Cerință:

Particularitățile unui text narativ studiat aparținând lui Ion Creangă

Particularitățile unui basm cult studiat aparținând lui Ion Creangă
Tema și viziunea despre lume și viață într-un text narativ/ basm cult studiat aparținând lui Ion
Creangă

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creangă

Introducere:
Prin tema unei opere literare se înțelege aspectul general din realitate abordat în
creația literară respectiv. Tema aleasă de scriitor este tratată într-o anumită viziune despre
lume, înțelegând prin acest modul în care scriitorul vede lucrurile, le înțelege și le
interpretează, precum și atitudinea și opinia lui față de aspectele reale înfățișate.
Viziunea despre lume sau perspectiva narativa într-o creație literară epică/ într-un text
narativ este, in esență, obiectiva sau subiectivă, in functie de tipul naratiunii si al naratorului
sau de curentul literar caruia aceasta îi apartine, putand insa suferi anumite nuanțări.

Introducere (basm cult)--- definiția

Basmul cult este o specie a genului epic in proza cu autor cunoscut,în care personajele
sunt ridicate la rangul de simbol. În basmul cult se prezinta confruntarea dintre bine si rau
solutionata, de regula, printr-un final fericit. Indicii spatiali si temporali sunt vagi,
generalizand intamplarile relatate, iar actiunea urmareste o schema prestabilita.

„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un text reprezentativ- pentru aceasta
specie
-pentru opera scriitorului.
A aparut la 1 august 1877, în revista „Convorbiri literare”.
„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un basm cult, în care autorul pornește
de la modelul basmului popular, astfel, fiind prezente formulele specifice: formula
introductivă („Amu cică era odată...”), formulele mediane („și merg ei o zi, și merg două, și
merg patruzeci și nouă”, „Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste înainte mult mai este”,
„și mai merge el cât merge”) și formula de încheiere („ Și a ținut veselia ani întregi, și acum
mai ține încă. Cine se duce acolo, be(a) și mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani be(a) și
mănâncă, iar cine nu, se uită și rabdă”). De asemenea, remarcăm tema specifică basmelor,
lupta dintre bine și rău, personajele reale (craiul și cei trei fii, Verde-împărat și fiicele sale,
Spânul) și fabuloase (Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă, Sfântă
Duminică) ce reprezintă forțe ale binelui și răului, motivele literare specifice (motivul
podului, motivul drumului inițiatic, motivul probelor, motivul împăratului fără urmași pe linie
masculină, motivul impostorului, etc.). Toate acestea sunt prelucrate într-o manieră originală,
conform viziunii scriitorului. Acest basm este o sinteză de „realism și fabulos” după cum
afirmă George Călinescu. Caracterul realist este susținut de descrierea impersonală a
mediului și a personajelor tipice, protagoniștii fiind lipsiți de puteri supranaturale. Ion
Creangă aparține Epocii Marilor Clasici alături de Ioan Slavici, I.L. Caragiale și Mihai
Eminescu.

În acest text narativ/ basm cult este prezentă o viziune obiectivă, acest aspect
desprinzându-se din temă, din acțiune, din tehnicile narative folosite, din structura operei și
din tipologia personajelor care participă la acțiune.
 Tema basmului o constituie lupta dintre bine și rău, manifestată prin probele pe care
le trece protagonistul, care parcurge drumul de la condiția de slugă la cea de împărat.

Titlul textului narativ/ basmului se referă la numele personajului principal („Harap-

Alb”), un oximoron ce simbolizează evoluția eroului de la statutul de slugă („harap”), la cel
de împărat ( „alb”). Substantivul „povestea” sugerează atât specia din care face parte, cât și
faptul că textul urmărește evoluția destinului acestuia.
Relația incipit-final marchează o compoziție armonioasă, bine echilibrată și raportul
realitate-ficțiune. Basmul începe cu formula inițială ,, amu cică era odată”, ce introduce
cititorul în fabulos, iar finalul este marcat de un deznodământ fericit, deoarece protagonistul
dobândește identitatea inițială de fiu al Craiului, respectiv, nepotul împăratului Verde, și se
căsătorește cu fata lui Roșu-Împărat, moștenind împărăția.
Indicii spațiali și temporali au un rol definitoriu în crearea atmosferei prin plasarea
acțiunii într-un anumit cadru, dând impresia unor întâmplări verosimile, apropiate de
realitate. Acțiunea se desfășoară într-un timp mitic și fabulos (,,amu cică era odată”) și într-un
spațiu imaginar, nedefinit, nedeterminat, vag (,,într-o țară ”, ,,într-o țară mai îndepărtată”,
,,tocmai la o margine a pământului”, ,,la altă margine a pământului”).
Acțiunea este simplă, liniară, fiind constituită din episoade care se înlănțuie.

!!!!! ACȚIUNEA- REZUMAT/ MOMENTELE SUBIECTULUI

Remarcăm conflictul exterior dintre Harap-Alb și Spân, Spânul având, totuși, un rol
important în maturizarea protagonistului. De asemenea, este prezent și conflictul interior,
Harap-Alb văitându-se și frământându-se de fiecare dată când este supus unei noi probe.
Pe lângă conținut și structură, acest text narativ/ basm cult impresionează și prin
personajele care participă la acțiune și se încadrează unei anumite tipologii, stabilind între ele
anumite relații și fiind purtătoarele mesajului autorului. Remarcăm personajele reale sau
posibil reale (craiul și cei trei fii, Verde-împărat și fiicele sale, Spânul), fabuloase (Gerilă,
Setilă, Flămânzilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă, Sfântă Duminică), cărora li se adaugă
personajele animaliere (calul, furnicile, albinele, ursul, cerbul).

Referindu-ne la conținutul textului narativ/ basmului cult și la personajele care

participă la acțiune, semnificativă este scena coborârii în fântână. Spanul il pacaleste pe
Harap-Alb ademenindu-l sa intre in fantana sub pretextul ca acolo este mai racoare, apoi il
inchide cerandu-i sa-i spuna cine este si unde se duce. Spanul il transform ape fiul de crai in
sluga, fiul craiului fiind nevoit sa parcurga un lung drum al umilintei dar si al transformarii
sale. Cu toate acestea Spanul este un rau necesar contribuind la maturizarea eroului. O alta
scena este cea din final, cand Spanul este demascat de fata lui Rosu imparat si apoi ii taie
capul lui Harap-alb crezand ca acesta a incalcat juramantul.Spanul moare fiind aruncat de cal
in inaltul cerului, iar Harap-Alb este inviat de fata imparatului Rosu, isi recapta statutul de fiu
al craiului si devine imparat ca mostenitor al unchiului sau.

In acest text narativ, scriitorul a ales ca modalitate principala de transmitere a

mesajului naratiunea cu rol esential in prezentarea firului epic prin inlantuirea faptelor si
prin fixarea actiunii intr-un anumit cadru spatio-temporal. Naratiunea se imbina atat cu
pasajele descriptive ce surprind trasaturile unor personaje, atmosfera sau cadrul desfasurarii
actiunii, cat si cu dialogul care ofera dinamism, autenticitate scenelor si asigura oralitate
stilului.
 Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul relatând întâmplările la persoana a III-a,
fără să se implice in derularea lor, și, totodată, omniscientă, naratorul știind dinainte cum vor
acționa personajele si dirijând evoluția acestora.
Având în vedere toate aspectele referitoare conținutul textului, precum și la
elementele de formă, observăm că, în textul său, Ion Creangă, abordează o viziune obiectivă
asupra realității.