Narcomania ca problemă medico-

socială a umanității.
Stresul
 Promovarea sănătăţii este procesul care oferă individului şi
colectivităţilor posibilitatea de a-şi creşte controlul asupra
determinanţilor sănătăţii şi, prin aceasta, de a-şi îmbunătăţi starea de
sănătate. Reprezintă un concept unificator pentru cei care recunosc
nevoia fundamentală de schimbare atât a stilului de viaţă, cât şi a
condiţiilor de trai.
Promovarea sănătăţii este un termen care presupune o abordare
multidimensională de îmbunătăţire a stării de sănătate, care include
activităţi de educaţie, activităţi de promovare a unor schimbări
comportamentale şi de stil de viaţă, politici şi măsuri legislative.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) subliniază (1986) că
sănăta-tea este mult prea importantă pentru a fi lăsată numai
practicienilor din domeniul sanitar; educaţia şi elaborarea de politici
trebuie să fie centrale pentru dezvoltarea sănătăţii la nivel individual,
comunitar şi naţional .
Concept care stă la baza promovării sănătăţii, educaţia pentru sănătate
are drept scopuri:
- informarea-educarea populaţiei în domeniul medical, pentru a cunoaşte
manifestările bolilor şi prevenirea lor;
- dobândirea unor atitudini şi deprinderi care să fie favorabile sănătăţii;
- implicarea activă a populaţiei în domeniul păstrării sănătăţii, oamenii
putând să ia decizii privind propria stare de sănătate.
 Educaţia pentru sănătate foloseşte mai multe tipuri de abordări:
- medicală (bazată pe tipul de relaţie medic-pacient);
- educaţională (bazată pe informarea oamenilor, care vor lua singuri decizii
privind sănătatea);
- personalizată (individualizată), având drept caracteristică lucrul cu clienţii,
pentru a-i sprijini să identifice singuri problemele şi să ia singuri
deciziile necesare;
- care presupune schimbări sociale, în care se urmăreşte realizarea unor
schimbări în mediu pentru a facilita luarea deciziilor cele mai favorabile
sănătăţii, ex. Ajutoare sociale pentru mamele singure, astfel încât acestea
să nu fie nevoite să se întoarcă prea devreme la lucru.
Metodele folosite în educaţia pentru sănătate pot fi clasificate în funcţie
de mai multe criterii:
a) după adresabilitate: b) după mijloacele folosite:
- educaţie individuală - mijloace audio
- educaţie în grup - mijloace video
- educaţie prin mijloace de comunicare în masă - mijloace combinate
În întreaga lume, în ultimii 20 de ani, interesul pentru
partea preventivă a medicinii a crescut datorită
traziţiei epidemiologice a cauzelor mortalităţii, de la
bolile acute, infecţioase la bolile cronice. Astfel se
consideră că un mai bun control numai asupra
factorilor de risc comportamental ar putea preveni: 40-
70% din toate decesele premature; 1/3 din dizabilităţi
acute; 2/3 din dizabilităţile cronice. În concordanţă cu
problemele de sănătate publică identificate la nivel
naţional şi local şi în concordanţă cu recomandările
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, se vor organiza şi
desfăşura campanii de informare, educare şi
comunicare precum şi alte activităţi specifice de
promovare a sănătăţii, în scopul îmbunătăţirii stării de
sănătate a populaţiei şi a reducerii morbidităţii şi
mortalităţii datorate unor cauze evitabile.
 ALCOOLUL – CA PROBLEMĂ DE
SĂNĂTATE PUBLICĂ
Alcoolul este substanţa de abuz cea mai larg disponibilă şi cea mai
acceptabilă din punct de vedere cultural. Conform Organizaţiei Mondiale
a Sănătăţii (OMS), în Europa alcoolul ocupă locul trei în ierarhia celor
mai importanţi factori de risc pentru decesele premature şi îmbolnăviri
evitabile (după fumat şi hipertensiune arterială).
Un ghid OMS din 1986 privind dependenţa de droguri şi alcool,
clasifica alcoolul în categoria droguri sedative, alături de hipnotice şi
tranchilizante.
Alcoolul este un factor de risc mai important decât nivelul crescut
al colesterolului şi obezitate, de trei ori important decât diabetul şi de
cinci ori mai important decât astmul. Una din 10 îmbolnăviri şi decese
premature din Europa este cauzată de alcool.
Se estimează că produsele pe bază de alcool sunt răspunzătoare
pentru aproximativ 9% din totalul de boli. Consumul de alcool duce la
accidente şi violenţă şi este responsabil pentru reducerea speranţei de
viaţă.
 De cele mai multe ori consumarea de băuturi alcoolice nu
cauzează probleme dar consumarea lor peste limită poate fi daunătoare.
Cel mai important este să știm sa delimitam pâna unde merg beneficiile
și unde intervin riscurile.
Conform unor studii bărbații nu ar trebui să consume zilnic mai
mult de 3-4 unități de alcool iar femeile 2-3 ( o unitate de alcool
reprezentând 10 ml de alcool pur). După un episod de consum excesiv
de alcool, se recomandă abținerea de la consum cel puțin 48 de ore
pentru a permite organismului să-și revină.
 Consumul de substanțe în general și cel de alcool în
special, parcurge mai multe etape:
 consumul experimental, în care individul consumă substanța
din curiozitate (ex. la o petrecere);
 consum regulat, în care individul consumî substanța la
diversele întâlniri cu colegii, cunoștințele, prietenii;
 consum devenit preocupare, în care individul obișnuiește să
consume alcool în multe situații și cautarea acestor situații
devine în sine un scop;
 Dependența, este faza în care intregul comportament este
controlat de nevoia organismului de a consuma
alcool. Persoana nu mai este liberă, este controlată de
substanță!
 Un efect neplacut, periculos atat pentru persoana cat si pentru
ceilalti, este violenta si agresivitatea. Sub influenta consumului de alcool
poti interpreta gresit o remarca sau un gest, ceea ce poate duce la
comportamente agresive si violenta.
Asupra organismului, consumul de alcool are efecte multiple:
 Alcoolul actioneaza în organism ca factor de stres: creste tesiunea
arterială, sunt eliberate în sânge, mai multe substanțe ca: lipide, zaharuri,
cortizon.
 Organismul folosește energie pentru înlăturarea alcoolului din organism,
energie care ar fi fost necesară pentru buna lor funcționare.
Metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului, "fură" 80% din oxigenul
necesar funcționării acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit
metabolic". Celulele cardiace și cele nervoase, au cel mai ridicat consum
de oxigen și suferă cel mai mult sub influența alcoolului.
 Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la
malnutriție. Organismul este lipsit de proteine, substante minerale și
vitamine. Pe lângă reducerea aportului acestor elemente importante din
hrană, excesul de etanol are ca efect reducerea progresivă a capacității
intestinului subțire de a resorbi substanțe importante ca: vitamina B1,
acidul folic, iar mai târziu sodiu și apa.
 Incapacitatea progresivă a intestinului subțire de a absorbi substanțe
vitale bunei funcționări a organismului (vitamine în special A și C,
săruri minerale), cauzează în timp tulburări nervoase și tulburări cu
origine somatică. Pierderea calciului, a fosfaților și a vitaminei D ca
urmare a consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase și la
creșterea pericolului de fracturare. Inflamațiile mucoaselor gastrice și
duodenale, precum și fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la
sângerări grave. Consumul permanent de alcool crește de zece ori mai
mult riscul de îmbolnavire de cancer esofagian.
 Sub incidența suferinței intră și mușchiul cardiac. Îmbolnavirea acestui
mușchi se numește cardiomiopatie. De patru ori mai mulți alcoolici mor
din cauza tulburărilor cardiace decât de ciroză.
 Produșii de înaltă toxicitate rezultați din descompunerea alcoolului (de
ex. acetaldehida) afectează celulele nervoase.
 Cauzele creşterii consumului de alcool:
• creşterea producţiei şi diversitatea băuturilor alcoolice;
• disponibilitatea şi accesibilitatea largă;
• percepţia culturală de ingredient festiv a alcoolului;
• creşterea nivelului de trai, a venitului pe cap de locuitor;
• promovarea sa drept scop recreaţional, detensionant, de creştere a bunei-
dispoziţii, de “liant social”, pentru umplerea timpului liber sau din
“plictiseală”, lipsa de ocupaţie, pasivitate;
• modelele (părinţi, profesori, staruri de muzică sau cinema, sportivi etc.) ce
oferă această imagine/atitudine;
• tradiţia consumului (bere în Danemarca, vin în Romania).
Studiile efectuate de OMS arată că obiceiul consumului de alcool
începe din adolescentă şi la debutul vârstei adulte, dar consecinţele
patologice nu apar decât după mai mulţi ani. Adolescenţii sunt rareori
consumatori cronici de alcool; mai degrabă au tendinţa de a ceda
ocazional tentaţiei unui consum excesiv de alcool.
 Evoluție
Studiile epidemiologice au relevat că la majoritatea populației
primul contact cu alcoolul are loc în jurul vârstei de la 13-15 ani, prima
intoxicație acută la 15-16 ani, iar problemele serioase legate de consumul
de alcool se instalează în al treilea deceniu de viață.
Metabolizarea
Ficatul este principalul oragan răspunzător de metabolizarea
alcoolului. Aici se prelucrează 90% din alcoolul absorbit din stomac și
intestin, iar 10% rămase se elimină ca atare prin rinichi și în mai mică
măsură prin plamâni.
Echipamentul enzimatic de metabolizrae a alcoolului este compus
din câteva enzime hepatice:
 Alcool dehidrogenaza
 Citocrom
 Catalaza
 Aldehiddehidrogenaza
 Markeri ai comportamentului adectiv în etilism și drogodependență
Marker-semn, reper. Este o noțiune care definește un factor ca mare
frecvență la bolnavii suferind de o anumită afecțiune, în comparație
cu subecții de control și care poate fi utilizat pentru identificarea
unei populații bolnave în cadrul populație generale.
În raport cu starea patologică se identifică:
 Markeri de stare- sunt prezenți numai în timpul episodului de boală,
dispar în afara stării de boală și care pot fi utilizați pentru stabilirea
diagnosticului și evaluarea răspunsului la tratament.
 Markeri de trăsătură-sunt prezenți indiferent dacă subiectul a prezentat
sau nu simptome clinice de boală. Acest tip de markeri sunt prezenți
înaintea boli, în stările de boală și la etapele de remisie.
Pot fi considerați markeri:
- Factori clinici
- Biologici
- Fiziologici
- Farmacologici
- Genetici
 Noțiuni psihopatologice și tablou clinic
Substanță psihoactivă(SP)- este o substanță chimică, care fiind
administrată de cineva afectează procesele mintale și comportamentale.
Adeseori poate produce trăiri placute pentru consumator, iar la folosirea
sistematică poate produce sindromul de dependență.
Doza standartă de alcool- utilizată pentru definirea unei doze de alcool
luate ca mediu și echivalentă circa cu 10grame de alcool pur.
Abuz de substanță psihoactivă- este un model de consum care afectează
sănătatea fie la nivel somatic(ex. hepatită toxică), fie la nivel mintal(ex.
depresie postintoxicare cu substanță psihoactivă).
Noțiune de dependență (adicție)- reprezintă un grup de fenomene
fiziologice, comportamentale și cognitive în care utilizarea unei
substanțe devine prioritar pentru consumator față de alte comportamente
care erau anterior mult mai valoroase pentru acest individ.
Noțiune de alcoolism- tulburare psihică cronică cauzată de intoxicația
cronică cu alcool care are ca consecință instalarea sindromului de
dependență, manifetări patologice psihice, fizice și neurologice. La
anumite etape se dezvoltă tulburări psihice, iar la etape avansate tulburări
specifice de personalitate și stare de demență.
Noțiune de toleranță în consumul de substanțe psihoactive- cantitatea de
substanțe psihoactive necesare pentru obținerea efectului avut.
În consumul de alcool se definește:
 Intoxicație acută(stare de ebrietate):
- Stare de ebrietate simplă
- Stări de ebrietate modificată
 Ebrietate patologică
 Intoxicație cronică(alcoolism)
 Psihoze etilice
Noțiune de sevraj- stare apărută la întreruperea relativă sau absolută a
aconsumului unei substanțe psihoactive.
Componentele sindromului de sevraj etilic:
 Simptome somatice: tahicardie, creșterea tensiunii arteriale, hipertermie,
sete, agravarea bolii cronice;
 Neurologice: tremor, cefalee, crize convulsive;
 Psihopatologice: anxietate, agitație psihomotorie, insomnie, vise
terifiante.
Sindromul Korsakov- este un complex psihopatologic constatat cu
preponderență în cazurile de alcoolism cronic sau în demența alcoolică și
manifestat clinic în special cu dezorientare temporo-spațială, amnezie de
fixare.
Psihozele etilice(alcoolice). Clasificarea după durată:
o Psihoze acute-durează pînă la o lună
o Psihoze prolongate-durează pînă la 6 luni
o Psihoze cronice- durează peste 6 luni.
După tabloul clinic se desting:
 Starea de deliriu
 Starea oneiroidă
 Stare de amență
 Stare crepusculară
 Halucinoză etilică
 Deliriul etilic
 Sindromul paranoidul etilic
 Tipuri de psihoze etilice(clasificarea psihopatologică)
1. Delirium etilic;
2. Halucinoza etilică;
3. Psihoze etilice delirante;
4. Encefalopatii etilice- acute, cronice și alte encefalopatii etilice.
Tabloul clinic al psihozelor de etiologie etilică
a) Delirium tremens
b) Halucinoză alcoolică
c) Sindromul paranoid etilic
d) Delirul de gelozie etilic (paranoia etilică)
Ebrietate patologică- este o stare psihotică acută de scurtă durată ( de la
30min pînă la câteva ore) cu debut brusc în urma consumului unei
cantități nesemnificative de alcool.
Tratamentul în adicția de alcool
Principiul general este abordarea complexă a problemei. Aceasta
presupune tratamentul farmacologic și psihoterapeutic.
 Alcoolismul se poate trata prin:
1. consiliere psihologică sau psihoterapie;
2. asistența medicală - cura de dezalcoolizare;
3. tratament post-cură prin internarea într-un centru de recuperare;
4. participarea regulată la grupuri de sprijin pentru dependenții de alcool.
NARCOMANIA CA PROBLEMĂ MEDICO-
SOCIALĂ
 Termenul narcomanie este o îmbinare din grecescul “narcosis” -
somn, amorţire, şi “mania” - patimă, demenţă. Prin urmare, acest termen
conţine explicaţia stării în care ajunge consumatorul de droguri.
În anul 1952, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a calificat
narcomania ca “o stare de intoxicare periodică sau cronică, dăunătoare
individului şi societăţii, provocată de consumul repetat al unui drog”.
Potrivit aceleiaşi surse, caracteristicile narcomaniei sunt “o nevoie
irezistibilă de a continua consumul drogului şi de a-l procura prin toate
mijloacele, o tendinţă de a majora dozele şi o dependenţă de ordin psihic,
uneori şi fizic, faţă de efectele drogului”
În afară de definiţia şi caracteristicile date narcomaniei de către
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în literatura de specialitate fenomenul
narcomaniei este privit ca o formă a conduitei deviante, ca o abatere de la
norme, de la comportamentul acceptat şi dezirabil.
Drogurile mereu au fost o parte din cultură, istorie și chiar din
medicină. În dependență de perioadă, drogurile au fost folosite pentru „a
comunica cu altă lume” sau a comunica cu spiritele naturii ori pentru
tratarea maladiilor, așa ca „răceala” sau bolile ce se socoteau incurabile.
Cum a spus Paracelsus – „Leacul este un venin, iar veninul e leacul”.
Definirea narcomaniei include în sine următoarele: • dependența
psihică și generală a organismului față de mijloace narcotice (sindromul
abstenţial), • dorința – pasiune patologică de a continua consumarea de
mijloace narcotice, • tendința majorării dozei (toleranța).
 Dependenţa fizică: consecinţă a unui consum frecvent al
produselor/substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare
acestora şi a adaptării treptate a organismului la acestea (creşterea
toleranţei). Drept urmare, organismul are nevoie de produsele/substanţele
stupefiante sau de medicamentele cu efecte similare acestora, pentru a-şi
îndeplini funcţiile.
Dependenţa psihică: iniţial dorinţă, iar apoi cerinţă obsesivă a unei
persoane de a utiliza produse ori substanţe stupefiante sau medicamente cu
efecte similare acestora, pentru a crea o stare în care problemele devin mai
uşor de rezolvat.
 Sindrom de sevraj: se manifestă prin hipertensiune arterială,
palpitaţie, transpiraţie profundă, artralgii pronunţate, cefalee, vertij, vomă,
excitaţie psihomotorie, accese convulsive, anxietate, insomnie, disconfort
psihologic şi fizic, etc.
Majoritatea cunosc faptul, că produsele/substanţele stupefiante sau
medicamentele cu efecte similare acestora sunt nocive pentru sănătate, cu
toate acestea o parte din ei continuă să experimenteze condiţionând multiple
probleme.
Principalii factori care determină tinerii de a consuma abuziv
produsele/substanţele stupefiante sau medicamentele cu efecte similare
acestora sunt:
 predispoziţia genetică;
 tipul de personalitate;
 atitudinile şi concepţiile despre viaţă determinate de cultură, religie,
vârstă , sex, etc.;
 nivelul de educaţie, clasa socială, experienţa personală;
 gradul de expunere la oferta unei substanţe psihoactive şi la condiţionarea
pozitivă pentru consumul acesteia;
 accesibilitatea produselor/substanţelor stupefiante sau a medicamentelor
cu efecte similare acestora pe piaţa internă.
 Pentru Republica Moldova fenomenul narcomaniei a devenit o
problemă odată cu schimbările social-politice din anii 1990 şi continuă să fie
şi la etapa actuală
Narcomania este considerată o „crimă fără victime”, reprezintă un
flagel care pune în mare pericol sănătatea oamenilor. De obicei,
consumatorii de droguri din Republica Moldova fac acest lucru fie din cauze
interne – curiozitate, lipsa de maturitate, probleme personale, disperarea,
singurătatea, lipsa unor preocupări interesante, fie din cauze externe –
distracţiile, tovărăşia cu toxicomani.
Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe,
mai profunde şi mai tragice ale lumii contemporane. An de an, milioane de
oameni cad pradă drogurilor şi o parte mereu crescândă din ei sunt cu
desăvârşire pierduţi pentru societate. Se fac tot mai multe apeluri, întruniri,
conferinţe la care participanţii îşi propun să găsească cele mai adecvate
metode pentru a pune capăt aberaţiei drogurilor.
Pentru Republica Moldova fenomenul narcomaniei a devenit o
problemă odată cu începerea epidemiei de consum de droguri în 1985. La
începutul epidemiei numărul bolnavilor se dubla fiecare 2 ani, în total, şi o
dată în doi ani la adolescenţi. În ultimii ani acest fenomen s-a schimbat
brusc şi numărul de bolnavi se dublează fiecare an, ceea ce vorbeşte despre
depistarea tardivă şi incompletă.
 Riscuri pentru sănătate
Narcomania este o boală caracterizată de dependenţă fizică şi
psihică a organismului uman provocată de drogurile narcotice consumate şi
se manifestă prin dereglarea funcţionării lui normale.
Riscurile pentru sănătate variază în funcție de tipul de drog, modul
de administrare și statusul afectiv, fizic și nutrițional al consumatorului.
Consumul cronic de droguri poate produce afectare hepatică, infecții și
afecțiuni neurologice, mortinatalitate, retard de creștere fetală și morbiditate
neonatală.
În primul rând se schimbă funcţia normală de percepţie a creerului,
apar senzaţii de plăcere (euforie ), putere şi superioritate urmate de letargie,
ameţială, confuzie. Apoi apar dereglări cardiace şi respiratorii, scade
imunitatea. Adesea se asociază alte boli: SIDA, trombembolismul,
endocardita bacteriană, abcesul cerebral, hepatita serică, ciroza hepatică,
malformaţiile.
 Întreruperea bruscă a consumului de droguri provoacă sindromul
abstenenţei în timpul căruia persoana se simte foarte rău şi chiar nu mai
poate trăi fără drog. Totodată narcomania distrugandu-l psihic pe om îl
impune să treacă la modul de viaţă antisocial şi îl face adesea periculos
pentru societate.
Supradoza este cauza principală de deces prematur dar mai există și
alte cauze ca șocul anafilactic, septicemia, endocardita, hepatita și violența
cu o creștere a nivelului sinuciderilor. Abuzul de droguri cauzează și alte
tipuri de probleme comportamentale în familie și societate: accidentele,
absenteismul, delicvența, suicidul, etc. Narcomanii cronici au tendința de a-
și abandona familia, școala și au un cerc de prieteni unde consumul de
droguri este foarte răspândit.
 Tipurile de droguri utilizate în general, pot fi împărțite în următoarele
categorii:
• alcool,
• excitante,
• inhalate,
• marijuana,
• sedative.
Narcoticul se referă în general la opium și la medicamentele contra
durerii, în a căror compoziție intră opium. Printre acestea se numără heroina,
morfina și codeina.
• Codeina este clasificată, din punct de vedere legal, nu și medical, ca
medicament narcotic.
• Heroina, în stare de pulbere albă, este un drog narcotic ilegal.
Efectele consumului de droguri
Consecinţele consumului de droguri sunt multiple:
1. Cele de ordin medical se referă la următoarele afecţiuni: hepatită,
tuberculoză, sifilis, afecţiuni cardio-respiratorii, tulburări endocrine, insuficienţă
renală, infecţii şi afecţiuni ale pielii, complicaţii psihiatrice - iluzii, halucinaţii
terifiante, percepţia alterată a timpului şi a distanţei, SIDA. Supradoza poate
avea efecte letale.
2. Pe plan psihologic apar reacţii de: panică, anxietate, depresie, suspiciune şi
tendinţe paranoice, agresivitate, labilitate emoţională, tulburări de
comportament, înstrăinare de propria persoană şi afectarea imaginii de sine,
modificări de personalitate care pot duce la suicid sau omor, scăderea
performanţelor intelectuale.
3. În sfera socială consumul de droguri are ca efecte: deteriorarea progresivă a
relaţiilor sociale, creşterea riscului de excludere socială, diminuarea şanselor de
reintegrare socială şi profesională, suferinţa familiei şi a adevăraţilor prieteni,
dezinteres în relaţionarea cu ceilalţi, implicarea în activităţi infracţionale când se
află sub influenţa drogului sau pentru a-şi procura doza de stupefiante.
Excitantele pot cauza afecţiuni mentale şi alte probleme de sănătate cum ar
fi:
Psihoza – stimulantele pot produce stări psihice grave care pot stimula chiar
- schizofrenia. Multe accidente rutiere, industriale și etc., sunt datorate
comportamentului straniu şi dezordonat cauzat de excitante.
Depresia – pe măsură ce stimulează îşi pierde efectul, consumatorul trece printr-o
depresie. Aceasta poate fi atât de gravă încât poate duce la sinucidere. Stimulenţii duc la
dependenţă psihică iar cercetările demonstrează că dependența poate deveni şi fizică.
Insomnia – imposibilitatea de a dormi este unul din efectele cele mai grave ale
stimulenţilor. Consumatorii pot petrece zile în şir fără să poată dormi normal. Dacă acest
fapt nu este reglementat cât se poate de repede, apar stările psihotice.
Halucinonile - aceste droguri sunt substanţe chimice care modifică modul de a vedea şi a
auzi al consumatorul. Ele produc imagini şi sunete în mintea consumatorului, care în
realitate nu sunt prezente. LSD, o pulbere albă, cristalină, insipidă şi incoloră, produce
stări de:
• agitaţie,
• confuzie,
• depresie,
• euforie,
• frisoane,
• halucinaţii,
• plus şi tensiune mărită,
• pupile dilatate,
• transă.
Poate apărea, de asemenea, şi un:
• comportament necontrolat,
• sălbatic,
• temător, mai ales dacă persoana suportă efecte neplăcute imediat după consumarea
drogului sau amintiri neplăcute.
Măsuri de prevenire și combatere
- Control asupra producerii si distribuţiei produselor farmaceutice.
- Control asupra producţiei, comercializării sau folosirii anumitor droguri .
- Pedepse aspre pentru cei care fac comerţ ilegal cu droguri si mai ales
pentru cei care incită un minor să-si procure sau să utilizeze droguri
Măsuri educative
Informarea tinerilor asupra riscurilor farmacodependenţei. In acest scop la
începutul fiecărui an şcolar se vor organiza cursuri destinate profesorilor
pentru a-i pregăti să lupte, în mediul şcolar, împotriva traficului si folosirii
ilicite de droguri.
Depistarea precoce a celor care folosesc droguri; există unele indicii
care pot sugera consumul:
• schimbarea bruscă a comportamentului;
• treceri fără motiv de la veselie la tristeţe, uneori chiar agresivitate;
neobişnuită;
• pierderea apetitului alimentar;
• pierderea gradată a interesului pentru scoală, muncă, hobby-uri, sporturi,
prieteni;
• stări de somnolenţă şi apatie necaracteristice;
• dispariţia banilor sau a unor obiecte de valoare din casă;
• pete neobişnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte;
• schimbarea grupului de prieteni, precum si tendinţa de tăinuire a acestor
"prieteni".
 Termenul de prevenție include orice activitate care vizează modificarea,
reducerea sau întârzierea inițierii consumului de alcool, tutun, droguri într-o
anumită perioadă de timp. Specialiștii din domeniul sănătății definesc prevenția
orice activitate de reducere a cererii, menită să modifice comportamentul și
astfel să reducă dorința de a fuma, bea alcool sau a consuma droguri.
Obiectivul prevenției primare în domeniul consumului de droguri este
de a evita inițierea consumului acestora, iar al prevenției secundare de a diminua
consecințele negative ale consumului, atunci când acesta a fost totuși început.
Prevenția terțiară (reabilitarea) urmărește reducerea deficitului funcțional datorat
caracterului evolutiv cronic al dependențelor la droguri precum și a potențialului
lor desocializat important, având în vedere că evoluează la vârstele tinere,
interferând cu perioada studiilor liceale, postliceale, a formării unei profesii,
abilităților sociale sau a întemeierii unei familii.
Prevenția primară țintește la realizarea următoarelor obiective:
 diminuarea accesibilității la droguri. Scăderea consumului este direct
proporțională cu reducerea locurilor de vânzare și invers proporțională cu
prețul,
 diminuarea motivației inițierii consumului de droguri la tineri (grupele de
vârstă de risc maxim sunt 10-20 de ani) prin mesaje adecvate și vectori
eficienți, credibili,
 diseminarea în opinia publică a unor cât mai relevante informații privitoare la
consecințele devastatoare ale adicției,
 promovarea alternativelor sănătoase, nondrog.
 Prevenția secundară o regăsim în reducerea utilizării nocive sau a
gradului de nocivitate a uzului de droguri ilegale, țintind ameliorarea
integrării sociale a utilizatorilor, normalizarea existenței lor în condițiile
în care abstinența rămâne mai mult sau mai puțin un deziderat sau chiar
unul din modurile de a evita problemele reale ale acestui flagel social.
Dacă o persoană care folosește droguri nu este capabilă sa renunțe la ele,
ea trebuie asistată pentru a o determina să reducă nocivitatea consumului
asupra sa sau a altora.
 Prevenția terțiară implică prevenirea recăderilor în cadrul unei boli sau
limitarea efectelor nocive ale consumului de droguri într-o fază precoce a
acestuia.
 Medicina contemporană propune o serie de metode de tratament:
 Dezintoxicarea eliberează organismul de la dependenţa fizică totalmente, însă 90% de
bolnavi reîncep drogarea după acest tratament.
 Tratamentul medicamentos este o altă metodă de tratament, care constă în administrarea
diferitelor preparate medicinale. Această metodă se utilizează, de obicei, pentru a reduce
dependenţa.
 Metoda Nazaraliev constă în adminisrarea unui medicament puternic, aşa cum este
atropina, pentru a reduce dependenţa de drog. După tratamentul cu atropină se face un curs
de psihoterapii. Metoda are 10% de eficacitate, întrucât atropina este un medicament de risc
şi poate afecta creierul.
 Curăţirea sângelui prin hemosorbţie, hemodeluţie. o Reflexoterapia este o metodă, ce
poate îmbunătăţi starea fizică şi psihică, însă nu reduce dependenţa de drog.
 Terapia prin înlocuire se aplică dependenţilor de droguri pe o durată îndelungată de timp.
Se efectuează cu scopul de a înlocui dependenţa de droguri ilegale prin cele legale.
 Terapia Anterecidiva constă în crearea sintetică a unei situaţii, în care utilizarea drogurilor
ar duce la moarte.
 Chimioprotecţia constă în introducerea unui medicament în organism, asemănător cu
naltrexon, pentru o perioadă lungă de timp (1-2 luni). Naltrexon este un preparat medical
foarte scump, intoducerea căruia în organism lipseşte bolnavul de starea de euforie după
drogare şi îl transformă în producător de durere.
 Codarea reprezintă hipnotizarea în urma unei psihanalize. După ea utilizarea drogurilor
devine periculoasă. Nici un tip de codare nu poate fi efectiv pentru toate drogurile.
 Metadonul reprezintă folosirea substanţei psihoactive, pentru o perioadă de timp în ordinea
descrescătoare a dozelor. Practic, se înlocuieşte dependenţa de heroină prin cea de metadon.
Apoi, treptat, se scade doza de administrare.
STRESUL CA PROBLEMĂ MEDICO-
SOCIALĂ
 Pe bună dreptate, stresul a fost denumit ”boala sec.XXI”. El
reprezintă un sindrom de adaptare pe care omul îl realizează în urma
agresiunilor mediului. Medicii afirmă: ”Nu contează atît de mult
evenimentele ce se produc în jurul nostru,ci modul în care reacționăm la
ele”. Stresul are un efect distructiv asupra stării de echilibru la nivelul
diverselor organe și țesuturi. De aceea fiți responsabili de viața și stresul vă
va ignora.
Se spune că:”Important este nu ceea ce ți se întîmplă ,ci felul în care
reacționezi”.Este adevărat ca astăzi e foarte dificil să trăiești liniștit,fără nici
o grijă. De aceea medicii au hotărît să aducă anumite argumente și să
dovedească care sunt urmările stresului. Pe buna dreptate stresul a fost numit
boala sec.XXI. În medicina însă stresul reprezintă o dezvoltare psihică,
chimică sau emoțională care provoacă surmenaj, și care poate duce la boli
psihice. Stresul reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl
realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde: încordare,
tensiune, constrîngere, fortă, solicitare, tensiune. El reprezintă o nouă
maladie a sec.XXI.
Bazîndu-se pe diverse lucrări, Jonas și Croq propun următoarea
definiție: ”Stresul este o reacție fiziologică și psihologică de alarmă,de
mobilizare și de aparare a organismului față de o agresiune,o amenințare sau
chiar – față de o situație trăită neobișnuită”.
 Cauze
Stresul poate fi provocat de anumite situații, precum: Semnificația unui
eveniment; angajarea persoanei într-o acțiune sau relație exagerată; lipsa
condițiilor interne; subsolicitare/suprasolicitare; situațiile conflictuale
existente în familie, profesie, la nivel intelectual; criza de timp; izolarea;
divorțul; decesul unuia dintre soți; timpul petrecut la închisoare; accidente,
starea critica de sănătate; graviditatea; probleme sexuale, probleme de
afaceri.
Caracteristicile stresului
Orice tip de stres apare pe fondul unei adaptări permanente a organismului
la mediu cînd se poate produce un dezechilibru marcant între solicitările
mediului și posibilitățile de răspuns reale ale individului. Stresul apare în
momentul cînd acest echilibru al adaptării se perturbă. Aceasta perturbare
este reversibilă. În dependență de caracteristicile și factorii care îl provoacă
există două forme de stres: distres, eustres.
Caracteristicile distres-ului:
Cauza agenților stresori este diferită;
Consecințele acțiunii agenților stresori sunt în dependență de natura
agenților;
Caracteristicile eustes-ului:
Este provocat de stimuli plăcuîi ai ambianței,trăirile plăcute ale
individului;
Consecințele acțiunii agenților stresori care de cele mai multe ori sunt
plăcute.
Agenții stresori pot fi clasificați în dependență de mai multe criterii:
În funcție de numărul lor: unici, multipli;
În funcție de asociere: conglomerați,configurați;
În funcție de dominanța acțiunii: principali,secundari;
În funcție de numărul indivizilor afectați:cu manifestație strict individuală,
colectivă, generală.
În funcție de natura lor: fizici, chimici, biologici, psihologici;
 Stadii clinice ale stresului
Primul stadiu: Stadiul de alarmă – are 2 subetape:
1. Faza de șoc – poate să apară hipertensiune și hipotermie;
2. Faza de contrașoc – acest stadiu corespunde maturității,cînd individul
are o rezistență sporită, fiind posibilă adaptarea la aproape orice tip de
stres din mediu.
Al doilea stadiu: Stadiul de epuizare – caracteristic persoanelor de vîrstă a
treia. În acest caz scad toate resursele adaptive ale organismului. Adaptarea
nu se menține din cauza scăderii reacțiilor de tip vegetativ. Apar consecințe
negative ale acțiunii îndelungate a acestor mecanisme neurovegetative.
 Simptome
În caz de stres persoanele afectate suportă stări de șoc foarte intense.
Simptome ale acestei afecțiuni sunt:
 Simptome fizice: tensiune musculară,uscarea mucoasei cavității bucale,
grețuri, palpitații, amețeli, palme transpirate, diaree.
 Simptome psihice: anxietate, iritabilitate, depresie, sentiment de
insecuritate, lipsa dispoziției, sentimente de vină, dificultatea de a lua
decizii, incapacitatea de concentrare, senzație de tensiune psihică.
 Modificari de comportament: apetit alimentar modificat(anorexie sau
bulemie nervoasă); exagerarea consumului de tutun, alcool, droguri;
tulburări ale somnului(insomnie,coșmaruri).
 Stresul și organismul uman
1.Cum afectează stresul diverse organe și sisteme:
I. Tractul digestiv: gastrita,ulcer gastric sau duodenal, colita
ulcerativă,colonul iritat, ulcerații la nivelul mucoasei cavității bucale.
II. Organele genitale:infertilitate,tulburări menstruale sau chiar lipsa
ciclului menstrual, impotența ejaculare precoce.
III. Vezica urinară: iritabilitate,enureză,incontenență.
IV. Sistemul nervos central: probleme mentale și emoționale, anxietate,
psihoze, depresie.
V. Plămîni: exacerbarea astmului bronșic.
VI. Inima: tulburări de ritm cardiac,crize anginoase.
VII. Musculatura: tensiune musculară dureroasă, agravarea ticurilor
nervoase și a tremorului la bolnavii cu Parkinson.
 Tratament
1. Terapia anti-stres
Scopul- eliminarea stresului acumulat în organism din diferite motive, și
îndeplinirea efectelor stresului.
2. Masajul are capacitatea de a micșora nivelul plasmatic de cortizol și de a
reduce starea de excitare a sistemului nervos simpatic,urmînd starea de
echilibru interior al organismului. Se consideră că masajul supune corpul
unei forme mai ”blînde” de stres, care poate fi suportată, aceste semnale
induc un fel de resetare a sistemelor, permițînd astfel instalarea stării de
echilibru. Masajul are capacitatea de a organiza și sincroniza ritmurile
biologice ale corpului. Însă trebuie de reținut ca abordarea pe termen lung
trebuie să fie multidisciplinară, anume consilierea psihologică.
3. Alte metode: Acupunctura; meditația; relaxarea prin respirație; muzica,
hipnoza; exerciții fizice, ș.a.
 Recomandări
Pentru a avea un succes mai mare la serviciu
și pentru a nu fi afectați de stres urmați
sfaturile de mai jos:
Ordonati-vă însărcinările după criteriul
importanței, elaborați un program zilnic de
activitate pe care îl veți urmări riguros.
Rezervați timp pentru munca și relaxare,
planificați-vă activitățile.
Nu încercați să imitați pe alții și să tindeți
mereu să iesiți invingător. Pentru o vreme,
uitați de grijile legate de productivitate și
reușită. Găsiți activități care vă aduc plăcere.
Gîndiți pozitiv, în pofida tuturor necazurilor
și lipsei pe care le suferiți. Nu fiți prea mult
timp deprimat.
Alimentați-vă corect și dormiți nu mai puțin
de 6 ore pe zi.
Nu consumați alcool pentru a vă liniști.
Efectul va fi opus.
Nu utilizați medicamente anti-stres fară
prescripția medicului. Înduceți o stare de calm
și de echilibru în sufletul și organismul nostru.
Atenție!!! Trebuie să învațăm să reacționăm adecvat la factorii de
mediu, să ducem un mod sănătos de viață și să ținem minte:”Nimeni și
nimic în această viață nu merită pierderea sănătății noastre!”.