Curs 5

Recepţionarea cantitativă şi calitativă a produselor agricole.

Compartimentarea produselor agricole

▶ Recepţionarea produselor agricole predate la diferiţi beneficiari (baze de recepţionare şi

silozuri, întreprinderi de procesare, comercianţi) este o operaţiune ce se derulează tot timpul anului,
dar care are un pregnant caracter sezonier şi se derulează cu maximă intensitate în campaniile de
recoltare:
→ din vară (lunile iunie-iulie-august) - sunt recepţionate produse agricole boabe (orz,
orzoaică, grâu, secară, triticale, rapiţă, mazăre, in, orz de primăvară, ovăz, fasole), unele plante
medicinale;
→ din toamnă (lunile septembrie-noiembrie) - sunt recepţionate produse agricole boabe
(floarea-soarelui, porumb, sorg, soia, orez), sfeclă pentru zahăr, cartofi, unele plante
medicinale, ş.a.
În afară de cele două vârfuri de recoltare-recepţionare, în unităţile implicate în păstrarea
produselor agricole pot să sosească cantităţi de produse care ajung în urma achiziţiilor de pe piaţa
produselor agricole, din importuri, din transferuri sau în urma derulării unor contract de prestări
servicii.

5.1. Recepţionarea cantitativă

- operaţiunea prin care se stabileşte cantitatea de produs care este adusă şi predată la beneficiar
şi care se efectuează prin cântărirea mijloacelor de transport cu produse, cu ajutorul cântarelor
existente în incintă.
◊ Cântărirea este obligatorie pentru orice vehicul care transportă produsele; se execută numai
pe cântare verificate şi aprobate de unităţile de metrologie, atât la intrare (plin) cât şi la ieşirea din
unitate, după ce produsul a fost descărcat (stabilirea tarei autovehiculului), pentru determinarea
cantităţii de produs adus la beneficiar, prin efectuarea diferenţei dintre cele două cântăriri. La cântăriri
participă reprezentantul unităţii care recepţionează produsul şi reprezentantul celui care a adus
transportul de produse (de exemplu, producătorul agricol).

47
 Fig. 5.1. Cântar basculă, sondă automată şi laboratorul pentru efectuarea
analizelor de calitate la recepţionarea produselor
(original)

Cântărirea se efectuează cu (Gh.Matei, 2012):

√ balanţe - balanţe simple sau compuse (unde pentru echilibrarea balanţei sunt utilizate
greutăţi); balanţe romane (la care echilibrarea se efectuează prin deplasarea de-a lungul unei
pârghii divizate în valori absolute, a unei greutăţi); balanţe cu cadran (unde citirea greutăţii
se efectuează cu ajutorul unui ac indicator care se roteşte în perimetrul unui cadran etalonat).

√ bascule - basculă fixă pod pentru autovehicule rutiere (destinată cântăririi mijloacelor de
transport care aduc cantităţi mari de produse agricole); bascula automată pentru vehicule
rutiere (destinată pentru înregistrarea automată a greutăţii vehiculului rutier şi are dispozitivul
de cântărire cuplat la instalaţia de automatizare); basculă automată pentru cântărirea
produselor pe banda transportoare (cântăreşte ciclic produsele care se găsesc pe lungimea
benzii, putând fi dotată şi cu dispozitiv de însumare a valorilor de masă cântărite ciclic. Se
utilizează la silozurile ce au capacitate mare de stocare a produselor agricole şi poate servi la
verificarea cantităţilor de produse agricole boabe înmagazinate).

5.2. Recepţionarea calitativă

- se efectuează în urma rezultatelor analizelor de laborator, executate pe probele extrase din
mijloacele de transport de către personalul calificat al laboratorului de analiză (fig. 5.2) şi în prezenţa
reprezentantului celui care predă produsele (de exemplu, producătorul agricol).
Produsele trebuie să corespundă condiţiilor de calitate prevăzute. Pot fi preluate cantităţile de
produse cu calitate inferioară, dar numai dacă prin condiţionare pot fi aduse la condiţiile de livrare.
Operaţiile de luare a probelor, analizare, calcule, exprimarea rezultatelor trebuie să fie
conforme standardelor, normelor tehnice în vigoare.

48
 Fig. 5.2. Extragerea probei cu ajutorul sondei automate dintr-un mijloc de transport
(original)

5.2.1. Recepţionarea calitativă a produselor agricole boabe

◙ Se efectuează pentru început un examen organoleptic privind aspectul, culoarea, luciul,
mirosul şi prezenţa mucegaiurilor sau a dăunătorilor în masa de produse. În continure sunt determinaţi
o serie de indici de calitate care sunt utilizaţi la compartimentarea loturilor de produse şi la stabilirea
preţului de cost al produselor recepţionate.
◙ Indici de calitate cu caracter general, determinaţi la toate speciile de produse agricole
boabe:
- conţinutul în corpuri străine (%);
- umiditatea produselor (%);
- masa hectolitrică (kg/hl);
- starea sanitară (infestarea cu dăunători şi contaminarea cu boli).
◙ Indici de calitate specifici pentru anumite produse:
- sticlozitatea, indicele glutenic, indicele de cădere, ş.a. (la grâu);
- uniformitatea boabelor (la orzul pentru bere);
- procentul de boabe îngălbenite (la orez);
- procentul de boabe îmbrăcate în pleve (la grâu);
- specia, soiul (la mazăre, fasole);
- conţinutul în proteină şi germinaţia (la orzul pentru bere);
- la porumbul ştiuleţi - examenul organoleptic (miros, aspect), randamentul ştiuleţilor
(procentul de boabe), starea sanitară. După batozare: examenul organoleptic, umiditatea,
corpurile străine, boabele cu defecte.

49
 Tabelul 5.5
Indicii STAS pentru principalele culturi agricole
Nr. Specia Indicii de calitate
crt. MH* (kg/hl) CS (%) U (%)
1 Grâu 75 3 14
2 Secară 70 4 15
3 Orz 60 5 14
4 Orzoaică 64 5 14
5 Ovăz 42 5 14
6 Orez 50 3 14
7 Porumb - 3 16
8 Fasole - 5 14
9 Mazăre - 10 14
10 Soia - 4 13
11 Linte - 8 14
12 Floarea-soarelui 40 4 12
13 Rapiţă - 5 11
14 In - 6 11
15 Camelină - 5 11
16 Ricin decapsulat - 4 9,5
17 Cânepă - 3 10
18 Mei - 4 13
19 Dughie - 10 10
20 Măzăriche cultivată - 6 14
* La unele specii nu sunt cifre medii calculate pentru MH (kg/hl), datorită diversităţii mari de soiuri şi hibrizi. Acesta se
determină pe probele recoltate de laborator pentru fiecare produs analizat.

◙ Analizele se efectuează separat pe soiuri sau hibrizi (de dorit) şi pentru fiecare mijloc de
transport în parte. În cazul convoaielor de vehicule care transportă acelaşi soi sau hibrid, de la acelaşi
producător, se poate constitui o probă medie din toate probele elementare extrase din mijloacele de
transport ce alcătuiesc convoiul respectiv, iar analizele se efectuează pe această probă medie, întocmită
după regulile din standarde.
◙ Prin efectuarea recepţiei calitative a produselor agricole boabe se urmăreşte asigurarea
încadrării acestora în formarea unor loturi cât mai omogene, care nu impun ulterior condiţii diferite de
procesare.

5.3.2. Recepţionarea calitativă a produselor horticole - fructe şi legume

→ Calitatea produselor horticole - ansamblul proprietăţilor fizice, chimice, senzoriale,
terapeutice, fitosanitare şi tehnologice care definesc şi influenţează destinaţia lor de valorificare şi, în
acelaşi timp, le diferenţiază sub acest aspect. Calitatea produselor horticole este influenţată de
numeroşi factori, printre care: soiul, zona de cultură, măsurile tehnologice de cultivare, momentul
optim de recoltare, modul de manipulare şi transport, ş.a. (Gh.Matei, 2012)
→ Condiţii cu caracter general (pentru toate speciile horticole): să fie întregi, sănătoase şi
rezistente; să aibă aspect şi dezvoltare normale; să aibă un grad de maturare corespunzător; să fie

50
zvântate, fără urme de produse farmaceutice, fără gust şi miros străine; să prezinte condiţii cel puţin
satisfăcătoare la gust - în funcţie de specie, soi, varietate, ş.a.
→ Aprecierea calităţii la produsele horticole trebuie să scoată în evidenţă caracteristicile
definitorii pentru fiecare specie în parte, astfel încât în urma examinărilor acestora să poată fi grupate
în clase/categorii de calitate: extra, calitatea I, calitatea a II-a, în funcţie de parametrii următori
(D.Beceanu şi A.Chira, 2003, citaţi Gh.Matei, 2012):
● Aspectul general al fructului sau legumei: mărimea şi greutatea (la toate fructele şi la
unele specii legumicole); volumul (la salată de căpăţână, varză şi varză de Bruxelles);
forma caracteristică soiului/hibridului; culoarea tegumentului (pigmentaţie, intensitate,
uniformitate, ş.a.); structura suprafeţei (prezenţa stratului de pruină, luci, cerozitate);
defecte externe (provocate de boli, dăunători sau din transport).
● Textura (pentru speciile legumicole, măr, păr, grupa sâmburoase): tăria/fermitatea
(mazăre, fasole); elasticitate şi frăgezime (pentru majoritatea speciilor legumicole şi la
toate fructele); suculenţa; fibrozitatea.
● Aroma (gust/miros): astringenţa, conţinutul în substanţe fenolice (gutui, prune, mere);
dulceaţa; amăreala; aciditatea; compuşii volatili.
● Valoarea nutritivă: conţinutul în amidon (mere, pere, cartofi); conţinutul în glucide
hidrosolubile (mere, pere, drupacee, struguri de masă); raportul glucide/aciditate la fructe;
conţinutul în uleiuri - lipide (nucifere); conţinutul în proteine; conţinutul în vitamine,
substanţe minerale, ş.a.

→ Analizele organoleptice se realizează cu ajutorul simţurilor şi durează puţin; pe când pentru

determinarea celorlalţi indici este necesar să se intervină cu analize de laborator, uneori incluzând
analiza senzorială, care presupune şi prelucrarea statistică a datelor, rezultând un punctaj pentru fiecare
caracteristică evaluată, în conformitate cu standardele impuse de STAS 6441-88 cu completările
ulterioare.

5.2.3. Recepţionarea calitativă a tutunului

♦ Tutunul recepţionat de la producători este foarte diferit în privinţa calităţii şi procentului de
umiditate, la preluare el trebuind depozitat în magazii diferite, în funcţie de aceşti indici.
♦ Recepţionarea calitativă a tutunului se efectuează pe clase de calitate ţinând cont de
prevederile normativelor în vigoare, ce iau în considerare caracteristicile fizice şi morfologice ale
foilor de tutun, dar şi destinaţia acestuia pentru prelucrare (A.Păunescu, Marilena Păunescu, 2001,
citaţi de Gh.Matei, 2012).
♦ La foile de tutun recepţionat se apreciază: culoarea, mărimea, etajul foliar, gradul de
integritate, prezenţa petelor şi a vătămărilor provocate de boli şi dăunători, deteriorările mecanice,
51
umiditatea, mirosul străin şi calitatea ţesutului foilor uscate (consistenţă, elasticitate, umiditate,
rezistenţă, etc.).

5.2.4. Recepţionarea calitativă a plantelor medicinale

→ Recoltarea plantelor medicinale şi aromatice se efectuează în funcţie de specie şi de
organul vegetal care trebuie recoltat; de asemenea, există recomandări precise asupra momentului
recoltării (calendaristic, ca anotimp, momentul din zi, faza de vegetaţie), astfel încât să fie obţinut
maximum de substanţe (principii) active din plantă (Gh.V.Roman şi colab., 2008). După recoltare,
materialul vegetal se transportă cât mai repede la locul de condiţionare şi uscare.
→ Recepţionarea materialului vegetal se efectuează în recipiente sau ambalaje speciale de
tipul lădiţă, cutie, sac, prelată, în funcţie de organele recoltate de la plante: muguri (Turionnes,
Gemmae), scoarţă (Cortex), planta întreagă (Herba), frunze (Folia), flori (Flores, Flos) fructe sau
seminţe (Fructus, Semen).
→ La aceste produse se apreciază puritatea (care trebuie să fie cât mai ridicată),
eliminându-se din masa de produs vegetal impurităţile anorganice şi organice (reprezentate de părţi de
plantă bolnave, atacate de boli şi dăunători sau seci) şi umiditatea, care poate influenţa starea de
conservare.

5.3. Compartimentarea produselor agricole

- repartizarea loturilor de produse agricole în depozite în funcţie de anumite criterii calitative,
dintre care se amintesc: specia, soiul sau hibridul; destinaţia produsului; tipul produsului şi destinaţia
acestuia; umiditatea; conţinutul în corpuri străine; starea sanitară; masa hectolitrică; tipul depozitului,
ş.a.
● Principiile de compartimentare sunt legate de indicatorii de calitate ai fiecărui lot de produse
şi de posibilitatea utilizării acestora pentru un anumit scop, precum şi de rezistenţa (stabilitatea)
fiecărui lot de produse în cazul diverselor condiţii de păstrare.
● La compartimentare se ţine cont că, prin condiţionare şi îmbunătăţirea calităţii, produsele
pot fi trecute într-o categorie a calităţii superioară, cu eficienţă economică mai ridicată şi prezentând
importanţă mai mare.
● Produsele care nu corespund cerinţelor standardelor se depozitează separat pe grupe de
umiditate, de corpuri străine, de masă hectolitrică, aşa încât prin cheltuieli minime să poată fi
îmbunătăţite pentru atingerea indicilor standard.

52
 5.3.1. Compartimentarea pe specii
√ După recepţionarea produselor agricole se stabileşte locul depozitării acestora,
compartimentarea efectuându-se pe specii (de dori şi separat pe soiuri, hibrizi), pentru evitarea
impurificării produselor şi declasarea calitativă a acestora.
√ Pentru specia de bază, seminţele altor specii sunt considerate impurităţi, deoarece
neuniformizează loturile de produse; în mod tradiţional sunt acceptate: grâul în secara de consum,
orzul cu două rânduri în orzul furajer sau în cel destinat fabricilor de bere.
√ Dacă în lotul respectiv există o cantitate prea mare de produse din alte specii, lotul se
declasează calitativ şi primeşte o altă destinaţie, cu o eficienţă economică mai scăzută (pentru furajare
în zootehnie).
√ Pe întreg fluxul, începând de la recoltare, se vor lua măsuri pentru evitarea amestecului
mecanic între produse, care ar conduce la declasarea loturilor şi pierderi ale eficienţei economice.

5.3.2. Compartimentarea în funcţie de umiditate

■ Loturile de produse agricole boabe se depozitează separat, în funcţie de umiditate: cele cu
umiditate scăzută şi care nu necesită uscare separat de cele cu umiditate mai ridicată şi asupra cărora
trebuie intervenit prin operaţiuni de uscare. Loturile de produse se depozitează separat în funcţie de
umiditate, dar omogene sub aspectul altor caracteristici.
■ Produsele agricole boabe cu un conţinut mai mare de umiditate se compartimentează şi ele
pe mai multe grupe. Se ţine cont de: umiditatea la recepţionare; umiditatea finală pentru livrare sau
păstrare; extracţia maximă de umiditate la o trecere prin uscător, numărul de treceri prin uscător. La
anumite produse, loturile pot fi constituite separat pe grupe de 3-5% umiditate. După reducerea
umidităţii, un lot poate trece în altă grupă de umiditate, cu care poate fi amestecat şi uscat în
continuare.
■ Amestecul produselor din diferite grupe de umiditate nu este de dorit deoarece: apar
dificultăţi pentru uscarea, păstrarea sau conservarea lor, cât şi la prelucrarea industrială; rezultă o
cantitate mai mare de produs instabil la păstrare şi care trebuie uscat; în masa de produse, umiditatea
tinde să se uniformizeze prin transferul de umiditate de la componentele mai umede spre cele mai
uscate.

5.3.3. Compartimentarea în funcţie de conţinutul în corpuri străine

♦ Compartimentarea loturilor de produse în depozite se efectuează şi în funcţie de: conţinutul
de corpuri străine şi natura acestora; felul şi numărul operaţiunilor la care trebuie supus lotul de
produse pentru curăţire; amploarea operaţiunilor prin care trebuie să treacă respectivul lot.

53
 ♦ Trebuie avut în vedere că, înainte de depozitare se efectuează precurăţirea (curăţirea brută).
prin care se reduce în cea mai mare măsură procentul de corpuri străine grosiere (resturi vegetale, praf
ş.a.).
♦ Se va urmări să se depoziteze separat loturile de produse care conţin corpuri străine
minerale (pietriş, praf, ş.a.) sau cele care conţin corpuri străine nocive.

5.3.4. Compartimentarea în funcţie de masa hectolitrică

◊ Masa hectolitrică (MH) sau volumetrică este un criteriu secundar de compartimentare,
deoarece aceasta este influenţată în mod direct de procentul de corpuri străine din masa de produse
agricole boabe şi de umiditatea acestora.
◊ Pentru produsele la care masa hectolitrică este un element important în procesul de
procesare/indusreializare (cum este cazul grâului pentru panificaţie sau paste făinoase),
compartimentarea se efectuează şi în funcţie de masa hectolitrică, chiar dacă valorile obţinute după
recoltare sunt inferioare prevederilor standardelor, fiind influenţate de corpurile străine şi umiditate.
Din acest motiv, după recoltare, la repartizarea loturor de produse în spaţii de depozitare se va ţine
cont de perspectiva îmbunătăţirii valorilor masei hectolitrice, prin condiţionare (eliminarea corpurilor
străine şi uscare).

5.3.5. Compartimentarea în funcţie de starea sanitară

→ frecvent cantităţi importante de produse agricole provin direct din câmp, imediat după
recoltare şi nu sunt infestate (decât foarte rar) cu dăunători şi boli care să producă pagube în depozite.
Există şi produse atacate de boli şi dăunători şi care, în cea mai mare parte, provin de la producători
particulari, dar şi de la societăţi sau asociaţii agricole, sau de la întreprinderi de procesare (de exemplu,
morărit).
→ După recepţionare, produsele (infestate cu insecte şi acarieni), trebuie dirijate spre spaţii
de depozitare izolate faţă de celelalte spaţii de depozitare. Asupra acestor loturi se intervine cu
operaţiuni de dezinsecţie; loturile nu se amestecă unele cu altele, fiecare este depozitat separat şi
acestea sunt livreate cu prioritate.
→ loturile contaminate cu diverse boli se depozitează separat şi izolat de alte spaţii, vor fi
gestionate separat şi livrate cu prioritate (dacă corespund cerințelor minime de calitate).

5.3.6. Compartimentarea în funcţie de alte caracteristici ale produselor

Normele tehnice prevăd pentru unele specii şi alţi indici de calitate în funcţie de care se face
compartimentarea (după Gh.Matei, 2012):
- la grâu - grâul comun cu sticlozitate peste 65% (destinat pentru paste făinoase) se

54
 depozitează separat de cel de panificaţie, cu procentul de sticlozitate mai redus;
- la orz şi orzoaică - se depozitează separat loturile de orz cu 6 rânduri, cu peste 70%
boabe mari, de 2,5 mm lăţime, iar la orz cu 2 rânduri se depozitează separat cele care
au peste 80% boabe mai mari de 2,5 mm;
- la mazăre - seminţele galbene separat de cele verzi sau cele netede separat de cele
zbârcite, cele rotunde separat de cele colţuroase;
- la fasole - în funcţie de soi, de forma şi dimensiunea boabelor, de culoare şi conţinutul
de boabe pătate.

5.3.7. Compartimentarea în funcţie de tipul depozitului

◙ În operaţiunile de compartimentare a produselor agricole se va ţine cont de tipul depozitului
şi de influenţa pe care fiecare tip de depozit o poate avea asupra condiţiilor de păstrare a produselor
(prin porozitate, grad de aerare a produsului, ş.a.).
◙ În celulele de siloz se poate păstra o gamă largă de produse agricole. Există şi anumite
restricţii:
- nu se păstrează produse cu umiditate ridicată decât în cazuri speciale şi pentru perioade
foarte scurte de timp, de 1 - 2 zile;
- nu se vor introduce în celulele de siloz specii care impun apoi o curăţare temeinică a
pereţilor celulei de siloz, datorită aderenţei produselor, ăn urma tasării;
- floarea-soarelui, cu un conţinut mai ridicat de umiditate, nu se poate păstra în celulele de
siloz, deoarece în spaţii închise, floarea-soarelui degajă, în urma unor reacţii biochimice, gaze
pirofore, care se pot autoaprinde şi provoaca explozii, cu pagube însemnate asupra structurilor
silozului;
- seminţele de ovăz, care ocupă un volum mare, se pot depozita în celulele de siloz numai dacă
acestea sunt disponibile (Gh.Matei, 2012).

◙ În magazii se poate depozita orice specie, indiferent de calitatea produsului, atât în vrac, cât
şi în saci. Diferă înălţimea stratului de produse, la care trebuie să se ţină cont de (după
Gh.Matei, 2012):
- gradul de postmaturare al produselor - loturile la care postmaturarea s-a încheiat se vor
depozita în straturi mai înalte decât cele la care acest proces nu s-a încheiat încă;
- umiditatea produsului depozitat - loturile uscate se pot depozita în straturi mai înalte decât
cele mai umede;
- temperatura mediului ambiant şi perioada din an când se realizează depozitarea - în
anotimpul răcoros stratul de produse poate fi mai ridicat comparativ cu anotimpul călduros;

55
 - gradul de mecanizare a magaziei şi dotarea cu sisteme de aerare artificială - în magaziile
mecanizate şi prevăzute cu aerare activă (unde se poate interveni rapid prin utilajele de
manipulare a masei de seminţe), stratul de produse depozitate este mai ridicat decât în cele
lipsite de mecanizare sau instalaţii de aerare.

◙ Pe parcursul păstrării, pe măsură ce loturile îşi reduc umiditatea în mod natural sau prin
manipularea masei de produse, grosimea stratului de produse poate să crească, în funcţie de analizele
de umiditate şi de perioada când se efectuează păstrarea.

5.3.8. Compartimentarea fructelor şi legumelor

→ Pentru produsele horticole, criteriile de compartimentare sunt diverse, ele fiind influenţate
de mai mulţi factori, dar în principal de pretabilitatea la păstrare a acestora şi de gradul de
perisabilitate.
→ Compartimentare speciilor pomicole din grupa seminţoase (pomacee) - mere, pere,
gutui destinate consumului în stare proaspătă - după recepţionare acestea se compartimentează în
funcţie de calitate, împărţindu-se în trei grupe (D.Beceanu şi colab., 2003, citaţi de Gh.Matei, 2012):
 grupa A - categoria superioară;
 grupa B - categoria mijlocie;
 grupa C - categoria obişnuită.

În depozite se vor introduce numai categoriile cu valoare economică mare şi capacitate bună
de păstrare, ambalate în lăzi de material plastic tip P model III şi IV sau în lăzi-paletă.
Categoriile destinate valorificării prin prelucrare industrială se compartimentează separat, fie
sub şoproane multifuncţionale, fie în aer liber, sub formă de stive de lăzi de tip P, cu latura de 10 - 12
m, protejate cu folie de polietilenă sau neacoperite. Stivele mai pot fi protejate şi cu baloţi de paie sau
rogojini care asigură un climat relativ constant, fără variaţii mari ale factorului temperatura de
păstrare.
→ Compartimentarea strugurilor de masă - se efectuează în funcţie de însuşirile fiecărui
soi în parte şi de caracteristicile comerciale ale acestora, împărţind producţia în trei grupe (după Maria
Toader ş.a., 2012; Gh.Matei, 2012):
 grupa S - care cuprinde soiurile superioare: Afuz-Ali, Cardinal, Coarnă neagră, Muscat de
Hamburg, ş.a.;
 grupa M - ce înglobează soiuri mijlocii: Coarnă Alba, Chasslas dore, Perlleta, ş.a.;
 grupa O - soiuri obişnuite - a căror importanţă pentru păstrare este redusă sau nu prezintă
interes la păstrare (se valorifică rapid).

56
 Strugurii de masă se aşează în lăzi de tip C, S, III sau IV în cantităţi de 5 - 12 kg sau, dacă sunt
destinaţi exportului, se vor utiliza lăzi de tip IV cu capacitate de 5 - 6 kg.
→ Compartimentarea tomatelor - tomatele reprezintă o materie primă cu importanţă
economică în industria conservelor şi pentru export. De aceea, în funcţie de destinaţia livrării, la
tomate se disting mai multe faze de recoltare, la grade de maturitate diferite (de la gradul I la gradul V)
care influenţează în mod evident modalitatea de recepţie şi compartimentare a acestora (Gh.Matei,
2012).
La soiurile destinate consumului intern, compartimentarea se efectuează în funcţie de
posibilitatea valorificării imediate (tomatele fiind o marfă perisabilă), aşezându-le în lăzi de tip C de
până la 12 kg sau de tipurile III şi IV cu capacitate de 5 - 6 kg (pentru tomatele din seră).
Soiurile destinate exportului se calibrează şi ambalează în lăzi de tip IV ce pot fi căptuşite cu
hârtie subţire pentru protecţia suplimentară a mărfii. Până la livrare, acestea se stivuiesc în 10 - 12
rânduri de lăzi, aşezate pe paleţi, cu încărcătura de 480 - 500 kg/m2.

57