CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE ,,RAISA PACALO’’

CATEDRA NURSING

Suport teoretic

Injecţia intramusculară

Chișinău
 PLANUL LECȚIEI
1. Injecția intramusculară, definiția, scopul, materialele necesare, pregătirea

bolnavului, locului.

2. Tehnica efectuării injecţiei.

3. Accidentele posibile şi intervenţia asistentului medical.

4. Dizolvarea antibioticelor pentru administrare.

 Injecţia intramusculară reprezintă introducerea preparatului medicamentos
în ţesutul muscular. Aici se află o reţea bogată de vase sangvine şi limfatice, de
aceea medicamentele se absorb cu mult mai repede . Scopul injecţiilor
intramusculare este terapeutic.

Materialele necesare: Pentru efectuarea injecţiilor intramusculare se utilizează

*seringi obişnuite de unică folosinţă de1- 2-5ml., acele cu bizou lung ;
*tavă sterilă
*cuvă renala,
*tampoane de vată,
*pensă,
*alcool etilic700,
*fiole sau flacoane cu substanţe medicamentoase.
* pilă sau carborunt,

1. Pregătirea pacientului :

Psihologică

 Se explica necessitate efectuarii injectiei.

Fizică

 Poziţia culcată decubit ventral sau sezind se elibereaza de haină locul

injectării,se examinează suprafata pielii pentru a preveni apariţia
proceselor patologice. Se va alege locul injecţiei în muschiul fesier în
felul următor:
 Se duce imaginar linia orizontală care uneste marginea superioară a
trohanterului mare cu punctul de asupra şanţului interfesier
 Linia verticală întretaie linia orizontală la mijlocul ei,strict
perpendicular
 Se capătă 4 cadrane: 2 superioare si 2 inferioare, sau 2 interne şi 2
externe;
 Locul injecţiei este cadranul superior extern al fesei, în unghiul lui
intern.
Alte locuri: muşchii externi sau anteriori ai coapsei, muşchiul deltoid.
Aceste mase musculare sunt destul de voluminoase pentru a cuprinde
substanţele injectate şi sunt lipsite de trunchiuri importante de vase şi nervi, a
căror lezare ar putea provoca accidente . Totuşi, injectarea substanţelor
medicamentoase în regiunea fesieră, trebuie făcută atent, având în vedere zona
primejdioasă, reprezentată de traiectul nervului sciatic.
 TEHNICA EFECTUĂRII

1. Asistenta medicală işi spală mîinile sub apă curgătoare cu sapun, le

dezinfectează, îmbracă mănuşi sterile.

2. Se eliberează de haină locul injectării,se examinează suprafaţa pielii.

3. Cu tamponul de vată se dezinfectează pielea fesei în cadranul superior

extern.

4. Cu alt tampon se dezinfectează numai locul injectării-unghiul intern al

cadranului.

5. Cu mîina stînga cu degetul mare şi arătător se intinde pielea fesei in locul

injecţiei,se fixează.

6. Cu mîina dreaptă seringa se va ţine invers: degetul mic pe amboul

acului,celelalte 4 degete fixeaza bine cilindrul.

7. Cu miscare rapidă se starpunge pielea şi muşchiul sub un unghi de 900.

8. Se transferă seringa în mîina stîngă şi se trage puţin pistonul,ca sa

verificăm dacă nu a nimerit acul în vas sanguin.

9. Dacă în seringă a apărut sînge se extrage acul şi rapid se introduce alături.

10.Dacă în seringă nu este sînge se apasă atent pe piston şi se întroduce

soluţia medicamentoasă lent.

11.Extragerea acului si se aplică pe locul injectării un tampon de vata îmbibat

cu alcool.Se masează uşor locul injectării.

DOCUMENTARE

Se notează în fişa de prescripţii medicale.

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA

Se demonteaza seringa si acul,se pun in vase cu solutie dezinfectanta pregatite in

prealbil.Se prelucreaza suprafata masutei de lucru cu solutie dezinfectanta.

Complicaţii posibile:

1.Atingerea nervului sciatic sau a ramurilor sale se traduce print-o durere vie.În
astfel de cazuri se scoate imediat acul şi se execută injecţia într-un alt loc.
 2.Pătrunderea cu acul într-un vas sanguin se constată prin refluare de sînge prin ac
după aspirţie. Se scoate acul şi se încearcă injecţia în altă parte.
3. Introducerea unei substanţe medicamentoase uleioase sau în suspensie într-un
vas provoacă embolie. Dacă medicamentul coloidal sau uleios a pătruns într-o
venă atunci , în cîteva secunde ajunge în venele pulmonare. Bolnavul începe
imediat să tuşească şi se instalează o senzaţie de presiune sau junghi toracic foarte
accentuat, localizat mai ales retrosternal, însoţit de dispnee şi cianoză. Această
stare poate să evolueze şi până la starea de şoc. Asistenta va avea totdeauna la
îndemână medicamentele necesare pentru combaterea acestor accidente (morfină ,
novocaină, papaverină, atropină, cafeină, efedrină, digoxin, strofantină, oxigen) .
4.Înţeparea unei ramuri arteriale mai mari cauzează lezarea plexului nervos
periarterial, care duce la spazmul arterial, ceea ce se traduce printr-o durere vie,
urmată peste câteva ore de o coloraţie lividă a tegumentelor şi mai târziu de
necroză locală a ţesuturilor. Suspeciunea spasmului arterial se raportează imediat
medicului, pregătind în acelaşi timp şi acele necesare pentru infiltraţia cu
novaocaină.
5.Ruperea acului; dacă fragmentul acului a rămas totuşi în ţesuturi, se raportează
imediat medicului, pentru a lua măsuri imediate de îndepartare pe cale chirurgicală.
6.Infiltraţia dureroasă a regiunii fesiere se previne prin alternarea locurilor unde se
administrază injecţiile şi împiedicarea refluării substanţelor iritante în ţesuturile
superficiale.
7.Abcesele locale şi flegmonul fesier se datorează neglijării principiilor stricte de
asepsie, fie substanţelor injectate, care uneori pot provoca o supuraţie aseptică.
Dizolvarea antibioticelor pentru injectare
Majoritatea antibioticilor pentru administrarea parenterală se livrează in flacoane
sub formă de pulbere. Ele se dizolvă nemijlocit înaite de injectare.

Pentru dizolvarea antibioticilor se utilizează: 1. Apă pentru injecţii în fiole. 2.

Soluţie de clorură de natriu 0,9% (izotonică, fiziologică) 3. Soluţie de novocaină de
0,25 – 0,5%

Penicilina şi streptomicina se dizolvă în raport 1ml la 100000 UA . Celelalte

antibiotice se dizolvă conform anotaţiilor.

Bibliografie:
De bază:
1. POLITICA NAȚIONALĂ DE SĂNĂTATE A REPUBLICII MOLDOVA 2007-
2021
2. Manual standarde/protocoale a deprinderilor practice, Chişinău,2008,
3. Carol Mozes,Tehnica îngrijirii bolnavilor, Editura medicală, Bucureşti, 2007,
4. Lucreţia Titircă,Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi
medicali,Editura Viaţa medicală românească,1997.