„Flori de mucigai”

Tudor Arghezi

Definitie generala modernism

 Mai mult decut un curent literar, modernismul este o paradigma
culturala, care s-a manifestat la inceputul secolului xx-lea.
Modernismul artistic este expresia pe care aceasta criza a individului
o primeste, in diversele curente innoitoare: simbolismul,
expresionismul si avangarda. Totodata, termenul „modernism” a fost
impus in Romania, de Eugen Lovinescu prin intermediul revistei
„Sburatorul” (1919).
Implementarile lui Arghezi
 Tudor Arghezi fixeaza liniile de forta ale liricii sale plin limbajul utilizat
si imaginarul care valorifica grotescul in poezie. „Flori de mucigai”
apare in 1931, inaugurand o exprimare poetica originala, avand drept
sursa de inspiratie un fapt din biografia autorului, anume perioada
detentiei la inchisoarea Vacaresti. Pornind de la realitatea acestei
lumi a inchisorii, Arghezi creeaza un univers liric sobru si pacatos.
Insa, intregul volum se axeaza pe credinta ca, in orice mediu, oricat
de josnic ar fi, exista o samanta de frumusete a spiritului si de
omenie.
Titlui (caracteristica)
 In primul rand, titlul poeziei este oximoronic, obtinut prin alaturarea
neobisnuita a cuvantului „floare”, un simbol al frumosului si al vietii,
„mucigaiului”, exprimand uratul, degradarea si moartea. Acesta
ilustreaza viziunea modernista asupra lumii, influentata de categorii
negative. Totodata, alaturarea acestor doi termeni opusi redau ideea
ca frumusetea poate fi descoperita chiar si in conditii ostile de viata.
Imaginarul poetic(caracteristica)
 La nivelul imaginarului poetic se remarca folosirea cuvintelor de
originalitate argeziana, precum: „mucigai”, „stihuri”, „scrum”,
„parete”, „firida”. Simplitatea cuvintelor folosite, majoritatea
 apartinand limbajului comun,este doar aparenta,deoarece in context
literar, confera un efect stilistic neobisnuit. Acest nou taram al
imaginarului poetic arghezian este lumea claustrarii.
„Ghiara/neputincioasa sa se stranga” este termenul cu care se
compara mana inapta sa scrie, deci functioneaza denotativ(sens
comun), „mana” ca termen comparat este cea care primeste aici
conotatiile salbaticiei. Asadar, lexicul arghezian valorifica termeni
nepoetici.
Compozitia: prima secventa
 Prima strofa prezinta planul eului creator si al creatiei. Confesiunea
lirica fiind marcata de prezenta verbului la persoana I: „Le-am scris cu
unghia pe tencuiala”. Totodata, maniera inedita de a scrie cu „unghia
pe tencuiala” presupune un sacrificiu creator si reprezinta singura
evadare a poetului din mediul ostil („pe intuneric, „in singuratate”).
Enumeratiile simbolurilor biblice, „taurul”, „leul”, „vulturul”, precum si
numele evanghelistilor Luca, Marcu si Ioan, invoca jertfa, puterea,
aspiratia catre libertate, catre absolut, glorificate de personajele
mitologiei crestine, reprezentanti ai sacralitatii excluse din lumea
damnata a inchisorii.
Compozitia: a doua secventa
 A doua strofa contureaza cele doua planuri poetice interior si
exterior, aflate in corespondenta. Versul „Era intuneric. Ploaia batea
departe, afara” prezinta o lume ostila in acord cu starea sufleteasca a
poetului. Desi lumea pare cuprinsa de intuneric, poetul simte nevoia
sa scrie,iar constrangerile fizice,durerea, nu il poate sustrage dorintei
arzatoare a spiritului. Inlocuieste „unghia ingereasca”, care il calauzise
pana atunci, cu „unghiile de la mana stanga”, care semnifica
renuntarea constienta la ajutorul divin si trece de partea raului.
Concluzie
 In concluzie, „Flori de mucigai” de Tudor Arghezi este o arta poetica
modernista, care se remarca prin valorificarea esteticii uratului, care
care marcheaza extinderea limitelor limbajului poetic.