobile (amfiartrozele,
(amfi
hemiartrozele,
hemi schizartrozele
schiz ).
 3.Articulatiile
3. mobile (diartrozele
(di ) prezinta:
cavitate articulara, capsula articulara, ligamente
capsulare si intra si extra articulare.
 Clasificarea functionala a articulatiilor
 Dupa gradul de libertate al miscarilor pe care la executa in raport cu
cele trei planuri ale spatiului sunt:
1. Articulatiile cu un singur grad de libertate:
a) Art. plane/ artrodiile: supraf. art. congruente, permit miscare de
alunecare. Ex: apofizele articulare cervicale, oasele carpiene.
b) Art. Cilindroide:
Cilindroide un capat articular are forma unui cilindru plin sau
a unui mosor (trohlee), iar celalalt este scobit si configurat
corespunzator. Ex: articulatia cotului (trohleana) si articulatia
radiocubitala superioara (trohoida).
 Clasificarea functionala a articulatiilor
 2. Articulatiile cu doua grade de libertate:
a) Art. elipsoida:
elipsoida una din extremitatile osoase sub forma de condil
cu sectiunea anteroposterioara elipsoidala sau un condil si o cavitate
scobita corespunzatoare. Ex: articulatia genunchiului si articulatia
radiocarpiana.
b) Art. selara (in forma de sa): cu o suprafata convexa si alta concava
in sens invers. Ex: articulatia trapezo-metacarpiana a policelui.
 Clasificarea functionala a articulatiilor
3. Articulatii cu trei grade de libertate:
Articulatiile sferoidale (enartrozele): alcatuite dintr-un cap articular
aproape globulos mai mic sau mai mare decat o jumatate de sfera si dintr-o
cavitate mai intinsa sau mai scobita, permite toate miscarile: flexie, extensie,
lateralitate, abductie, adductie si circumductie. Ex.: articulatia
scapulohumerala si articulatia coxofemurala.
 UMARUL
 Alcatuit din 3 articulatii: scapulohumerala (enartroza),
acromioclaviculara (artrodie) si sternoclaviculara (diartroza).
UMARUL/Flexie sau anteductie, antepulsie:

 Amplitudine: 180 grade

(90 din art. SH, 60 din art.
Scapulotoracica, 30 din
inclinarea unilaterala a
trunchiului).
 Pozitia de preferat:
ortostatism sau sezand
pe un taburet.
 Gonimetrul se
pozitioneaza pe linia
medio-axiala, inspre
marele trochanter, iar cel
mobil pe linia mediana a
fetei laterale a bratului.
 Extensie sau retroductie,
retropulsie:
 Activa: 50-60 grade, pasiva
pana la 90 grade
 Pozita de preferat:
ortostatism sau sezand pe
un taburet.
 Gonimetrul se pozitioneaza
pe linia medio-axiala,
inspre marele trochanter,
iar cel mobil pe linia
mediana a fetei laterale a
bratului.
Abductia:
 miscarea laterala a membrului
superior. Amplitudine 180 grade (90 din
art SH, 60 din art scapulo-toracica, 30
grade din înclinarea laterală a
coloanei dorsolombare (cand
abducţia este făcută de un membru)
sau prin hiperlordoză lombară (cand
se abduct ambele braţe pentru
compensarea uşoarei flexii a
umărului )
 Pozitia de preferat: sezand pe un
taburet sau in ortostatism.
 Bratul fix al goniometrului se
pozitioneaza pe linia axilara
posterioara, iar cel mobil pe limia
mediana a fetei posterioare a bratului.
Adductia:

 se aproprie bratul de corp, adica se revine in pozitia

zero. Adductia pura este imposibila , datorita
trunchiului .
Rotatie interna:
 Amplitudine: 80-90 grade.
 Pozitia de preferat: decubit
dorsal, la marginea mesei,
bratul se afla in abductie
90 grade, iar cotul este
flectat, palma priveste
corpul.
 Goniometrul se
pozitioneaza cu bratul fix
orizontal, iar bratul mobil se
pozitioneaza pe linia
mediana a fata
posterioare a antebratului.
Rotatia externa:

 Amplitudine: 80-90 grade. (60

grade din art. SH, 30 grade
din art. scapulo-toracica)
 Pozitia de preferat: decubit
dorsal, la marginea mesei,
bratul se afle in abductie 90
grade, iar cotul este flectat,
palma priveste corpul.
 Goniometrul se pozitioneaza
cu bratul fix orizontal, iar
bratul mobil se pozitioneaza
pe linia mediana a fata
posterioare a antebratului.
 Testarea articulatiei cotului
 Pozitia de start:
start cotul in extensie totala, membrul brahial fiind pe langa corp si palma
“privind” inainte.
 Flexia cotului

Miscarea de apropiere a antebratului de brat.

Amplitudinea=
Amplitudinea activa 145º,
145º pasiva 160º.
160º
 Pozitia preferentiala de start:
start ortostatism sau decubit dorsal.
Se executa in plan sagital in jurul unei axe transversale,
transversale care se
suprapune practic liniei biepicondiliene.
Goniometrul se va aseza in plan
sagital pe fata externa a cotului.
Bratul fix al goniometrului:pe
goniometrului
linia mediana a fetei externe a
bratului.
Bratul mobil:
mobil pe linia mediana a
fetei radiale a antebratului
 Extensia

 Reintoarcerea antebratului la pozitia zero.

 Din pozitie anatomica cotul nu are extensie decat in cazuri speciale de
hiperlaxitate de 5-10º,
5-10º mai ales la femei si copii.
 Extensia e blocata de ciocanul olecranului in foseta olecraniana si de
fasciculele anterioare ale ligamentelor.
Testarea articulatiei pumnului

 Din punct de vedere articular pumnul prezinta

articulatiile radiocarpiana si mediocarpiana.
 Din punct de vedere functional exista doua linii
articulare paralele care determina miscari simultane si
cuplate pentru realizarea unei functii normale: intre
oasele antebratului si primul rand al oaselor carpului,
intre acesta si cel de-al doilea rand carpal.
 Flexia/flexia volara/flexia palmara
 Amplitudinea=
Amplitudinea 90º (articulatia radiocarpiana realizeaza peste 50º)
 Pozitia de start:
start cu antebratul la 90º si in pronatie, cu degetele relaxate.
 Bratul fix al goniometrului:
goniometrului pe linia mediana a fetei ulnare a antebratului.
 Bratul mobil al goniometrului:
goniometrului paralel cu metacarpianul V.
 Zona de pivotare a goniometrului:
goniometrului la nivelul carpului.
 Miscarea se executa intr-un plan sagital in jurul unui ax transversal.
transversal
 Miscarea este mai ampla cand pumnul este in pozitie intermediara si minima cand
pumnul este in pronatie.
 Extensia/dorsiflexia

 Amplitudinea=
Amplitudinea activa 70º, 70º pasiva 80-85º(articulatia
80-85º mediocarpala
participand mai mult)
 Pozitia de start:
start cu antebratul la 90º si in pronatie, cu degetele relaxate.
 Bratul fix al goniometrului:
goniometrului pe linia mediana a fetei ulnare a
antebratului.
 Bratul mobil al goniometrului:
goniometrului paralel cu metacarpianul V.
 Zona de pivotare a goniometrului:
goniometrului la nivelul carpului.
 Miscarea se executa intr-un plan sagital in jurul unui ax transversal.
transversal
 Miscarea este mai ampla cand pumnul este in pozitie intermediara si
minima cand pumnul este in pronatie.
 Adductia/ inclinarea cubitala/flexia cubitala/deviatia
cubitala
 Amplitudinea=
Amplitudinea 40-45º in pronatie si
mai castiga aproape 10ºcand mana
este in supinatie.
 Pozitia preferentiala:
preferenti bratul in
abductie si cotul flectat, antebratul
fiind in pronosupinatie.
 Goniometrul se aseaza pe fata
dorsala a mainii.
 Bratul fix al goniometrului:
goniometrul pe
linia mediana a fetei dorsale a
antebratului, spre condilul lateral
Atentie:-trebuie
Atentie:- evitata flexia sau al humerusului.
extensia pumnului.  Bratul mobil al goniometrului:
goniometrului in
-de evitat pronatia si supinatia lungul metacarpianului III, spre
antebratului. articulatia metacarpofalangiana III.
Se executa in plan frontal pe o axa
antero-posterioara.
 Abductia/deviatia radiala/inclinarea radiala/flexia
radiala
 Diferenta de amplitudine dintre
inclinarea radiala si cea ulnara este
data de faptul ca stiloida radiala
este mai mare.
 Amplitudinea=
Amplitudinea 20-30º.
 Pozitia preferentiala:
preferenti bratul in
abductie si cotul flectat, antebratul
fiind in pronosupinatie.
 Goniometrul se aseaza pe fata
dorsala a mainii.
 Bratul fix al goniometrului:
goniometrul pe linia
mediana a fetei dorsale a
antebratului, spre condilul lateral al
humerusului.
 Bratul mobil al goniometrului:
goniometrului in
lungul metacarpianului III, spre
articulatia metacarpofalangiana III
 Se executa in plan frontal pe o axa
antero-posterioara.
 Testarea soldului
Articulatia coxofemurala sau articulatia soldului face legatura
dintre femur si osul iliac si este a doua articulatie ca marime (dupa
genunchi).
• Este o articulatie sferoidala (enartroza), cu 3 grade de libertate cu
o deosebita importanta in statica si locomotie, fiind construita in
asa fel incat sa ofere, in acelasi timp, maxim de stabilitate si de
mobilitate datorita combinatiei dintre o capsula articulara foarte
rezistenta si trei ligamente groase.
Miscarile soldului

• Miscarile soldului facute cu genunchiul

flectat sunt mai ample cu 20-30° decat cele
cu genunchiul intins.
intins
• La sold, diferentele dintre miscarile active si
cele pasive sunt mai mari decat la alte
articulatii.
• Datorita lungimii colului si inclinarii sale pe
diafiza, miscarile de flexie, extensie, abductie
si adductie se asociaza cu miscari de rotatie.
 FLEXIA
• Flexia activa : 0-90° (genunchi intins, limitata prin
punerea sub tensiune a muschilor posteriori ai coapsei)
0-125°(genunchi
0-125° flectat)
flectat
pasiva : 145-150°
Pozitia de preferat:
preferat decubit dorsal
Goniometrul se aseaza pe marele trohanter.
Bratul fix: spre creasta iliaca, pe linia medioaxilara a
trunchiului.
Bratul mobil:
mobil de-a lungul coapsei catre condilul lateral.
Atentie:
Atentie Sa se evite bascularea bazinului, motiv pentru
care este fixat prin presarea cu mana a spinei iliace
anterosuperioare.
Miscarea se realizeaza in plan sagital,
sagital in jurul unei axe
transversale.
 EXTENSIA
• Extensia activa : 15-20°
(genunchi intins)
0-
10°(genunchi
10° flectat)
pasiva : 30°
Pozitia de preferat:
preferat decubit
ventral.
 ABDUCTIA
• Are valori variabile in functie de
modalitatea de testare. Amplitudinea
medie este de 45°.
• Pozitia de preferat:
preferat decubit dorsal,
cu genunchiul intins.
• Bratul fix: se plaseaza orizontal pe o
linie paralela cu linia celor doua
spine iliace antero-superioare.
• Bratul mobil: pe fata anterioara a
coapsei, spre mijlocul patelei.
• Se executa in plan frontal,
frontal in jurul
unei axe anteroposterioare care trece
prin centrul capului femural.

 ADDUCTIA
 Imposibila din pozitie
anatomica cu membrele
pelviene aliniate unul langa
altul.
 Pentru aprecierea acestei
miscari membrul opus
trebuie abdus.
 Masurarea se va face in
acelasi fel ca in cazul
abductiei.
 Valoarea amplitudinii: 30° .
ROTATIA INTERNA (MEDIANA)
• Amplitudine:
Amplitudine 35-45°, mai mare in
cazul celei pasive.
• Pozitia de testat:
testat din sezand cu
genunchiul la marginea patului sau
mesei flectat la 90°.
• Goniometrul se aseaza pe rotula.
• Bratul fix: perpendicular pe podea.
• Bratul mobil: de-a lungul gambei,
care se misca spre in afara.
• Se executa in plan transversal, in
jurul unei axe verticale care trece
prin centrul capului.
ROTATIA EXTERNA
(LATERALA)
• Amplitudinea:
Amplitudinea
45°.
• Se testeaza in
acelasi mod ca si
rotatia interna.
 TESTAREA GENUNCHIULUI
 Genunchiul este format din trei articulatii, dintre care
femurotibiala si femurorotuliana participa la miscarile
sale, in timp ce articulatia tibioperoniera superioara (o
artrodie stransa), care nu permite decat miscari de
alunecare participa la miscarile gleznei.
 FLEXIA
• Amplitudinea:
Amplitudinea 120-140°, cand soldul
este intins si repectiv flectat.
• 160°, pasiv.
• Pozitia de preferat:
preferat sezand cu
genunchiul in afara mesei de testat
sau decubit ventral.
• Goniometrul se aseaza lateral.
• Bratul fix:
fix pe coapsa, inspre marele
trohanter.
• Bratul mobil: pe gamba. spre maleola
externa.
• Se executa in plan sagital in jurul
unei axe transversale.
transversale
 EXTENSIA

 Extensia propriu-zisa este

nula.
 Se apreciaza deficitul de
extensie sau de
hiperextensie in cadrul
gravei deformitati genu
recurvatum.
 ARTICULATIA GLEZNEI
 Articulatia gleznei sau tibiotarsiana, de tip trohlear, este
formata din pensa tibioperoniera si din fata superioara si
din partile laterale ale astragalului.
 Este o articulatie cu un singur grad de libertate,
permitand miscarea in plan sagital, flexia si extensia
piciorului.
 FLEXIA

 Amplitudine:20-25°, putand fi marita

prin flexia genunchiului, care
relaxeaza tricepsul sural.
 Pozitia de preferat: sezand la
marginea mesei (cu genunchiul
flectat), piciorul facand unghi drept
cu gamba.
 Goniometrul se aseaza extern.
 Bratul fix: plasat pe peroneu, orientat
de maleola externa.
 Bratul mobil: paralel cu
metatarsianul V.
EXTENSIA

 Amplitudine:45°.
 Referinte:
 Lynn Van Ost- Goniometry and manual muscle testing,
SLACK Incorpored 2013
 Prof Dr. Tudor Sbenghe-Kinesiologie, Ed. Medicala,
Bucuresti 2008
 Mattew Shatzer-Psihical Medicine& Rehabilitation.
Pocketpedia second eddition, Lippcott
Williams&Wilkins, 2012
 Pozele sunt din arhiva proprie.
MASAJUL MEDICAL
 Definitie
reprezinta un grup de excitari mecanice de tip
manual sau tehnic prin care, luandu-se contact cu
tegumentul se efectueaza diferite manevre, care
initial stimuleaza pielea determinand reactie
vasculara, biochimica, de stimulare senzitiva si
induc reactii de tip reflex in vecinatatea zonei de
masat sau la distanta.
Procedee principale de masaj
 netezirea sau effleuraj

 frictiuni

 vibratii

 framantatul sau stoarcerea tesuturilor

 -tapotamentul
NETEZIREA
=
EFFLEURAJ
 Definitie
Este o manopera ce consta in alunecari usoare si
ritmice aplicate cu mainile la nivelul tegumentului,
mai mult sau mai putin intense , miscari care
seamana cu mangaierea, efectuate pe suprafete mai
mari sau mai mici, cu un sens bine determinat.
Dupa forma:
-”in pieptene”
-”mana dupa mana”-efectuata la nivelul membrelor
la nivelul segmentelor subtiri
-”in bratara”- tot la nivelul membrelor,mainile fiind
asezate in cerc la acelasi nivel
-”in evantai”-la nivelul suprafetelor intinse, cu palma
intreaga si degetele intinse si indepartate
 Tehnica de executie
 Manopera activa si cu presiune mai mare se va
face intotdeauna in sensul curegerii circulatiei
venolimfaice
 Revenirea mainii in pozitia initiala se va face
intotdeauna fara a desprinde mana de pe
tegument , cu presiune mai mica
 Forta de apasare nu trebuie sa fie cu mult mai
mare ca presiunea circulatiei arteriale pentru a nu
produce ischemie
 Efecte generale ale netezirii
 activarea circulatiei de intoarcere (vene, capilare)
 -mentine si creste elasticitatea si supletea pielii
 -deschiderea canalelor de excretie ale glandelor
 -favorizeaza procesul de eliminare a sudorii si a
glandelor sebacee
 -indepartarea celulelor cornoase epidermice
 -curatarea de impuritati
 -linistirea si calmarea durerilor
 -relaxarea musculara si neuropsihica a pacientului
 -efect antialgic
FRICTIUNILE
 -este o manevra de masaj care mobilizeaza planul
superficial pe cel profund care ramane fix
 -isi au actiunea la nivelul tesuturilor mai profunde
 -se adreseaza in special tesutului celular subcutanat si
stucturilor moi periarticulare
 -este o manevra usor excitanta si se aplica in mod deosebit
in masajul de tonifiere
 -pentru un efect mai bun frictiunea se combina cu vibratia
 pe suprafete mici se efectueaza cu : fata palmara a
degetelor, pulpa degetelor, cele trei degete mijlocii
 -pe suprafete mari se efectueaza cu fata palamara a
mainii, articulatia RC, pumnul inchis, cu ambele palme, cu
degetele intinse
 -pe suprafete dureroase frictiunea se efectueaza cu
eminenta tenara si hipotenara
 -pe suprafete bogate in tesut muscular se efectueaza cu
fata dorsala a mainii; articulatiile IFP, IFD, pumnul inchis;
se poate executa cu o mana, ambele maini, simultan si
simetric
 -poate fi aplicata cu intensitate usoara, medie sau
profunda, forta de patrundere fiind dependenta de unghiul
sub care mana vine in contact cu tegumentul si care
variaza intre 30-60 grade
 Efectele fiziologice:
 -vasodilatatie locala si reflexa
 -efect biotrofic ameliorand schimburile nutritive locale
 -efect antialgic daca este efectuata lent, reduce
sensibilitatea locala
 -efectuata la un ritm mai alert are efect excitator
 -efect decontracturant
 -efect la nivelul tendoanelor: frictiunile vibrante au rol de
crestere a supletei, amelioreaza circulatia locala, combate
stazele sanguine si limfatice

 -la nivelul articulatiilor: frictiunile asociate cu neteziri si

vibratii detremina: ameliorarea circulatiei la nivelul
capsulei si membranei sinoviale, la nivelul ligamentelor,
cresterea mobilitatii articulare
VIBRATIILE
 Vibratiile manuale reduc sensibilitatea si
conductibilitatea nervoasa. Efectele lor
depind de intensitate, amplitudine si durata
de executie. Sunt bine tolerate.
 Efecte fiziologice:
 -actioneaza asupra terminatiilor nervoase
periferice; executate energic au efecte stimulatoare,
cresc sensibilitatea si conductibilitatea nervoasa;
executate lent au efecte sedative, diminua
sensibilitatea
 -actioneaza asupra nervilor vasomotori; prin tehnici
excitante se produce vasoconstrictie locala, daca
durata de executie este lunga, vasoconstrictoare este
inlocuita cu vasodilatatie reflexa
 -efect antialgic
 -efect biotrofic
Indicatii terapeutice:
 -hipotonii musculare

 -atrofii musculare

 -contracturi musculare

 -nevralgii
 FRAMANTATUL
 -consta din prinderea sub forma de cuta
a muschilor sau a altor tesuturi, atat cat
permite propria elasticitate si stoarcerea
prin comprimare intre degete si palma
sau prin presiune pe planul profund

 -se adreseaza in special muschilor,

imbunatatindu-le mecanic calitatile, iar
prin activarea circulatiei sanguino-
limfatice si schimburile nutritive si
eliminarea toxinelor
 Efecte fiziologice:
 -vasodilatatie musculara
 -efect biotrofic
 -amelioreaza contractilitatea,
excitabilitatea si conductibilitatea
musculara
 -ameiloreaza tonusul muscular
 -efect stimulator asupra SNC si SNV
Tapotamentul sau baterea
(tapotaj)
 -reprezinta o lovire usoara si ritmica a tesuturilor moi, este o
manevra excitanta, care se executa pe masa musculara bine
dezvoltata
 manevra se poate executa pe toata suprafata corpului fara a
se tine cont de sensul circulatiei venoase
 in functie de zona tratata si de afectiunea pacientului, se
efectueaza diverse forme de batere: cu o mana sau cu
ambele maini sub forma de caus, cu partea cubitala a mainii,
cu pumnul, prin ciupitura sau cu degetele (ca la pian).
 -manevra nu trebuie sa fie dura, trebuie sa fie placuta
 Efecte fiziologice:
 -efect excitant, stimulator, se efectueaza numai
dupa pregatire anterioara prin neteziri, vibratii
 -creste excitabilitatea musculara favorizand
contractia musculara, creste tonusul muscular
 -efect vasodilatator, amelioreaza circulatia si
nutritia locala
TEHNICI SECUNDARE DE MASAJ
 Cernutul si rulatul
 -se aplica ambele maini de o parte si de alta a segmentului
care este tratat, prin miscari in sens lateral si de jos in sus,
prin ridicari si presiuni alternative asemanatoare
cernutului cu o sita
 -ritmul este viu, rapid, insistent
 -sensul este din aproape in aproape, in jos si in sus de-a
lungul membrului masat
 Rulatul consta din rularea prin prinderea tesuturilor moi
sub diverse unghiuri si rularea in ritm viu in toate sensurile.
 -sunt tehnici specifice membrelor superioare si inferioare
 -se efectueaza dupa tehnicile de framantare si tapotament
 Efectele fiziologice:
 -efect decontracturant, miorelaxant
 -efect antialgic
 -efect hiperemiant, vasodilatator, vasculotrofic
 -efect sedativ, calmant
 Presiunile
 -sunt specifice masajului periostal
 -ele intaresc actiunea tehnicilor principale cum ar fi frictiunile,
netezirile si framantarile
 Masajul periostal: presiuni pe zone bine delimitate, numite zone
Vogler, se intercaleaza cu neteziri profunde, frictiuni vii, vibratii
 -la inceput se produce o crestere a sensibilitatii dureroase, urmata
apoi de anestezie, hiperemie locala de lunga durata producandu-se
si o relaxare musculara si sedare generala
 Presiunile pe nervi: presiune progresiva continua sau vibranta la
nivelul radacinii, scad sensibilitatea dureroasa
 Presiuni profunde cu alunecare: presiuni exercitate cu forta crescuta
la nivelul tegumentului sau muschilor cu ritm lent 4 sec/faza, cu
directie longitudinala, cu sens cranio-caudal sau caudo-cranial.
 Tractiunile si tensiuniile
 -actioneaza asupra articulatiilor si tesuturilor
periarticulare
 -se executa la sfarsitul sedintei de masaj
 -reprezinta tractiunea in ax a diverselor segmente ale
coloanei, membrelor sau trunchiului
 -pot fi continue sau intermitente, se combina cu usoare
scuturari ale segmentului mobilizat
 Indicatii:
 -sindroame dureroase cervicale si lombare de origine
mecanica, determinate de afectarea discului,
ligamentelor sau muschilor
 Contraindicatii:
 -hiperalgii cervicale si lombare
 -procese inflamatorii, infectioase
 -procesele artrozice avansate, osteoporoza severa
 -persoane anxioase, cu labilitate psiho-afectiva
 Scuturarile
 -miscari oscilatorii executate ritmic, cu segmente de
membre, cu membre in intregime sau cu tot corpul
 Tehnica difera in raport cu regiunea pe care se aplica:
 -spatiile interosoase de la maini si picoare
 -membrul superior sau inferior in intregime
 -degetele de la maini sau picioare
 -scuturarea toracelui ritmat de miscarile respiratorii
 -scuturarea corpului in intregime
 Efecte fiziologice:
 -efect decontracturant
 -efect de stimulare generala
 -efect antialgic
 Balansarea
 -este o manevra sedativa, cu efect relaxant
 -o mana se aseaza pe spatele pacientului, cealalta
pe coapsa, se balanseaza intreg corpul inainte-
inapoi
 -balansul trebuie sa fie continuu si ritmic
ELECTROTERAPIE
lucrari practice
Definitie

 Reprezinta folosirea curentului electric in scopuri

terapeutice
Clasificare curentiilor
I. Curenti de joasa frecventa (frecventa intre 0-1000
impulsuri/secunda)
II. Curenti de medie frecventa (frecventa intre 1000-
100000 impulsuri/secunda)
III. Curenti de inalta frecventa = unde electromagnetice
(frecventa de peste 300 kHz- au caracter dual : electric si
magnetic)
Curentul galvanic
 este prima forma de curent folosita in terapie
 este un curent continuu sau cu frecventa 0 (zero)
 se poate propaga in tesuturi sub urmatoarele forme :
- electrolitic prin disociatia electrolitica a substantelor
anorganice din spatiul inter si intracelular
-electroforetic prin coloizi polarizati
- electroosmotic prin deplasarea apei prin membrane
semipermeabile sub influenta curentului electric
- conducere protonica (in mica masura) prin cedare de
protoni
Efectele fiziologice
• Asupra fibrelor nervoase senzitive :
• - efect analgetic , la pol (+) prin cresterea pragului de sensibilitate
dureroasa ( anelectrotonus ) cu hiperpolarizarea membranelor celulare
• Asupra fibrelor nervoase motorii :
-efect stimulator cu cresterea excitabilitatii obtinut la polul (-) -
catelectrotonusul favorizeaza depolarizarea membranelor celulare
• Asupra sistemului nervos central :
-aplicatiile descendente au efect sedativ si de scadere a excitabilitatii
nervoase
- aplicatiile ascendente au efect stimulator
• Asupra fibrelor vegetative vasomotorii are efect hiperemizant si
vasodilatator
• •Efect biotrofic prin imbunatatirea circulatiei tisulare
Modalitati de aplicare a galvanizarilor
 electrozilor sub forma de placa
 baie hidroelectrolitica ( galvanica):
-Baie partiala ( patru-celulara)
-Baie completa sau generala ( Stanger)
 Iontoforeza ( ionogalvanizare)-metoda de introducere
a unor substante medicamentoase prin tegument, cu
ajutorul curentului galvanic
CURENTUL GALVANIC
Galvanizarea simpla
 electrozii sunt confectionati din placi metalice ( plumb )
 au forme si dimensiuni diferite in functie de regiunea pe care se
aplica si de efectele urmarite .
 cel mai adesea se folosesc placi dreptunghiulare de marime egala sau
diferita intre ele de 6/8, 8/10, 10/15 cm .
 Daca un electrod este mai mic, el este cel activ pentru ca aceiasi
intensitate este pe o suprafata mai mica de electrod
 electrozii se aplica ferm pe tegument prin intermediul unor învelisuri
hidrofile din tifon îmbibate în solutii fiziologice sau apa simpla
 daca se urmareste obtinerea unui efect analgetic , electrodul activ
este cel pozitiv , iar daca se urmareste obtinerea unui efect excitant ,
electrodul activ este cel negativ .
 Se utilizeaza doua modalitati de asezare a electrozilor :
- transversal , de o parte si de alta a regiunii afectate pe
care o incadreaza astfel fata in fata ( umar , glezna ,
genunchi ) ;
- longitudinal, cu electrozii plasati la distanta , la
extremitatile segmentului tratat ( brat, gamba ,
membru inferior )
 Intensitatea curentului aplicat se dozeaza de la
potentiometru in functie de toleranta individului si de
toleranta la locul de aplicare , senzatie de furnicatura
placuta
 intensitatea curentului de 0,1-0,2 mA pe cm2 de
electrod (ex: pt un electrod de 20/10 cm2-intensitatea
prag este de 20 mA, electrod 10/10 cm-10 mA)
 durata tratamentului trebuie sa fie suficient de lunga,
in general 20-30 minute
 Numarul sedintelor necesare este de 8-10 in formele
acute si 12-15 sau mai mult in cele cronice
Baile galvanice
 se aplica pentru tratarea unor regiuni mai intinse sau a intregului
corp
 îmbina efectul curentului galvanic cu efectul termic al apei , care
devine un mijlocitor intre electrozi si tegument .
 densitatea de curent de pe tegument este mai redusa si de aceea
nu exista risc de arsura cutanata .
 baile galvanice patru-celulare folosesc patru vase in care se afla
apa la 37,5 C
 Temperatura sub 36 C creste perceptia de curent si senzatia
neplacuta
 utilizeaza vase care au inglobati electrozi in peretii lor prin care
circula curentul continuu .
 pacientul poate introduce in aceste vase doua , trei sau
toate patru membrele .
 se poate folosi fie sensul ascendent , fie descendent al
curentului , in functie de scopul urmarit
 Baile 4 celulare pot fi :
 - descendente : polarizate ( + ) membre superioare si ( - )
membre inferioare ;
Efect sedativ , hipotensor ;
 - ascendente : polarizate ( - ) membre superioare si ( + )
membre inferioare ;
Efect usor excitant si de crestere a tensiunii arteriale .
Baia galvanica Stanger
 este o cada izolata cu material plastic in care se afla opt
electrozi fixati pe pereti
 Curentul galvanic poate fi facut sa circule intre acesti
electrozi in multiple variante : ascendent , descendent ,
transversal , in diagonala
 Polul activ la galvanizare este electrodul (+) .
 Apa are temperatura de 36-37 C si concentratia maxima de
2 g/l NaCl pentru a putea conduce bine curentul electric
 intensitatea curentului se regleaza de senzatia subiectiva a
pacientului : furnicatura placuta sau caldura (400-600 mA)
 Durata tratamentului este de 15-30 minute .
 Se fac 6-12 sedinte la doua-trei zile
IONOGALVANIZAREA
 metoda de introducere in tegument cu ajutorul curentului
galvanic a diverse substante cu efect therapeutic
 se bazeaza pe disociatia electrolitica a substantelor puse la
cei doi poli si deplasarea anionilor si cationilor catre
electrozii de sens contrar .
 Se folosesc solutii ce contin substante active care se
disociaza in campul electric si patrund in tegument la
nivelul foliculilor pilosi si ai glandelor sudoripare
 realizeaza depozite ce apoi sunt preluate de circulatia
sangelui .
 Ex. : ionogalvanizarea cu CaCl2 . Solutia de CaCl2 se pune
la anod .
 Solutii folosite :
 - la polul pozitiv : CaCl2 , MgSO4 , ZnSO4 , ioni
metalici , alcaloizi , acetilcolina, morfina , xilina ,
atropina , corticoizi ;
 - la polul negativ : saruri de acizi organici , Br , Cl , I ,
acid salicilic , acid acetic , acid oxalic sau acid citric .
 Solutiile se prepara cu apa distilata .
 Concentratia solutiilor este mica (1 – 3 % ) deoarece
in solutie disociatia electrolitica este cu atat mai mare
cu cat solutia e mai putin concentrata
Indicatii ale curentului galvanic
1. Afectiuni ale sistemului nervos
-nevrite si nevralgii diverse: n. sciatic, plex cervicobrahial, intercostale, trigeminala
-pareze si paralizii: flasce ale membrelor, faciale, de sfinctere ( anal, detrusor al
vezicii)
-afectiuni ale organelor de simt: otice, oculare
-sindroame astenonevrotice
-distonii neurovegetative
2. Afectiuni ale aparatului locomotor
-reumatice: mialgii, tendinite, tenosinovite, bursite, epicondilite, artroze, artrite
-sechele posttraumatice
3. Afectiuni ale aparatului cardiovascular
-sindrom Raynaud, acrocianoza, degeraturile
-tulburari vasomotorii ale circulatiei cerebrale
-boala hipertensiva in stadiul neurogen
4. Afectiuni dermatologice
Contraindicatii
-afectiuni care impiedica aplicarea electrozilor pe piele
-supuratii, manifestari alergice (insotite de urticarie)
-eczemele
-tuberculoza cutanate
-neoplasmele
-purtătorii de pacemaker cardiac;
- stim. reg. nodulului sino- carotidian
- dureri psihogene;
- hipersensibilitatea la curent;
- sarcina;
- reg. cutanate anestezice;
- sdr. dureroase de origine talamică;
- boala varicoasa ale memmbrelor inferioare
CURENTII DE JOASA
FRECVENTA
 CURENTII DIADINAMICI
 CURENTUL EXPONENTIAL
 TENS (STIMULAREA NERVOASA ELECTRICA
TRANSCUTANATA)
 CURENTUL TRABERT
CURENŢII DIADINAMICI (C.D.D.)
 Introduşi în terapie de
stomatologul P. Bernard, pt.
algiile dentare;
 DEF:curenţi continui de imp. de
formă hemisinusoidală cu frecv.
fixă de 50 sau 100 Hz, care derivă
prin redresarea alternanţei
negative ( sau suprimarea ei) a
curentului sinusoidal de la reţea
cu frecv. de 50 Hz.
 PRINCIPALELE EFECTE: - analgetice
- hiperemiante
- dinamogene ( det. de nivelul I,
forma curentului, modalitatea de aplic. a electrozilor);

 Intensitatea se reglează progresiv, ajungandu-se la senz. de

vibraţii bine tolerate, nedureroase, deci pana la pragul
dureros;
 Acomodarea se instalează repede, I se mai creşte în timpul
tratamentului sub pragul dureros;
 Formele clasice de curent:
1. MF ( monofazat fix)
2. DF ( difazat fix)
3. PS ( perioadă scurtă)
4. PL ( perioadă lungă)

 Forme derivate:
5. MM ( monofazat modulat)
6. DM ( difazat modulat)
7. RS ( ritm sincopat)
MONOFAZAT FIX M.F. 50 Hz
 Ef. excitomotor şi trofic intens
 Ef. analgezic mai redus, se instalează în a doua parte a procedurii
 Tonicizează pereţii arteriali prin acţiunea v.c.
 INDICAŢII: pt. ameliorarea troficităţii ţes. conjunctiv în afecţ.
reumatismale şi posttraumatice
DIFAZAT FIX D.F. 100Hz
 Rezultă din redresarea celei de a doua semiperioade a
curentului alternativ, în acest fel frecvenţa dublandu-se;
 Efecte antialgice puternice;
 Efecte excitomotorii mai reduse;
 Efect de îmbunătăţire a circulaţiei arteriale prin inhibarea
simpaticului;
C.D.D. DIFAZAT FIX

 Utilizat ca formă de introducere în aplicaţiile cu scop

primordial analgetic;
 INDICAŢII: lombosciatică discală, reum. abarticular, st.
posttraumatice, nevralgii trigeminale, arteriopatii cr.
obliterante;
C.D.D. MODULAT ÎN PERIOADĂ SCURTĂ

 Este o alternare din secundă în secundă a MF şi DF fără pauze între ele;

 Ef. decontracturante (miorelaxante), v.d., analgezice;
 INDICAŢII: entorse, contuzii, st. posttraumatice, tulb. circulatorii
( acrocianoze, varice), celulite, mastite;
C.D.D. MODULAT ÎN PERIOADĂ LUNGĂ
 Rezultă din alternarea lentă a MF cu DF şi invers, trecerea de la o formă la
alta efectuându-se nu brusc ci în interval de 1-2 sec, fiecare fază (MF sau
DF) durând între 12-16 secunde;
 Au cele mai intense efecte analgezice dintre toate formele de C.D.D; ef.
decontracturante şi v.d.;
 INDICAŢII: nevralgii, mialgii, artralgii, discopatii, torticolis ( de preferat
în stări dureroase pronunţate şi persistente)
C.D.D RITMIC SINCOPAT

 Are cel mai pronunţat efect excitomotor, realizând o

adevărată gimnastică musculară;
 Indicat în atoniile musculare normoinervate postoperatorii;

METODOLOGIA DE APLICARE
Mărimea şi forma electrozilor se aleg în fct. de reg. tratate;
locul de amplasare, modalităţile de poziţionare şi polaritatea
lor în fct. de scopurile terapeutice urmărite;
 Bernard a introdus în utilizarea terapeutică a CDD, inversarea
polarităţii cu electrozii lăsaţi în aceleaşi poziţii;
 Electrozii se aplică prin intermediul învelişului de protecţie
hidrofil, bine umezit şi fixat cu ajutorul benzilor elastice sau a
săculeţilor cu nisip;
 K(-): ef. antialgic;
 La începutul şedinţei se poate aplica un “ pat” de CG, reglat
sub pragul de curent continuu, adică fără să producă senz. de
curent, de 1-3 mA;
METODOLOGIA DE APLICARE
 Intensitatea= 4-5 mA;
 Durata şedinţelor – diferită în fct. de scopul terap. urmărit
- scurtă pt. a evita acomodarea (4-8 min)
- în aplicarea cu scop hiperemiant se pot
aplica şedinţe de 20-30minute;
• Ritmul şedinţelor – det. de stadiul afecţiunii tratate, în std.
acute zilnic sau de două ori/zi;
• 8-10-12 şedinţe / cură
Modalităţi de aplicare a electrozilor
1. Aplicaţii pe puncte dureroase circumscrise - polul neg.
pe locul dureros, cel pozitiv la 2-3 cm distanţă;
2. Aplicaţii transversale ( transregionale) – la nivelul artic.
mari, zonele musculare a mb. sau trunchiului;
3. Aplicaţii longitudinale – de-a lungul unui nerv periferic
sau a unei căi vasculare;
4. Aplicaţii paravertebrale – pe reg. răd. nervoase, în
radiculite, mialgii paravertebrale;
5. Aplicaţii gangliotrope – la nivelul ganglionilor vegetativi;
6. Aplicaţii mioenergetice – urmăresc tonicizarea unor
muşchi normoinervaţi, se aplică formele cele mai
dinamogene de curent;
Reactii adverse tegumentare
DERMATOZA ELECTROTERAPICA
 Apare mai frecvent la nivelul proeminentelor osoase
(cot, genunchi slabi)
 La terminarea sedintei de electroterapie apare sub
electrod o zona eritematoasa,insotita central de edem,
exudat si flictene fragile
CURENTUL SINUSOIDAL (CS) 50-60 Hz
 DEF: este un curent alternativ care îşi schimbă sensul de 50-
60 ori/secundă şi se obţine de la reţea prin scăderea
tensiunii acestui curent de 220 V la 50-60 V.
 EFECTE: - excitomotor
- v.d
• Având în vedere schimbarea frecv. A polarităţii curentului,
acesta nu se suportă decât la I relativ mici şi pe o durată
scurtă;
• INDICAŢII: - atrofii şi hipotrofii musc. de inactivitate ( cu
inerv. păstrată)
- cicatrici posttraumatice
CURENTII EXPONENTIALI
 Sunt impulsuri cu panta ascendenta si descendenta
lină
 Indicaţii: prevenirea şi recuperarea atrofiilor
musculare neurogene (sdr. NMP)
 Impulsurile exponenţiale se folosesc pt. tratamentul
selectiv al musculaturii striate denervate prin leziune
de NMP(ex: sindrom de tunel carpian, pareze SPE,
neuropatie ulnara);
T.E.N.S.( STIMULARE NERVOASĂ ELECTRICĂ
TRANSCUTANĂ)

 Termenul de STIMULARE contravine mec. de INHIBARE a

durerii prin teoria “ controlului de poartă” (Melzack şi Wall
1965) – stimularea fibrelor cu diam. mare, rapid conducătoare A
- alfa, nespecifice pt. durere det. “ închiderea porţii” pt.
transmit. inf. nociceptive pt. fibrele nervoase lent conducătoare
A – delta şi C.( durerea nu este percepută la nivelul creierului);
 Receptorii pt. durere= ramificaţii ale dendritelor neuronilor
senzitivi;
 La om - fibrele A - alfa: conduc imp. pt. ap. senz. tactile
- fibrele A - delta: pt. durere tolerabilă relativ bine
localizată, de tipul înţepăturii scurte
- fibrele C – pt. durere intensă şi difuză;
• A – delta + C= sărace în mielină, diam. mic, lent
conducătoare
A – alfa= diam. mare, rapid conducătoare
 Caracteristici T.E.N.S:
1. Frecvenţa imp. - între 15- 500 Hz,
- mai frecvent 80- 100Hz
2. Durata imp. : 0,05 – 0,5 ms
3. Electrozii: placă din metal sau cauciuc
electroconductor, de dimens. diferite în funcţie de
mărimea zonelor tratate
Polaritatea electrozilor nu are importanţă!
 Tehnica de aplicare:
 plasarea electrozilor direct pe zona dureroasă sau în imediata
ei vecinătate
 pot fii aplicati transversal, longitudinal
 durata şedinţei: minim 20 minute
 -numar sedinte: 10-20
- intervalul dintre şedinţe creşte odată cu progresia seriei de
tratament ( se pot face aplicaţii de 4-5 ori/zi);
- există ap. portabile, cu baterii, se pot utiliza la domiciliul
pacienţilor ( cu supraveghere periodică medicală a bolnavului
şi tehnică a aparatului);
Indicaţii
- af. reumatice diverse ( lombosciatică hiperalgică, AND,
cauzalgii, PR, PSH, artroze reacţionate, SA);
- af. posttraumatice;
- dureri din af. neurologice periferice;
- nevralgii postherpetice;
- durerile “fantomă” din amputaţiile mb;
- durerile după anestezie;
- st. dureroase ac. şi cr. postoperatorii;
- cicatrici dureroase postoperatorii;
- durerile din anurii;
- durerile din carcinoame ( singura procedură de ET !)
Contraindicaţii
- purtătorii de pacemaker cardiac;
- stim. reg. nodulului sino- carotidian;
- dureri psihogene;
- hipersensibilitatea la curent;
- sarcina;
- reg. cutanate anestezice;
- sdr. dureroase de origine talamică;
- zone cu iritaţii cutanate;
- st. dureroase tratabile cu mijloace terapeutice etiologice
coresp.
Ef. secundare
- foarte reduse, 5% din pacienţii trataţi;
- reprez. de iritaţii cutanate sub electrozi, care apar la densităţi
mari de curent;
Avantaje:
 poate aborda o gamă largă de stări dureroase;
 poate trata stări dureroase care nu răspund la alte
metode terapeutice indicate sau care constituie CI la
alte mijloace terapeutice fizice( NEOPLAZII)
 metodă fiziologică, netraumatizantă,
 poate fi aplicată la domiciliu
Dezavantaje:
- este numai un tratament simptomatic
CURENTUL (ELECTROMASAJUL) TRÄBERT

 succesiune de impulsuri dreptunghiulare cu durată

de 2 ms, separate între ele de pauze cu durată de 5
ms, rezultând o frecvenţă de 140Hz.
 efect intens analgezic şi hiperemiant;
 veritabil electromasaj ( vibraţii puternice ale maselor
musculare);
Tehnică de aplicare:
 electrozi de dimensiune diferită în funcţie de zona tratată
(3/4 cm, 6/8 cm, 8/12 cm)
 aplicaţii bipolare
 strat hidrofil de protecţie foarte gros
 K (-) se aplică pe locul maxim dureros, A (+) proximal de
catod la 3-5 cm distanţă
 Intensitatea se creşte progresiv până la senz. de vibraţie
suportabilă
 NU trebuie depăşită pt. a evita instalarea unei contracţii
tetanice dureroase
 Se aplică intens. max tolerate;
 orientativ se recomanda sa nu se depaseasca 5-10 mA pt.
membre, 10-15 mA pt. coloana cervicala, 15-20 mA pt. col.
dorsala şi lombara
 Aplic. Zilnice, durata 10-20 minute, serii de 8-12 şedinţe
 CURENTUL
INTERFERENTIAL
DE MEDIE
FRECVENTA
 -este rezultat din interferenta a doi curenti alternativi
de medie frecventa cu amplitudine constanta si
frecventa diferita
Efecte fiziologice:

• actiune stimulatoare pe musculatura scheletica

(determina contractii puternice, reversibile, bine suportate)
• efect de stimulare asupra muschilor netezi hipotoni (ai
unor organe interne)
• actiune antalgica
• actiune vasomotorie, cu efect hiperemizant si efect
resorbtiv
• efect decontracturant, trofic asupra structurilor
vegetative
Modalitati de aplicare:
aplicatii manuale (cu frecventa ct):
• Frecvente mici (< 10 Hz) => ef excitomotor
• Frecvente mijlocii (12-35-50 Hz) => ef decontracturant,
vasomotor, vasculotrofic
• Frecvente rapide (80 -100 Hz) => ef analgetic
aplicatii tip “spectru”:
• 80 -100 Hz => ef analgetic
• 1-10 Hz => ef excitomotor
• 1-100 Hz => in 15 sec aparatul trece prin toate frecventele,
crescator si descrescator=> alternanta ritmica de efecte
inhibitorii- excitatorii
Durata sedintelor = 15-20 minute (electrozi-placa); zilnic sau la
2 zile
Tehnici de aplicare a curentilor interferentiali:
 statica :
 electrozi in acelasi loc
 electrozi tip placa/pernite/vacuum

 cinetica:
Electrozi tip manusa
( ef de electrogimnastica- electrokinezioterapie)
 INDICATII

1. Afectiuni ale aparatului locomotor

(stari posttraumatice, afectiuni reumatismale – artrite,
periartrite, artroze, mialgii; nevralgii, nevrite, sechele
paretice ale membrelor)
2. Afectiuni vasculare periferice ( tulb de circulatie
arteriale/venoase/limfatice; edeme, celulite)
3. Afectiuni ginecologice ( anexite, metroanexite,
parametrite, dismenoree)
4. Afectiuni ale organelor interne (dischinezie biliare,
pancreatita cronica, gastrita, ulcer, afectiuni reno-urinare
functionale, hipertrofii de prostata)
CONTRAINDICATII
 afectiuni febrile
 TBC
 neoplazii
 stari casectice
 procese infectioase, inflamatorii
 pace-maker cardiac
Curentii de inalta frecventa
 Unde scurte
 Unde scurte pulsate DIAPULSE
 Microunde
 Unde lungi TECAR
Undele scurte
 Au efect caloric de profunzime fara sa produca leziuni
cutanate – endotermie profundă (caldura se formeaza
în interiorul zonei de tratat)
 Efect caloric REMANENT (efectul de încalzire al
tesutului persistă 48-72 ore)
 Nu au actiune electrolitica si electrochimica
 Nu provoaca excitatie neuro-musculara
 Efecte terapeutice:
-catabolic
-hiperemizant
-miorelaxant
-analgetic, secundar
 Metode de aplicare:
-câmp condensator
-câmp inductor (bobina)
Camp condensator
 Se utilizeaza electrozi de tip Scliephake
 Zona de tratat se introduce intre doi electrozi
 Se plaseaza la 3 cm de zona de tratat
 Electrozi trebuie sa fie paraleli cu zona de tratat, altfel
apare efectul de varf
Câmp inductor
 Este o metoda monopolara
 Utilizeaza o bobina (cablu de inductie)
 Raport de incalzire este de 1/1 (se incălzeste mai ales
tesutul muscular )
 - afectiuni acute : 1-5minute ;
 - afectiuni subacute : 10 minute ;
 - afectiuni cronice : 15-20 minute .
 zilnic ( afectiuni acute , subacute ) sau la 2 zile ( cele cronice )
 Intensitatea se dozeaza in functie de tipul de aparat si dupa
senzatia de caldura resimtita de pacient .
 Doze :
 atermice ( 5- 1o W ) nu produce nici o senzație
- oligotermice ( 10 - 35 W )- senzație de căldură abia
perceptibilă ;
- termice ( 35 - 10o W ) senzație de căldură plăcută
- hipertermice ( 100 - 25o W ) senzație de căldură greu
suportabilă
 • Tratamentul se aplica pe piele ( nu prin intermediul
hainelor ) ;
 pacientul nu trebuie sa aiba asupra sa obiecte metalice
sau materiale sintetice pe o raza de 30 cm in jurul
zonei de tratat ;
 pielea regiunii de tratat nu trebuie sa fie umeda
( transpirata ) sau acoperita cu creme sau unguente ;
 nu se trateaza regiuni cu implanturi hormonale ;
 operatorul ( asistentul ) trebuie sa pastreze in timpul
tratamentului o distanta fata de aparat de min. 1 metru
Indicații
 Patologie reumatica de tip degenerativ, inflamator(nu
in puseu), abarticular
 Patologie ortopedica. Posttraumatica
 Patologie neurologica: nevralgii, neuropatii
Contraindicatii
 Materilae de osteosinteza
 Edeme, inflamatii
 Artriopatii obliterNTE STD AVANSATE
 Boala varicoasa
 Inflamatii acute in sfera ginecologica
 Boala Basedow (agitatie severa posttratament)
Undele scurte pulsatile DIAPULSE
 -unde scurte emise sub forma de impulsuri
 amplifica efectele biologice cu disparitia efectului
caloric
Efecte biologice:
 stimuleaza anabolismul,
 activeaza circulatia,
 favoriz. procesele de regenerare nervoasa,
 creste capacitatea de aparare a organismului
Indicatii
Aparat locomotor
 Osteoporoza
 Fracturi (accelereaza procesele de recalusare, inclusiv cu materiale
de osteosinteza)
 Accelereaza reabsortia hematoamelor, contuzilor
 Diminua durerea si inflamatia
 Favorizeaza dezintegrarea calcificarilor organizate (bursite,
tendinite)
 Amelioreaza procesele inflamatorii
Afect tegumentare:- favoriz. vindecarea si cicatrizarea plagilor, arsuri,
ulcere varicoase
Infectii: plagi suprainfectate, zona zooster
Afectiuni vasculare: arteriopatie
Afectiuni digestive
 Pacientul nu trebuie dezbracat
 Aplicarea se face direct pe aparatul gipsat
 Se poate aplica chiar daca exista materioal de
osteosinteza
Microunde
 Unde decimetrice
 -produc endotermie profunda
 -repartitia termica in stratul cutanat si adipos,
subcutanat uniforma
 efecte de profunzime la 4-5 cm
 Actiune uniforma
 stratul adipos subcutanat este putn incalzit
Tehnica de aplicare
 Un singur emitator
 Se pozitioneaza perpendicular la 5-10 cm
 Durata 5 minute, zilnic sau la 2 zile
 10 sedinte
 Nu exista risc de arsuri
 Pacientul nu necesita supraveghere
Indcatii
 Reumatism degenerativ, abarticular
 Posttraumatic
 Afectiuni neurologice: nevralgii, nevrite
Unde lungi. Tecar
 -unde lungi cu lungime de unda fixa 0,5 MHz/500KHz
 Realizeaza transfer endogenic pe 2 cai:
-capacitiv: structuri tinta –tesut muscular, structuri
vasculo-limfatice
-rezistiv: structuri tinta- os, cartilaj, fascie, tendon, tesut
fibros
Efecte terapeutice
 Biostimulant
 Antialgic
 Antiinflamator
 Antiedematos
 miorelaxant
Indicatii
 Patologie reumatica de tip degenerativ, inflamator (nu
în puseu), abarticular
 Stari postraumatice
 Medicina sportiva
 TERAPIA CU
ULTRASUNETE
ULTRASONOTERAPIA
 Limita superioară de percepţie a sunetelor de către urechea
omenească este de aprox. 20 000 oscilaţii/s; vibraţiile mecanice
pendulare – reprezentand sunetul – ce depăşesec această limită
poartă numele de ultrasunete;

 DEFINIŢIE: vibraţii mecanice pendulare, obţinute prin efect

piezoelectric inversat, în terapie cele cu frecvenţa de 800KHz;
EFECTE BIOLOGICE
 Energia mecanică a UUS induce vibraţii mecanice ale
substratelor materiale pe care acţionează, vibraţii care se
transmit din aproape în aproape, fiecare moleculă fiind pusă în
mişcare cu o viteză egală cu a sursei;
 Din acest mecanism rezultă următoarele efecte:
- micromasajul tisular care are un puternic efect antialgic şi de
creştere a permeabilităţii membranelor celulare
( ultrasonoforeză similară iontoforezei);
- vibraţiile produc o importantă vasodilatație locală (efectul
termic al energiei mecanice);
EFECTE BIOLOGICE
- efectul simpaticolitic se realizează prin acţiune directă sau
reflexă asupra structurilor neuro- vegetative, se traduce prin
vasodilatație la distanţă;
- efectele fibrolitice se validează prin fenomene distructive de
rupere şi fragmentare a ţesuturilor sclero- cicatriciale;
- efect resorbtiv;
- efect miorelaxant – se explică prin acţiunea vibratorie a UUS
asupra proprioceptorilor musculari şi tendinoşi;
METODOLOGIA DE APLICAŢIE
 ALEGEREA FORMEI DE CUPLAJ
1. Cuplajul direct – pe suprafețele corporale plane, netede şi
fără leziuni cutanate, se foloseşte o substanţă (soluţie) de
contact, care se recomandă a nu fi rece ( pentru a evita
vasoconstricția locală)
- dacă stratul substanţei de contact este prea gros, scade acţiunea
de profunzime a UUS; se recomandă folosirea uleiurilor minerale
de parafină, de vaselină sau a glicerinei
- dacă se urmăreşte o acţiune mai superficială, se poate aplica o
substanţă de contact mai densă, care scade penetraţia de
profunzime, dar este permeabilă la UUS;
2. Cuplajul indirect- prin intermediul apei
(subacval) în băi parţiale sau generale
- asigură un cuplaj uniform, se pot trata în mod
corespunzător regiunile şi segmentele corporale cu
neregularităţi de relief ( mâna, articulația
pumnului, piciorul, glezna, cotul etc)
- se pot trata zonze sensibile, cu hiperestezii
- se utilizează traductorul mare, capul se aplică
paralel cu suprafața regiunii, la 2-3 cm, cu mişcări
line
- temperatura apei 36- 37ºC, temperaturile mai
joase scad intensitatea, cele ridicate o amplifică
Ultrasonoforeza – este tot un cuplaj direct, care se
realizează cu ajutorul unor substanţe medicamentoase
înglobate în soluția de contact, în funcție de scopul
terapeutic urmărit
- se reduce acţiunea de profunzime, materialul de contact
fiind mai dens
- pătrunderea medicamentului în tegument cu ajutorul
UUS (“indice ultrasonoforetic”) este direct proporţională
cu intensitatea şi durata aplicaţiei; depinde de grosimea
straturilor tisulare străbătute şi de starea fiziologică a pielii
- o aplicaţie termică prelabilă poate creşte pătrunderea
medicamentului în tegument, implicit şi indicele
ultrasonoforetic;
 ALEGEREA FORMEI DE ULTRASUNET
1. UUS ÎN CAMP CONTINUU – undă ultrasonoră
longitudinală neîntreruptă cu acţiune continuă asupra
mediului, cu o producere permanentă a “ micromasjului
tisular intern”;
- efectul termic poate deveni evident sau accentuat
2. UUS ÎN CAMP DISCONTINUU (CU IMPULSURI)
- întrerupere ritmică, cu o anumită frecvenţă a UUS în
câmp continuu
- reducerea sau anularea efectului termic
- potenţează efectul analgetic şi decontracturant
- intercalarea pauzelor crează posibilităţi de “ refacere
tisulară”, evitând acomodarea şi suprasolicitarea ţesuturilor
tratate;
ALEGEREA TRADUCTORULUI
- se alege în funcţie de mărimea şi forma suprafețelor
corporale tratate; suprafețele mari şi plane – traductorul
mare, zonele cu dimensiuni reduse sau cu profil neregulat
– traductorul mic; se poate trata şi combinat, în funcţie de
caz, cu ambele dimensiuni în aceeaşi şedinţă,
MANEVRAREA TRADUCTORULUI
1. Metoda cinetică/ dinamică- cea mai frecvent
folosită, prezintă avantajul uniformizării
maximelor şi minimelor de intensitate, se execută
mişcări lente, în ritm constant, formă circulară,
liniară, în spirală, sinusoidal

2. Metoda statică/staţionară – se utilizează mult

mai rar, în aplicații pe regiuni ganglionare,
radiculare paravertebrale, miogeloze, calcifieri
tendinoase – se aplică o formă
semistatică/semimobilă ( mişcări foarte lente)
DOZAREA INTENSITĂŢII. PRINCIPII DE
DOZARE
 I mici (0,1-0,4 W/cm²) - modificări biologice tisulare
minime şi reversibile;
 I medii (0,5- 0,7 W/cm²) – efecte fizico-chimice şi biologice
maxime, reversibile;
 I mari (peste 0,8 W/cm²) – modificări ireversibile;

DOZELE MICI AU EFECTE BIOLOGICE, FIZIOLOGICE ŞI

TERAPEUTICE MAI FAVORABILE.
Valoarea intens. utilizate dep. de o serie de elemente:
Regiunea tratată
Profunzimea locului tratat – I mai mari pentru straturi
profunde
Forma de cuplaj - în aplicații subacvale I mai mari
Metoda de manevrare a traductorului – în metoda
statică se utilizează I mai reduse
Natura afecţiunii tratate
Stadiul afecţiunii
Vârsta pacienţilor
Starea generală a pacienţilor
METODOLOGIA DE TRATAMENT ÎN FUNCŢIE DE
NATURA ŢESUTULUI TRATAT
 Țesutul cutanat – I mici 0,1-0,2 W/cm² , în zonele hiperalgice
chiar doze mai reduse 0,02 W/cm²; traductorul se manevrează
liniar, de-a lungul segmentelor cutanate; pentru efecte mai
accentuate în stratul cutanat se va alege o soluţie de contact cu
consistenţă mai densă decât uleiul;
 Țesutul muscular – manipularea traductorului fără presiune
mare, cu mişcări sinusoidale/spirale, schimbând sensul de
mişcare la zonele de inserţie, în direcţia fibrelor
tendomusculare, nu transversal pe ele; se folosesc doze mai
crescute decat pt. ţesutul cutanat;
 Articulații şi oase – poziţionare cat mai adecvată; în cazul
tratării fracturilor, se vor practica ferestre în aparatul gipsat;
TEHNICA APLICAŢIILOR CU UUS
 Temperatură de confort termic în încăpere;
 Pacientul ( reg. tratată) în poziţii cât mai relaxate;
 În timpul procedurii se recomandă să nu se ridice capul
traductorului de pe zona tratată; aparatele moderne au cuplaj
automat cu ceasul ( ceasul indică timpul efectiv de aplicare a
tratamentului, nu funcţionează când contactul dintre spf.
traductorului şi spf. cutanată nu este intim);
 Durata unei aplicaţii 2- 5 min., pt. artc. mari 6-10 min., maxim
10-15 min. pe mai multe zone tratate în aceeaşi şedinţă; stadii
ac.- durată scurtă, stadii cr.- durate mai lungi;
 Ritmul şedinţelor – zilnic sau la 2 zile;
 Nr. şedinţelor: 6-15 şedinţe;
 Seria de şedinţe se poate repeta, în funcţie de rezultate şi scopul
urmărit, la 4-6 săptămâni;
 Aplicaţia de UUS să nu fie urmată imediat de altă procedură!
 Nu este indicată succesiunea terapeutică masaj- UUS sau UUS-
masaj (proceduri cu acţiune asemănătoare ce terapie neuro-
reflexă);
 Aplicaţiile de UUS pot preceda şedinţele de kinetoterapie (acţ.
Analgezică şi miorelaxantă);
INDICAŢIILE TRATAMENTULUI CU
UUS
1. Patologia ap. locomotor de cauză reumatismală: degenerativ (artroze,
spondiloze), inflamator cr. (artrite, spondilite), abarticular (mialgii,
tendinite, tendinoze, PSH, epicondilite, sdr. miofascial dureros);
2. Patologia ap. locomotor de natură traumatică şi ortopedică
- fracturi recente – scurtarea perioadei de calusare cu aprox. 50%; depinde
de localizarea fracturii – la oasele spf. rezultate mai bune dat. proc. crescut
a en. UUS
- contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, algodistrofii posttraumatice (ef.
antialgic şi resorbtiv)
- posturi vicioase, scolioze, deformări ale piciorului ( relaxează spasticitatea
gr. Musculare şi acţionează asupra miogelozelor existente);
3. Afecţiuni dermatologice: cicatrici cheloide ( soluție de
fibrinolizină înglobată în glicerină), ulcere trofice ale
membrelor, plăgi atone;
4. Boli de colagen: dermatomiozite, miozite, sclerodermie – cu
rezultate inconstante
- retracţia aponevrozei palmare Dupuytren – ung. cu
alfachimotripsină, hiason, aminozină; 0,3-0,5 W/cm²,e 12-14
şedinţe repetate la 3-4 luni;
5. Afecţiuni neurologice
- nevralgii şi nevrite (UUS în impulsuri) – acţiune
simpaticolitică şi trofică; contraindicat în stadii acute
6. Afecţiuni circulatorii: arteriopatii obliterante std. I şi II,
boala Raynaud
7. Boli ale organelor interne: BPOC, astm bronşic, gastrite,
ulcer gastro-duodenal, constipaţie cronică, diskinezii
biliare – rezultate inconstante, se vor evita stadiile de
manifestare acute;
8. Afecţiuni ginecologice: BIP – acţiune decongestivă
realizată de eliberarea masivă de histamină din mastocite
sub acţiunea UUS;
CONTRAINDICAŢII GENERALE
 Afecţiuni cutanate diverse, tulburări de sensibilitate cutanată
 Tulburări de coagulare sangvină, fragilitate capilară
 Stări generale alterate, caşexii
 Neoplazii
 TBC activă
 Stări febrile
 Fenomene inflamatorii ac. de orice natură
 Reumatism articular acut
 Insuficienţă cardio- circulatorie, insuficienţă coronariană
 Tromboflebite, tromboze, varice
CONTRAINDICAŢII SPECIALE
 Este contraindicată aplicarea UUS pe zonele
corespunzătoare unor organe şi ţesuturi: creierul, măduva
spinării, ficatul, splina, uterul gravid, glandele sexuale,
plămânii, cordul, marile vase;
 Nu se fac aplicaţii pe zonele de creştere ale oaselor la copii
şi adolescenţi;
 Grefe osoase recente;
Biostimularea LASER
 Light Amplification by Stimulation Emission of Radiation;
 1960 fizicianul Maiman a obţinut pt. prima dată fascicolul
Laser;
 DEF: sursă de radiaţii luminoase caract. prin prop. de coerenţă
spaţială şi temporală, puritate cromatică, directivitate şi
intensitate mare;
Tehnici de tratament
1. Tehnica noncontact: d=40- 90 cm;
2. Tehnica prin contact: răspuns terapeutic mai bun
decat la tehnica noncontact
- Tehnica “măturatului”;
3. Tehnica mixtă: permite abordarea reg. subdermice şi
suprafasciale
- Tehnica “ciocănitorii” – izbirea repetată, uşoară a ţes.
ţintă; stim. întoarcerea veno- limfatică, resorbţia
edemelor ;
Ef. terapeutice
1. Ef. analgezic
- intensificarea analgeziei depinde de tipul de
laser, , etiologia durerii
- lipsesc efectele secundare neplăcute
- mai important pe articulatia superficiala; puţin
eficient în durerea profundă viscerală
Ef. terapeutice
2. Ef. biostimulant şi trofic tisular
- biostimularea laser det:
a. stimuleaza troficitatea locala
b. ↑ sinteza proteică
c. ↑ metababolismul energetic
d. stimlarea tuturor funcţiilor celulare, inclusiv a
diviziunii celulare;
- biostimularea laser a fost comparată cu
oxigenoterapia→ cu efecte benefice asupra
metababolismul energetic celular;
Ef. terapeutice
 Ţes. conjunctiv: ↑ numarul fibroblaşti şi productia de
colagen→ efect profibrozant (CI în boli fibrozante şi
retractile, !! poate avea însă efect fibrolitic în stdadiile
incipiente) ;
 Cartilaj artic.: ↑ nr. cel. cartilaginoase → regenerarea
cartilajului;
 Ţes. osos: ↑ regenerarea osoasă, favorizeaza
consolidarea fracturilor cu depunere de Ca, P,
hidroxiapatită;
 Ef. terapeutice
 Ţes. nervos: accelereaza regenerarea fibrelor nervoase, ↑ rata
de creştere a nervilor secţionaţi;
 Tegument: regenerarea epiteliilor şi a structuriilor
tegumentare lezate ( ulcere cronice atone, ulcere varicoase,
ulceraţii din arteriopatii, vindecarea tegumentului
postarsuri);
 Sange şi organe hematoformatoare: ↑ conc. Hb,, ↑numarul
de trombocite, ↑numarul de leucocite;
 Sist. imunocompetent: stimuleaza capacitatea de aparare
specifică şi nespecifică;
Ef. terapeutice
3. Ef. cardiocirculatorii:
- vasodilataţie
- creşte viteza fluxului sanguin şi a volumului de sange
local→ combate staza, favorizeaza resorbţia edemelor
şi exudatelor;
- favorizează regenerarea microcirculaţiei: arterite,
arteriopatii;
- ef. antitrombotic ( secundar eliberarii de heparină):
tromboflebită superficiala;
- normalizarea val. TA (numai la hipertensivi);
Ef. terapeutice

4. Ef. antiinflamator şi antiedematos

- favorizează resorbţia lichidelor de stază, a edemelor,
exudatelor de natură inflamatorie şi venolimfatică
- efectul este favorizat de modificari circulatorii:
vasodilatatieactivă→activarea circulatiei venolimfatică şi
arteriolară şi combate eficient staza;
5. Ef. de stimulare a imunităţii
- ↑ capacitatea de apărare prin influenţarea imunităţii
specifice şi nespecifice
- efect stimulat şi de modifcare a circulatie locale, printr-un
aport crescut de subst. nutritive şi O2
Parametrii de tratament
 dureri superficiale – densităţi de putere şi durată de
iradiere mici (≤4 J/cm²);
 dureri profunde – 7-8 J/cm²;
 std. ac/subac. – densităţi de putere mai mică;
 std. cronice recidivante – densit. de putere mai mare;
 ef. circulatorii – doze terapeutice mici 1-3 J/cm²;
Indicaţii terapeutice
1. PR
- Efecte antialgice
- iradieri multiple- max. 5 pct/artic./şedinţă
- durata expunerii/punct=15 sec.
- densitatea de putere 4- 6 J/cm²
- rezultate bune inclusiv asupra durerilor din fază
acuta cu sinovită şi colecţii artic.( spre deosebire
de tehnicile clasice de analgezie fizică)
- 15- 20 şedinţe/cură – zilnic sau la 2 zile
Indicaţii terapeutice
2. SASN – suferinţele coloaneivertebrale
- artritele periferice
- influenţează durerea, inflamaţia, redoarea
3. Artroză
- ef. analgezic, antiinflamator, stimulant asupra
troficităţii cartilaginoase
- ef. mai bun în artrozele incipiente şi moderate –
gonartroză
- ef. mai puţin important pe artic. profunde (coxartroză)
- 10- 15 şedinţe/cură
Indicaţii terapeutice
4. Reumatism abarticular: tenosinovite, bursite,
epicondilite, apofizite, periartrite, sdr. fibromialgice
- cel mai rapid acţ. asupra componentei algice ( de la
primele şedinţe), infl. asupra inflamatiei este mai
tardivă (după 12- 20 şedinţe)
- inclusiv în Dupuytren incipient, prenodular – poate
stopa modifificarile fibrozante
Indicaţii terapeutice
5. Posttraumatic
- combate rigiditatea şi contractura musculară
- prevenirea aderenţelor tendoanelor de formaţiunile din
jur
- favorizeaza cicatricile elastice, fără cheloid exuberant
- accelereaza formarea calusului
6. Tulburări trofice tegumentare
- tehnica noncontact d= 90cm; 1- 2 J/cm²;
15- 20 şedinţe
Contraindicaţii
1. Neoplazii, stări preneoplazice
2. Boli fibrozante şi retracţiile – std. avansate
3. Fotodermatoze, pacienţii care primesc med.
fotosensibilizantă

● Precauţii:
- sarcina
- boli psihice
- trat. steroidiene
- tulburări de ritm, pacemaker
Reacţii adverse
 Furnicături
 Eritem bland
 Senzaţia de arsură
 Accentuarea durerii
 Rash cutanat
Se evită expunerea ochilor; există risc de leziuni
retiniene→expunerea bolnavului se face cu ochelari de
protecţie;
Ochelari de protecţie pt. medic;
TERAPIA PRIN CÂMPURI
MAGNETICE DE JOASĂ
FRECVENŢĂ
Câmpul magnetic asupra structurilor metabolice det.:
 modificări energetice la suprafata celulelor,
 activarea schimburilor de membrana
 intensificarea proceselor enzimatice şi a metabolismului
celular,
 accentuarea ţesutului de granulaţie reparator,
 creşterea vascularizaţiei în oase şi ţesutuţ cicatricial,
 creşterea capacităţii de sinteză a colagenului în celula
cartilaginoasă;
MAGNETODIAFLUXUL (MDF)
 Def: aplicarea de câmpuri magnetice de joasă frecvenţă de 50
sau 100 Hz în adm. continuă sau întreruptă ritmic sau aritmic;
 Aparat de concepţie românească;
BAZELE FIZIOLOGICE ALE TERAPIEI
 Orice agent fizic extern poate influenţa echilibrul ionic al
celulelor, modificând permeabilitatea membranei
celulareprin:
1. reacţii de tip ergotrop, catabolic ( eliberator de energie
celulara)
2. reacţii de tip trofotrop, anabolic ( refacere energetică) –
parcurgerea în sens invers a poceselor
EFECTE FIZIOLOGICE
I. Procese metabolice celulare:
- câmp magnetic întrerupt – efect predominant catabolic:
creşterea glicolizei, a proteolizei, stimularea secreţiei
adrenergice , stimularea activitatii hipofizei şi tiroidei
- câmp magnetic continuu – efecte predominant anabolice

- influenţarea dinamicii electroliţilor din sânge ( ca rezultat

al modificărilor perm. mb): ↓ K şi Ca în primele zile, urmată
de creşterea treptată peste valorile iniţiale la terminarea
aplicaţiilor; Mg rămâne scăzut şi la 2 luni de la terminarea
trat.( ef. se desfăşoară în limitele val. fiziologice);
II. Sistemul neuro- muscular
- forma întreruptă ritmic activează puternic ATP-aza şi
aldolaza musculară, în timp ce forma continuă are un ef.
mult mai redus;
- antrenamentul la efort, prin stimulări în zile succesive, se
realizează mult mai uşor sub influenţa MDF;
- scăderea /suprimarea excitabilităţii neuro-musculare
crescute
III. Sistemul nervos central şi vegetativ
- MDF continuu: ef. sedative, simpaticolitice, trofotrope
(anabolice)
- MDF întrerupt: stări de excitaţie, creşte tonusul
simpatic, efecte ergotrope (catabolice)

Alegerea formei câmpului magnetic este în funcţie de:

- tipul constituţional
- reactivitatea neuro- vegetativă
- bioritm
MODALITĂŢI DE APLICARE
I. Forma continuă – 50Hz
- 100Hz
- 50- 100HZ ( 6 s cu 50Hz urmate fără pauză de 6 s cu 100Hz)
II. Forma întreruptă ritmic
- 50 Hz ( 3 s cu 50Hz, 3 s pauză)
- 100 Hz ( 3 s 100Hz, 3 s pauză)
- 50 -100 Hz ( 3 s 50Hz, 3 s pauză, 3 s 100Hz, 3 s pauză)
III. Forma întreruptă aritmic
- 50Hz ( perioade variabile de 50 Hz intercalate cu pauze de durate variabile,
care se succed în mod aleator)
- 100Hz ( idem)
- 50- 100Hz ( 6 s cu 50HZ, 6 s cu 100Hz, intercalate cu pauze inegale, totul
succedându-se în mod aleator)
 Aplicarea se face cu două bobine circulare – cervicală
(4mT) şi lombară (2mT) – utilizate în aplicaţiile generale;
 2 bobine localizatoare, paralelipipedice – capabile să
genereze câmpuri magnetice de I mai mari decât cele
circulare (20 -23 mT), ef. Focalizat pe organul/segmentul
tratat;
 Aplicaţiile se pot face şi prin combinarea simultană a celor
trei tipuri de bobine generatoare;
REGULI PT. APLICAREA MDF
 Cabinete/săli separate de alte proceduri de ET;
 Paturi din lemn la distanţă min. 3 m între ele ( pt. evitarea influenţării
reciproce între câmpurile magnetice);
 Se vor îndepărta obiectele metalice (inclusiv ceasurile);
 Se evită apliclicarea bobinelor în vecinătatea materialelor de osteosinteză
metalică;
 Este interzisă aplicarea la purtătorii de pace- maker cardiac;
 Pacientul se aşază în decubit dorsal, îmbrăcat, lejer la gât, abdomen,
extremităţi pt. a evita stânjenirea circulaţiei sangvine;
 Extrem cefalică îndreptată spre Polul Nord;
 Bobinele C şi L se poziţionează cu săgeata de pe bobină spre extrem. cefalică a
pacientului;
 Bobinele localizatoare se pozitioneaza corespunzător polilor însemnaţi cu
simbolurile respective N-S, pe regiunea tratată;
INDICAŢII
I. Afecţ. reumatismale: degenerative ( eficienţă redusă în coxartroza
şi gonartroza secundare), abarticulare ( regim continuu),
inflamatorii – PR std. I şi II reduce semnificativ procesul inflamator;
II. Sechele posttraumatice:
- plăgi, contuzii, hematoame musculare ( a 2 a zi după traumatism,
se folosesc bobina cervicală şi bobina localizatoare)
- entorse, stări după rupturi musculotendinoase – cât mai precoce
după traumatism
- sechele postfracturi de membre cu sau fără AND (std. I, II), se
folosesc I mici în regim continuu sau ritmic întrerupt
- consolidarea fracturilor – MDF creşte cu 18,1% depunerea de calciu
la nivel osos după 14 aplicaţii; cea mai stimulatorie formă pt.
procesul de calusare este cea continuă;
III. Afecţiuni neuropsihice
1. nevroze –tulburari motorii de tipul ticurilor, bâlbâielii
- nevroze astenice, anxioase, infantile cu tulb. de comportament –
MDF continuă
- nevroze depresive, cu cenestopatii – MDF întrerupt ritmic sau
aritmic
2. distonii neurovegetative;
3. afecţiuni organice ale SN – sdr. Spastic: b. Parkinson, hemiplegii,
paraplegii, infirmitatea motorie cerebrală la copii;
IV. Afecţiuni C – V
1. boli vasculare periferice fcţionale : sdr. Raynaud,
acrocianoză
2. boli vasc. periferice organice: trombangeita obliterantă,
ateroscleroza obliterantă a membrelor, arteriopatia
diabetică
3. ATS cerebrală
4. HTA std. I şi II ( MDF intervine asupra factorului nervos
şi reactivităţii vasculare)
V. Afecţiuni respiratorii: astm bronsic bronsita cronica
astmatiformă, traheobronşită spastică, pseudoastm nevrotic
( bobină cervicală şi o bobină localizatoare presternal sau numai
bobinel circulare);
VI. Afecţiuni digestive: UGD, gastrite cronice cu hiperclorhidrie –
forma continuă, cu hipoclohidrie – forma întreruptă ritmic ( 2
bobine circulare şi o bobină localizatoare pe epigastru),
enterocolopatia cr. nespecifică şi sdr. de colon iritabil ( f. continuă),
diskinezii biliare ( cu hipertonie şi hiperkinezie – f. continuă, cu
hipotonie – f. întreruptă ritmic);
VII. Afecţiuni endocrine: DZ non- insulinodependent şi cel care
necesita doze mici de insulină, hipertiroidia;
VIII. Afecţiuni ginecologice: dismenoree, tulb. menstruale,
metroanexite cr. nespecifice, tulb. de climax şi preclimax;
CONTRAINDICAŢIILE MDF
 Purtătorii de pace- maker;
 Boli de sânge: anemii, leucoze, trombocitopenii;
 Tu. maligne;
 Boli infecţioase, stări febrile;
 Stări hemoragice;
 Insuf. renală;
 Boli endocrine majore: acromegalie, b. basedow, Cushing,
Addison, feocromocitom;
 Psihoze, epilepsie;
 Sarcina;
KINETOTERAPIE LP
SECTIA CLINICA REUMATOLOGIE TARGU-MURES
TEHNICI KINETICE SI AKINETICE

Tehnicile care stau la baza realizării unui program de kinetoterapie se clasifică în două mari categorii: tehnici akinetice
si tehnici kinetice.
Din categoria tehnicilor akinetice fac parte: Imobilizarea (de punere în repaus, de contentie, de
corectie); Posturarea (corectivă si de facilitare).
Din categoria tehnicilor kinetice fac parte: tehnici kinetice statice (contractia izometrică, relaxarea
musculară); tehnici kinetice dinamice: active (reflexe si voluntare) si pasive (prin tractiuni, prin asistentă,
sub anestezie, autopasivă, pasivo-activă, prin manipulare).

03/27/2022
 În afară de aceste tehnici de bază, există tehnici speciale sau tehnici combinate, cum ar fi: tehnici
de stretching, tehnici de transfer, tehnici de facilitare neuromusculară.
 Tehnici akinetice au două caracteristici de bază:

 absenta contractiilor musculare voluntare

 Nu determină miscarea segmentului.

03/27/2022
 Imobilizarea (lipsa de miscare) implica alte aparate si sisteme:
 -efect negativ/musc.-care isi reduce volumul si forta musculara cu 3%/zi-se pierde masa musculara-hipotrofie de
inactivitate
 -tesut conjunctiv-degradari care duc la pierderea elasticitatii, dezvoltandu-se tesut fibrosPeriarticular: degradari,
fibrozari→redori articulare si reducerea stereotipurilor de miscare complexe
 -se pierd functiile de coordonare, se fac miscari gresite, in ax vicios
 -o consecinta foarte importanta a imobilizarii=osteoporoza
 -aparatul cardiovascular: prabusiri ale TA, cu colabari la reluarea ortostatismului
 -scaderea volumului pompei cardiace prin transformari la nivelul miocardului
 -scaderea functiei endocrine, SNC, ap. respirator.
KT consta din:
-repaus postural
-posturare corectoare, hipercorectoare
-KT pasiva
-KT activa sau activa asistata
-KT activa contra rezistentei
 In esenta scopul este recuperarea prehensiunii, a mersului actionand pe toate verigile lantului kinetic al aparatului
neuroartromiokinetic.
O buna functionalitate a sistemului kinetic inseamna o buna colaborare a celor 3 sisteme
(musculoscheletal, articular nervos). Exista doua tipuri de miscari: statica si dinamica.
Activitatea statica se efectueaza prin contractia izometrica prin care vom putea obtine posturarea (pozitia unui
corp in raport cu alte segmente sau alte elemente din afara lui), mentinerea unei greutati (de ex
mentinerea unui pahar in mana ), gravitatia.
Prin contractie izometrica nu vom avea nicio modificare in lungimea muschiului, doar tensiune la acest nivel, se
produce doar caldura, fara lucru mecanic.
Prin aceasta se realizeaza hipertrofia musculara (de ex sportivii ce practica culturism), aceasta contractie
putand fi considerata o adevarata “pompa circulatorie”, putandu-se perturba activitatea cardiaca.
Contractia izometrica poate fi:
scurta,
mentinuta,
intrerupta.
Activitatea dinamica se realizeaza prin contractia
izotonica care permite fibrei musculare sa isi
modifice lungimea.
- este intalnita in toate activitatile fizice obisnuite, de
ex. locomotie, cat si in sport.
- daca prin modificarea lungimii fibrei musculare se
realizeaza scurtarea atunci vorbim despre contractia
concentrica (de exemplu flexia antebratului pe brat),
- daca se realizeaza lungimea fibrei musculare prin
indepartarea capetelor musculare , atunci vom vorbi
despre contractia excentrica (inversul contractiei
concentrice, adica extensia antebratului dupa ce
anterior s-a efectuat flexia pe brat).
 Contractia izodinamica reprezinta contractia dinamica prin
care muschiul se contracta maxim pe toata aplitudinea lui
 imbunatateste mai repede forta musculara decat contractia
izotonica.
Posturarea :
 reprezinta pozitionarea unui element sau a corpului in intregime voluntar sau cu ajutor
(fiziokinetoterapeut, atele, saculeti cu nisip, orteze) pentru o perioda de timp pentru a corecta si
recastiga pozitia corecta a corpului.
 poate fi corectiva sau de facilitate.
Mobilizarile pasive sau miscarile impuse
 se realizeaza cu ajutor din exterior fara a fi implicat pacientul in mod activ.
 necesita personal bine antrenat
 o buna colaborare intre pacient si fiziokinetoterapeut pentru a preveni accidentarile.
Mobilizarile active
 reprezinta miscarile pe care le va executa pacientul fara ajutor din partea
fiziokinetoterapeutului.
 urmaresc cresterea fortei musculare, imbunatatirea activitatii articulare (ca scop
preventiv)
 pot fi: mobilizari active asistate, contra gravitatiei, contrarezistenta.
MOBILIZAREA ACTIVA
 MISCAREA REFLEXA

 Se realizeaza prin contractii musculare reflexe, necontrolate si nerecomandate voluntar de catre

pacient.
 Miscarile apar ca raspuns la un stimul prin reflexe
 MISCAREA VOLUNTARA

 Este miscarea comandata ce se realizeaza prin contractie musculara izotonica, dinamica, muschiul
modificandu-si lungimea prin apropierea sau indepartarea capetelor de insertie
 Scopul mobilizarii active

Mentinerea sau cresterea amplititudinii

musculare

Mentinerea sau cresterea fortei

musculare

Recapatarea sau dezvoltarea

coordonarii neuromusculare
 Modalitati tehnice de realizare a mobilizarilor active voluntare:

1. 2. 3.
Mobilizarea Mobilizarea Mobilitatea
libera sau activa activa cu
activa pura asistata rezistenta
1. Mobilizarea libera sau activa pura: miscarea
executata de catre pacient, fara aport facilitator sau
franare din exterior cu exceptia gravitatiei. Se
realizeaza dupa parametri ca: directie, amplitudine,
ritm, durata, pozitia din care se executa cu sau fara
comanda verbala
 2. Mobilizarea activa sau asistata (activo-pasiva): se realizeaza cu un
aport exterior (dar fara a substitui forta mobilizatoare), cand forta
musculara este de grad 2-3, in caz de mobilizare redusa sau miscare
activa libera se produce pe directii derivate, datorita unor cauze
osteoarticulare sau neurologice, avand ca scop cresterea
amplititudinii articulare. Pacientul initiaza activ miscarea insa nu o
poate realiza pe toata amplitudinea, fiind necesar un ajutor asistat
din afara spre finalul miscarii.
 Conditii de baza pentru realizarea mobilizarilor active asistate:

-forta exterioara nu substituie forta proprie ci doar sa o ajute, astfel miscarea se

transforma intr-o mobilizare activa
-forta exterioara va fi aplicata pe directia de miscare
-forta exterioara nu este aceeiasi pe toata amplitudinea miscarii: este mai mare la
inceput si la sfarsitul cursei
-forta exterioara de asistare poate fi realizata prin: ajutor manual de catre
kinetoterapeut, corzi elastice sau contragreutatile instalatiilor de scripeti, utilizarea
membrului sanatos sau a unui baston, executarea in apa, suspendarea in chingi,
pentru suprimarea gravitatiei asupra segmentului
 Suspensia necesita:

-puncte fixe de suspensie, respectiv carligi de agatare

-elemente de suspensie reglabile: extensibile (arcuri elastice,
resorturi, benzi sau cordoane elastice) si inextensibile (corzi)
-elemente de sustinere confortabila a membrelor sau a corpului
(chingi, esarfe)
Suspensia poate fi generala (cand este suspendat tot corpul) sau
segmentara (cand este suspendat doar
 Metodologia de realizare a suspensiilor segmentare:

-segmentul se suspenda in pozitie orizontala pozitie in care poate fi mobilizat numai intr-un plan paralel cu suprafata de sprijin
-punctul de suspensie va fi deasupra segmentului suspendat in diverse puncte, in functie de efectele care trebuie induse asupra
articulatiei respective
-rezultatul dintre forta de tractiune a corzii si forta de gravitatie se calculeaza dupa regula paralelogramului si este dependenta de
locul de amplasare al punctului de suspensie
Cu cat directia de tractiune a corzii face un unghi optuz cu vectorul fortei gravitationale cu atat tractiunea este mai
 Suspensiile segmentare fixe sunt de mai multe feluri in functie de scopul
urmarit:
a) Suspensia pendulara (verticala) se realizeaza cand punctul de sustinere
(chinga) si coarda sunt plasate in directia verticala , la nivelul extremitatii
distale a segmentului suspendat. Coarda mentine segmentul in pozitie
orizontala de echilibru. Miscarile se executa numai de o parte si de alta
a pozitiei de echilibru
-aplicatii terapeutice: reantrenare musculara (cand FM=2), progresia
exercitiilor se realizeaza prin modificarea amplitudinii miscarii sau adaugarea
unei rezistente si alterarea tipului contractiei musc : concentrica, izometrica si
excentrica; relaxarea muschilor artic interesate prin oscilatii de mica
b) Suspensia axiala-se realizeaza cand punctul de suspensie este
plasat pe directie verticala, la nivelul artic de tratat, iar elem de
sustinere (chinga) distal. Coarda mentine segm in pozitie orizontala si
asigura mobilizari in plan paralel cu suprafata de sprijin. Forta
rezultata actioneaza spre artc centripet, avand efect coaptant de
compresie axiala
-aplicatii terapeutice: reantrenare musculara, cand FM<2, mobilizari
active in leziuni ale aparatului locomotor, relaxari musc in contracturi
de cauza centrala sau periferica, mentinerea sau cresterea
amplitudinii
c) Suspensia excentrica se realizeaza cand punctul de suspensie este situat oriunde in afara
membrului suspendat, iar elem de sustinere (chinga) distal de articulatia asupra caruia
actionam. Forta rezultata actioneaza centrifug, avand efect decoaptat.
-indicatii terapeutice: fracturi cu infundare, fracturi cu deplasare
3. Mobilizarea activa cu rezistenta:- miscarea realizata contra unei opozitii exterioare, cu scopul de a creste forta si/sau rezistenta
musculara.
Reguli de aplicare: se aplica pe tot parcursul miscarii active, va fi mai mica decat forta muschilor, va fi pe fata segm de mobilizat, pt
ca prin presiunea exercitata vor fi stimulati receptorii si implicit miscarea. Dupa fiecare miscare de rezistenta urmeaza o scurta
pauza de relaxare. Ritmul miscarilor active cu rezistenta aplicata va fi in functie de rezistenta aplicata, starea pacientului, varsta, boli
asociate, grad de antrenament. Pozitia de start trebuie sa confere cea mai buna stabilitate pt segmentul mobilizat
 Variante tehnice a mobilizarilor active cu rezistenta:

a) Rezistenta prin scripete cu greutati: cel mai adesea aplicata pentru grupele musc superioare si inferioare ale membrelor uneori si
pt trunchi.
b) Rezistenta prin greutati: este usor de realizat; are aplicatii ca si prima varianta. Materiale folosite: saci de nisip, discuri metalice,
gantere, mingi medicinale, bile de plumb. Important este ca atunci cand sunt utilizate sa fie cunoscute valorile acestor greutati
pentru a putea aprecia progresiunea cresterii fortei musculare
c) Rezistenta prin arcuri sau materiale elastice are o mai mica intrebuintare in practica medicala, deorece aceasta rezistenta este
greu de adaptat. Pe de alta parte forta de rezistenta a arcului creste pe masura ce este intins, comportandu-se invers cu forta
musculara fiziologica a muschiului.
- se mai utilizeaza si o serie de mici aparate cu arcuri sau elastice mai ales pentru recuperarea mobilitatii sau fortei musculare a
piciorului. Pt recuperarea prehensiunii se folosesc inele de cauciuc, bureti sau mingi mici de cauciuc.
 d)Rezistenta prin materiale maleabile: ceara, lut, plastilina, nisip ud, chit, este utilizata pentru recuperarea mainii si a
degetelor care modeleaza si remodeleaza diverse forme din aceste materiale
e) Rezistenta prin apa. Rezistenta opusa prin apa unei miscari active este cu atat mai mare cu cat suprafata segmentului sau a
corpului care se misca este mai mare si ritmul sau viteza de executie este mai crescuta. Pt marirea suprafetei se aplica pe membrul
respectiv diverse palete, flotoare, scuturi, iar pt cresterea rezistentei opuse de apa, se adauga diverse substante care cresc
vascozitatea
f) Rezistenta realizata de fiziokinetoterapeut este cea mai buna tehnica deoarece se poate grada in functie de forta muschiului in
anumite puncte ale arcului de miscare. Vairiantele e) si f) devin obositoare pentru fiziokinetoterapeut cand forta musculara a
muschilor pentru care lucreaza are valoare mare.
g) Rezistenta opusa de pacient (autorezistenta) prin membrul sanatos sau prin greutatea propriului corp.
EXERCITIUL FIZIC TERAPEUTIC
 Exercitiul fizic-constituit dintr-o serie de tehnici cu structura complexa atat in plan structural cat si procedural, cu rol in
urmarirea si realizarea obiectivelor kinetoterapiei.
Pozitia de Tipul de Elementele
start si contractie declansatoare
miscarile musculara: cu scop
efectuate in izometrica,
 EFT este format din 3 elemente:
facilitator sau
aceasta concentrica, inhibitor- E
postura excentrica,
denumita denumita
“aCtivitate”- A “tehnica”- T
POZITIA DE START

A.  FUNDAMENTALE
 Clasificare:

B.  POZITIA
ORTOSTATICA
 Reguli:

-greutatea corpului sa fie egal repartizata pe ambele picioare, calcaie apropiate, varfurile picioarelor
sa formeze un unghi de 30º-60º deschis inainte
-genunchii sa fie intinsi fara a trece in hiperextensie, nu trebuie sa se produca contractii inutile in
muschii gambelor sau coapselor
-bazinul sa fie mentinut in pozitie
normala, evitand inclinarea laterala
sau torsiunea, deplasarea sau
translatarea in diverse sensuri
-trunchiul se apleaca usor inainte
fara a exagera curburile fiziologice
-MS atarna pe langa corp, cu artic
intinse si degetele in usoara flexie
-barbia dreapta, privirea
TEHNICILE DE FACILITARE NEUROMUSCULARA PROPRIOCEPTIVA (FNP)DE
BAZA SAU FUNDAMENTALE

 Priza mainilor

-presiunea manuala pe masa musculara/tendoane reprezinta un mecanism de facilitare a contractiei

musc.
-trebuie sa fie ferma sa nu produca durere sau sa impiedice amplitudinea completa de miscare
 Comenzile si comunicarea

-comenzile sa fie ferme, clare, scurte, pe intelesul pacientului avand rol stimulant asupra activitatii
urmarite. In cazul pac care prezinta dureri, comenzile vor fi mai blande. Pac va urmari cu privirea
in permanenta miscarea, deoarece controlul vizual poate inlocui controlul proprioceptiv.
 Intinderea: ca tehnica, fiziokinetoterapeutul executa tractiunea (alungirea muschiului) care
provoaca reflexul
 Tractiunea : favorizeaza mobilitatea

 Compresiunea: favorizeaza stabilitatea

 Rezistenta maximala: se raporteaza la forta actuala a pac, determinand o intindere a influxului

nervos la grupele musc puternice in cadrul unei scheme de miscare spre grupele slabe.
 Secventialitatea normala a actiunii musculare: antrenarea controlului motor se incepe cu
componenta proximala care odata rezolvata va permite trecerea la cea distala. Inceperea oricarei
tractiuni de miscare il face miscarea de rotatie, dupa care intra in miscarea segmentului distal,
apoi cel
 Intarirea: cresterea FM se produce prin:

-”iradierea” influxului nervos de la musculatura puternica spre cea slaba (de obicei componenta
proximala este mai puternica decat cea distala)
-iradierea de la un membru sanatos catre membrul bolnav-rezistenta se aplica de la segm mai
puternice spre cele mai slabe (schemele de extensie-flexie la mb sanatos pot induce iradierea
catre cel slab)
-reflexele de baza tonice ale gatului si cele labirintice, reflexele primitive de flexie si extensie, reflexele
de postura si echilibru
-vizualizarea directa a miscarii
 Miscarile de decompensare: trecerile de la o tehnica la alta, avand scopul de a reduce sau evita
oboseala, determinate de repetitiile unei miscari contra rezistenta. Aceste schimbari vor permite
pac sa execute antrenamentul pe per mai lungi de timp, crescand atat forta cat si rezistenta
musculara.
 TEHNICI FNP (FACILITARE NEUROMUSCULARA PROPRIOCEPTIVA) SPECIALE CU
CARACTER GENERAL

 Inversia lenta(IL)= contractii ritmice ale agonistilor si antagonistilor dintr-o schema de

miscare pe toata amplitudinea, fara pauza intre inversari, impotriva unei rezistente
maximale. Primul tip il reprezinta miscarea in sensul musculatutii puternice, adica pe
antagonistii muschilor hipotoni
 Inversarea lenta cu opunere (ILO) se executa ca si IL cu deosebire ca la capatul
amplitudinii de miscare se introduce miscarea de opunere
 Contractiile repetate (CR) se aplica in 3 situatii:

-cand mm schemei sunt de forta 0 sau 1 se pozitioneaza segm eliminand gravitatia,

musculatura hipotona fiind in zona alungita, si se fac intinderi repetate, rapide,
scurte ale agonistului, ultima intindere fiind insotita de comanda verbala “contracta
muschiul!”
-cand mm sunt de forta 2 sau 3 se fac contractii izotonice cu rezistenta pe toata
amplitudinea de miscare, aplicandu-se in anumite unghiuri de miscare intinderi
rapide, scurte
-cand mm sunt de forta 4 sau 5 dar fara sa aiba o forta egala peste tot, se face
contractie izotonica cu rezistenta, pana in punctul unde forta musc este mai slaba,
apoi se executa o izometrie, urmate de intinderi scurte, rapide
-inainte de a incepe CR este bine sa se realizeze contractii izotonice pe musc
antagonista normala, pt a facilita musc agonista slaba, prin inductie
 Secventialitatea pt intarire-se realizeaza cand un component dintr-o schema de
miscare este slab. Se realizeaza o contractie izometrica maxima in punctul optim
(zona scurtata pentru extensori si zona medie pentru flexori) al musc puternice sau
normale de preferat proximal de zona slaba. Se mentine aceasta izometrie si se
adauga contractia izotona impotriva unei rezistente maximale pe musc slaba
 Inversia agonista: se executa cu contractii concentrice pe toata amplitudinea, apoi
progresiv (ca amplitudine) se introduce contractia
 TEHNICI PENTRU PROMOVAREA STABILITATII

 Contractia izometrica in zona scurtata (CIS)- in zona scurtata a mm se fac contractii

izometrice repetate cu pauza intre repetari, executandu-se pe rand, pt musculatura
tuturor directiilor de miscare
 Izometria alternata (IzA) consta in efectuarea de contractii izometrice scurte
alternative atat pt agonisti cat si pt antagonisti, in diferite puncte ale arcului de
miscare fara a schimba insa pozitia segmentului. Se executa pe toate schemele de
miscare, alternativ (flexie-extensie, rotatie interna-rotatie externa)
 Stabilizarea
 TEHNICI PT PROMOVAREA ACTIVITATII CONTROLATE

 In cadrul acestei etape se urmaresc urmatoarele obiective:

-tonifierea musc pe parcursul miscarii disponibile

-obisnuirea pac cu amplitudinea functionala de miscare
-antrenarea pac de a-si lua singur variate posturi
-tehnicile utilizate pentru mobilitatea controlata sunt: inversia lenta, inversia lenta cu opunere, contractii
OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI
 1. Relaxarea

 2. Corectarea posturii si aliamentului corpului

 3. Cresterea mobilitatii articulare

 4.Crestera fortei musculare

 5.Cresterea rezistentei musculare

 6.Coordonarea, controlul, echilibrul

 7. Antrenarea la efort

 8.Reeducarea respiratorie

 9.Reeducarea cardio-vasculara
 1. RELAXAREA

-f folosita in toate cele 3 domenii ale KT: profilactica, terapeutica, recuperatorie

-d.p.d.v fiziologic reprezinta inversul starii de activitate a unui mm, deci starea de repaus a lui
-d.p.d.v al sistemului nervos reprezinta inversul starii de tensiune
-in KT-incompatibila cu starea de anxietate, dupa cum nici relaxarea psihica nu poate fi obtinuta in
prezenta unui tonus musc crescut
-de cele mai multe ori in practica KT este necesara obtinerea unei relaxari segmentare, care se poate
obtine utilizand diverse tehnici: misc de balansare sau scuturare a unui segm, misc ample, lente,
ritmate cu
CORECTAREA ALIANIAMENTULUI CORPULUI SI POSTURII

 Are la baza mai multe aspecte ale activitatii practice curente

-un nr insemnat si chiar ingrijorator de defecte posturale din copilarie si adolescenta care se
consolideaza la varsta adulta si devin puncte de plecare pt procesele degenerative ale aparatului
locomotor
-cresterea frecventei unor patologii ale ap locomotor sau altor aparate si sisteme ce determina
modificari de postura si tulb de ax, care daca persista in timp poate duce la anchiloze si pozitii
nefunctionale (ex. SA) recuperarea unui deficit functional nu poate fi conceputa decat in cazul
restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului caci lanturile kinetice corporeale au in primul rand
raporturi normale intre segmente
-deposturarea si dezalinierea atrag intodeauna dezechilibre musculare care vor impiedica derularea
miscarilor ajungandu-se la incarcari inadecvate la nivelul structurilor articulare si la o scadere a
randamentului
 Dezechilibrul musc se instaleaza pe baza mai multor mecanisme

-prin substitutie, adica printr-o inlocuire functionala. Slabirea unui agonist (de exemplu prin
apropierea capetelor de insertie) va determina intrarea in actiune a sinergistilor ceea ce va crea
noi steriotipii motorii
-prin “instrainare” adica printr-o “pareza functionala”. In contractura puternica prelungita sau
spasticitatea antagonistului este imposibil de utilizat agonistul desi este functional
-prin compresare care apare in momentul cand un grup intreg de muschi este slab, fiind necesara
intrarea in contractie a altor grupe musc pt a putea realiza macar o schitare a starii respective
-prin incoordonare adica prin tulburari de reglare motrice in cadrul lantului kinetic normal al miscarii
respective.
- aceasta dereglere poate fi in forta musculara sau in derularea cronologica a activitatii musculare.
 Corectarea posturii si aliamentului corpului utilizeaza ca tehnici:

-posturarea corecta sau hipercorecta mentinuta prin diverse metode de fixare

-mobilizari pasive, active asistate si active
-contractii izometrice
-tehnici de facilitare proprioceptiva
Indiferent segmentului caruia i se adreseaza acest obiectiv al KT trebuie precedat de tehnici de relaxare
TRATAMENTUL KINETIC AL SCOLIOZELOR

 SCOLIOZA-deviatia col vertebrale in plan frontal, putand avea o singura curbura (scolioza in C: cervicala, dorsala,
lombara), sau mai multe (scolioza in S).
 Atitudinea scoliotica: apare mai frecvent la fetite datorita pozitiei vicioase in banca, fie ca urmare a scurtarii
membrului inferior, luxatiei congenitale de sold, picior plat.
 atitudinea scoliotica nu presupune modificari osoase, ci numai intinderi ale discurilor de partea curburii, fiind usor
de recuperat
 Scolioza structurala: implica modificari ale corpurilor vertebrale in varful curburii si rasuciri ale
vertebrelor, astfel incat apofizele spinoase sunt orientate spre concavitatea scoliozelor. Rasucirea
vertebrelor are consecinte asupra toracelui: coastele de partea scoliozei bombeaza posterior si
determina o gibozitate, iar hemitoracele anterior este aplatizat. Situatia este inversa de
hemitoracele opus. Dintre scoliozele adevarate cea mai frecventa este cea idiopatica (cauza
necunoscuta ) care trebuie controlata pana la definitivarea cresterii.
 Scolioza antalgica neechilibrita apare la pacientii cu lombosciatica, cu inclinarea coloanei de partea
opusa in herniile de disc fara protuzia nucleului in canalul rahidian sau de partea durerii in ruperea
canalului fibros si iesirea nucleului pulpos in canal.
 Scolioza patologica apare in: malformatii (sacralizarea sau lombalizarea unilaterala, vertebre
supranumerale), boli pleurale, reumatismale,poliomielita, miopatii, toracoplastii sau retractii dupa
arsuri mari
 Principiile tratamentului kinetic:

a) In atitudinea scolioticase vor aplica exercitii de tonifiere generala, KT respiratorie, tonifierea

musc spatelui si abdominale, exercitii ce vor fi executate simetric
b) In scolioza adevarata sau structurala se va lucra diferit in functie de felul acesteia:
 De partea concava mm sunt scuratati, hipertonici sau atonici, ei vor fi intinsi si tonifiati
(contractie incompleta-intindere completa)
 De partea convexitatii mm sunt intinsi si contractati, ei trebuie sa fie scurtati si de asemenea
tonifiati (contractie completa-intindere incompleta)
 Nu este suficient corectarea curburii fara a tonifia musculatura
 Recomandari generale:

-mobilizarea pasiva se face in vederea pregatirii pt fixare in corset sau pt tratament chirurgical
-miscarile active vor fi bine localizate cu contractii complete si intinderi incomplete pt mm
paravertebrali de partea convexa
-izometria se aplica asupra mm care pot redresa coloana vertebrala fata de median
-pt tratamentul ortopedic pregatitor se fac intinderi si detonari. Pe timpul imobilizarii in corset
tonifiere musculara
-pt tratamentul chirurgical preoperator este necesara mobilizarea coloanei postoperator, se fac
exercitii cu membrele fara antrenarea
 CIFOZELE

Recomandari:
-pt corectarea si hipercorectarea cifozei se aplica mobilizarea pasiva a coloanei si posturi de
corectie
-atarnari la scara fixa si elongatii cervicale la capastru
-reechilibrarea bazinului se realizeaza prin tonifierea abdominalilor si fesierilor
-tonifierea mm vertebrali si fixatorilor omoplatilor se obtine prin miscari active si izometrice
-se impune controlul permanent al tinutei in timpul
 LORDOZELE:

Recomandari:
-postura in cifoza lombara cu controlul mainii
-tonifierea abdomenului, in pozitie corecta cu bazinul in retroversie si coordonarea
respiratiei diafragmetice cu exercitii de abdomen
-tonifierea musculaturii dorso-lombare prin contractii izometrice diferentiate pe regiuni:
dorsala, lombara
-tonifierea musculaturii rotatoare externe a membrelor si
CRESTEREA MOBILITATII ARTICULARE
 Termenul de mobilitate articulara implica pe langa interventia articulatiei,participarea mai multor
structuri adiacente acesteia: ligamente, tendoane, muschi, fascii, vase, nervi, tegumente. In
literatura de specialitate se vehiculeaza frecvent termenul de flexibilitate, adica: “amplitudinea
maxima intr-o artic care poate fi atinsa intr-un efort de moment cu ajutorul unui echipament sau
al unui asistent”.
 Flexibilitatea se refera la o anumita artic pe o anumita directie de miscare. Termenul contrat
flexibilitatii este redoarea artic sau terminologia anglosaxona
 Exista 3 tipuri de flexibilitate:

1. Dinamica sau kinetica-amplitudinea de miscare maxima ce se obtine printr-o miscare activa.

2. Stato-activa sau activa- amplitudinea de miscare maxima este obtinuta printr-o miscare activa
mentinuta voluntar la acest nivel prin contractia agonistilor si sinergistior si intinderea
antagonistilor.
3. Statopasiva sau pasiva- amplitudinea de miscare maxima este mentinuta intr-o pozitie extrema
prin propria greutate corporala, cu ajutorul unui echipament sau asistent
 Factorii care influienteaza flexibilitatea sunt:

-Factori interni: tipul artic, modificari structurale artic, elasticitatea musc a structurilor
conjunctive (tendoane, ligamente, capsula, elasticitatea pielii), capacitatea de relaxare si
contractie a mm, gradul de hidratare corporala
-Factori externi: varsta- flexibilitate mare la copii scade o data cu varsta, sexul-flexibilitate mare
la femei, datorita influentelor endocrine, temperatura mediului ambiant, momentul din zi,
abilitatea individuala, antrenamentul
 Scaderea mobilitatii artic poate fi data de:

-afectarea tes moale poate duce in diferite situatii patologice, dar si fiziologice, cum ar fi
deconditionarea ap locomotor la pers varstnice sau cand individul isi limiteaza miscarea prin
schimbarea stilului de viata.
- limitarea de mobilitate se intalneste in cazul imobilizarilor, fie datorita unor boli generale
(insuficienta cardiaca, respiratorie, traumatisme cranio-cerebrale) fie unora locale: traumatisme,
ischemie, inflamatie, spasm musc, edeme, arsuri, boli neurologice, reumatologice
 In aceste situatii se prod o scurtare adaptativa a tes moale numita si “contractura” care este de
mai multe feluri:
*contractura miostatica care consta in scurtarea adaptativa a str musculoscheletale, datorita unor
cauze patologice care se defineste ca o stare de “incordare” musculara cu usoara scurtare
tranzitorie (stare nepatologica) care apare mai ales in mm biarticulari ce dispun de mai multe
intinderi
*contractura data de cicatricile tisulare
*contractura data de aderentele fibroase, cand un proces inflamator a fost insotit de edem, si aport
crescut fibroblastic
*contractura ireversibila apare cand tes conjunctiv este inlocuit in procesul de vindecare cu tesut
fibros, cu sau fara calcificari devenind total inextensibil, iar solutia este una singura, cea
chirurgicala
*contractura pseudomiostatica (spasticitatea) este hipertonie musc, determinata de lezarea SNC
*contractura pur musculara “scurtarea mm sau mentinerea unei tensiuni musc dureroase sau nu,
reversibila sau fixa, paroxistica sau permanenta”, se clasifica in 3 categorii: antalgica de aparare,
algica.
-afectarea articulatiei: artic devine cauza limitarii amplitudinii de miscare in leziuni ale capetelor
osoase (distructive, proliferative), sau leziuni ale capetelor artic
Leziuni ale capetelor osoase pot apare in: fracturi parcelare cu dezaxarea osului sau cu fragmentare
osoasa intraartic, calusuri voluminoase dupa fracturi artic, reumatisme degenerative cu procese
de osteoproductie, hiperostoze, malformatii osoase, cu afectarea congruientei artic, procese tu
primare sau sec, procese osteonecrotice ale suprafetelor artic, procese infectioase, artropatii
dismetabolice sau neuropatice, artropatii hematologice, artroze chirurgicale cu scop terapeutic
Leziuni ale capsulei articulare pot apre in: procese inflamatorii de diferite etiologii. Cel mai frecvent
capsula artic este afectata in procesele inflamatorii ale sinovialei care o captuseste, urmate de
fibrozari si retracturi adataptive, uneori si pe fondul imobilizarii in diferite pozitii; traumatisme
 Modalitati practice de refacere a mobilitatii artic

-inainte de a realiza o strategie kinetica de refacere a amplitudinii de miscare, practicianul va

trebui sa cunoasca exact raspunsul la intrebarea “ce structuri nu permit artic sa fie
mobilizata?”
R: tesutul moale prin contractura mm sau/si tes perartic; artic prin afectarea capetelor osoase
sau a capsulei artic; implicarea si a tesutului moale si
 Pt refacerea mobilitatii artic in cazul afectarii testului moale se utilizeaza

1. Stretchingul
2. Inhibitia activa
 Pt refacerea mobilitatii artic in cazul unei afectari articulare se utilizeaza
1. Mobilizari
2. Manipulari
CRESTEREA FORTEI MUSCULARE

 Reducerea fortei musc reprezinta unul dintre importante obiective ale KT

 Cauzele scaderii sau pierderii fortei musc pot fi:

1. Scaderea utilizarii unui grup sau a mai multor grupuri musc pana la blocarea totala a activitatii
musc. Este cea mai frecventa situatie si apare in caz de:
-imobilizare: fie a unui segment (dureri artic, inflamatie artic, traumatisme artic, infectie), fie generala
(boli CV cu insuficienta cardiaca, stari postop, BPOC, anemii, stari casectice)
-sedentarismul
-varstnicii care prin lipsa de miscare, instaleaza deconditionarea musc, insa cu potential de a fi refacut
2.Comanda centrala de activitate musc nu mai pleaca in mod normal. Aceasta situatie se intalneste in
afectiuni ale SNC sau medulare.
3. Comanda centrala exista, dar caile de conducere a acesteia spre muschi sunt afectate muschiul
neprimind influxul nervos.
4. Metabolismul local musc nu mai poate asigura o contractie musc normala- este cazul miopatiilor
(grup de boli extrem de heterogene ca etiologie, tablou morfopatologic si clinic)
CRESTEREA REZISTENTEI MUSCULARE
 Pt a realiza acest obiectiv, principiul metodologic este de a creste durata exercitiului la intensitati joase de
efort. Se folosesc exercitii dinamice cu rezistenta, observandu-se atingerea oboselii prin cresterea duratei
exercitiului.
 O eficienta similara cu a acestor exercitii este cea data de sporturile terapeutice si terapia ocupationala.
 Oboseala, inversul rezistentei, apare in corelatie cu solicitarile la care a fost supus sistemul neuromuscular.
COORDONAREA, CONTROLUL, ECHILIBRUL

 Exprima modailitatea in care etajele nervoase supramedulare comanda si monitorizeaza in acelasi timp cum
mediul extern prin intermediul periferiei influenteaza deciziile etajelor superioare.
 Controlul, coordonarea si echilibrul fac parte din procesul larg neurokinetic denumit “controlul motor” care
poate fi definit ca “abilitatea de a realiza ajustari ale posturii dinamice si a regla miscarile corpului si
membrelor
 Controlul se refera la “abilitatea” de a activa un grup limitat de unitati motorii ale unui muschi fara a mai fi
activati si alti muschi.
 In KT problema controlului muschilor individual ia o importanta in primele etape ale recuperarii din
patologia neuromotorie.
 Educarea si reeducarea mobilizatorilor primari (mm agonisti) reprezinta un proces dificil care cere atat
concentrare cat si o participare intensa a individului.
 Pacientul trebuie sa inteleaga perfect ce i se spune, sa fie relaxat, sa coopereze, sa fie odihnit, postulat
corect a.i. sa nu aiba dureri pe traiectul arcului de miscare.
 Orice perturbare a proprioceptiei face dificila invatarea, iar o perturbare a telereceptiei exclude orice
posibilitate
 Antrenarea controlului nu trebuie sa produca durere
sau oboseala. In medie se executa 3-5 contractii intr-o
sedinta pe fiecare muschi, repetandu-se de mai multe
ori pe zi. Tot timpul se va controla sa nu fie implicati si
alti muschi. Trecerea la antrenarea coordonarii se va
face de preferat dupa ce a fost refacut controlul
 Coordonarea patologia coordonarii apare in leziunile cerebelului care asigura
controlul coordonarii precum si ale sistemului extrapiramidal care
influienteaza coordonarea. Incoordonari pot apare si in leziuni ale muschilor,
nervi perferici, maduvei posterioare, ale zonelor centrale si postcentrale ale
cortexului
 Clinic intalnim o serie de manifestari ale tulb de
coordonare:
-ataxia= piederea stabilitatii posturale, tulb in
initierea si realizarea miscarilor
-tremor intentional= tremorul membrului cand se
incearca executia unei activitati
-tremuraturi neintentionate
-nistagmus= misc involuntare ale globilor
oculari, laterale, circulare, in sus, in jos
-dizartria= tulb de vorbire
-miscari coreiforme=miscari neregulate,
bruste, cu rasuciri fara scop, disritmice,
cu distributie variabila
-miscari atetozice=continue, lente, aritmice
ale extremitatilor
 Refacerea si/sau antrenarea coordonarii se desfasoara in mai multe etape prin formarea unor noi engrame:

1) Actiunea ce urmeaza a fi executata trebuie mai intai desmembrata “rupta in bucatele” suficient de simple
pt a fi performate corect. Fiecare miscare sau “bucatica” se performeaza lent cu urmarirea atenta nu
numai a executiei, ci si a senzatiilor resimtite in timpul ei. Se antreneaza cu rabdare prin sute si mii de
repetitii aceasi miscare.
2) Odata miscarea inteleasa incepe automatizarea acesteia, avand insa grija sa nu apara oboseala, intrucat
ea insasi poate accentua incoordonarea. Se fac 2-4 repetitii urmate de pauza, apoi nr repetitiilor va creste
progresiv
3) In momentul in care pacientul executa fara greseala miscarea , fara sa apara vreun semn de
contractie din partea altor muschi se va creste treptat efortul, atat viteza de executie cat si
rezistenta opusa miscarii, urmarindu-se continuu acuratetea miscarii. Orice incorectitudine
de executie se va regasi mai tarziu in engrama.
4) Se incep cuplarile subunitatilor rezultate din desintetizarea miscarii, subunitati antrenate ca
mai sus
HIDROKINETOTERAPIA
Obiective generale ale HKT

• scurtarea muşchilor alungiţi şi alungirea celor scurtaţi;

• formarea atitudinilor corecte ale corpului;

• corectarea deficienţelor secundare, de tip compensator;

• refacerea capacităţii generale de mişcare;

• revenirea la normal a funcţiei segmentului afectat de deficienţă;

• stimularea psihică prin gimnastică respiratorie şi exerciţii corective acvatice simple, care
favorizează în general desfăşurarea procesului de reabilitare.
Caracteristicile HKT

• nu poate vindeca niciodată o deviaţie osoasă evolutivă;

• pe toată perioada tratamentului, cât mai ales după acesta, de-a lungul vieţii, pacientul trebuie să urmeze
programul de exerciţii specifice deficienţei sale;

• un rol important îl are HKT înaintea aplicării aparatelor ortopedice, prin crearea indicilor de supleţe ai
structurilor musculo-ligamentare;

• în timpul purtării aparatelor ortopedice HKT întreţine troficitatea globală şi, în special, musculară, redusă
de imobilizare;

• pe timpul ortezării exerciţiile HKT tonifică musculatura;

• intervine în redresarea posturală;

• HKT asigură şi menţinerea sau dezvoltarea capacităţii respiratorii, care este, de obicei, redusă (de
exemplu, în deviaţiile vertebrale evolutive).
Mijloace folosite in HKT

specifice - din care fac parte exerciţiile corective;

ajutătoare - din care fac parte gimnastica, inotul;
asociate - din care fac parte factorii naturali de călire, odihna activă,
mecanoterapia, elongaţiile
HKT ofera:
- avantajul mobilizării unor articulaţii care nu pot sau nu au voie să se
mişte pe uscat (după intervenţii chirurgicale articulare - osteotomii,
sinovectomii - proteze articulare, anchiloze, artrite
-renuntarea la scaunul cu rotile
Rezistenta apei:
- Insoteste orice miscare
- cand miscarea apei se produce se sus in jos rezistenta creste
- cand se produce de jos in sus , miscarea este facilitata
- cu cat viteza de execuţie este mai mare, cu atât creşte rezistenţa prin frecare,
realizând o mobilizare cu rezistenţă, tonifierea musculară, creşterea mobilităţii
şi a stabilităţii articulare
Presiunea hidrostatica:
-creşte cu adâncimea;
variază direct proporţional cu densitatea fluidului
exercită asupra tegumentelor o adevărată presoterapie, favorizând resorbţia
edemelor, creşterea întoarcerii venoase şi secundar a debitului cardiac (prudenta
la pacientii cu insuficienta cardiaca)
-scade circumferinţa toracelui cu 1 până la 6 cm şi circumferinţa abdominală cu
2-7 cm determinand creşterea presiunii intrapulmonare şi intraabdominale
Factorul termic

Excitantul rece determină în prima fază o vasoconstricţie (bruscă în primul

minut şi mai lentă în următoarele 2), urmată de vasodilataţie
Excitantul cald determină o hiperemie activă şi o creştere a debitului sangvin
prin mecanism local şi reflex; scăderea tonusului muscular (a contracturii,
retracţiei)
Generalitati

Se aplica sub forma unor programe de exerciţii corective desfăşurate în unităţi acvatice situate în spitale,
sanatorii, staţiuni sau în locaţii private special amenajate.
Unităţile acvatice pot fi bazine cu apă încălzită sau termală, căzi de baie obişnuite sau special construite,
bazine situate în aer liber
Temperatura apei 30-38 grade C
Proprietăţile chimice ale apei folosită în hidrokinetoterapie sunt:
poate avea oxigen în plus dizolvat;
poate avea elemente minerale dizolvate (Ca, Fe, Mg, etc.);
poate fi sulfuroasă sau cloro-sodică;
Materialele utilizate în imersie sunt:
dispozitive fixe: masa de reeducare, planul înclinat, scaunele, parcursul de reeducare, barele de sprijin,
aparatele de tracţiune, suporturile pentru imersie;
dispozitive mobile pentru:
plutire: pod plutitor, veste, colaci, flotoare gonflabile de tip colier pentru articulaţii, covoraş plutitor, etc.;
masaj: duşuri subacvale în jet sau vârtej;
Indicatiile HKT

• afecţiuni degenerative ale aparatului locomotor

• boli neurologice (pareze, paralizii) şi circulatorii varice, sindrom post-trombotic, edeme);
• reeducarea mersului;
• afecțiuni reumatice, degenerative, articulare şi abarticulare, după remisiunea puseului acut;
• afecţiuni posttraumatice;
• afecţiuni cardio-vasculare (se contraindică doar băile calde hiperterme);
- se poate aplica precoce, când kinetoterapia este dureroasă sau împiedicată de contracturile
musculare persistente.
este indicată în special hidroterapia în apă caldă - hidrotermoterapia – care reprezintă punctul de
plecare al oricărei mobilizări
combaterea atitudinilor vicioase, a contracturilor musculare şi a retracţiilor capsulare şi
ligamentare
Contraindicatii
reumatismul articular acut, cu caracter afecţiuni dermatologice;
infectios leziuni de continuitate ale pielii;
reumatisme degenerative în puseu ulcere varicoase;
acut; incontinenţă urinară;
afecţiuni articulare acute; conjunctivită virală;
malformaţii cardiace; insuficienţă respiratorie severă;
infecţii rino-sinuzale şi faringiene;
hepatită;
nefropatii;
TBC pulmonar;
epilepsie;
REFERINTE:

 1. Kiss Iaroslav: Fizioterapia si recuperarea medicala, Editura medicala, 2004

 2. Sbenghe T.: Kinesiologie, stiinta miscarii, Editura Medicala, Bucuresti 2002

 3. Sbenghe T: Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura medicala, Bucuresti, 1987.

03/27/2022