Particularitățile unui roman interbelic/al experienței/psihologic/subiectiv/modern

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

de Camil Petrescu

Camil Petrescu este adeptul inovațiilor din literatura momentului, susținând metoda lui
Marcel Proust care era în vogă. Romancierul preia metoda acestui scriitor francez, dar o
adaptează la realitățile românești și chiar îi aduce îmbunătățiri, în sensul că personajul-narator
nu numai că își rememorează trecutul, ca la Proust, ci îl și supune analizei. Scriitorul este
creatorul romanului subiectiv în literatura română, adept al sincronismului lovinescian.
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” apare în 1930, fiind roman
interbelic, psihologic și se încadrează în modernism prin: inspirația citadină, unicitatea
perspectivei narative, timpul prezent și subiectiv, timpul psihologic care se substituie timpului
cronologic, fluxul conștiinței, memoria involuntară, narațiunea la persoana I, luciditatea
analizei, autenticitatea trăirii, anticalofilismul.
O trăsătură a romanului modern este perspectivă narativă subiectivă, adică relatarea
la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Ștefan Gheorghidiu, care
trăiește două experiențe fundamentale: iubirea și războiul. Personajul este și narator, se implică
afectiv în ceea ce relatează, adică își exprimă idei, opinii, sentimente despre ceea ce povestește.
Spre deosebire de personajul lui Marcel Proust care doar își rememorează trecutul, Ștefan
Gheorghidiu nu numai că își rememorează trecutul, dar îl și analizează, prin tipurile de
memorie: involuntară, voluntară, selectivă, fluxul memoriei. De asemenea, retrospecția, care
înseamnă analiza trecutului, introspecția, care constă în analiza stărilor interioare, confesiunea
sinceră și dureroasă a personajului-narator încadrează acest roman în curentul modernist.
O altă trăsătură este prezența timpului psihologic, care are ca efect dilatarea unor
evenimente datorită percepției subiective: gesturile soției în excursia de la Odobești sau
retragerea soldaților sub ploaia de obuze. Un alt aspect al modernității este integrarea
documentului în ficțiune, precum articole din presa vremii sau jurnalul de campanie al
scriitorului.
Tema o reprezintă condiția intelectualului superior ce trăiește două experiențe
fundamentale de cunoaștere: iubirea și războiul. El crede în dragostea absolută, dar realitatea nu
permite atingerea acestui absolut. Eroul înțelege că drama colectivă a confruntării cu moartea în
război este superioară dramei individuale.
O scenă semnificativă este invitația la masă făcută familiei de unchiul avar Tache
Gheorghidiu. Fratele mai mare al tatălui lui Ștefan este foarte bogat și zgârcit. Își invită la masă
rudele care se întrec să-l lingușească. Cei doi unchi ai lui Ștefan Gheorghidiu îi ironizează pe
cei care au rămas săraci, deoarece au ales să se căsătorească din dragoste, adică Ștefan și tatăl
lui (care murise). Ștefan izbucnește pătimaș și orgolios, vorbind despre cei care se căsătoresc
pentru avere că moștenesc, odată cu ea, și urâțenia nevestei. Rudele sunt indignate pe ieșirea lui
Ștefan, deoarece visează să moștenească ceva din averea bătrânului avar. Acesta moare după
două săptămâni, lăsându-i lui Ștefan cea mai mare parte a averii. Familia lui îl dă în judecată,
iar acesta ar vrea să renunțe la moștenire, el este un intelectual de tip superior, nu își dorește
bogăție. Cel mai dezamăgit este de Ela care se implică pătimaș în discuțiile despre bani, care lui
Ștefan i se par vulgare. Tema moștenirii, tipul avarului și al arivistului din această secvență
constituie abateri de la modernism, fiind elemente realiste, care subminează teoriile autorului
despre roman.
O altă scenă semnificativă este excursia la Odobești într-un grup mare, dar
drumul și cele trei zile petrecute acolo devin prilej de nesfârșită suferință pentru erou, care
bănuiește că soția îl înșală. Proaspăt îmbogățiți, Ștefan și Ela intră în lumea parveniților
Bucureștiului. Aceștia organizează o excursie la Odobești, iar Ștefan Gheorghidiu rămâne uimit
de modul în care Ela îi mută pe toți din mașini, pentru a reuși să-l aibă în propria mașină pe
domnul G., vag avocat și dansator la modă, pe care îl cunoscuse recent. Pe drum, soțului i se
pare că observă gesturi de complicitate între cei doi. La Odobești, gelozia lui Ștefan sporește,
deoarece Ela și domnul G. se comportă ca un cuplu: mănâncă din aceeași farfurie, au melodia
lor preferată pe care dansează, ba chiar dispar o vreme. Ștefan îi cere Elei să plece împreună
acasă, dar ea refuză. El va pleca singur și se va răzbuna aducând acasă o femeie de moravuri
ușoare. Cei doi soți se despart o vreme, se împacă apoi, dar de aici înainte istoria cuplului va fi
alcătuită din împăcări și despărțiri repetate care sporesc îndoielile soțului gelos.
Un element de compoziție este titlul, care anunță cele două teme ale romanului, eroul
fiind însetat de cunoaștere: de experiența războiului ar fi putut să scape, el motivează că nu ar
vrea să lipsească de la nici o experiență „definitivă” pe care i-o oferă viața și se înrolează
voluntar. Titlul surprinde și ideea incertitudinii eroului exprimată prin repetiția cuvântului
„noapte”, dar și prin faptul că o experiență este depășită cu ajutorul celei de-a doua. Războiul și
iubirea sunt trăite la modul absolut; înțelegerea faptului că nu există o iubire perfectă atrage
după sine prăbușirea sufletească a eroului.
Un alt element de compoziție este conflictul romanului. Conflictul principal este
interior, profund subiectiv, se desfășoară în conștiința personajului-narator, Ștefan
Gheorghidiu, care trăiește stări și sentimente contradictorii față de soția sa, Ela. Principalul
motiv al rupturii dintre cei doi este implicarea Elei în lumea mondenă, pe care eroul o
disprețuiește. Așadar, conflictul interior se produce din cauza diferenței dintre aspirațiile lui
Gheorghidiu și realitatea lumii înconjurătoare.
Conflictul interior este dublat de un conflict exterior provocat de relația protagonistului
cu societatea, acesta fiind plasat în categoria intelectualilor inadaptați. Există un conflict între
Gheorghidiu și domnul G., generator al dramei geloziei. Eroul suferă enorm pentru că nu mai
este evaluat în funcție de o scară valorică ce i se potrivește. Admirat de Ela pentru modul
strălucit în care perorează pe teme de filosofie, este ulterior comparat în defavoarea lui pentru
vestimentația de lux, dansuri la modă și jocuri de salon, pe care le respinge din principiu. De
asemenea, în plan secundar există un conflict între Gheorghidiu și propria familie pentru
moștenirea unchiului Tache, din care iese învins, cedând o parte din avere.
În concluzie, romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil
Petrescu aduce în prim plan un erou modern, cu o conștiință dilematică, un intelectual de tip
superior care nu face compromisuri, ceea ce îl face incompatibil cu societatea mediocră a
timpului său. Romanul a dus la înnoirea acestei specii literare în epoca interbelică, sincronizând
literatura română cu cea universală.