FUNDATIA ECOLOGICA GREEN

SCOALA POSTLICEALA F.E.G.

SIBIU

PROIECT DE ABSOLVIRE

DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

INDRUMATOR:

ABSOLVENT:

SESIUNEA
AUGUST 2020
 FUNDATIA ECOLOGICA GREEN
SCOALA POSTLICEALA F.E.G.
SIBIU

PROIECT DE ABSOLVIRE

DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

INDRUMATOR:

ABSOLVENT:

SESIUNEA

2
Ingrijirea pacientului
cu laringita

3
 CUPRINS

CUPRINS.................................................................................................................4
ARGUMENT...........................................................................................................7
INTRODUCERE.....................................................................................................8
CAPITOLUL I.........................................................................................................9
Anatomia şi fiziologia laringelui.............................................................................9
1.1 Anatomia.........................................................................................................9
1.2 Fiziologia laringelui......................................................................................13
CAPITOLUL II.....................................................................................................15
LARINGITA ACUTA..........................................................................................15
2.1.Etiologie.........................................................................................................15
2.2 Clasificare.....................................................................................................17
2.3 Tablou clinic.................................................................................................18
2.4 Forme clinice.................................................................................................20
2.5 Diagnostic......................................................................................................21
2.6 Evoluţie..........................................................................................................23
2.7 Tratament.....................................................................................................25
CAPITOLUL III...................................................................................................29
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
LARINGITA ACUTĂ...........................................................................................29
3.1. Rolul propriu...............................................................................................29
3.2 Rolul delegat...............................................................................................38
Capitolul IV...........................................................................................................41
Prezentarea tehnicilor...........................................................................................41

4
 4.1.Puncţia venoasă............................................................................................41
4.2 Recoltarea exudatului faringian.................................................................44
4.3 Hidratarea organismului pin perfuzie........................................................45
Capitolul V.............................................................................................................49
Studiu de caz..........................................................................................................49
Planul de îngrijire al pacienţilor cu laringitǎ acutǎ...........................................49
CAZUL CLINIC Nr.I........................................................................................49
CAZUL CLINIC NR.II......................................................................................62
CAZUL CLINIC NR.III....................................................................................75
Concluzii.................................................................................................................90
Bibliografie.............................................................................................................91

5
MOTTO:

“Rolul esenţial al asistentei medicale, consta in a ajuta persoana bolnava sau

sanatoasa sa-si menţină sau recâştige sanatatea ( sau sa o asiste in ultimele clipe)
prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi putut indeplini singura, daca ar fi avut
voinţa sau cunoştinţele necesare.
Asistenta medicala trebuie sa indeplineasca aceste funcţii, astfel incat, bolnavul sa
isi recâştige independenta cat mai repede posibil. ”

Virginia Henderson

6
 ARGUMENT

„Rolul esenţial al asistentei medicale constǎ în a ajuta persoanele bolnave si

sǎnǎtoase sǎ isi recâştige sǎnǎtatea sau sǎ le ajute pânǎ în ultimele clipe, prin
îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacǎ ar fi avut voinţǎ,
putere şi cunoştinţele necesare sǎ îndeplineascǎ aceste funcţii, astfel încât acestea
sǎ-şi recapete independenţa cât mai repede posibil.
Asistenta medicalǎ ajutǎ bolnavul sǎ respecte prescripţiile terapeutice ale
medicului. Ea este conştiinţa celui lipsit de conştiinţǎ, dorinţa de a trǎi pentru cel
ce a gândit la suicid, membru pentru cel cǎruia i-a fost amputat, ochi pentru cel ce
a orbit de curând, mijloc de locomoţie pentru copilul mic, încrederea pentru tânǎra
mamǎ, vocea celor slabi pentru a se putea exprima.”
Asistenta medicalǎ îşi îndreaptǎ atenţia asupra bolnavilor, ele au
responsabilitatea de a crea un mijloc psihic, social şi spiritual favorabil vindecǎrii
şi se strǎduiesc prin pregǎtire şi exemple sǎ previnǎ bolile şi sǎ promoveze
sǎnǎtatea.

Asistentele sunt în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al familiei şi al societǎţii,

ele coordonându-şi acţiunile împreunǎ cu membrii altor profesii din echipa
sanitarǎ.

A servi umanitatea este funcţia esenţialǎ a asistentelor şi motivul profesiei

lor.

Exerciţiul profesiei este bazat pe nevoile omului, în consecinţǎ el nu poate fi

limitat nici de consideraţie naţionalǎ, de rasǎ, de credinţǎ, de culoare şi nici de
consideraţii de ordin politic sau social.

7
 INTRODUCERE

Activitatea de nursing impleteste aspectele tehnice cu cele privind perceptia

nevoilor pacientului si familiei sale si asigurarea unor interventii adecvate
individualizate si specifice, fara a se uita fiinta umana in globalitatea sa.

Plasand fiinta umana in centrul preocuparilor nursingul presupune

implicarea acestuia in luarea deciziilor privind propria sanatate ceea ce inseamna o
intelegere si o cunoastere a omului, miracol care este fiinta umana si mai ales a
modului in care se pot initia si intretine relatii interpersonale, cooperante bazate pe
respect intre toti membrii echipei de sanatate si cel ingrijit.

Asistenta are obligaţia de a executa prescripţiile medicului cu inteligenţǎ şi

loialitate.
Asistenta trebuie sǎ stimuleze şi sǎ încurajeze încrederea faţǎ de medic şi de
ceilalţi membrii ai echipei sanitare.
Ea trebuie sǎ coopereze cu colegii sǎi şi sǎ menţinǎ cu ei relaţii armonioase.
Asistenta trebuie sǎ facǎ dovada unei moralitǎţi care sǎ onoreze profesia sa.
În conduita sa personalǎ, asistenta nu trebuie sǎ meargǎ cu bunǎ ştiinţǎ
contra moravurilor şi tradiţiilor comunitǎţii în care trǎieşte şi munceşte.
Asistenta împarte resposabilitǎţile şi se alǎturǎ acţiunii concetǎţenilor şi altor
membrii ai echipei sanitare în vederea de a rǎspunde nevoilor publicului în
domiciliul sǎnǎtǎţii pe plan local, naţional şi internaţional.
Principiile fundamentale sunt credinţa în libertǎţile esenţiale ale omului şi
respectul pentru viaţa umanǎ. Profesia recunoaşte cǎ un cod internaţional nu poate
sǎ ia în consideraţie, în detaliu tot ceea ce înseamnǎ comportamentul individual şi
social al asistentelor condiţionat în caz cert de convingeri şi pǎreri personale.

8
 CAPITOLUL I

Anatomia şi fiziologia laringelui

1.1 Anatomia

Laringele este o porţiune diferenţiată a conductului aerian, care, pe lângă actul

respirator, îndeplineşte una din funcţiile cele mai importante ale vieţii de relaţie şi
anume funcţia fonatorie.
Organ al fonaţiei, laringele este un conduct fibro – musculo
– cartilaginos interpus intre faringe – posterior, în care se deschide, trahee în jos,
care îl continuă şi baza limbii, superior. La nou-născut, laringele este rotunjit şi
scurt, iar la adult are o formă de trunchi de piramidă triunghiulară cu baza mare
orientată în sus şi muchia anterior.
Organ impar şi median situat vertical în regiunea anterioară a gâtului, laringele este
porţiunea iniţialǎ, diferenţialǎ a conductului laringo-traheo-bronşic şi se constituie
punctul de unire al căilor aeriene superioare cu cele inferioare.
Proiectat pe coloana cervicală, la nivelul vertebrei 3-6 (mai sus la nou-născut) şi
având forma unui trunchi de piramidă , cu baza în sus, către faringe, continuându-
se cu traheea, laringele este constituit dintr-un schelet fibro-cartilaginos acoperit cu
muşchi şi căptuşit cu o membrană mucoasă.

9
Scheletul laringian este constituit din cartilajele:
- cricoid;
- tiroid;
- aritenoide;
- epiglota;
- cartilaje accesorii Santorini şi Wrisberg.
Cartilajele sunt unite între ele de ligamente şi membrane laringiene.
Tiroidul este o lamă plicaturata în unghi diedru deschis posterior care dă inserţie
corzilor vocale şi epiglotei şi care protejează endolaringele.
Cricoidul este un inel cu pecetea situată posterior şi care susţine întregul organ.
Epiglota reprezintă o lamă oblică postero-inferioara ce protejează intrarea în
cavitatea laringiană, pe care de altfel nu o acoperă decât parţial.

10
Două piese mobile, aritenoizii, completează scheletul cartilaginos, pe care se însera
capătul posterior al corzilor vocale.
Membranele principale ale laringelui sunt:
- membrana tirohioidianǎ;
- membrana cricotiroidianǎ;
Împreunǎ cu cartilajele ele conferă laringelui formă de tub.
Ligamentul cricotraheal este cel mai important ligament al laringelui.
Coarda vocală cuprinde ligamentul vocal, muşchiul vocal şi mucoasa care le
acoperă. Lungimea corzii vocale este de 0,7 cm la nou-născut, 1,6–2 cm la femei,
2- 2,4 cm la bărbaţi.
Spaţiul determinat de cele două corzi vocale se numeşte glota.
Glota are două porţiuni:
- glota membranoasă sau porţiunea anterioară a glotei;
- glota cartilaginoasă sau posterioarǎ cuprinsă între cele două cartilaje
aritenoide.
Limita superioară a laringelui este formată de:
- marginea liberă a epiglotei;
- rapliul ari-epiglotic;
- spaţiul inter aritehoidian.
La acest nivel se determinǎ hipofaringele şi se aflǎ încrucişarea cǎilor aerodigestive
superioare. Limita inferioară a laringelui este la nivelul marginii inferioare a
cricoidului. De la acest nivel în jos începe traheea.
Muşchii laringelui formează două grupe, una extrinsecǎ şi alta intrinsecǎ, care din
punct de vedere funcţional reprezintă o singură unitate.
Muşchii laringelui funcţionează sinergic sau ontogonic pentru închiderea glotei şi
pentru punerea în tensiune a corzii vocale.

11
Un singur muşchi asigurǎ deschiderea glotei (abducţia). Acesta este muşchiul
crico-aritenoidian posterior.
Trei muşchi asigurǎ închiderea glotei:
- muşchiul cricoaritenoidian;
- muşchiul interaritenoidian;
- muşchiul tiroaritenoidian (fascicolul extern).
Inervaţia musculaturii laringiene provine din ramura externă a nervului laringian
superior care provine din pneumagastru.
Nervul laringian superior are o ramură internă care inervează endolaringele şi o
ramură externă motorie care inervează muşchiul cricotiroidian.
Nervul recurent asigurǎ inervaţia motorie a tuturor muşchilor laringieni intrinseci
şi a muşchiului interaritenoidian. Din punct de vedere senzitiv asigurǎ inervaţia
mucoasei laringiene subglotice.
Vascularizarea laringelui are două teritorii distincte:
- supraglotic prin artera laringiană superioară, ramura din carotida externă;
regiunea supraglotică este vascularizata de artera laringiană superioară,
ramură a arterei carotide externe, în timp ce etajul subglotic este irigat de
artera laringiană inferioară, ram al trunchiului tirocervical, ramură a
arterei subclavie.
- subglotic din trunchiul arterial al arterei laringelui inferior – ramură din
trunchiul tirocervical al arterei subclaviculare; reţeaua subglotica
nu este la fel de densă ca cea supraglotica, dar invazia metastatică se face
prin intermediul ganglionilor pre- şi paratraheali. De asemenea, este
importanta şi posibilitatea drenajului mediastinal. În final,
limfa va ajunge în ganglionii jugulo-carotidieni.
Drenajul limfatic al laringelui se face în ganglionii limfatici jugulari profunzi,
superiori şi inferiori.
12
Drenajul limfatic al laringelui are o mare importanţă clinică. Glota constituie o
barieră embriologică intre teritoriile limfatice supra- şi subglotice. Astfel, coarda
vocală nu are practic capilare limfatice. Rare vase limfatice se întâlnesc
la joncţiunea fibro-musculara. Etajul supraglotic are în schimb o bogată reţea
limfatică. Căile limfatice supraglotice, alcătuite pe mai multe straturi, converg spre
inserţia anterioară a repliului ariepiglotic şi ies din laringe de-a lungul pediculului
laringeu superior. Există la nivelul liniei mediane anastomoze orizontale ce explica
prezenţa metastazelor bilaterale sau controlaterale.

1.2 Fiziologia laringelui

Funcţiile laringelui sunt:

- funcţia de fonaţie;
- funcţia respiratorie;
- funcţia de protecţie a cǎilor respiratorii inferioare; închiderea
epilaringelui, închiderea glotei, oprirea reflexă a respiraţiei, reflexul
de tuse;
- funcţia sfincterianǎ;
- funcţia reflexă.
Funcţia fonatorie:
Sunetul de bază, format în timpul fonaţiei poartă numele de tonalitate.
Tonul produs de laringe este modificat de traversarea cavitǎţii faringiene, cavitǎţii
bucale şi buze. Cavitatea nazală şi anexele acestora adaugǎ tonului de bază timbrul
şi rezonanţa vocii.
Funcţia respiratorie:

13
În timpul inspirului glota se deschide prin îndepărtarea corzilor vocale. Închiderea
şi deschiderea glotei este un act reflex dependent de schimbul gazos şi echilibrul
acido-bazic.
Funcţia de protecţie a cǎilor aeriene inferioare:
În timpul deglutiţiei baza limbii, peretele posterior al faringelui, vǎlul palatin,
pilierii anteriori şi posterioari sub controlul gloso faringianului, asigurǎ propulsia
bolului alimentar oprirea respiraţiei, contractarea repliurilor ari-epiglotice, a
benzilor vestibulare, închiderea glotei şi acoperirea corzilor vocale de către
epiglotǎ. Contractarea simultană a muşchilor suprahiodieni cu tragerea laringelui în
sus şi înainte asigurǎ dirijarea bolului alimentar spre esofag şi feresc perfect
traheea şi arborele de pătrunderea alimentelor. Dacă totuşi pătrund particule
alimentare în laringe şi trahee se declanşează reflexul de tuse. Inspiraţia profundă
cu deschiderea glotei, apoi închiderea acesteia cu creşterea presiunii intra-toracice,
deschiderea rapidă a glotei cu o expiraţie explosivă care elimină corpul străin.
Funcţia de fixare a toracelui:
- închiderea glotei;
- blocarea sistemului respirator;
- fixarea toracelui;
- blocarea diafragmei în timpul tusei, actului de defecaţie, micţiune,
expulzarea fătului, vomisment.
Funcţia reflexă:
Laringele este receptorul unor reflexe vagovagale. Iritarea mecanică a feţei interne
a laringelui poate declanşa aritmie, bradicardie, stop cardiac. Reflexul vagal poate
fi blocat prin atropinǎ, el este foarte puternic la fumători.

14
 CAPITOLUL II

LARINGITA ACUTA

Laringitele acute sunt inflamaţii ale mucoasei laringiene, au o etiologie poliformă

şi un aspect simptomatic variabil, survin rareori izolat, de obicei integrează într-un
tablou inflamator mai larg rino-faringo-laringo-traheobronşic.
Etiologia variază în funcţie de formele antomo-chimice ale laringitelor acute.

2.1.Etiologie

O clasificare a factorilor etiologiei cuprinde:

1. Factorii favorizanţi.
2. Factorii predispozanţi.
3. Cauze determinante.
Laringita catarală acută este o inflamaţie banală a mucoasei laringelui.
Factorii favorizanţi sunt:
- frigul, umeazeala;,expunerea la curenţii de aer rece;
- factorii nocivi de microclimat din locuinţe; aerul supraîncălzit şi uscat;
vaporii sau gazele iritante, pulberile.
Obstrucţia nazală care obligǎ respiraţia pe gură.
boli generale: - afecţiuni renale;
-afecţiuni endocrine;
- boli locale;

15
 - rinite;
- sinuzite;
- boli ale faringelui: amigdalite.

Factorii predispozanţi:
- slăbirea rezistenţei organismului după afecţiunile: hepatice, renale, obosealǎ,
supraeforturile fizice şi intelectuale, ematiile, vârsta, sexul.
Cauze determinante:
- flora saprofită a cǎilor aeriene superioare formată din stafilococul alb,
streptococul, pneumococ.
Aceştia se găsesc ca saprofiţi pe mucoasa laringelui şi devin patogeni atunci când
rezistenţa laringelui este mai scăzută.
Laringita acută subgloticǎ la copii:

Este o inflamaţie a mucoasei laringiene al cărei simptom principal este dispneea.

Factori favorizanţi: sezonul rece; rinofaringitele acute; alimentaţia artificială;

carenţe vitaminice.
Factorii predispozanţi: oboseala; rezistenţa scăzută a organismului.
Cauzele determinante: flora saprofită a cǎilor respiratorii superioare; streptococul
nehemolitic; pneumococul.
Laringita edematoasǎ a adultului este caracterizată prin edem al submucoasei
laringiene. Este o formă dispneizantǎ.
Factori favorizanţi:
- starea generală alteratǎ: diabet, avitaminoze; boli infecţioase: gripa,
scarlatina, erezipel;
- boli locale: rinosinuzita, rinofaringita;umezeala, frigul;tulburări endocrine,
metabolice.

16
Factori predispozanţi:
- surmenajul, efortul, TBC, leziuni traumatice.
Cauze determinante: streptococul şi stafilococul; pneumococul.
Laringita striduloasǎ (falsul crup):
Este o afecţiune caracterizată prin spasme laringiene nocturne, instalându-se la
copii între 3-6 ani.
Cauzele determinante: hipocalcemia, carenţe vitaminice.

2.2 Clasificare

Varietatea laringitelor acute face dificilă clasificarea lor după un criteriu strict.
Cele principale se descriu în următoarea succesiune:
- laringita acută a copilului;
- laringita catarală;
- edemul laringian acut;
- laringita flegmonoasǎ;
- laringitele acute din bolile infuzo-contagioase virale şi generale şi
laringitele din unele boli generale;
- laringita cronică catarală;
- laringita cronică profesională;
- laringita pahidermicǎ roşie;
- laringita cronică pahidermicǎ albă;
- laringita cronică atropică uscată;
- laringita cronică a copilului.
Modificarea caracterului vocii – aceasta poate fi răguşită, subţiată, îngroşată sau
abia perceptibilă. În unele cazuri, laringita poate duce la incapacitate de a vorbi
(afonie). Se poate întâmpla ca înainte de apariţia modificărilor vocii, să existe

17
durere la nivelul gâtului (se poate înrăutăţi pe măsură ce se accentuează) şi
schimbarea caracterului vocii.
Primele modificări legate de voce apar dimineaţa la trezire, când efortul de a vorbi
este mult mai mare şi vocea nu mai sună la fel ca până atunci. Există de asemenea,
nevoia de a tuşi şi de a curăţa rapid gâtul, mai ales atunci când cauzele laringitei
sunt legate de infecţii, în special de cele virale.
Aceste simptome sunt de obicei temporare, în afară de cazul când se poate exista o
altă afecţiune.
Dacă simptomele mai includ şi dureri severe la nivelul gâtului, dificultăţi la
înghiţire, tuse cu expectoraţii cu sânge sau o formaţiune vizibilă la nivelul gâtului,
trebuie să se prezinte de urgenţă la medic. Un copil care prezintă dureri severe la
respiraţei, poate avea epiglotită (inflamaţia epiglotei), o afecţiune acută care
necesită tratament de urgenţă.

2.3 Tablou clinic

Tabloul clinic al laringitei acute este realizat de îmbinarea simptomelor de infecţie

generală cu simptome de afectare laringiană. Aceasta diferă în funcţie de forma
clinicǎ de laringita acută având unele caractere particulare la copil şi adult.
Tabloul clinic al laringitei catarale variază în funcţie cu vârsta şi cu leziunile
anatomopatologice, fiind în general mai accentuat la sugar şi copilul mic.
Debutul bolii este de obicei brusc în plină stare de sănătate (până să fi prezentat
vreun semn premonitoriu, sau fiind de 2-3 zile subfebril şi cu nasul obstruat)
copilul său adultul se scoală de dimineaţǎ răguşit sau în cazul sugarului se trezeşte
noaptea sufocat. La aceste simptome se adăuga o tuse iritativă precum şi senzaţia
de uscaciune şi de corp străin în fundul gâtului. Laringoscopia indirectă şi directă

18
pune în evidenţǎ o congestie difuză a mucoasei cu corzile vocale, turgescenţe
acoperite de secreţie mucopurulentǎ.
Tabloul clinic al laringitei edematoasǎ subglotica este caracteristic, boala debutând
de cele mai multe ori brusc, de obicei în timpul nopţii cu dispnee inspiratorie
accentuată însoţitǎ de tiraj şi cornaj şi cu stare de agitaţie şi cianozǎ. Alteori se
instalează treptat la un copil care cu câteva zile înainte prezentase fenomen de
rinoadenoiditǎ acută. Accesele de dispnee la început paroxistice pot deveni
subintrante, starea copilului continuând să se agraveze. Copilul prezintă o tuse
lătrătoare.
Febra poate fi moderată sau foarte ridicată – după natura agentului patogen în
cauză. În formele grave de laringitǎ virotică copilul poate avea 40-41°C, la care se
asociază o stare generală profund alteratǎ cu facies toxic, agitaţie extremă,
deshidratare şi uneori epistaxuri repetate.
În laringita edematoasǎ simptomele se descriu:
- Starea generală alterată, febrǎ ridicată, însoţitǎ de frisoane care apar
brusc sau progresiv.
- Vocea este puţin alterată, dacă articulaţiile crico-aritenoidiene sunt
indemne sau dacă spaţiul suprafeţei nu este îngust. Se constată răguşeala
sau chiar afonie completǎ atunci când edemul este accentuat.
- Se adaugǎ senzaţia de tensiune la nivelul laringelui şi la baza gâtului.
Durerile sunt accentuate şi continue.
- Tusea uscată spasmaticǎ exacerbează jenǎ dureroasă.
- Bolnavul este anxios agitat, are sete de aer.
- Laringita striduloasǎ debutează brusc în timpul nopţii cu o criză de
dispnee însoţitǎ de tiraj şi cornaj, tuse lătrătoare, agitaţie intensă şi
cianozǎ.

19
 - Laringoscopia directă va arăta în regiunea subgloticǎ o congestie a
mucoasei care apare acoperită de secreţie.
În laringita cronică catarală, semnele subiective şi funcţionale sunt:
- răguşeala şi oboseala vocală. Iniţial vocea este discret detrimbratǎ şi se
voaleazǎ repede. Ulterior răguşeala se intensificǎ şi apare oboseala ori de
câte ori bolnavul este nevoit să vorbească mai mult.
Ca simptome bolnavul acuzǎ senzaţii neplăcute de pişcături, gâdilituri, arsuri,
uscăciune şi înţepături.
Laringita cronică profesională: Simptomatologie. Disfonia.
Laringita cronică pahidermicǎ roşie: Bolnavul acuzǎ 3 simptome principale:
disfonia, durere laringiană , hemaj repetat. Afecţiunea este mai frecventă la bărbaţii
fumători care abuzează de voce.
Laringita cronică atropică (uscată) Semne: senzaţii de uscăciune şi de iritaţie
permanentă a mucoaselor gâtului, tuse şi disfonie cu predominanţǎ matinală şi care
se ameliorează odată cu expectoraţia unor cruste galbene, verzi sau negricioase
adesea pătate cu sânge şi urât mirositoare.
Laringita cronică a copilului: Răguşeala este simptomul principal care alarmează
aparţinătorii.

2.4 Forme clinice

Clasificarea laringitelor se face după:

a). evoluţie clinică; – laringite acute şi cronice;
b). agentul etiologic: – laringite banale si laringite specifice;
c). Localizare – strict laringiană; laringo-traheo-bronşică;
d). Leziuni anatomo-patologice – laringotraheite:
- catarale;

20
 - supurate;
- ulceroase:
- hipertrofice;
- pseudomembranoase;
- atrofice.
Laringitele se observă fie izolat, fie mult mai frecvent îmbracă un aspect epidemic.
Aceste mici epidemii sunt oarecum curioase, deoarece, pe de o parte, epidemia se
poate extinde în mai multe regiuni, fie, pe de o altă parte, este ciudat faptul că nu
se constată o contagiozitate familială.
Dacă medicul specialist considera că modificările vocii pacientului depăşesc
criteriile de diagnostic al unei simple inflamaţii a laringelui, acesta poate
recomanda o serie de teste suplimentare, cum ar fi:
- laringoscopie: pentru acest examen medicul va introduce un tub flexibil
(fibroscopul) în gât, ceea ce îi va permite să vadă în detaliu laringele; în timpul
acestui test, medicul poate preleva o porţiune de ţesut de la nivelul laringelui
pentru efectuarea unei biopsii; examinarea anatomo-patologică a acestui ţesut
laringian poate exclude diagnosticul de cancer sau al unei alte afecţiuni grave;
exista riscul apariţiei cancerului în cazul în care pacientul este fumător şi prezintă
noduli la nivelul laringelui;
- laringostroboscopie: acest test permite medicului să observe vibraţiile corzilor
vocale pentru studiul mobilităţii acestora, utilizând un instrument luminos.
Alte teste ce pot fi făcute depind de natura leziunilor depistate prin examinările
anterioare.

2.5 Diagnostic

21
Deşi simptomele laringitei dispar de obicei în mai puţin de câteva zile, pot dura
până la două săptămâni să dispară complet, dar exista o recuperare totală. Trebuie
consultat medicul în cazul în care simptomele au apărut brusc şi fără o anumită
cauza şi nu scad în intensitate în câteva zile. Dacă exista durere severă şi greutate
la înghiţire, iar atunci când persoana tuşeşte exista şi o expectoraţie sangvinolentă,
trebuie neapărat să se consulte medicul.
Pentru a diagnostica laringita medicul va întreba pacientul despre antecedentele lui
medicale şi va efectua un examen fizic. Medicul va cauta zonele de sensibilitate
sau eventualii noduli de la nivelul gâtului, apoi va cauta la nivelul nasului, gurii şi
a gâtului zonele de inflamaţie. Aceste examinări îl vor ajuta pe medic să-şi dea
seama dacă simptomele sunt legate de laringita sau există posibilitatea unei alte
patologii.
Dacă alte modificări sunt prezente, cum ar fi polipii sau zone de ulceraţie la nivelul
laringelui, laringita va fi eliminată ca şi posibilitate de diagnostic. Dar este dificil
de observat rapid aceste modificări, de aceea este bine să existe o nouă evaluare
medicală specializată.
Diagnostic pozitiv: se pune pe baza debutului acut, evoluţia afecţiunii şi a
semnelor şi simptomelor laringoscopice descrise.
Diagnostic diferenţial: se face faţă de:
Boli dispneizante laringiene:
- corpul străin laringian – se manifestă prin debut brutal, tuse expulzivă;
- corpul străin traheal flotant – accese de dispnee importante, tusea este
chinuitoare, dispneea apare în cursul chintelor de tuse şi traduce
inclavarea temporară a corpului străin în subglotă
- tumorile benigne – persistenţa dispneei şi după amendarea relativă a
fenomenelor inflamatorii, impune practicarea directoscopiei în condiţii de
securitate maximă. Tumoarea este depresibilă la palparea cu stiletul.
22
 Boli dispneizante nelaringiene:
- abcesul retrofaringian Gillette, însoţit de disfagie;

- dispneea astmatiformă

2.6 Evoluţie

Evoluţia laringitei acute diferă de la o formă clinică la alta. Astfel evoluţia

laringitei catarale este de obicei benignǎ, fenomenele funcţionale şi fizice
retrocedând în 4-5 zile. Chiar dacă procesul cataral se poate extinde şi la arborele
traheobronşic, dând o traheobronşitǎ descendentă, prognosticul rămâne favorabil,
acestǎ uşoarǎ complicaţie vindecându-se după câteva zile. Mai neplăcută este însǎ
cronicizarea laringitei determinată de persistenţa factorilor etologici favorizanţi.
Evoluţia laringitei acute edematoase este variabilă în raport cu precocitatea
diagnosticului şi a tratamentului, cu virulenţa agentului patogen şi cu puterea de
rezistenţǎ a organismului individului. Ea poate varia de la 5 la 7 zile terminându-se
prin vindecare în cazurile precoce şi corect tratate, sau se poate prelungi săptămâni
sau chiar luni de zile dacă masivitatea infecţiei, tratamentul insuficient şi lipsa de
apărare a organismului au permis extinderea procesului edematos la întregul arbore
traheobronşic şi instalarea unor complicaţii grave ca bronhopneumonia.
Evoluţia laringitei striduloase este tipică. După debutul zgomotos foarte alarmat
pentru familie, accesul de sufocare tratat sau chiar netratat cedează în mai puţin de
o oră şi copilul ostenit din criza prin care a trecut, adoarme liniştit dar uşorul
sforăit care îi însoţeşte somnul dovedeşte prezenţa obstrucţiei care nerezolvatǎ mai
poate să favorizeze în nopţile următoare reapariţia unor crize similare.
2.6.1.Prognostic
23
Laringita cronică catarală evoluează lent cu perioade de ameliorare prin tratament
adecvat pe toată durata vieţii.
Este aşadar odată constituită cvasi-incurabilǎ şi prognosticul este descurajator în
special pentru cântăreţi.
Complicaţiile laringitei acute apar ca urmare a netratării acestora la timp sau
tratamentul incorect dar şi a lipsei de apărare a organismului supus infecţiilor
repetate determinate de agenţi patogeni.
În laringita catarală complicaţiile apar la boli cu o stare generală alteratǎ sau după
boli infecţioase - febră tifoidă, tifos exantematic. Ele sunt produse prin extinderea
inflamaţiilor în straturile submucoase unde determinǎ edeme, abcese, flegmon. De
obicei acestea sunt determinate de infecţiile streptocoase. La copii apare un edem
subglotic.
2.6.2.Complicatii:
Complicaţiile laringitei edematoase acute sunt:
- bronhopneumonia, care este frecvent semnalatǎ şi comportǎ un pronostic
sever;
- laringotraheobronşita membranoasǎ care deşi se întâlneşte rareori este
însǎ foarte gravă, bolnavii care au necesitat traheostomie prezentând
uneori cicatrici stenozate.
Complicaţiile generale sunt urmarea extinderii procesului toxiinfecţiilor la alte
organe, se pot întâlni suprarenalite, miocardite ce determinǎ decompensări cardiace
sau edem pulmonar, alteori toxiinfecţioase, hepatice şi renale, neorite, paralizii.
Prognosticul este rezervat în laringita acută, el este variabil în funcţie de:
- forma clinică;
- stadiul de dezvoltare;
- starea anterioară a organismului;
- complicaţiile ce apar în timpul evoluţiei;
24
 - vârsta bolnavului – prognosticul cel mai grav este la copii sub 2 ani de
asemenea în cazurile cu fenomene toxice, generale (gripă) şi în cele în
care intervine suprainfecţia sau stafilococul patogen.
Prognosticul grav se întâlneşte şi în stadii înaintate de faringitǎ destructivă când se
instalează o perturbare gravă a funcţiilor centrilor nervoşi că urmare a bipoxiei.
Exitusul survine în primul acces dispneic care este egal moarte precoce reflexǎ cât
şi tardiv prin expulzarea posibilităţilor reacţionale după câteva ore de luptă intensă
sau sincopǎ.

2.7 Tratament

De cele mai multe ori, laringita este consecinţa unei infecţii prezente la nivelul
tractului respirator superior, cum ar fi viroza respiratorie. Modalităţile de tratament
la domiciliu similare cu cele pentru răceală, cum ar fi repausul vocal şi o bună
hidratare, sunt de obicei tot ceea ce este necesar. Dacă apariţia laringitei se
datorează unei utilizări prelungite şi excesive a vocii, repausul vocal împreună cu o
serie de alte măsuri de îngrijire la domiciliu, reprezintă tratamentul cel mai bun.
Totuşi, dacă problemele persistă sau dacă revin constant, trebuie avut în vedere şi
un antrenament special pentru voce.
Medicaţia poate fi administrata pentru tratamentul laringitei sau pentru a rezolva o
serie de simptome ce pot înrăutăţi evoluţia laringitei. De exemplu, prescrierea
decongestionantelor nazale, poate fi utilă pentru eliberarea secreţiilor, dacă nasul
înfundat este cauzat de o răceală sau declanşat de o alergie. Când congestia este
eliminată, la nivelul nasului se poate realiza procesul de umidificare, care duce la
diminuarea inflamaţiei la nivelul laringelui. Medicul specialist poate recomanda
exact tratamentul necesar pentru fiecare pacient în parte.

25
Boala de reflux gastro-esofagian este o cauză obişnuită a laringitei. Tratamentul
ambulator pentru scăderea producerii de acid gastric, poate ajuta şi la rezolvarea
laringitei. Totuşi, prescrierea unei reţete de către un medic specialist poate fi
necesară. Dacă boala de reflux gastro-esofagian nu este tratată şi devine o boală
cronică, poate duce la o voce răguşită pe termen lung şi chiar la zone de ulceraţii la
nivelul laringelui.
Alte afecţiuni care au simptome asemănătoare cu laringita vor necesita un
tratament specific acestora.
Simptomele laringitei se remit de la sine în mai puţin de două săptămâni.
Pentru o mai bună recuperare se pot lua o serie de măsuri de tratament şi acasă,
cum ar fi:
- repausul vocal, nu trebuie făcut un repaus vocal total, dar o utilizare cât mai
puţină a vocii ar fi foarte bună; trebuie să se vorbească încet, dar nu şoptit,
deoarece acest lucru poate irita laringele mult mai mult decât vorbitul încet; trebuie
evitat vorbitul la telefon sau cu voce tare;
- trebuie încercat să nu se facă curăţarea gâtului: acest lucru poate cauza mai
multe probleme şi poate creşte inflamaţia de la nivelul laringelui; un eventual
tratament supresiv pentru tuse, poate fi de ajutor dacă pacientul respectiv are o tuse
seacă, care nu produce mucus;
- ar trebui ca pacienţii să se oprească din fumat şi de asemenea să evite şi
fumatul pasiv; fumul de ţigară irita gâtul şi laringele şi agravează inflamaţia;
- trebuie ca locuinţa pacientului să aibă un anumit grad de umiditate:care să
permită scăderea cantităţii de mucus, evitându-se astfel nasul înfundat sau
scurgerea de secreţii pe peretele posterior al faringelui;
- să existe o bună hidratare;
- eliberarea nasului de secreţii: acest lucru poate fi ajutat de menţinerea
umidităţii în cameră, iar o infuzie salină ar putea fi de ajutor;
26
- prevenirea şi tratamentul refluxului gastro-esofagian: pentru a preveni sau a
micşora refluxul, care poate irita sau chiar produce leziuni la nivelul laringelui, ar
trebui să se evite să se mănânce înainte de culcare, să se reducă cantitatea de cafea
şi alcool şi să se încerce o alimentaţie cât mai sănătoasă; medicamentele pentru
reducerea acidităţii gastrice pot ajuta, când aceste măsuri igieno-dietetice nu mai
sunt suficiente.
Tratament medical

1. Ampicilină 2g/zi IM;

2. Gentamicină 2fi/zi IM.

3.Vitamina C 3tb/zi;

4. HSHC 50mg/zi IV;

5.Paracetamol 2tb/zi (per os);

6.Algocalmin 1 f/zi i.m.

7.Aerosoli-Dexametazonă 2ml (8g) 1f zi.

8.Peritol sirop

Tratamentul etiologic

Este de ordin igienic adresându-se medicului sau modului de viaţǎ al individului –

de asemenea se adresează condiţiilor de creştere a rezistenţei organismului
împotriva infecţiilor.
Ambianţa în care trăieşte un individ trebuie să fie cât mai sănătoasă cu un
microclimat optim (cameră separată, permanent aerisitǎ, o temperatură între 18-20
°C şi atmosferǎ nu prea uscată).
De asemenea copilul trebuie obişnuit cu apă rece, soare, aer şi chiar prudent cu
curentul. Va trebui să poarte îmbrăcăminte adecvată temperaturii mediului unde se

27
aflǎ în aşa fel încât să poată avea mişcările cât mai libere. Pentru evitarea răcelilor
important este protejarea capului şi menţinerea caldă a mâinilor şi picioarelor.
Organizarea vieţii copiilor trebuie supravegheată ca şi mediul în care trăiesc.
Copilul trebuie alimentat conform cu cerinţele vârstei, atât în ceea ce priveşte
componenţa (cât mai echilibrată) cât şi orarul meselor sale.
Este necesar ca asistenta medicală să educe mamele în scopul alăptării copiilor,
timp fiziologic necesar pentru întreţinerea imunităţii şi includerii unei alimentaţii
mixte. Regimul bogat în vitamine şi limitarea administrării dulciurilor duc la
prevenirea apariţiei inflamaţiilor laringiene.
Folosirea factorilor naturali (aerul, soarele, apa) are de asemenea un rol important
în călirea organismului copilului şi prevenirea îmbolnăvirii.
Păstrarea sănătăţii unui individ, dezvoltarea fizică şi armonioasă a organismului
sǎu sunt strâns legate de buna funcţionare a cǎilor aeriene superioare.
Cum s-ar putea dezvolta un copil normal al cărui laringe obturat de un proces
inflamator nu permite trecerea cantităţii de aer necesară?
Dacă normala funcţionare a nasului, laringelui este obligatorie pentru buna
dezvoltare fizică şi psihică a organismului, îmbolnăvirea acestor organe constituie
un permanent pericol pentru sănătatea lui. Măsurile de dispensarizare întreprinse
de cadrele sanitare în colectivităţile de copii şi adulţi constituie modul cel mai
eficace de a institui o profilaxie raţionalǎ.
Asistenta medicală are rolul de a educa familia micului pacient şi pacienţii adulţi
asupra bolii în sine şi asupra măsurilor de prevenire a acestuia. Vor fi informaţi
asupra cauzelor bolii, simptomelor pe care le prezintă acestea, evoluţia bolii şi
tratarea lor.

28
 CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN INGRIJIREA PACIENTULUI CU

LARINGITA ACUTĂ

3.1. Rolul propriu

- Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Scopul spitalizării e vindecarea bolnavilor, de aceea trebuie create condiţii care

cresc capacitatea de vindecare a organismului , forţa de apărare şi scoaterea
bolnavului de sub eventualele influente nocive ale mediului care trăieşte.
Mucoasa laringelui este mai sensibilă la factori nocivi de mediu extern, de aceea
aerul din camera bolnavului trebuie să fie proaspăt şi curat, umed şi nu prea cald.
Temperatura aerului cea mai potrivită pentru cei cu afecţiuni laringiene este de 18-
20°C, iar umiditatea 50%.
Asistenta va asigura aerisirea care poate fi continuă, dacă temperatura permite sau
împrospătează aerul de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor, timp în
care pacienţii vor fi bine înveliţi.
Bolnavii ce prezintă boli cu caracter infecţios vor fi amplasaţi separat, evitându-se
mai ales asocierea cu persoanele care mai au şi alte boli.
- Asigurarea repausului fizic şi psihic
Repausul fizic este obligatoriu şi indispensabil în perioada acută apoi alternează cu
un efort dozat în funcţie de stadiul bolii şi starea bolnavului.

29
 - Alimentarea
Va fi adaptata perioadei de evoluţie a bolii. În perioada febrilă regimul hidro-
zaharat, iar când fenomenele acute dispar se va trece la o alimentaţie echilibrată. În
perioada febrilă regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc de fructe) sau
alimente lichide (supă de legume cu orez şi griş).

3.1.1 Rolul asistentei medicale în examinarea clinică a pacientului

Una din sarcinile importante ale asistenţei medicale este colaborarea cu medicul la
examinarea clinică a pacientului. Cunoaşterea etapelor examinării clinice în ordine
cronologică, face accesibilă medicului explorarea tuturor regiunilor organismului,
fără a produce suferinţe inutile pacientului şi contribuie la crearea unui climat
favorabil între pacient şi medic.
Sarcinile asistentei madicale în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical
sunt următoarele:
- pregătirea psihică a pacientului: dacă pacientul cunoaşte esenţa şi
importanţa examinărilor, prin încrederea care i-a fost insuflată, va suporta
mult mai uşor suferinţele cauzate de diverse explorări.
- Adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar examinărilor
clinice: instrumentele vor fi în perfectă stare de funcţiune, sterile sau
dezinfectate, în funcţie de necesităţi. Asistenta va sta în faţa medicului,
de cealaltă parte a patului şi va observa cu atenţie mişcările medicului,
pentru a prevedea necesităţile de instrumente şi de ajutor manual, cu care
poate contribui.
- Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului: trebuie făcută cu mult tact şi
fineţe, pentru a nu provoca dureri şi mişcări inutile. Pacientul va fi

30
 dezbrăcat complet în timpul examinării. Aducerea bolnvului în poziţie
adecvată examinării şi sprijinirea lui în caz de necesitate, uşurează mult
munca medicului şi efortul pacientului.
Examinarea clinică începe cu anamneza, timp în care pacientul va sta cât mai
relaxat.
La examenul obiectiv , pacientul va fi adus în poziţiile corespunzătoare examinării.
Pentru inspecţia generală va sta în decubit dorsal.
Pentru examinarea capului, gâtului şi a cavităţii bucale, pacientul va sta în decubit
dorsal sau şezând.
Examinarea sistemului nervos se va cere asistentei să sustragă la nevoie atenţia
pacientului de la încercările medicului de punere în evidenţă a reflexelor osteo-
tendinoase. Mai departe, ea va ajuta pacientul sa aduca membrele în poziţia
adecvată luării reflexelor. Cu ocazia cercetării echilibrului şi a motricităţii
membrelor, ea va ajuta pacientul să se scoale din pat şi-1 va sprijini în timpul
mişcărilor pe care medicul i le va cere.
Examenul clinic se completează cu măsurarea funcţiilor vitale: puls, temperatura,
tensiune arteriala,respiratii.
Asigurarea iluminaţiei necesare pentru examinarea cavităţilor naturale, precum şi
deservirea medicului cu instrumente cer o atenţie permanentă din partea asistentei.
Predarea spatulei linguale la momentul examinării cavităţii bucale, a ciocanului de
reflexe la examinarea reflexelor osteotendinoase, aplicarea tensiometrului pe braţul
pacientului, ajutorul dat la îmbrăcarea şi dezbrăcarea mănuşilor de cauciuc,
deservirea medicului cu instrumente cerute de natura examinării pe care o execută,
ca şi manipularea sursei de lumină artificială, trebuie executate la momentul
oportun, exact atunci când medicul are nevoie de instrumentele, manoperele sau
mişcările respective. Din acest motiv, asistenta trebuie să cunoască bine ordinea
cronologică a unui examen clinic. Ea trebuie să observe cu atenţie mişcările
31
medicului, pentru a prevedea necesităţile de instrumente şi de ajutor manual, cu
care poate contribui la momentul oportun la examinarea pacientului.
Colaborarea îndelungată a medicului cu asistenta creează la aceasta o serie de
deprinderi şi gesturi profesionale, legate strict de stilul de muncă şi gradul de
exigenţă a medicului.
Ajutorul acordat de asistentă în cursul examenului clinic trebuie să ferească
pacientul de traumatisme şi oboseală. Executarea unui examen nesistematic, care
cere pacientului repetate eforturi pentru aşezarea şi ridicarea din pat, utilizarea
forţelor sale fizice peste măsură, neglijarea sprijinirii pacientului în poziţiile
necesare cerute de reuşita examenului, obosesc pacientul repede, impunând
întreruperea examinării, putând provoca şi o agravare a bolii sale.
Pacientul va fi ferit de răceală. Dezbrăcarea pacientului pentru examinare se va
face în camere încălzite la temperatură corespunzătoare, cu geamurile închise. Se
va evita circulaţia în timpul cât pacientul este dezbrăcat.

3.1.2 Supravegherea pacientului

Supravegherea pacientului este una din sarcinile cele mai importante ale asistenţei
medicale. Observaţia medicului este discontinuă, intermitentă; el vede pacientul
numai la vizite sau cu ocazia aplicării unor tratamente, în restul zilei, pacientul se
găseşte sub supravegherea asistentei, care trebuie să culeagă toate datele relativ la
starea generală şi la evoluţia bolii sale. Asistenta trebuie să raporteze medicului tot
ce observă în cursul zilei la pacient, însa, pentru ca informaţiile ei să fie într-adevăr
complete şi valoroase, ea trebuie să ştie să facă observaţii sistematice, metodice şi
să cunoască ce anume trebuie să observe.
Asistenta, stând în permanenţă la patul pacientului, va urmări:
1. Comportamentul pacientului.

32
2. Funcţiile vitale şi vegetative ale organismului.
Urmărirea comportamentului pacientului:
Asistenta trebuie să se obişnuiască ca, în cursul oricărei munci, să ţină sub
supraveghere pacienţii. Ea trebuie să-i urmărească, să observe atitudinea lor în pat,
poziţia pe care o iau, expresia feţei, mişcările active pe care le execută etc. Relaţiile
pe care le realizează cu pacientul în timpul îngrijirii lui, ca şi convorbirile
provocate intenţionat, eventual cu scopul educaţiei sanitare, trebuie să fie tot atâtea
prilejuri de a studia starea pacientului din toate punctele de vedere.
Poziţia pacientului în pat este determinată de gravitatea bolii de care acesta suferă.
Dacă starea pacientului este mai puţin gravă, el îşi păstrează în pat o atitudine
asemănătoare cu aceea a unei persoane sănătoase. Musculatura îşi păstrează
tonicitatea să normală, poziţia fiind dirijată de mişcările sale active. Se spune că
pacientul stă în pat în poziţie activă. Dacă însa starea pacientului este gravă, el
devine adinamic.
Poziţia pacientului în pat poate fi determinată şi de nevoia de a uşura unele funcţii
ale organismului.
Expresia feţei pacientului poate să se schimbe relativ repede în raport cu
modificarea stării pacientului; din acest motiv supravegherea fizionomiei
pacientului trebuie să fie o preocupare permanentă a asistentei.
Starea psihică a pacientului prezintă, de asemenea, un interes deosebit pentru
asistentă. Datorită febrei pot aparea tulburări ale stării de cunoştinţa.
Laringita acută poate tulbura de asemenea echilibrul psihic al pacientului, de care
asistenta trebuie să ţină cont la îngrijirea acestor pacienţi.
Somnul pacientului trebuie, de asemenea, urmărit de asistentă, atât cantitativ, cât şi
calitativ, precum şi din punct de vedere al orarului.
Asistenta va urmări orice modificare în comportamentul pacientului. Urmărirea
trebuie făcută ştiinţific şi obiectiv, iar observaţiile culese trebuie să redea fidel
33
tabloul patologic apărut. Supravegherea şi notarea modificărilor produse în starea
pacientului, făcute fără pricepere şi cunoştinţe obiective, fac imposibilă asigurarea
îngrijirii calitative a pacienţilor.
Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative ale organismului este obligatorie în cursul
oricărei boli, căci modificarea lor reflectă în mare măsură starea generală a
pacientului, precum şi evoluţia şi gravitatea bolii de care suferă. Totalizarea
observaţiilor asupra funcţiilor vitale şi vegetative se consemnează în foaia de
temperatură a pacientului.
Măsurarea temperaturii corporale la pacienţi se face obişnuit de două ori pe zi,
dimineaţa şi după masa. Natura sau gravitatea bolii, cât şi tratamentul aplicat, pot
cere ca temperatura pacientului să fie măsurată la intervale mai mici, de exemplu
din 2 în 2 ore, sau după administrarea anumitor medicamente etc.
Dacă se urmăresc oscilaţiile de temperatură în cursul unei zile, temperatura poate fi
măsurată şi din 1/2 în 1/2 de oră.
În evoluţia oricărei febre se pot distinge trei perioade: perioadă iniţială, perioada de
stare şi perioada de declin. Durata şi evoluţia perioadelor pot fi bine studiate pe
foile de temperatură.
Pulsul oglindeşte gravitatea infecţiei. Prognosticul depinde în aceste cazuri în mare
măsură de calităţile pulsului. Modificările caracterului pulsului determină şi
conduita terapeutică în cele mai multe cazuri. Din acest motiv, examinarea,
urmărirea şi notarea pulsului au o deosebită importanţă în procesul de îngrijire a
pacienţilor.
Pulsul se va lua, la pacienţii spitalizaţi, în mod regulat de două ori pe zi, iar
frecvenţa lui va fi notată pe foaia de temperatură. La cererea medicului său în scop
de orientare, luarea pulsului se va efectua şi de mai multe ori.

34
În mod constant, frecvenţa pulsului creşte paralel cu temperatura. Pentru fiecare
grad de temperatură, pulsul creşte cu 8-10 pulsaţii pe minut. Pe foile de
temperatură, curba de temperatură şi curba pulsului merg de obicei paralel.
Respiraţia. Numărarea mişcărilor respiratorii se face timp de 1 minut întreg, având
grijă ca operaţia să se facă fără ştirea pacientului, căci respiraţia este un act reflex,
inconştient, dar controlat de voinţă, din care motiv pacientul, observând că i se
numără frecvenţa mişcărilor respiratorii, îşi poate modifica ritmul şi astfel nu se
mai obţin valori reale. Dacă este posibil, numărătoarea se va face în timpul
somnului; se va aşeza mâna uşor cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui pacientului
şi se vor număra inspiraţiile după mişcările de ridicare a peretelui toracic.
Dacă pacientul este treaz, conştient, după terminarea numărării bătăilor pulsului,
fără a se părăsi mâna pacientului, se vor număra şi mişcările respiratorii, urmărind
mişcările cutiei toracice sau ale peretelui abdominal numai prin inspecţie, fără
ştirea pacientului. Frecvenţa respiraţiei se înregistrează în foaia de temperatură la
fel ca temperatura şi pulsul. Graficul se va desena cu creion verde. Curba
respiraţiei trebuie să meargă paralel cu curba de temperatură şi curba pulsului.
Cele trei curbe înregistrează trei funcţii de bază ale organismului: circulaţia,
respiraţia şi termoreglarea. Orice încrucişare între aceste trei curbe semnalizează o
abatere în funcţia organelor vitale şi poate să fie indiciul instalării unor complicaţii.
Frecvenţa respiraţiei creşte în stări febrile din cursul bolilor infecţioase acute, în
bolile care reduc suprafaţa respiratorie ca în pneumonii, în toate aceste cazuri,
hematoza fiind deranjată, organismul caută să compenseze deficitul de oxigen prin
creşterea frecvenţei respiraţiei.
Valorile tensiunii arteriale se înregistrează în foaia de temperatură a pacientului în
subrubricile rezervate de-a lungul marginii inferioare a foii; dacă foaia de
temperatură nu are rubrici speciale pentru tensiunea arterială, notarea valorilor se
va specifica după Riva Rocci cu literele RR, urmate de valorile tensionale maximă
35
şi minimă, de exemplu: RR=125/80 mmHg. Valorile tensiunii arteriale pot fi
înregistrate mai bine printr-o coloană verticală, prin haşurare cu creion albastru,
utilizând linia de bază a foii de temperatură pentru valoarea 100 şi socotind 10
mmHg la fiecare diviziune în sus şi în jos.
Extremitatea superioară a coloanei reprezintă tensiunea maximă, iar cea inferioară,
tensiunea minimă. În bolile infecţioase acute însoţite de stări febrile, datorită
vasodilataţiei se înregistrează o uşoară scădere a tensiunii arteriale.
Examenul obiectiv al organului fonator cuprinde: inspecţia, palparea şi examenul
endocavitar (laringoscopia indirectă şi directă) completate cu controlul funcţiilor
laringelui.
Inspecţia are un rol important în stabilirea modului cum se efectuează mişcările
active ale laringelui, ştiindu-se cǎ în mod normal laringele se ridicǎ în timpul
inspiraţiei, coborârea lui în acest moment fiziologic va indica prezenţa unui
obstacol endolaringian.
Palparea este importantă pentru depistarea unei laringopatii cu ajutorul căruia se
pune în evidenţǎ prezenţa sau absenţa mişcărilor pasive ale laringelui; în mod
normal laringele, fixat între policele şi indexul examinatorului se poate mobiliza
uşor în plan transversal producându-se un sunet caracteristic.

Laringoscopia
Acest examen se poate efectua fie cu ajutorul oglinzii laringiene (laringoscopia
indirectă) fie cu ajutorul unui tub rectiliniu care deprimǎ puternic baza limbii şi
face posibilă inspecţia directă a laringelui (laringoscopia directă).
Examenul cu oglinda laringoscopicǎ este investigaţia cea mai simplă şi mai uşor
suportată de către bolnavi. La aceasta sunt necesare:
- un reflector frontal;
- sursǎ luminoasă;
36
 - oglinda laringoscopicǎ;
- un vas cu apǎ caldă;
- comprese sterile.
Bolnavul în poziţie şezând cu corpul uşor aplecat înainte şi cu capul în uşoarǎ
extensie. Se cere bolnavului să deschidă larg gura şi să scoată limba al cărei vârf
învelit cu o compresă se va trage uşor de către examinator cu mâna stângǎ. În felul
acesta se măreşte vizibilitatea asupra laringelui. În mâna dreaptă examinatorul ţine
oglinda laringoscopicǎ pe care o introduce în orofaringe.
Dacă pacientul respirǎ liniştit şi nu îşi contractă muşchii laringelui în oglindă va
apărea imaginea răsturnată a coroanei laringiene cu toate elementele ei: epiglota,
aritenoizi.
Laringoscopia forţatǎ: Aceastǎ metodă se practică cu un apăsător de limbǎ special
care are capătul îndoit şi bilobat prevăzut cu două croşete butonate.
Laringoscopia directă: directoscopia se practică cu o aparaturǎ şi un instrument
special:
- tubul spatulǎ a lui Chevallier-Jackson;
- spatule laringiene ce se adaptează la transformator.
Laringoscopia directă este metoda cu ajutorul căreia putem observa direct
aspectele cavitǎţii laringiene. Se foloseşte îndeosebi la copiii sub 5 ani.
Poziţia: culcat pentru copii, şezând pentru adulţi.
Copilul este culcat în decubit dorsal cu umerii imobilizaţi, alt ajutor ţinându-i capul
în hiperextensie. Examinatorul introduce în gura copilului spatula, cu care va apǎsa
limba şi va pune în evidenţǎ epiglota pe care o va încărca pe spatulǎ descoperind
lungimea laringelui.
Că accidente ale laringoscopiei direct, ruperea incisivilor, lezarea buzei superioare,
a mucoasei de la baza limbii. De asemenea tulburări asfixice, sincope respiratorii
sau cardiac.
37
Prin examenul funcţional se va face o analiză fină a vocii cântate şi a vorbirii
controlând următorii factori: mişcarea respiratorie, mişcarea corzii vocale prin
laringostroboscopie. Stroboscoapele permit sincronizări sau diferenţieri de fazǎ
mişcările corzilor vocale ale căror vibraţie sunt recepţionate de un microfon pus în
legătură cu stroboscopul. Alt medic are rolul de a poziţiona corect bolnavul în
timpul acestor investigaţii, de a ajuta medicul servindu-l cu materiale necesare şi
susţinând pacientul în poziţia corespunzătoare.

3.1.3 Rolul asistentei medicale în alimentaţia pacientului

Regimul igieno-dietetic rămâne cu scopul de a stimula procesele de refacere în

ţesuturile afectate
Va fi adaptat perioadei de evoluţie a bolii. În perioada febrilă regimul hidro-
zaharat, iar când fenomenele acute dispar se va trece la o alimentaţie echilibrată. În
perioada febrilă regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc de fructe) sau
alimente lichide (supă de legume cu orez şi griş).

3.2 Rolul delegat

3.2.1.Rolul asistentei medicale în examinarea paraclinica

Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor biologice: Asistenta medicală va

recolta anumite produse recomandate de medic, le va eticheta corect şi le va
transporta la laborator.
Transportul produsului recoltat se face imediat la temperatura adecvată; în cazul în
care nu pot fi imediat transportate se menţine la temperatura adecvată; este
necesară ambalarea corespunzătoare dacă se transporta în afara unităţii sanitare.

38
Examenul de laborator
- Examenul microbiologic şi imunologic
Prezenţa unei secreţii nazale, a unui exudat faringian sau laringo-traheo-bronşic
impune examenul bacteriologic. Examenul virusologic al secreţiei laringo-traheo-
bronşic va fi trimis la laboratoare specializate. Necesare sunt şi examenele
serologice (reacţiile Bordet-Waserman, ASLO şi reacţiile de neutralizare faţǎ de
diferiţii virusuri), intradermoreacţiile (la tuberculina sau la diverşi alergeni r.
Shick) şi cercetarea diferitelor deficienţe imunitare prin examenul histoimunologic,
precum şi dozarea de imuniglobuline.
- Examenele hematologice sunt de extremă importanţǎ şi uneori de
urgenţǎ: leucograma pentru depistarea şi controlul unui focar supurativ
profund, hemograma, determinarea numărului de trombocite, timpul de
coagulare şi sângerare, VSH.
Examenul biochimic al sângelui - utile în unele cazuri sunt glicemia – pentru
depistarea unui diabet decompensat, calcemia, fosfataza alcalină, colesterolomia,
probele hepatice, electroforeza.
Examenul radiologic - radioscopii, radiografii, arteriografia, limfografia,
radioscopia pulmonară. Se pot practica în diferite incidente, simple sau cu
substanţǎ de contrast.
Examenul histopatologic - Dacă existǎ leziuni infiltrative vegetante a căror
origine nu poate fi precizatǎ chimic trebuie practicatǎ biopsia regiunii respective cu
o pensă adecvată după o prealabilă anestezie cu soluţie de Xilinǎ 1-2. În cazul în
care caracterul hemoragic al ţesutului infiltrativ nu permite biopsierea lui,
examenul histopatologic se va efectua prin producerea biopuncţiei.
Alte examene:
- examenul de urină;
- examenul copraparazitologic;
39
 - EKG;
- scintigrafie.
- examene complementare:
- examenul oftalmologic;
- neuropsihic;
- examenul dermatologic;
- examenul oncologic.

3.2.2.Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor

Administrarea medicamentelor trebuie făcută foarte punctual, respectându-se

orarul de alimentaţie, altfel s-ar putea ajunge la efecte nedorite. Fenomenele
secundare ale medicamentelor, ca : arsurile stomacale, eructaţiile, uscăciunea
mucoaselor, tulburările vizuale, trebuie semnalate medicului. Dintre antibiotice, în
cursul afecţiunilor digestive se preferă cele cu administrare orală şi care se resorb
mai greu, cu efect local în tubul digestiv. Aplicarea lor prezintă însă pericolul
dismicrobismelor, pe care asistenta trebuie să-1 sesizeze din timp. Apariţia
micozelor bucale în cursul terapiei cu antibiotice cu spectru larg se previne prin
igiena riguroasă a cavităţii bucale şi medicamente antifungice;

40
 Capitolul IV

Prezentarea tehnicilor

4.1.Puncţia venoasă

Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul
unui ac de puncţie
Scop
Explorator:
- recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimie,
hematologie, serologie şi bacteriologie
Terapeutic:
- administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei
intravenoase
recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
- exudarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
- sangerare 300-500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune
arterială
Locul puncţiei:
- venele de la plica cotului (basilica şi cefalica),unde se formează un
“M” venos prin anostomozarea lor
- venele antebraţului
- venele femurale
- venele maleolare interne
- venele jugulare şi epicraniene (mai ales la sugar şi copilul mic)
Pregătirea puncţiei:
Materiale-de protecţie:
41
 - perna elastică pentru sprijinirea braţului,muşama,aleza.
- pentru dezinfecţia tegumentului vata cu alcool sanitar
- instrumentar şi materiale sterile-acede 25-30 mm, diametru
6/10,7/10,10/10mm(în funcţie de scop) seringa de capacitate (în
funcţie de scop),pense mănuşi chirurgicale,tampoane.

Alte materiale

- garou sau banda Esmarch,eprubete uscate şi etichetate,cilindru gradat,

fiole cu soluţii medicamentoase,soluţii pefuzabile,tăviţa renală
(materialele se vor pregăti în funcţie scopul puncţiei)
Pacientul pregătirea psihică :
- se informează asupra scopului puncţiei
Pregătirea fizică:
- pentru puncţia la venele braţului,antebraţului:
- se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient,cât şi pentru
persoana care execută puncţia (decubit dorsal)
- se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu
inpiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului
- se aşează braţul pe perniţa şi muşama în abducţie şi extensie maximă
- se dezinfectează tegumentele
- se aplica garou la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului
ponctiei,strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a
comprima artera.
- se recomanda pacientului să strângă pumnul,venele devenind
turgescente.
Execuţia puncţiei:
- asistenta inbraca mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav

42
 - se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei,
exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor
vecine
- se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus , acul ataşat cu bizoul în sus ,
în mâna dreaptă , între policel şi restul degetelor
- se pătrunde cu acul traversând , în ordine tegumentul în direcţie oblică
(unghi de 30 de grade), apoi peretele venos,învingandu-se o rezistenţă
elastică ,până când acul înaintează în gol
- se schimba direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei
- se controlează pătrunderea acului în vena prin aspiraţie cu seringa
- se continua tehnică în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea
medicamentelor ,recoltarea sângelui perfuzie
- in caz de sângerare , se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din
polietilena care se introduce în vasul collector ,garoul rămânând legat
de braţ.
- se îndepărtează stază venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea
garoului şi a pumnului.
- se aplica tamponul inbibat în soluţie dezinfectantă la locul de
pătrundere a acului şi se retrage brusc acul
- se comprima locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- se face toaleta locală a tegumentului
- se schimba lenjeria dacă este murdară
- se asigura o poziţie comodă în pat
- se supraveghează pacientul
Pregătirea sângelui pentru trimiterea la laborator:
- eprubetele se etichetează
43
 - se completează formularele de trimitere
- se măsoară cantitatea
Accidente :
- hematom (prin infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos)
- strapungerea venei (perforarea peretelui opus)
- ameteli,paloare , lipotimii
4.2 Recoltarea exudatului faringian

Definitie: exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui process inflamator
faringian.
SCOP:
Explorator:
- depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea
tratamentului
- depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni
Pregatirea:
1.materiale de protectie:
- masca de tifon
2.sterile:
- spatula linguala
- eprubeta cu tampon faringian sau ansa de platina
- eprubeta de cultura
- ser fiziologic sau glicerina 15%
3. nesterile:
- tavita renala
- stativ pentru eprubete
- lampa de spirt si chibrituri
4.pacient:
- psihica: se anunta pacientul si i se explica tehnica
- fizica:-se anunta sa nu manance si sa nu bea apa
- sa nu i se instileze solutii dezinfectante in nas, si sa nu faca gargara
- se aseaza pacientul pe un scaun
Executie:

44
 - se recolteaza inainte de administrarea de antibiotice sau sulfamide
- asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool
- isi pune masca de protectie
- invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat
- deschide epubreta cu tamponul faringian
- apasa limba cu spatula lingual
- cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe si amigdale,
dezlipeste o portiune din falsele membrane(cand este cazul)
- flambeaza gura eprubetei care se inchide cu dopul flambat
- la indicatia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla
frotiuri colorate sau insemanteaza imediat pe medii de cultura
- se spala pe maini cu apa si sapun
Pregatirea produsului pentru laborator:
- se transporta produsul de laborator evitand suprainfectarea
- daca nu este posibila insamantarea la capul bolnavului, tampoul se
umezeste in prealabil cu ser fiziologic sau glicerina 15%
Reorganizarea:
- se spala si se dezinfecteaza suprafetele
Notarea in foaia de observatii
- se noteaza data recoltarii , numele si prenumele persoanei careia i s-a
efectuat recoltarea
- daca s-a facut insamantare sau nu

4.3 Hidratarea organismului prin perfuzie

PERFUZIA = introducerea pe cale parenterala ( i.v.) picătură cu picătură, a unor

substante medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica , hidroionica si
volemica a organismului.

SCOP

- hidratarea si mineralizarea organismului

45
 - administrarea medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit
depurativ urmărind diluarea si favorizand excreţia produsilor toxici
din organism
- completarea proteinelor sau a altor componente sanguine
- alimentarea pe cale parenterala.

PREGATIREA MATERIALELOR NECESARE:

- tava medicala
- trusa pentru perfuzat
- soluţii perfuzabile sterile, incalzite la temperatura corpului
- garou
- tavita renala
- stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor
- 1-2 seringi
- o perna
- o musama
- o pensa hemostatica
- comprese sterile
- antiseptic pentru tegment
- leocoplast
- foarfece

PREGATIREA ECHIPAMENTULUI

- se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul

solutiilor,
- se verifica aspectul lor (sa nu fie tulburi, precipitate, etc)
- se agata solutia in stativ,
- se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad
alcoolizat portiunea unde va fi introdus perfuzorul,
- se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila
daca acest lucru este indicat si se va eticheta flaconul specificand
medicatia introdusa,
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu
atingem capatul cu nimic pentru a-l pastra steril,

46
 - se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana
se umple jumatate, se lasa sa curga solutia pana cand nu mai este nici
o bula de aer.
- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se
ataseaza perfuzorul la ac/branula,se eticheteaza flaconul de solutie cu
data si ora administrarii.

PREGATIREA PSIHICA SI FIZICA A BOLNAVULUI

- se anunţa bolnavul ( daca se poate comunica cu el) si se explica

importanta tehnicii,
- se pozitioneaza bolnavul in decubit dorsal cu antebratul in extensie si
pronatie ( pentru abord venos la plică cotului) sau intr-o poziţie
corespunzătoare locului ce urmeaza a fi punctionat ( epicranian,
jugulara, fata dorsala a mâinii, maleolara),
- sub brat se aseaza câmpul protector.

EFECTUAREA PERFUZIEI:

- spalarea pa mâini cu apa si săpun, manusi

- se examineaza calitatea venelor
- se aplica garoul la nivelul braţului
- se asepteaza tegumentul cu alcool
- cere bolnavului sa inchida pumnul si se efectueaza punctia venei
alese(intai,locurile distale si apoi cele proximale)
- se verifica poziţia acului in vena
- se indeparteaza garoul si ataseaza tuburile
- se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si
se regleaza viteza de scurgere a lichidului de perfuzat
- se fixeaza cu benzi de leucoplast acul si prima porţiune a perfuzorului,
de pielea bolnavului,
- se urmăreşte permanent starea bolnavului si funcţionalitatea aparatului
de perfuzie,
- se pregătesc, daca e necesar si celelalte flacoane cu soluţie
perfuzabila,

47
 - inainte ca flaconul sa se goleasca, se inchide clema, se aplica o pensa
hemostatica intre ambou si tubul de control, se exercita presiune
asupra venei punctionate cu un tampon imbibat in alcool si printr-o
mişcare brusca se extrage acul din vena.
- se dezinfecteaza locul punctiei, se aplica un pansament steril si se
fixeaza cu leocoplast.

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA

- se arunca imediat acul folosit , se arunca perfuzorul,

- se noteaza in foaia de observaţii: data, cantitatea de lichid perfuzat si
cine a efectuat perfuzia.

ACCIDENTE

- Hiperhodratarea –la cardiaci poate determina edem pulmonar acut-se

reduce ritmul sau se intrerupe perfuzia,se administreaza tonicardice
- Embolia gazoasa prin patrunderea aerului in curentul circulator.
- Revarsarea lichidului in tesuturile perivenoase poate da nastere la
flebite ,necroze.
- Coagularea sangelui pe ac sau canula-se previne prin perfuzarea
lichidului cu solutie de heparina.
- Nerespectarea de asepsie poate determina infectarea si apariţia de
frisoane.

48
 Capitolul V

Studiu de caz

Planul de îngrijire al pacienţilor cu laringitǎ acutǎ

CAZUL CLINIC Nr.I

Metode de culegere a datelor: direct

Surse de informare: foaia de observație , discuții cu pacientul și aparținătorii
I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

- numele şi prenumele: P.M.

- sexul: masculin
- vârsta: 25 ani
- religia: ortodoxă
- ocupaţia: sofer auto
B. Date variabile:

- domiciliul: mediu urban

- condiţii de viaţă : corespunzătoare,locuieste impreuna cu familia in
apartament,3 camere
- mod de petrecere a timpului liber: cu familia,prietenii
II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

- greutatea: 76 kg
- înălţimea:175 cm
- grupul sanguin: 0I

49
 - Rh-ul: pozitiv
B. Profilul psiho-social şi cultural:

- limba vorbită: română

- capacităţi cognitive: bune
- stare de conştienţă:normală
- grad de autonomie: normal
- capacitatea de comunicare: normală
C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

- boli cronice: neaga

- afecţiuni mentale ale membrilor familiei: neagă
D. Antecedente personale:

- fiziologice: copil nascut la termen-3270 gr

- vaccinările: conform varstei
- patologice: -
- boli ale copilăriei: -
- boli anterioare: uşoare afecţiuni digestive,fracturǎ de membru superior
drept la 17 ani,bronhopneumonie la 20 ani
- intervenţii chirurgicale: da
III. Informaţii legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

- semne şi simptome: febrǎ ridicatǎ,disfagie,tuse uscatǎ

spastica,disfonie,dispnee, dureri laringiene sub formǎ de
înţepǎturi,inapetenţǎ.
- parametrii vitali:
- temperatura: 39,2◦C
50
 - T.A.:120/70 mmHg
- Puls: 70 b/min
- Respiraţia: 27 r/min
Istoricul bolii:

Boala debuteazǎ în urmǎ cu douǎ sǎptǎmani cu urmǎtoarele simptome: febrǎ

ridicatǎ, disfagie , tuse uscatǎ spasmatica , disfonie , dispnee , dureri laringiene,
inapetenţǎ.

Pacientul a urmat ambulatoriu – tratament cu amoxicilina 2 cp/6h , în urma cǎruia

simptomele s-au mai ameliorat puţin, dar dupǎ o sǎptǎmanǎ simptomele au revenit
fiind chiar mai intense, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ a secţiei
O.R.L.

Starea generalǎ modificatǎ: tegumente şi mucoase palide

Aparatul respirator: tuse seaca iritativa,torace normal conformat,discreta disfonie

Aparatul cardio-vascular:cord in limite normale,puls ritmic bine batut

Aparatul digestiv:cavitate bucala cu aspect normal,bine ingrijita, mucoasa bucala si

gingivala cu aspect normal,limba umeda ,curata,fara depozite.Faringe
congestiv,abdomen suplu, nedureros,mobil cu miscarile respiratorii.

Examen laringe:mucoasa laringiana tumefiata, lucioasa, de culoare rosie, cu forme

cenusiu rosiatice si aspect gelatinos.

Diagnosticul medical: Laringita catarala acuta

IV.Analiza si interpretarea datelor

Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale

Nevoia Manifestǎri de Manifestǎri de Sursa de dificultate Nivel de
fundamentalǎ independenţǎ dependenţǎ dependenta

1.Nevoia de a Respiraţie – 17 Dispnee – Infecţii la nivelul

respira şi a avea r/min bradipnee cǎilor respiratorii,

51
o bunǎ TA = 120/70 mm inspiratorie proces inflamator.
circulaţie Hg însoţitǎ de tiraj şi Alterarea mucoasei
cornaj. Respiraţie nazale, faringiene
Puls ritmic,
dificilǎ pe nas. şi laringiene. Aerul
respiraţie de tip
Disfonie, cald şi uscat din
costal inferior, prin
tegumente palide. încǎpere.
marirea
2
diametrului lateral
al cutiei toracice

2.Nevoia de a Dentiţie bunǎ, Disfagie, Durere

bea şi a mânca gingii aderente slǎbiciune,
Febra
dinţilor, mucoasa inapetenţǎ,
bucalǎ roz şi greaţǎ, scǎdere
umedǎ, limba roz, ponderalǎ.
2
tranzit intestinal
normal.

3.Nevoia de a Micţiuni spontane Constipaţie, Alimentare şi

elimina oligurie hidratare
insuficientǎ,
imobilitate, stare 2
febrilǎ.

4.Nevoia de a Somn agitat, Dispnee, tuse,

dormi şi a se treziri frecvente, durere, anxietate.
odihni ore de odihnǎ
insuficiente, 2
iritabilitate,
nelinişte.

5.Nevoia de a Sistem osteo- Poziţie Tulburǎri

se mişca şi a articular integru, inadecvatǎ , respiratorii, febrǎ,
avea o bunǎ efectueazǎ mişcǎri dificultatea de a

52
posturǎ adecvate. rǎmâne în posturǎ durere, anxietate.
funcţionalǎ.
2

6.Nevoia de a Imbracaminte Dificultatea de a Durere

se îmbrǎca şi adecvata climatului se îmbrǎca şi
dezbrǎca şi statutului socio- dezbrǎca.
cultural.

7.Nevoia de a Temperatura in Febrǎ ridicatǎ Proces infecţios

menţine incapere 18-20°C. 39,2°C, inflamator.
temperatura tegumente calde,
corpului în transpirate, 2
limite normale cefalee.

8.Nevoia de a fi Prezintǎ tabieturi Dificultatea de a- Circulaţia şi

curat şi a-şi igienice. şi acorda îngrijiri respiraţia
proteja igienice, inadecvatǎ,
tegumentele tegumente umede imobilitatea,
durerea, febra,
anxietatea.
2

9.Nevoia de a Mǎsuri de Afectarea psihicǎ Durere, anxietate,

evita pericolele prevenire a şi fizicǎ, stres, insuficienţa
infecţiilor, bolilor anxietate, durere, cunoaşterii de sine.
stare depresivǎ. 2

10.Nevoia de a Funcţionarea Dificultatea de a Dispnee, tuse,

comunica adecvatǎ a vorbi, apatie, durere, anxietate,
organelor de simţ. izolarea de stare depresivǎ.
Posturi şi gesturi persoanele 2
ale mâinii. Facies

53
 expresiv, privire apropiate.
semnificativǎ,
acuitate vizualǎ,
auditivǎ.

11.Nevoia de a Posibilitatea de a
acţiona conform acţiona conform
propriilor propriilor cerinţe
cerinţe şi valori sau dorinţe. 1

12.Nevoia de a Integritate fizicǎ şi Incapacitatea de Anxietate,

fi ocupat şi a se psihicǎ. a-şi îndeplini neacceptarea bolii,
realiza rolurile sociale. imobilitate.
Incapacitatea de
a-şi îndeplini
acţiunile favorite,
sentiment de 2
inulitate.

13.Nevoia de a Se relaxeazǎ citind Dificultatea de a Durere, anxietate,

se recrea reviste. îndeplini stres.
2
activitǎţi
recreative.

14.Nevoia de a Cunoştinţe Dezinteres, lipsǎ de

învǎţa insuficiente material
2
legate de boalǎ. documentar.

Grad de dependenta: II

Probleme ale pacientului:

Probleme actuale:

54
 - respiraţie şi circulaţie inadecvate;
- obstrucţia cǎilor respiratorii;
- alterarea vocii;
- somn inadecvat;
- stare de disconfort;
- alimentaţie inadecvatǎ;
- hipertermie.
Probleme potenţiale:
- accentuarea tulburǎrilor respiratorii şi circulatorii;
- cronicizarea laringitei

Diagnostic de îngrijire

Respiraţie şi circulaţie inadecvate datorite procesului infecţios şi inflamator

manifestat prin dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ, tahicardie,
cianozǎ, tegumente palide.
Obstrucţia cǎilor respiratorii din cauza procesului inflamator la nivelul laringelui
manifestat prin obosealǎ, raguseala, dificultate de a comunica.
Somn inadecvat cantitativ şi calitativ datorat tusei, dispneei, durerii, manifestat
prin treziri frecvente, somn agitat, nelinişte, obosealǎ.
Alimentaţie inadecvatǎ cantitativ şi calitativ datoratǎ disfagiei, febrei, anxietǎţii,
manifestatǎ prin aport alimentar şi lichidian insuficient, scadere ponderala.
Hipertermie – consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin
creşterea temperaturii peste valorile normale, tegumente calde, transpiraţie.
Vulnerabilitate faţǎ de pericole datoritǎ modificǎrilor produşilor de boalǎ în
organism, manifestatǎ prin riscul suprainfecţiei.

55
Pacientul prezintǎ probleme majore ce l-a determinat sǎ solicite ajutorul echipei de
ingrijire pentru satisfacerea nevoilor.
Pacient cu dependenţǎ moderatǎ pentru o perioadǎ limitatǎ de timp.

Planificarea îngrijirilor

Obiective generale:
- pacientul sǎ beneficieze de condiţii optime de îngrijire;
- sǎ i se asigure tratament corespunzǎtor;
- sǎ i se asigure îngrijiri igienice normal;
- sǎ nu prezinte complicaţii.
Obiective specifice:
- pacientul sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite normale;
- sǎ-si recapete vocea, sa poatǎ comunica verbal în mod corespunzǎtor;
- sǎ prezinte stare de confort psihic;
- pacientul sǎ-si mentina temperatura în limite normale
- sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor cantitativ şi calitativ;
- pacientul sǎ fie ferit de infecţii.
- sa se alimenteze corespunzator , cantitativ si calitativ

Aplicarea planului de îngrijire

Intervenţii

56
Perioada Probleme Obiective Autonome Delegate Evaluare
de timp

13.04.20 Respiraţie Pacientul sǎ Pacientul s-a La indicaţia 13.04.2020

20 şi prezinte instalat într-un medicului i s-a
Pacientul
circulaţie tuse salon aerisit, administrat
- prezintǎ
inadecvate diminuatǎ curat,temperatur tratamentul.Pen
17.04.20 respiraţie şi
în a tru combaterea
20 circulaţie
intensitate moderata.Pacien starii
inadecvate.
în tul a fost invatat infectioase si
aproximativ sa expectoreze si inflamatiei s-au 14.04.2020
8h şi sǎ sa colecteze administrat:
Atenuarea
disparǎ în sputa in
Codeina 3 cp/zi respiratiei,persi
3-4 zile. recipientul
stǎ paloarea,
Pacientul sǎ special. S-a HHC 50 mg IV,
tusea seaca,
prezinte pregǎtit ampicilinǎ 1 g,
disfonia; s-au
respiraţie şi pacientul şi Ca gluconic.
recoltat probe
circulaţie în materialele
S-a administrat pentru
limite necesare
ambroxol, examenul de
fiziologice. recoltǎrii
soluţie 3X10 laborator.
Sǎ prezinte produselor
picǎturi/zi,
stare de biologice pentru 15.04.2020
inhalaţii cu
confort examenul de
soluţii sedative Dupǎ 3 zile de
psihic. laborator, VSH,
şi balsamice, tratament
glicemie,
aerosoli şi intensiv
calcemie,
instalaţii cu pacientul se
hemoleucogram
soluţie de restabileşte
a. S-au aplicat
efedrinǎ 1-2% respirator şi
comprese calde
de 2-3 ori/zi, circulator. La
în jurul gâtului.
internare:
S-au mǎsurat şi
notat funcţiile

57
 vitale. S-au 16.04.2020
aplicat tehnici
Examenele de
de favorizare a
laborator au
circulaţiei,
prezentat valori
masaje, exerciţii
uşor modificate
active.
faţǎ de
normal.Inca
persista tusea
seaca si
paloarea
redusa.. La
externare
pacientul este
restabilit din
punct de vedere
circulator şi
respirator.

Hipertermi Pacientul sǎ S-a mǎsurat La indicaţia În urma

e prezinte ritmic medicului intervenţiilor
temperaturi temperatura pentru temperatura a
în limite pacientului. S-a combaterea scǎzut ajungând
fiziologice înregistrat în febrei s-a dupǎ 3 zile la
în termen foaia de administrat valori normale.
de 3 zile. temperaturǎ. paracetamol
La externare
3cp/zi
pacientul este
algocalmin
afebril.
3cp/zi ml

Alimentaţi Pacientul sǎ S-a asigurat La indicaţiile 13.04.2020

58
e prezinte pacientului medicului s-a
inadecvatǎ toleranţǎ regimul administrat în
Pacientul este
din punct digestivǎ corespunzǎtor primele 24h un
inapetent, a
de vadere normalǎ, sǎ ţinându-se cont regim
primit greu şi
calitativ şi fie de starea febrilǎ hidrolactat
lichidele.
cantitativ. alimentat şi modificǎrile compus din
cantitativ şi apetitului. Astfel ceaiuri, lapte. 14.04.2020
calitativ cǎ în perioada Dupǎ
Se restabileşte
corespunzǎt febrilǎ pacientul restabilirea
toleranţa
or vârstei, a primit un toleranţei
digestivǎ.
sǎ prezinte regim format din digestive si
apetit supe strecurate ameliorarea 15.04.2020
normal. în cantitǎţi mici, fenomenului
Pacientul îşi
repetate la inflamator,
recapǎtǎ treptat
intervele hrana zilnica a
apetitul
regulate de timp. fost completata
S-a asigurat o treptat pana la 16.04.2020
alimentaţie reluarea
Primeste bine
adecvatǎ vârstei. refimului
alimentatia.La
normal.
externare
greutatea este
stationara.

Somn Pacientul sǎ S-a asigurat La indicaţiile Pacientul şi-a

inadecvat prezinte mediu ambiant medicului s-a recǎpǎtat treptat
din punct somn liniştit, plǎcut, administrat un somnul liniştit,
de vedere liniştit, odihnitor, cu o sedativ, cantitativ şi
calitativ şi odihnitor temperaturǎ Diazepam 0,5 calitativ .
cantitativ corespunzǎt constantǎ de 18- ml IM.
or vârstei. 20°C.
Sǎ prezinte

59
 stare de
confort
psihic.

Pacientul Pacientul sǎ S-a Pacientul a avut

sǎ fie ferit fie ferit de supravegheat evoluţie
de infecţii infecţii. pacientul, s-a favorabilǎ, nu
nosocomia asigurat igiena a prezentat
le tegumentara si complicaţii.
vestimentara. Tegumentele s-
au menţinut
curate şi
integre.

Data externarii:17.04.2020
Diagnostic la externare: Laringita catarala acuta
Starea pacientului la externare:
Dupa administrarea tratamentului , boala a evoluat favorabil, pacientul externandu-
se in starea vindecat.
In urma obiectivelor stabilite si a interventiilor autonome si delegate aplicate,
pacientul prezinta respiratie ampla, regulata, cu o frecventa de 16 resp/min,
temperatura in limite normale, puls ritmic bine batut 70 bat/min, tranzit prezent,
toleranta digestiva buna , comunicare eficienta, igiena corespunzatoare.

Se recomanda regim alimentar, evitarea frigului,umezelii,stresului, continuarea

tratamentului prescris de medic.

Revenirea la control peste 7 zile.

60
SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

Data T.A.mmHg Pulsul Respiratia Temperatura Diureza Scaunul

13.04.202 D:120/70 70b/min 17resp/min 39,2 C 1600ml/24h 1/zi
0 S:125/70 75b/min 18r/min 39c
14.04.202 D:115/65 65b/min 18r/min 38.3C 1700ml/24h 2/zi
0 S:120/70 68b/min 17r/min 37,5C
15.04.202 D:130/65 65b/min 16r/min 36,9C 1650ml/24h 1/zi
0 S:120/70 70b/min 17r/min 36,5C
16.04.202 D:125/65 70b/min 16r/min 36,1C 1700ml/24h 1/zi
0 S:120/65 68b/min 18r/min 36,3C
17.04.202 D:120/70 70b/min 17r/min 36,5C 1800ml/24h 1/zi
0 S:125/65 65b/min 16r/min 36,4C

CAZUL CLINIC NR.II

61
Metode de culegere a datelor: direct

Surse de informare: foaia de observatie,discutii cu pacientul si apartinatorii.

Data internarii: 22.04.2020

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relative stabile:

- numele si prenumele: C.R.
- varsta: 33 ani
- sex: masculine
- ocupatia: inginer
B. Date variabile:
- domiciliul: mediu urban
- conditii de viata: corespunzatoare, locuieste la casa impreuna cu sotia si fiul
- mod de petrecere a timpului liber: cu familia, prietenii

II. Date privind starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

A. Date antropometrice:
- greutatea: 90 kg
- inaltime: 190 cm
- grupul sanguin: O1
- Rh-ul: pozitiv
B. Profilul psiho-social si cultural:
- limba vorbita: romana
- capacitate cognitiva: buna
- stare de constienta: normala
- grad de autunomie: normal
- capacitate de comunicare: normala

62
 C. Antecedente heredo-colaterale (familiale):

- boli cronice: neaga

- afectiuni mentale ale membrilor familiei: neaga

D. Antecedente personale:

- fiziologice: copil nascut la termen 3570 gr

- vaccinarile: conform varstei
- patologice:-
- boli ale copilariei: -
- boli anterioare: afectiuni digestive si respiratorii tratate ambulatoriu

III. Informaţii legate de boala actuala:

A. Motivele internǎrii:
- semne si simptome: febrǎ ridicatǎ, tuse uscata, dispnee respiratorie,
bradipnee
agitaţie, cornaj, tiraj, inapetenţǎ, rinoree
- parametrii vitali: T= 39,2°C; T.A.=120/70 mmHg; AV=70 b/min; respiratia
27 r/min.

Istoricul bolii:
Boala debuteazǎ în urmǎ cu 2-3 zile. Pacientul în vârstǎ de 33 ani este adus la
camera de gardǎ a secţiei ORL cu febrǎ ridicatǎ, tuse uscata, dispnee inspiratorie
cu bradipnee, agitaţie, inapetenţǎ, rinoree unde este internat pentru investigaţii şi
tratament de specialitate.
Examenul clinic general:
Stare generalǎ modificatǎ, febril.Tegumente şi mucoase palide.Ţesut celular
subcutanat bine reprezentat. Sistemul limfoganglionar – ganglioni nepalpabili.

63
Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii mobile
nedureroase.
Aparatul respirator – tuse uscata, disfonie, cornaj, AV – 120p/min.
Aparatul digestiv – abdomen elastic, suplu, mobil în mişcǎrile respiratorii,
R=17s/min.Temperatura 39,2°C. TA 120/70mmHg.
Aparatul urogenital – loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice.
Sistemul nervos – fǎrǎ semne de iritaţie meningalǎ.Stare generalǎ – mediocrǎ.
Stare de nutriţie – bunǎ.
Facies – palid.
Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.
Diagnosticul medical – Laringitǎ acutǎ subgloticǎ

IV. Analiza şi interpretarea datelor

Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale

Nevoia Manifestǎri de Manifestǎri de Sursa de Nivel de

fundamentalǎ independenţǎ dependenţǎ dificultate dependenţǎ

1.Nevoia de a Respiraţie – Dispnee de tip Obstrucţia

respira şi de a 17r/min inspirator cu cǎilor
avea o bunǎ discretǎ respiratorii:
AV – 120 p/min
circulaţie bradipnee.
-procesul
Respiraţie de tip Respiraţie pe nas.
inflamator la
abdominal prin Secreţii nazale
nivelul
mǎrirea diametrului mucoase, tuse
cǎilor
vertical al cutiei lǎtrǎtoare,
respiratorii;
toracice. disfonie,
tegumente calde, -alterarea
transpiraţii mucoasei
palide. cǎilor

64
 respiratorii 2
superioare;

Aerul cald şi
uscat din
încǎpere.

2.Nevoia de a Dentiţie bunǎ, Dificultatea de Disfagia,

bea şi a mânca gingii aderente deglutiţie, procesul
dinţilor, mucoasa inapetenţǎ, inflamator,
bucalǎ roz şi scǎdere agitaţia. 2
umedǎ, limba roz. ponderalǎ.

3.Nevoia de a Frecvenţa
elimina micţiunilor 4-5/zi,
ritmul – 2/3 din
numǎrul
micţiunilor în
timpul zilei şi 1/3
noaptea, Frecvenţa
scaunului – 1-2/zi
sau unul la douǎ
zile.

4.Nevoia de a Somn agitat, Dispneea,

dormi şi a se treziri frecvente, obstrucţia
odihni ore de odihnǎ nazalǎ,
insuficiente, durerea. 2
iritabilitate,
nelinişte.

65
5.Nevoia de a Sistemul osteo- Poziţie Tulburǎri
se mişca şi a articular integru, inadecvatǎ (care respiratorii,
avea o bunǎ efectueazǎ mişcǎri favorizeazǎ febrǎ,
posturǎ adecvate. respiraţia), durere,
restricţii în a se anxietate.
2
imobiliza (febrǎ),
dificultate de a
rǎmâne în posturǎ
funcţionalǎ.

6.Nevoia de a Veşminte alese

se îmbrǎca şi adecvate climatului
dezbrǎca şi statuluisocio-
cultural. 1

7.Nevoia de a Febrǎ ridicatǎ, Procesul

menţine tegumente calde, infecţios,
temperatura transpiraţie, lipsa de
corpului în agitaţie. cunoaştere a
limite normale mijloacelor
de prevenire
a efectelor 2
cǎldurii din
partea
pǎrinţilor.

8.Nevoia de a Mǎsuri de Anxietate, durere Insuficienţa

evita pericolele prevenire a cunoaşterii
infecţiilor, bolilor de sine,
durere, 2
anxietate.

66
9.Nevoia de a fi Tegumente Procesul
curat şi a-şi acoperite de inflamator.
proteja transpiraţii,
tegumentele roşeaţǎ, secreţii 2

nazale.

10.Nevoia de a Funcţionarea Comunicare Edemul

comunica adecvatǎ a verbalǎ laringian.
organelor de simǎ, ineficientǎ.
posturi şi gesturi
ale mâinii, facies
expresiv, privire
semnificativǎ, 2
acuitate vizualǎ,
auditivǎ.

11.Nevoia de a Posibilitatea de a
acţiona acţiona conform
conform propriilor credinţe
propriilor şi dorinţe. 1
cerinţe şi valori

12.Nevoia de a Dificultatea de a Durere,

se recrea îndeplini anxietate,
2
activitǎţi stres.
recreative.

13.Nevoia de a Integritate fizicǎ şi Incapacitatea de Anxietate,

fi ocupat şi a se psihicǎ a-şi îndeplini neacceptarea
realiza rolurile sociale. bolii,
Incapacitatea de imobilitate
a-şi îndeplini
2
acţiunile favorite,

67
 sentiment de
inulitate.

14.Nevoia de a Cunoştinţe Dezinteres,

învǎţa insuficiente lipsǎ de
legate de boalǎ material
documentar 2

Grad de dependenta: II

Probleme ale pacientului:

Probleme actuale:
- respiraţie şi circulaţie inadecvate;
- obstrucţia cǎilor respiratorii superioare; hipertermie;
- dificultatea de a se alimenta; somn inadecvat cantitativ şi calitativ.
Probleme potenţiale:
- vulnerabilitate faţǎ de pericole;
- risc de suprainfecţie;
- risc de alterare a respiraţiei.

Diagnostic de îngrijire

Respiraţie şi circulaţie inadecvate din cauza procesului inflamator manifestat prin

dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ.
Obstrucţia cǎilor respiratorii superioare din cauza procesului inflamator al cǎilor
respiratorii, rinoreei, şi manifestatǎ prin respiraţie dificilǎ pe nas, tuse .
Hipertermie consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin creşterea
temperaturii peste valorile normale, tegumente, calde, transpiraţie.
Somn inadecvat cantitativ şi calitativ din cauza tusei, dispnee, dureri manifestat
prin treziri frecvente, somn agitat, nelinişte, obosealǎ.

68
Dificultate de a se alimenta din cauza procesului inflamator, a disfagiei manifestatǎ
prin aport alimentar şi hidric insuficient, uşoarǎ scǎdere ponderalǎ.
Vulnerabilitate faţǎ de perioade din cauza modificǎrilor produse de boalǎ în
organism, manifestatǎ prin riscul de suprainfecţie.

Planificarea îngrijirilor

Obiective generale:
- pacientul sǎ beneficieze de un microclimat adecvat afecţiunii;
- sǎ i se acorde îngrijiri specific;
- sǎ nu prezinte complicaţii;

Obiective specifice:
- pacientul sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite fiziologice;
- sǎ prezinte tuse diminuatǎ în intensitate;
- pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice;
- pacientul sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei;
- sǎ prezinte stare de confort psihic;
- pacientul sǎ fie ferit de infecţii nosocomiale;

Aplicarea planului de îngrijire

Intervenţii

Perioada Probleme Obiective Autonome Delegate Evaluare

de timp

22.04.2020 Respiraţie şi Pacientul sǎ Pacientul s-a La indicaţia 22.04.2020

circulaţie prezinte tuse instalat într-un medicului i s-a
→ Pacientul
inadecvate diminuatǎ în salon liniştit, administrat
prezintǎ
26.04.2020 intensitate în aerisit. Pentru tratament de
respiraţie şi
aproximativ restabilirea urgenţǎ pentru
circulaţie
8h şi sǎ permeabilitǎţii scoaterea
69
disparǎ în 3-4 nazale de 3-4 pacientului din inadecvate.
zile. ori pe zi cu ser crizǎ.
23.04.2020
Pacientul sǎ fiziologic
HHC 50 mg
prezinte efedrinat 0,5 Persistǎ
IV, ampicilinǎ
respiraţie şi câte 4-5 picǎturi paloarea,
1 g, Ca
circulaţie în pe narǎ. S-au tusea ,
gluconic.
limite aplicat disfonia;
fiziologice. comprese calde S-a administrat
s-au recoltat
Sǎ prezinte în jurul gâtului. ambroxol,
probe pentru
stare de S-au mǎsurat şi soluţie 3X10
examenul de
confort notat funcţiile picǎturi/zi,
laborator.
psihic. vitale. inhalaţii cu
soluţii sedative 24.04.2020
şi balsamice,
Dupǎ 3 zile de
aerosoli şi
tratament
instalaţii cu
intensiv
soluţie de
pacientul se
efedrinǎ 1-2%
restabileşte
de 2-3 ori/zi,
respirator şi
sub strictǎ
circulator.
supraveghere.
25.04.2020

Examenele de
laborator au
prezentat
valori uşor
modificate
faţǎ de
normal. La
externare
pacientul este

70
 restabilit din
punct de
vedere
circulator şi
respirator.

Hipertermie Pacientul sǎ S-a mǎsurat La indicaţia În urma

prezinte ritmic medicului intervenţiilor
temperaturi temperatura pentru temperatura a
în limite pacientului. S-a combaterea scǎzut
fiziologice în înregistrat în febrei s-a ajungând
termen de 3 foaia de administrat dupǎ 3 zile la
zile. temperaturǎ. S- paracetamol valori
a efectuat 3cp/zi normale.
împachetǎri . algocalmin
La externare
1fiola IM la
pacientul este
internare.
afebril.

Alimentaţie Pacientul sǎ S-a asigurat La indicaţiile 22.04.2020

inadecvatǎ prezinte pacientului medicului s-a
Pacientul este
din punct de toleranţǎ regimul administrat în
inapetent, a
vadere digestivǎ corespunzǎtor primele 24 un
primit greu şi
calitativ şi normalǎ, sǎ ţinându-se cont regim
lichidele.
cantitativ. fie alimentat de starea febrilǎ hidrolactat
cantitativ şi şi modificǎrile compus din 23.04.2020
calitativ apetitului. ceaiuri, lapte
Pacientul îşi
corespunzǎtor Astfel cǎ în Dupǎ
recapǎtǎ
vârstei, sǎ perioada febrilǎ restabilirea
treptat apetitul
prezinte pacientul a toleranţei
apetit normal. primit un regim digestive la

71
 format din supe indicaţiile
strecurate în medicului
26.04.2020
cantitǎţi mici regimul a
repetate la revenit la cel La externare
intervele obisuit. greutatea era
regulate de timp staţionarǎ.

Somn Pacientul sǎ S-a asigurat La indicaţiile Pacientul şi-a

inadecvat prezinte mediu ambiant medicului s-a recǎpǎtat
din punct de somn liniştit, liniştit, plǎcut, administrat un treptat somnul
vedere odihnitor . Sǎ odihnitor, cu o sedativ, liniştit,
calitativ şi prezinte stare temperaturǎ Diazepam 0,5 cantitativ şi
cantitativ de confort constantǎ de 18- ml IM. calitativ în
psihic. 20°C. limite
fiziologice.
La externare
pacientul
prezintǎ somn
în limite
fiziologice.

Pacientul sǎ Pacientul sǎ S-a Pacientul a

fie ferit de fie ferit de supravegheat avut evoluţie
infecţii infecţii. permanent favorabilǎ, nu
nosocomiale comportamentul a pǎrǎsit
pacientului, camera, nu a
apariţia unor prezentat
manifestǎri complicaţii.
patologice, Tegumentele
funcţii vitale. I s-au menţinut
s-a asigurat curate şi
igiena

72
 tegumentarǎ integre.
prin bǎi parţiale
zilnice la pat, a
lenjeriei curate
de corp şi pat.

Data externarii: 26.04.2020

Diagnostic la externare: Laringita catarala acuta
Starea pacientului la externare:
Dupa administrarea tratamentului , boala a evoluat favorabil,pacintul externandu-
se in starea vindecat.
In urma obiectivelor stabilite si a interventiilor autonome si delegate aplicate,
pacientul prezinta respiratie ampla, regulata, cu o frecventa de 18 resp/min,
temperatura in limite normale, puls ritmic bine batut 82 bat/min, tranzit prezent,
toleranta digestiva buna , comunicare eficienta, igiena corespunzatoare.

Se recomanda:

Regim alimentar, evitarea frigului, umezelii, stresului, continuarea tratamentului

prescris de medic.

Revenirea la control peste 7 zile.

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

Data T.A.mmHg Pulsul Respiratia Temperatura Diureza Scaunul

13.04.201 D:120/70 120b/min 17resp/min 38,8 C 1600ml/24h 1/zi

73
 9 S:125/70 1155b/min 18r/min 38,5c
14.04.201 D:115/65 85b/min 18r/min 38.3C 1700ml/24h 2/zi
9 S:120/70 78b/min 17r/min 37,5C
15.04.201 D:130/65 75b/min 16r/min 36,9C 1650ml/24h 1/zi
9 S:120/70 70b/min 17r/min 36,5C
16.04.201 D:125/65 70b/min 16r/min 36,1C 1700ml/24h 1/zi
9 S:120/65 68b/min 18r/min 36,3C
17.04.201 D:120/70 70b/min 18r/min 36,5C 1800ml/24h 1/zi
9 S:125/65 82b/min 18r/min 36,4C

CAZUL CLINIC NR.III

Metode de culegere a datelor: direct

Sursa de informare: pacientul, membrii familiei, foaia de observatie, dosarul
medical.

74
Data internarii: 22.05.2020
I. Date privind identitatea pacientului:
A. Date relative stabile:
- numele şi prenumele: D.C.
- vârsta: 38 ani
- sex: feminine
- ocupaţia: contabilǎ
B. Date variabile:
- domiciliu: mediu urban
- conditii de viata: corespunzatoare, locuieste impreuna cu sotul si fiica intr-o
casa compusa din 3 camere spatioase
- mod de petrecere a timpului liber: în timpul liber se ocupǎ de treburile
casnice, citeşte, vizioneazǎ diverse emisiuni TV.

II. Date privind starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

A. Date antropometrice
- greutate : 67 kg
- inǎlţime : 1,64 m
- grupa sanguinǎ : 0I
- Rh-ul : pozitiv
- acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale
- nu prezintǎ proteze
- dentitie buna, bine ingrijita
- nu este alergicǎ
B. Profilul psiho-social si cultural:
- religia: ortodoxǎ
- naţionalitate: românǎ

75
 - stare de constienta: normala
- grad de autonomie: normal
- relaţia cu familia şi colectivitatea: bunǎ.
C. Preferinţe alimentare:
- mese regulate, preferǎ sǎ ia o masǎ în compania familiei.
- preferǎ mâncǎrurile vegetariene şi fructele, bea 1-2 cafele pe zi, consumǎ
ocazional alcool, bea lichide reci.
D. Obiceiuri:
- este pasionatǎ de lecturǎ şi sǎ viziteze expoziţiile de picturǎ. Îi place sǎ
tricoteze, sǎ coasǎ pentru fiica sa, adorǎ florile.
E. Obiceiuri de igienǎ:
- Deprinderi bune de igienǎ. Se spalǎ singurǎ, îi place sǎ fie curatǎ.
F. Odihna:
- Înainte de internare dormea 4-5 ore noaptea, iar ziua se odihnea foarte puţin.
De când este internatǎ adoarme, dupǎ care se trezeşte, somnul reluându-se cu
greutate din cauza tusei uscate spasmatice.
G. Antecedente heredo-colaterale
- boli cornice: fǎrǎ importanţǎ, pacienta neagǎ TBC în familie
- afectiuni mentale ale mebrilor familiei: neaga

H. Antecedente personale:

- menarha: la 14 ani, ciclu menstrual flux abundent, durata 5 zile dureros

- vaccinǎri: conform varstei
- bolile copilariei: -
- boli anterioare: uşoare afecţiuni digestive şi respiratorii; avort la cerere la
varsta de 23 de ani
III. Informatii legate de boala actuala:

76
 Motivele internǎrii:
- febrǎ ridicatǎ;
- disfagie;
- tuse uscatǎ, spasmaticǎ, disfonie;
- dispnee, cornaj, tiraj;
- inapetenţǎ.
Istoricul bolii:
Boala debuteazǎ în urmǎ cu trei zile cu febrǎ ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ
spasmaticǎ, dispnee, cefalee, inapetenţǎ. Pacienta a urmat ambulatoriu tratament cu
oxacilinǎ 2 cp/6h, în urma cǎruia simptomele s-au mai ameliorat puţin dar dupǎ
câteva zile simptomele au revenit, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ
a secţiei ORL.
Examenul clinic general
Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,3°C, tegumente şi mucoase palide.
Aparatul respirator: torace normal conformat, discretǎ disfonie, cornaj, R –
15r/min.

Aparatul cardio-vascular: cord în limite normale. TA = 120/70 mm Hg, puls bine

bǎtut, valoare 80 p/min.
Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ
curatǎ fǎrǎ depozite. Abdomen suplu, nedureros la palpare.
Nas şi sinusuri – piramidǎ nazalǎ de aspect normal, simţ olfactiv dezvoltat, fose
nazale permeabile. Mucoasa nazalǎ curatǎ, de aspect normal. Buco-faringe-buze,
vǎlpalatin de aspect normal, alimentaţie corespunzǎtoare vârstei, limbǎ roz, faringe
roşu edematiat.
Mucoasa laringianǎ tumefiatǎ destinsǎ, lucioasǎ, de culoare roşie cu forme cenuşiu
roşiatice şi aspect gelatinos.

77
Corzile vocale sunt congestionate.
Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.
Diagnosticul medical – Laringita acutǎ edematoasǎ subgloticǎ

IV.Analiza şi interpretarea datelor

Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale
Nevoia Manifestǎri de Manifestǎri de Sursa de Nivel de
fundamentalǎ independenţǎ dependenţǎ dificultate dependenţǎ

1.Nevoia de a Respiraţie – Dispnee – Infecţii la nivelul

respira şi a avea 15r/min bradipnee cǎilor
o bunǎ inspiratorie respiratorii,
TA = 120/70 mm
circulaţie însoţitǎ de tiraj şi proces
Hg
cornaj. Respiraţie inflamator.
Puls ritmic, dificilǎ pe nas. Alterarea
respiraţie de tip Disfonie, mucoasei nazale,
costal superior, tegumente palide. faringiene şi
2
torace normal laringiene. Aerul
conformat. cald şi uscat din
încǎpere.

2.Nevoia de a Dentiţie bunǎ, Disfagie, Proces infecţios,

bea şi a mânca gingii aderente slǎbiciune, febrǎ, proces
dinţilor, mucoasa inapetenţǎ, greaţǎ, inflamator,
bucalǎ roz şi scǎdere ponderalǎ. anxietate, stare
umedǎ, limba depresivǎ.
2
roz, tranzit
intestinal normal.

3.Nevoia de a Micţiuni Constipaţie, Alimentare şi

elimina spontane oligurie hidratare
insuficientǎ,
imobilitate, stare

78
 febrilǎ. 2

4.Nevoia de a Somn agitat, Dispnee, tuse,

dormi şi a se treziri frecvente, durere, anxietate.
odihni ore de odihnǎ
insuficiente, 2
iritabilitate,
nelinişte.

5.Nevoia de a se Sistem osteo- Poziţie inadecvatǎ Tulburǎri

mişca şi a avea articular integru, (care favorizeazǎ respiratorii,
o bunǎ posturǎ efectueazǎ respiraţia), febrǎ, durere,
mişcǎri adecvate. restricţii în a se anxietate. 2
mobiliza (febrǎ),
dificultatea de a
rǎmâne în posturǎ
funcţionalǎ.

6.Nevoia de a se Veşmintele alese Dificultatea de a Durere

îmbrǎca şi dupǎ gust şi se îmbrǎca şi
dezbrǎca modǎ, veşminte dezbrǎca.
adecvate
climatului şi
2
statutului socio-
cultural.

7.Nevoia de a Temperatura Febrǎ ridicatǎ Proces infecţios

menţine mediului 18- 39,3°C, tegumente inflamator.
temperatura 20°C. calde, transpirate,
corpului în cefalee. 2
limite normale

8.Nevoia de a fi Prezintǎ tabieturi Uscǎciunea Circulaţia şi

curat şi a-şi mucoaselor, respiraţia

79
proteja igienice. neglijeazǎ inadecvatǎ,
tegumentul efectuarea imobilitatea,
îngrijirilor durerea, febra,
igienice, anxietatea.
dificultatea de a-şi
2
acorda îngrijiri
igienice.

9.Nevoia de a Mǎsuri de Afectarea psihicǎ Durere,

evita pericolele prevenire a şi fizicǎ, anxietate, anxietate, stres,
infecţiilor, bolilor durere, stare insuficienţa
depresivǎ. cunoaşterii de 2
sine.

10.Nevoia de a Funcţionarea Dificultatea de a Dispnee, tuse,

comunica adecvatǎ a vorbi, apatie, durere, anxietate,
organelor de izolarea de stare depresivǎ.
simţ. Posturi şi persoanele 2
gesturi ale mâinii. apropiate.
Facies expresiv,
privire
semnificativǎ,
acuitate vizualǎ,
auditivǎ.

11.Nevoia de a Posibilitatea de a
acţiona conform acţiona conform
propriilor propriilor cerinţe
cerinţe şi valori sau dorinţe. 1

12.Nevoia de a Integritate fizicǎ Incapacitatea de a- Anxietate,

fi ocupat şi a se şi psihicǎ. şi îndeplini neacceptarea
rolurile sociale. bolii, imobilitate.

80
 realiza Incapacitatea de a-
şi îndeplini
acţiunile favorite,
sentiment de 2
inulitate.

13.Nevoia de a Se relaxeazǎ Dificultatea de a Durere,

se recrea citind reviste. îndeplini activitǎţi anxietate, stres.
2
recreative.

14.Nevoia de a Cunoştinţe Dezinteres, lipsǎ

învǎţa cum sa iti insuficiente legate de material
2
pastrezi de boalǎ. documentar.
sanatatea

Grad de dependenta: II
Probleme ale pacientului:
Probleme actuale:
- respiraţie şi circulaţie inadecvate;
- obstrucţia cǎilor respiratorii;alterarea vocii;
- somn inadecvat;vulnerabilitate faţǎ de pericole;
- stare de disconfort;
- alimentaţie inadecvatǎ;hipertermie.
Probleme potenţiale:
- accentuarea tulburǎrilor respiratorii şi circulatorii;
- hipoxie marcatǎ;
- crize de asfixie cu sfârşit letal.

Diagnostic de îngrijire

81
Respiraţie şi circulaţie inadecvate datorite procesului infecţios şi inflamator
manifestat prin dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ, tahicardie,
cianozǎ, tegumente palide.
Obstrucţia cǎilor respiratorii din cauza procesului inflamator la nivelul laringelui
manifestat prin obosealǎ.
Somn inadecvat cantitativ şi calitativ datorat tusei, dispneei, durerii, manifestat
prin treziri frecvente, somn agitat, nelinişte, obosealǎ.
Stare de disconfort datoratǎ durerii, febrei, tesei, dispneei, manifestatǎ prin agitaţie.
Alimentaţie inadecvatǎ cantitativ şi calitativ datoratǎ disfagiei, febrei, anxietǎţii,
manifestatǎ prin aport alimentar şi lichidian insuficient.
Hipertermie – consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin
creşterea temperaturii peste valorile normale, tegumente calde, transpiraţie.
Vulnerabilitate faţǎ de pericole datoritǎ modificǎrilor produşilor de boalǎ în
organism, manifestatǎ prin riscul suprainfecţiei.
Pacienta prezintǎ probleme majore ce a determinat sǎ solicite ajutor, la început în
permanenţǎ, treptat gradul ei de independenţǎ se normalizeazǎ datoritǎ ajutorului
acordat de echipa de îngrijire.

Planificarea îngrijirilor
Obiective generale:
- pacienta sǎ beneficieze de condiţii optime de îngrijire;
- sǎ i se asigure tratament corespunzǎtor;
- sǎ i se asigure îngrijiri igienice normal;
- sǎ nu prezinte complicaţii.
Obiective specifice:
- pacienta sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite normale;
- sǎ poatǎ comunica verbal în mod corespunzǎtor;

82
 - sǎ prezinte stare de confort psihic;
- pacienta sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice;
- sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor cantitativ şi calitativ;
- pacienta sǎ fie feritǎ de infecţii.

Aplicarea planului de îngrijire

Intervenţii

Perioada Probleme Obiective Autonome Delegate Evaluare

de timp

22.05.202 -Alterarea -Pacientul sǎ S-a instalat La indicaţia 22.05.2020

0 funcţiilor prezinte pacientul într- medicului s-
Pacienta
respiratorii respiraţie şi un salon liniştit, a
→ prezintǎ
şi circulaţie în curat, aerisit, cu administrat
alterarea
28.05.202 circulatorii limite umiditate tratament de
funcţiilor
0 normale. normalǎ. Am urgenţǎ
-Obstrucţia respiratorii.
ajutat pacientul pentru
cǎilor -Tuse Dupǎ
sǎ se aşeze într- scoaterea
respiratorii diminuatǎ în administrarea
o poziţie pacientului
intensitate în tratamentului
-Alterarea comodǎ, care din crizǎ:
aproximativ tusea a fost
vocii sǎ-i favorizeze HHC-2f la
8h şi sǎ diminuatǎ în
respiraţia. S-au internare.
disparǎ în 3-4 intensitate
efectuat Pentru
zile.
vaporizǎri combaterea Frecvenţa
-Sǎ poatǎ medicamentoas stǎrii pulsului a
comunica e în apropierea infecţioase revenit treptat
verbal în mod ei. Pentru şi la normal, însǎ
corespunzǎtor restabilirea inflamaţiei mai persistǎ
. permeabilitǎţii s-a paloarea, tusea
nazale s-au administrat: lǎtrǎtoare,
efectuat disfonia. S-au

83
-Sǎ prezinte instilaţii nazale -zinacef III recoltat probele
stare de de 4-5 ori/zi. S- f/24h, 1f/8h pentru
confort psihic. au pregǎtit în zilele 23- examenul de
materialele 24.05.2020 laborator.
necesare pentru
-prednison 4 23.05.2020
examenul de
cp/zi timp
laborator, Dupǎ 3 zile de
de 3 zile
sânge, urinǎ, tratament nu
materii fecale, - mai prezintǎ
examen dicarbocalm tuse, disfonie,
faringian. I s-au 3cp/zi iar funcţiile
supravegheat vitale se
-vitamina C
funcţiile vitale. încadrau in
200 1f/zi,
limite normale
IM
Analizele de
-vitamina A
laborator au
1f/zi, IM
prezentat valori
- uşor modificate
paracetamol
3 cp/zi.

În zilele 24-
25-26.05.
2020 s-a
administrat
calciu
gluconic
30%, 3 f/zi,
IV;

-algocalmin

84
 1f/zi, IM

- i s-a
administrat
oxigen.

Hipertermi Pacientul sǎ S-a observat, La indicaţia Dupǎ

e prezinte mǎsurat şi notat medicului s- intervenţiile
temperaturǎ în temperatura. S-a a autonome şi
limite combǎtut febra administrat delegate
fiziologice în prin aplicarea Paracetamol temperatura a
termen de 3 de comprese 3 cp/zi; ajuns la valori
zile. umede cu apǎ normale dupǎ 3
Vitamina C
caldǎ pe frunte zile.La
200 3 f/zi
şi torace. externare
IM;
pacientul este
Algocalmin afebril.
1f/zi IM.

Alimentaţie Pacienta sǎ fie S-a asigurat La indicaţia 22.05.2020

inadecvatǎ alimentatǎ pacientei medicului
Pacienta este
din punct cantitativ şi regimul
s-a inapetenta,
de vedere calitativ alimentar
administrat primeşte greu şi
cantitativ şi corespunzǎtor corespunzǎtor
în primele lichidele. Dupǎ
calitativ. vârstei. Sǎ vârstei şi
12h un 48h se
prezinte stare stadiului
regim restabileşte
de nutriţie evolutiv al bolii.
hidrolactat, toleranţa
normalǎ. S-a ţinut cont şi
compus din digestivǎ.
de starea febrilǎ
lichide
în care s-a 23.05.2020
calde
administrat
(ceaiuri, Pacienta îşi
ceaiuri calde cu
lapte). Dupǎ recapǎtǎ treptat
liguriţa. S-a

85
 supravegheat combaterea apetitul.
pacienta. durerilor s-a
24.05.2020
Regimul trecut la un
alimentar a fost regim Primeşte bine
administrat în semisolid lichidele.
ciondiţii de compus din
25.05.2020
igienǎ. supe, griş,
orez cu Primeşte bine
lapte, alimentaţia
piureuri. corespunzǎtoar
Dupǎ e vârstei.
restabilirea
26.05.2020
toleranţei
digestive şi Primeşte regim
ameliorarea alimentar
fenomenulu normal. La
i inflamator externare
hrana greutatea este
zilnicǎ a staţionarǎ.
fost
completatǎ
treptat pânǎ
la reluarea
regimului
alimentar
normal.

Somn Pacienta sǎ I s-a asigurat La indicaţia În urma

inadecvat prezinte somn pacientei un medicului intervenţiilor
calitativ şi liniştit, mediu ambiant autonome şi
s-a
cantitativ odihnitor liniştit, plǎcut, delegate
administrat
cantitativ şi odihnitor, cu o pacienta şi-a

86
 calitativ. Sǎ temperaturǎ un sedativ: reluat treptat
prezinte stare constantǎ între Diazepam somnul
de confort 18-20°C. 1f – IM. obişnuit, astfel
psihic. cǎ la externare
prezintǎ somn
în limite
fiziologice.

Risc de Pacienta sǎ fie S-au Pacienta nu a

infecţii feritǎ de supravegheat prezentat
infecţii. funcţiile vitale complicaţii.
şi Evoluţia a fost
comportamentul favorabilǎ astfel
pacientei. I s-a cǎ dupǎ 5 zile
asigurat igienǎ de spitalizare
riguroasǎ pacienta se
tegumentarǎ, externeazǎ
vestimentarǎ şi vindecatǎ.
a patului,

Data externǎrii: 28.05.2020

Diagnostic la externare: laringitǎ acutǎ edematoasǎ subgloticǎ.
Starea pacientului la externare:
Dupǎ administrarea imediatǎ a tratamentului de urgenţǎ cu:

- Zinacef IM timp de 3 zile;

- Prednison 4 cp/zi timp de 3 zile;
- Vitamina C 3f/zi IM, pe toatǎ perioada spitalizǎrii;
- Vitamina A 3 f/zi IM;
- Paracetamol 3 cp/zi;
- Ca gluconic 10% 3 f/zi IM;
87
 - Diazepam 1 f/zi IM timp de 3 zile;
- instilaţii cu ser efedrinat 3%.
Boala a evoluat favorabil, pacienta externându-se în stare favorabilǎ vindecatǎ.

În urma obiectivelor stabilite şi a intervenţiilor autonome şi delegate aplicate,

pacienta prezintǎ respiraţie amplǎ regulatǎ pe nas cu o frecvenţǎ de 16r/min, puls
ritmic bine bǎtut cu o frecvenţǎ de 80p/min, temperaturǎ în limite normale,
prezintǎ tranzit intestinal fiziologic, micţiuni fiziologice, toleranţǎ digestivǎ bunǎ,
comunicare eficientǎ, stare de igienǎ corespunzǎtoare.

Plan de recuperare:
S-a conştientizat pacienta asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ externare,
instruind-o cu privire la regulile şi condiţiile pe care aceasta trebuie sǎ le aplice şi
sǎ le respecte. Astfel, alimentaţia raţionalǎ în care sǎ se limiteze consumul de
condimente şi alimente alergizante. Sǎ aibǎ un regim de viaţǎ ordonat, sǎ evite
frigul, curenţii de aer rece, schimbǎrile atmosferice bruşte, toate acestea au un rol
nociv în producerea inflamaţiilor cǎilor aeriene. Trebuie evitat stresul, contactul cu
persoanele bolnave. S-a explicat importanţa continuǎrii tratamentului prescris:
- Ampicilinǎ 250 mg 2 cp la 6h/3zile.
- Vitamina A 3 cp/zi/10 zile.
- Vitamina C 3 cp/zi/10 zile.
Revenirea la control peste zece zile.

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

Data T.A.mmHg Pulsul Respiratia Temp. Diureza Scaun

22.05.202 D:120/70 89b/min 15 r/min 39,3C 1500/24h 1/zi

88
 0 S:120/95 85b/min 17 r/min 38,5C
23.05.202 D:115/95 80b/min 17r/min 37,5C 1600/24h 1/zi
0 S:120/90 85b/min 18r/min 37,6C
24.05.202 D:118/70 85b/min 16r/min 36,8C 1650/24h 1/zi
0 S:120/80 90b/min 18r/min 36,4C
25.05.202 D:125/85 80b/min 16r/min 36,7C 1550/24h 1/zi
0 S:110/95 85b/min 18r/min 36,4C
26.05.202 D:120/85 85b/min 17r/min 36,3C 1700/24h 1/zi
0 S:115/85 90b/min 16r/min 36,5C
27.05.202 D:120/85 85b/min 18r/min 36,5C 1700/24h 1/zi
0 S:110/95 80b/min 17r/min 36,4C
28.05.202 D 120/80 80b/min 17r/min 36,3C 1800/24h 1/zi
0 S 115/85 82b/min 18r/min 36,2C

Concluzii

Evolutia laringitei acute depinde de o serie de factori care tin de virulenta

germenilor si masivitatea infectiei , cat si de rezistenta organismului pacientului.

Cel mai important factor il constituie precocitatea diagnosticului si

instituirea unui tratament igieno-dietetic medicamentos corect si prompt.

89
 Cei trei pacienti , luati ca si cazuistica in lucrarea mea sunt adulti , cu varsta
cuprinsa intre 25-38 ani, doi barbati si o femeie. Evolutia lor a fost favorabila, toti
s-au externat vindecati dupa o spitalizare de aproximativ 6 zile, cu obligatia de a
urma acasa tratamentul medicamentos prescris de medic, evitarea diferentelor
bruste de temperatura, umiditate si cu un regim alimentar. Revenirea la control
dupa 7-10 zile de la externare.

Asistenta medicalǎ îşi îndreaptǎ atenţia asupra bolnavilor, ea are

responsabilitatea de a crea un mijloc psihic, social şi spiritual favorabil vindecǎrii
şi se strǎduieste prin pregǎtire şi exemple sǎ previnǎ bolile şi sǎ promoveze
sǎnǎtatea.

Asistenta medicala este în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al familiei şi al societǎţii,

ea coordonându-şi acţiunile împreunǎ cu membrii altor profesii din echipa sanitarǎ.

Bibliografie

1.Lucretia Titirca ,,Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali”-

Vol.II,Editura viata medicala romaneasca,Bucuresti 2008
90
2.Lucretia Titirca,,Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri
corespunzatoare nevoilor fundamentale”-Vol.I,Editura viata medicala
romaneasca,Bucuresti 2008

3.Curs de Otorinolaringologie, N. Ionescu, Editia a-2-a, Editura Almatea,

Bucuresti 1997
4. Elemente de semiologie si patologie ORL, Prof. Univ. Dr. Marioara Poenaru,
Timisoara 2006
5. Harrison-principiile medicinei interne, 14-th edition
6. Pattemore P.K., Jennings L.C., Epidemiology of Respiratory Infections. In
Taussig L.M., Landau L.I., Le Souef P.N., Morgan W.J.,Martiney F.D., Sly P.D.
(Eds.), Pediatric Respiratory Medicine, Mosby, Elsevier, Philadelphia, 2008, 435 –
453
7. Artiles-Campelo F., Perez-Gonzales Mdel C., Caballero-Hidalgo A., PenaLopez
M.J., Etiology of acute viral respiratory tract infections in children from Gran
Canaria, The Canary Island (Spain), Enferm Infecc Microbiol Clin., 2006 Nov;24

91